{"id":23790,"date":"2015-06-27T10:29:02","date_gmt":"2015-06-27T08:29:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23790"},"modified":"2015-06-27T10:29:02","modified_gmt":"2015-06-27T08:29:02","slug":"sotron-sau-a-juca-pana-la-capat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sotron-sau-a-juca-pana-la-capat\/","title":{"rendered":"„\u015eotron” sau a juca p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t"},"content":{"rendered":"

Julio Cort\u00e1zar, \u015eotron,<\/em> Traducere de Tudora \u015eandru Mehedin\u0163i, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\n\u201eDar iubirea, acest cuv\u00e2nt…\u201c<\/strong>
\nConsiderat de unii critici \u201eantiroman\u201c, \u015eotronul cort\u00e1zarian a p\u0103rut altora un veritabil \u201eroman total\u201c, \u201etext sum\u0103\u201c, unde autorul a \u00eencercat s\u0103 uneasc\u0103 procedeele specific romane\u015fti cu cele venite pe filiera marii poezii. E adev\u0103rat c\u0103 Julio Cort\u00e1zar a considerat mereu c\u0103 e imposibil s\u0103 ignori principalul mecanism al prozei moderne \u2013 \u015fi anume rela\u0163ia acesteia cu lirica (exemplul pe care scriitorul \u00eel avea \u00een vedere fiind textul Moartea lui Virgiliu de Hermann Broch). F\u0103r\u0103 s\u0103 fie ceea ce ne-am obi\u015fnuit s\u0103 numim \u201eproz\u0103 poetic\u0103\u201c, \u015eotron reprezint\u0103 \u00een permanen\u0163\u0103 o iluminare, revela\u0163ia pe care o are cititorul, \u00eentotdeauna al\u0103turi de creatorul textului. Iar pentru a atinge acest deziderat, scriitorul recurge la tehnicile colajului, subliniindu-se pl\u0103cerea \u2013 \u015fi importan\u0163a \u2013 asocia\u0163iilor insolite. Numai c\u0103 simplul montaj devine viziune, iar romanul \u00een ansamblu, efort de exprimare a unui univers exterior care se refuz\u0103 unei cunoa\u015fteri par\u0163iale. Iubirea dintre Maga \u015fi Horacio devine, a\u015fadar, nu doar detaliu tematic, nu doar experien\u0163\u0103 limit\u0103 pentru protagoni\u015fti, ci \u015fi modalitatea privilegiat\u0103 de reinventare a lumii \u2013 care doar apoi poate fi cunoscut\u0103 integral.
\n\u201eDar iubirea, acest cuv\u00e2nt…\u201c A\u015fa se termin\u0103 capitolul 6 \u015fi a\u015fa \u00eencepe capitolul 93: \u201eAstfel se reg\u0103seau, Punch \u015fi Judy, atr\u0103g\u00e2ndu-se \u015fi resping\u00e2ndu-se cum se cuvine dac\u0103 nu vrei ca iubirea s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103 \u00een chip de poz\u0103 sau \u00een balad\u0103 f\u0103r\u0103 cuvinte. Dar iubirea, acest cuv\u00e2nt…\u201c Apoi: \u201eDar iubirea, acest cuv\u00e2nt… Horacio moralistul, tem\u00e2ndu-se de pasiuni f\u0103r\u0103 o ra\u0163iune prea ad\u00e2nc\u0103, descump\u0103nit \u015fi posac \u00een ora\u015ful unde iubirea se cheam\u0103 cu toate numele tuturor str\u0103zilor, tuturor caselor, tuturor camerelor, tuturor paturilor, tuturor viselor, tuturor uit\u0103rilor sau amintirilor. Dragostea mea, nu te iubesc pentru tine, nici pentru mine, nici pentru am\u00e2ndoi \u00eempreun\u0103, nu te iubesc fiindc\u0103 s\u00e2ngele m-ar \u00eendemna s\u0103 te iubesc, te iubesc fiindc\u0103 nu e\u015fti a mea, fiindc\u0103 te afli de partea cealalt\u0103, acolo unde m\u0103 invi\u0163i s\u0103 sar \u015fi