A. Cinci scriitori bibliofobi
\nToat\u0103 lumea poate cita imediat cinci scriitori care au renun\u0163at la scris. Dar nimeni (cred) nu poate cita cinci scriitori care au renun\u0163at cu totul la citit (ori nu s-au omor\u00e2t cu cititul), \u00eentruc\u00e2t leg\u0103tura dintre scris \u015fi lectur\u0103 se face aproape automat \u00een min\u0163ile noastre.
\nNaivul crede c\u0103 nu po\u0163i scrie f\u0103r\u0103 s\u0103 cite\u015fti foarte mult, vagoane de c\u0103r\u0163i. Marii scriitori au fost, negre\u015fit, \u015fi ni\u015fte mari cititori. Altfel, nu se poate. A\u015fa ne spun toate presim\u0163irile, a\u015fa cred erudi\u0163ii \u015fi prorocii. P\u00e2n\u0103 \u015fi prolificul Stephen King a spus odat\u0103: \u201eIf you don\u2019t have time to read, you don\u2019t have the time (or the tools) to write. Simple as that\u201c.
\nNu-i chiar at\u00e2t de simplu. A\u015fadar, mai degrab\u0103 opusul este adev\u0103rat. Marii scriitori nu citesc deloc ori nu citesc prea mult (\u015fi \u0103sta e cazul cel mai fericit). Din dou\u0103 motive: 1. nu au timp pentru prostii, fiindc\u0103 scriu toat\u0103 ziulica \u015fi actul scrisului \u00eei epuizeaz\u0103; 2. nu au pl\u0103cerea cititului, dac\u0103 le-ar fi pl\u0103cut s\u0103 citeasc\u0103, s-ar fi l\u0103sat de mult de scris sau, varianta cea mai probabil\u0103, nici nu s-ar fi apucat de compuneri. Libr\u0103riile \u015fi bibliotecile sunt pline de c\u0103r\u0163i necitite. Ar fi fost nevoie \u015fi de ei. Dar nu… Pl\u0103cerea lor suprem\u0103 este s\u0103 scrie. C\u0103r\u0163ile sunt pentru cititori, nicidecum pentru autori. Lectura d\u0103uneaz\u0103 grav creativit\u0103\u0163ii, face din scriitor un individ uscat, f\u0103r\u0103 rod. Punct.
\nO s\u0103-mi spune\u0163i c\u0103 bat c\u00e2mpii, c\u0103 nu \u015ftiu despre ce vorbesc, c\u0103 exagerez, c\u0103 am ceva cu scriitorii. N-am nimic cu ei, dar \u015fti\u0163i vorba veche: \u201ePlaton mi-e prieten, dar mai prieten mi-e adev\u0103rul\u201c. Iar adev\u0103rul e unul singur: prozatorii, poe\u0163ii, esei\u015ftii nu citesc. A, da, uneori citesc din opera proprie, \u00een fa\u0163a unui public emo\u0163ionat, compus \u00een special din femei. (B\u0103rba\u0163ii sunt prea vicleni ca s\u0103 citeasc\u0103, \u00eei \u015ftim ca pe ni\u015fte cai breji.) S\u0103 v\u0103 uita\u0163i la \u00eentrunirile literare \u015fi pe la lans\u0103rile de carte, 99 % din totalitatea publicului spiritualizat este de gen femeiesc.
\nS\u0103 cit\u0103m, deci.
\n1. Cel mai \u00eenver\u015funat du\u015fman al lecturii e Peter Ackroyd, cred c\u0103 a\u0163i auzit de el, scrie romane \u015fi biografii roman\u0163ate (nu f\u0103r\u0103 oarece vioiciune) \u015fi a f\u0103cut deja o avere din scris. Anul \u015fi cartea! Iat\u0103 ce afirm\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103, \u00eentr-un interviu de acum 10 ani: \u201eEu unul nu prea citesc literatur\u0103 nou\u0103. \u00cen niciun caz romane. C\u00e2nd citesc, citesc biografii, istorie… Nu pot judeca ceva ce nu cunosc. N-am mai citit un roman de zece, cincisprezece ani\u201c.
\n2.\u00a0 \u00cenc\u0103 unul, iau acum din trecut, ca s\u0103 nu spune\u0163i c\u0103 obiceiul dispre\u0163uirii confra\u0163ilor e recent. \u00cel voi numi pe Julien Green, un cititor mediocru (sau, \u015fi mai bine, nul), care a \u0163inut un jurnal imens (18 volume, mii \u015fi mii de pagini). Noteaz\u0103 sec: \u201eC\u0103r\u0163ile pe care le recitesc nu sunt aproape niciodat\u0103 c\u0103r\u0163ile contemporanilor mei\u201c (p.100). \u015ei \u00eenc\u0103: \u201eNu prea i-am citit pe contemporani\u201c (p.291). Alt\u0103 dat\u0103 se \u00eenfioar\u0103: \u201emormanul uria\u015f de c\u0103r\u0163i ce trebuie citit este descurajator\u201c (p.279). Julien Green a fost cu siguran\u0163\u0103 un cititor descurajat.