eu nu pot face saltul (…); m\u0103 chinuie iubirea ta care nu-mi serve\u015fte drept pod, c\u0103ci un pod nu se sus\u0163ine dintr-o singur\u0103 parte\u201c. \u015eotron este, citit\u0103 din perspectiva aceasta, o carte a marilor elanuri erotice, situat\u0103 \u00een apropierea imaginarului lui Pablo Neruda din Dou\u0103zeci de poeme de iubire \u015fi un c\u00e2ntec de disperare. Dar nu numai at\u00e2t. Ci \u015fi o carte \u00een care iubirea prime\u015fte \u2013 demonstreaz\u0103 c\u0103 nu a pierdut niciodat\u0103 \u2013 numeroase sensuri. De la cea fizic\u0103 la cea fratern\u0103 sau la cea pentru fiin\u0163ele mici, copii mai cu seam\u0103, de neuitat r\u0103m\u00e2n\u00e2nd scrisorarea adresat\u0103 de Maga copila\u015fului s\u0103u mort, Rocamadour: \u201eBebelu\u015f Rocamadour, bebelu\u015f. Rocamadour. Rocamadour, \u015ftiu c\u0103 parc\u0103-i o oglind\u0103. E\u015fti gata s\u0103 adormi sau stai \u015fi-\u0163i prive\u015fti picioru\u015fele. Eu \u0163in acum o oglind\u0103 \u015fi cred c\u0103 e\u015fti tu. Dar nu cred, fiindc\u0103 nu \u015ftii s\u0103 cite\u015fti. Dac\u0103 ai \u015fti nu \u0163i-a\u015f scrie sau \u0163i-a\u015f scrie lucruri importante. Odat\u0103 va trebui s\u0103-\u0163i scriu s\u0103 fii cuminte sau s\u0103 te \u00eembraci bine. Acum \u00ee\u0163i scriu doar \u00een oglind\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd trebuie s\u0103-mi \u015fterg degetul, c\u0103ci mi se ud\u0103 de lacrimi. De ce, Rocamadour?\u201c
\nIubirea devine repertoriu al micilor gesturi repetate, reinventate \u015fi re\u00eenv\u0103\u0163ate la infinit, dar \u015fi dram\u0103 a imposibilit\u0103\u0163ii comunic\u0103rii adev\u0103rate. Un s\u0103rut poate fi descris a\u015fa cum numai marii poe\u0163i o pot face (capitolul 7: \u201e\u00ce\u0163i ating gura, cu un deget ating col\u0163ul gurii tale, \u00eei urm\u0103resc conturul ca \u015fi cum a\u015f desena-o cu m\u00e2na mea, ca \u015fi cum pentru prima oar\u0103 gura \u0163i s-ar \u00eentredeschide, \u015fi mi-e de-ajuns s\u0103 \u00eenchid ochii pentru a \u015fterge totul \u015fi a o lua de la cap\u0103t, fac s\u0103 prind\u0103 via\u0163\u0103 de fiecare dat\u0103 gura pe care o doresc, gura pe care m\u00e2na mea o alege \u015fi \u0163i-o deseneaz\u0103 pe fa\u0163\u0103. (…) Atunci m\u00e2inile mele \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u0163i se ad\u00e2nceasc\u0103 \u00een plete, s\u0103-\u0163i m\u00e2ng\u00e2ie \u00eenceti\u015for necuprinsul p\u0103rului, \u00een timp ce ne s\u0103rut\u0103m de parc-am avea gura plin\u0103 de flori sau de pe\u015fti, de mi\u015fc\u0103ri vii, de arom\u0103 nedeslu\u015fit\u0103\u201c). Dar apropierea real\u0103 \u00eentre \u00eendr\u0103gosti\u0163i poate r\u0103m\u00e2ne, chiar \u015fi \u00een aceste condi\u0163ii, problematic\u0103. Cu toate acestea, numai iubirea poate men\u0163ine universul stabil, numai iubirea poate reinventa lumea. Nu neap\u0103rat pentru c\u0103 Julio Cort\u00e1zar ar (mai) vrea s\u0103 demonstreze din nou ceea ce demonstrase divinul Dante, c\u0103 \u201eiubirea mi\u015fc\u0103 sori \u015fi stele\u201c, ci pentru c\u0103, dup\u0103 cum el \u00eensu\u015fi scria \u00eentr-un poem intitulat Dubla inven\u0163ie: \u201eCred c\u0103 sunt eu\/ doar pentru c\u0103 te inventez,\/ iar tu ad\u0103poste\u015fti \u00een mine\/ murmurul cu care \u015fi tu m\u0103 inventezi.\u201c