\n3. Nu pot ignora prezen\u0163a majestuoas\u0103 a lui Ernest Hemingway. Nu voi spune nimic despre biografia sa, toat\u0103 lumea o \u015ftie, a fost un mare agitat \u015fi nu s-a omor\u00e2t nici cu scrisul, nici cu cititul, mai ales dup\u0103 ce a devenit celebru. S-a mul\u0163umit, ca mul\u0163i al\u0163i literatori, cu ceea ce a prins de la \u015fcoal\u0103. Dup\u0103 moartea lui, biblioteca prozatorului a fost donat\u0103 unei universit\u0103\u0163i din Boston. M\u00e2ini pioase au cercetat c\u0103r\u0163ile peste care, \u00ee\u015fi spuneau speciali\u015ftii, ochii lui Hemingway \u00eent\u00e2rziaser\u0103 \u00een nop\u0163i nesf\u00e2r\u015fite. A\u015f… N-au g\u0103sit nimic, nici urma unei lacrimi, nici m\u0103car o frunz\u0103 de ar\u0163ar presat\u0103. Mai mult, exemplarul din Ulysses al lui Joyce avea pur \u015fi simplu paginile net\u0103iate, de\u015fi Hemingway \u00ee\u015fi declarase o iubire total\u0103 fa\u0163\u0103 de prozatorul irlandez. \u015etiu povestea dintr-un interviu acordat de doamna Leah Price, profesor la Harvard.
\n4. L-a\u015f men\u0163iona (este obligatoriu) \u015fi pe William Faulkner, bibliofob versat. Faulkner s-a bizuit dintotdeauna pe lecturile din tinere\u0163e. Nu se l\u0103uda c\u0103 cite\u015fte prea mult, pretindea c\u0103 str\u0103bate \u00een fiecare an Don Quijote, iar o dat\u0103 la cinci ani Biblia.
\n5. A\u015f \u00eencheia enumerarea scriitorilor bibliofobi cu Georges Simenon, p\u0103rintele comisarului Maigret. Dac\u0103 a citit vreodat\u0103 o carte, Simenon a avut mare grij\u0103 s\u0103 nu fie v\u0103zut de nimeni. I se \u015ftiu, \u00een schimb, amorurile: nenum\u0103rate \u015fi fulger\u0103toare. A iubit din r\u0103sputeri Femeia \u015fi mult mai pu\u0163in c\u0103r\u0163ile. Este \u0103sta un motiv serios s\u0103-l blam\u0103m?
\nPoate vre\u0163i, \u00een \u00eencheiere, \u015fi o sapien\u0163\u0103 personal\u0103: n-o am. Remarc doar c\u0103 nici Immanuel Kant nu a citit prea mult, spunea despre c\u0103r\u0163i c\u0103, \u00een num\u0103r prea mare, sunt o otrav\u0103. N-ar fi r\u0103u s\u0103-i urm\u0103m exemplul…
\nB. Graphophobia. Cinci scriitori care n-au iubit scrisul
\nMul\u0163i scriitori au depl\u00eens vanitatea scrisului. C\u00e2\u0163iva au m\u0103rturisit c\u0103-l ur\u0103sc. Recent, \u00een The Huffington Post, Bill Cotter a alc\u0103tuit o list\u0103 cu 10 mari scriitori care \u015fi-au afirmat dispre\u0163ul \/ ura \/ lehamitea fa\u0163\u0103 de scris. Ar fi o activitate neserioas\u0103. Fire\u015fte, \u00een\u015firuirea lui Bill Cotter este departe de a fi complet\u0103. Cam to\u0163i scriitorii \u00ee\u015fi ur\u0103sc de moarte meseria. Mul\u0163i renun\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 niciun regret la ea. \u00cen lista mea, ve\u0163i g\u0103si al\u0163i cinci scriitori c\u0103rora nu le-a pl\u0103cut s\u0103 scrie. A\u015fadar:
\n1. Nikolai Gogol
\nDup\u0103 ce public\u0103 Suflete moarte, \u00een 1842, sub titlul impus de cenzur\u0103 Aventurile lui Cicikov, prozatorul \u00eencepe treptat s\u0103 cread\u0103 c\u0103 a f\u0103cut o eroare imens\u0103, c\u0103 a fost doar o \u201ejuc\u0103rie a diavolului\u201c. Scrisul nu \u00eenseamn\u0103 dec\u00eet de\u015fert\u0103ciune, trufie, slav\u0103 de\u015fart\u0103. \u00cen 1848, face un pelerinaj la Ierusalim. \u00cen noaptea de 24 februarie 1852, deprimat \u00ee\u015fi arde manuscrisele. Moare peste c\u00eeteva zile. Din partea a doua a romanului Suflete moarte s-au p\u0103strat, totu\u015fi, c\u00eeteva capitole. Nu exist\u0103 un r\u0103spuns acceptabil la \u00eentrebarea: \u201eDe ce nu a terminat Gogol Suflete moarte?\u201c.
\n2. Lev Nikolaevici Tolstoi
\nAvea lungi perioade \u00een care nu scria (prefera s\u0103 se plimbe c\u0103lare prin p\u0103durea din preajma conacului de la Iasnaia Poliana). La un moment dat a hot\u0103r\u00e2t pur \u015fi simplu s\u0103 renun\u0163e la scris. A afirmat adesea c\u0103 literatura este imoral\u0103, v\u0103t\u0103m\u0103toare, inutil\u0103. \u00centr-o scrisoare public\u0103, Turgheniev l-a rugat s\u0103 revin\u0103 asupra acestei hot\u0103r\u00e2ri. A cedat f\u0103r\u0103 pl\u0103cere.
\n3. J. D. Salinger
\nA scris pu\u0163in, la intervale mari de timp. Dup\u0103 1965, s-a l\u0103sat complet de scris \u015fi nu a mai publicat nimic, de\u015fi admiratorii lui ne\u00eemp\u0103ca\u0163i sper\u0103 c\u0103 prozatorul cel retras \u015fi dificil a p\u0103strat pentru posteritate, \u00eentr-un seif, c\u00e2teva manuscrise. Ziarele au anun\u0163at c\u0103 publicarea acestor romane ipotetice va \u00eencepe \u00een 2015. Nu mai e mult, deci.
\n4. Harper Lee
\nDup\u0103 ce a scris \u015fi a publicat \u00een 1960 (la insisten\u0163ele prietenilor) romanul\u00a0 S\u0103 ucizi o pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare (To kill a Mockingbird), roman care a avut un succes instantaneu, fiind recompensat cu Pulitzer Prize, autoarea a renun\u0163at la scris (\u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103 probabil de succes \u015fi de publicitatea excesiv\u0103). Harper Lee mai tr\u0103ie\u015fte.
\n\u00cen deosebire de admiratorii lui Salinger, admiratorii ei nu-\u015fi mai fac nicio iluzie. \u015ei totu\u015fi: nu de mult, s-a anun\u0163at cu surle \u015fi tr\u00e2mbi\u0163e c\u0103 o editur\u0103 va scoate un nou roman de Harper Lee. S\u0103 vedem despre ce este vorba.
\n\u00cenchei succinta mea enumerare cu un caz similar:
\n5. Margaret Munnerlyn Mitchell
\nDup\u0103 ce public\u0103, \u00een 1936, romanul Pe aripile v\u00e2ntului (Gone with the Wind) pentru care prime\u015fte Pulitzer Prize un an mai t\u00eerziu, speriat\u0103 de zarva iscat\u0103 \u00een jurul ei, renun\u0163\u0103 la scris.
\nNu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 m\u0103car o parte dintre autorii evoca\u0163i de Enrique Vila-Matas \u00een eseul intitulat Bartleby & Co (traducere de Ileana Scipione, Bucure\u015fti: RAO, 2004) \u015fi-au redactat c\u0103r\u0163ile cu ur\u0103. \u00cen treac\u0103t fie spus, cu excep\u0163ia lui Flaubert, nu cunosc niciun scriitor care s\u0103 fi sus\u0163inut c\u0103 a scris din pur\u0103 pl\u0103cere \u015fi c\u0103 lucrul la o carte l-a f\u0103cut fericit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A. Cinci scriitori bibliofobi Toat\u0103 lumea poate cita imediat cinci scriitori care au renun\u0163at la scris. Dar nimeni (cred) nu poate cita cinci scriitori care au renun\u0163at cu totul la citit (ori nu s-au omor\u00e2t cu cititul), \u00eentruc\u00e2t leg\u0103tura dintre scris \u015fi lectur\u0103 se face aproape automat \u00een min\u0163ile noastre. Naivul crede c\u0103 nu po\u0163i… Cite\u0219te mai mult »Fobii literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14619],"class_list":["post-23792","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-scriitori-bibliofobi"],"views":1484,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23792","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23792"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23792\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23793,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23792\/revisions\/23793"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23792"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23792"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23792"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}