\n\u00centre P\u0103m\u00e2nt \u015fi Cer, literatura<\/strong>
\nTemele se \u00eempletesc, a\u015fadar, muzical \u015fi vizual, visul \u00eel apropie pe Horacio de Maga, dar, ironic \u015fi contrapunctic, \u015fi de Talita, pentru ca \u00een cele din urm\u0103 s\u0103 devin\u0103 clar\u0103 semnifica\u0163ia \u015fotronului \u2013 ca joc \u015fi ca figur\u0103, dar \u015fi a mandalei, de care Cort\u00e1zar era, dup\u0103 cum chiar el afirm\u0103, obsedat \u00een momentul \u00een care a \u00eenceput s\u0103 lucreze la aceast\u0103 carte. Tehnicile livresc aluzive nu lipsesc nici ele, scriitorul proced\u00e2nd astfel \u015fi \u00een alte crea\u0163ii ale sale, mai cu seam\u0103 \u00een Cartea lui Manuel.\u00a0 Metafora central\u0103 \u015fi figura dominant\u0103 din cartea de fa\u0163\u0103 este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u015fotronul, joc de care Cort\u00e1zar a fost mereu fascinat, mai ales, dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte, \u201ede acea variant\u0103 unde se arunc\u0103 cu pietricica din p\u0103tratul numit P\u0103m\u00e2nt spre cel care reprezint\u0103 Cerul\u201c. Avem de-a face, sigur, cu un joc extrem de serios, cu un traseu ini\u0163iatic, cu descoperirea progresiv\u0103 de sine, cu ceremonii din care elementul sacru, str\u0103vechi, s-a pierdut, dar care, totu\u015fi, nu au fost complet integrate \u00een universul profan. Jocul de \u015fotron e contemplat de Maga \u015fi de Horacio, \u00een plimb\u0103rile lor prin Paris, iar iubirea lor se identific\u0103, treptat, cu \u015fotronul. C\u0103ci ea este \u015fi o c\u0103utare a centrului, a unei modalit\u0103\u0163i de a dep\u0103\u015fi toate condi\u0163ion\u0103rile existen\u0163ei cotidiene. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, finalul c\u0103r\u0163ii are \u00een centru imaginea lui Horacio contempl\u00e2nd de la fereastra deschis\u0103 a clinicii de psihiatrie jocul de \u015fotron din curte, al c\u0103rui traseu de la P\u0103m\u00e2nt la Cer nu-i mai este accesibil, dar pe care, cu toate astea, nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103-l caute cu \u00eenfrigurare: \u201eA\u015fa era, armonia d\u0103inuie incredibil, nu existau cuvinte ca s\u0103 r\u0103spunzi bun\u0103t\u0103\u0163ii celor doi care st\u0103teau acolo jos, privindu-l \u015fi vorbindu-i din \u015fotron, fiindc\u0103 Talita se oprise f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama \u00een p\u0103tratul num\u0103rul trei, \u015fi Traveler avea un picior la num\u0103rul \u015fase, astfel c\u0103 tot ce putea el s\u0103 fac\u0103 era s\u0103-\u015fi fluture u\u015for m\u00e2na dreapt\u0103 \u00een chip de salut sfios \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu ochii \u0163int\u0103 la Maga, la Man\u00fa, spun\u00e2ndu-\u015fi c\u0103 la urma urmelor tot exista vreo \u00eent\u00e2lnire, chiar dac\u0103 nu putea dura mai mult dec\u00e2t secunda aceea cumplit de dulce \u00een care negre\u015fit cel mai bine ar fi fost s\u0103 se aplece doar pu\u0163in \u00een afar\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi dea drumul, gata, s-a sf\u00e2r\u015fit\u201c.
\nDe ce nu se pr\u0103bu\u015fe\u015fte acolo, de ce scriitorul nu descrie ceea ce d\u0103 \u00eentr-adev\u0103r senza\u0163ia c\u0103 ar putea\/ ar urma s\u0103 se \u00eent\u00e2mple? \u201eSimplu\u201c, va spune Cort\u00e1zar, \u201epentru c\u0103 acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103, nu se poate intampla, c\u00e2t\u0103 vreme Horacio a reu\u015fit s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u00e2t de mult \u00eel iubesc Traveler \u015fi Talita; \u015fi nu se poate sinucide dup\u0103 ce a \u00een\u0163eles asta\u201c. Sigur, sinuciderea ar fi putut eterniza aceast\u0103 clip\u0103 de armonie suprem\u0103, unica de acest fel pe care personajul o tr\u0103ie\u015fte, iar din acest punct de vedere ar fi reprezentat, poate, alegerea perfect\u0103 pentru Cort\u00e1zar. Numai c\u0103 scriitorul nu vrea s\u0103 aleag\u0103 solu\u0163ii estetice perfecte, ci credibile; mai cu seam\u0103, spre sf\u00e2r\u015fitul c\u0103r\u0163ii, credibile din punctul de vedere al umanit\u0103\u0163ii pe care Horacio o redob\u00e2nde\u015fte. \u015ei nu f\u0103r\u0103 eforturi. Jocul se identific\u0103, treptat, cu via\u0163a, iar Rayuela devine joc ce trebuie jucat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u2013 cititorul trebuind s\u0103 se implice activ \u00een decodificarea sensurilor multiple ale textului. \u201ePentru mine, a scrie \u00eenseamn\u0103 a te integra \u00eentr-o lume prin excelen\u0163\u0103 ludic\u0103\u201c, spunea Cort\u00e1zar \u2013 \u015fi avea dreptate, cititorii s\u0103i trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 joace \u015fotronul c\u0103r\u0163ii, dac\u0103 vor s\u0103 reu\u015feasc\u0103 s\u0103 o citeasc\u0103 \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului.
\nDin aceste puncte de vedere trebuie analizat excep\u0163ionalul capitol 34, unde, aparent, este \u00eenc\u0103lcat\u0103 orice logic\u0103 \u015fi care \u00eencepe astfel: \u201e\u00cen septembrie, la doar c\u00e2teva luni de la moartea tat\u0103lui meu, m-am hot\u0103r\u00e2t \u015ei ce chestii cite\u015fte \u015fi ea, un roman, prost scris, \u015fi culmea, \u00eentr-o edi\u0163ie infect\u0103, stai \u015fi s-o termin cu afacerile, ced\u00e2ndu-le altei firme produc\u0103toare de J\u00e9rez la fel de te \u00eentrebi cum poate s-o intereseze a\u015fa ceva. C\u00e2nd te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 \u015fi-a petrecut ceasuri \u00eentregi renumit\u0103 ca a mea. Am rezolvat creditele cum am putut, am dat \u00een arend\u0103 p\u0103m\u00e2nturile, \u00eenghi\u0163ind de zor supa asta rece \u015fi f\u0103r\u0103 nici un gust, at\u00e2tea alte lecturi de necrezut, Elle\u00a0 \u015fi…\u201c Numai c\u0103, aici, Cort\u00e1zar rezolv\u0103 \u00een felul s\u0103u o problem\u0103 care a preocupat genera\u0163ii \u00eentregi de scriitori \u00eenaintea sa, \u015fi anume cum s\u0103 exprimi sentimentele \u015fi g\u00e2ndurile unui personaj dintr-o carte fa\u0163\u0103 de ceea ce respectivul personaj cite\u015fte el \u00eensu\u015fi. \u00cenrudit\u0103 cu gidiana punere \u00een abis, tehnica este excelent orchestrat\u0103, Cort\u00e1zar dedic\u00e2nd un r\u00e2nd de pe pagin\u0103 textului citit de personaj (Horacio) \u015fi urm\u0103torul r\u00e2nd textului propriu-zis \u00een fa\u0163a c\u0103ruia este pus acesta, un fragment dintr-o carte aflat\u0103 pe noptiera iubitei sale Maga, apar\u0163in\u00e2nd lui P\u00e9rez Galdos.
\nDincolo de artificiul grafic, consecin\u0163ele \u00een plan estetic sunt numeroase, c\u0103ci, \u00een acest fel perspectivele se multiplic\u0103, iar personajul devine realmente ceea ce cite\u015fte, \u00een ciuda eforturilor sale de a se distan\u0163a de text. Distan\u0163a estetic\u0103 se impune, totu\u015fi, c\u0103ci Horacio detest\u0103 literatura lui P\u00e9rez Galdos care \u00eens\u0103 nu e preferat\u0103 nici de Cort\u00e1zar \u2013 care, de asemenea, nu se identific\u0103, nici m\u0103car ca viziune ori voce narativ\u0103, cu personajul. Nu va fi deci o surpriz\u0103 monumentala inven\u0163ie lingvistic\u0103 (\u201eel giglico\u201c) pe care Cort\u00e1zar o pune \u00een scen\u0103, cu o uluitoare art\u0103, \u00een capitolul 68, plin cu aluzii erotice, dar deopotriv\u0103 livre\u015fti, \u015eotron reprezent\u00e2nd \u00een acest sens, la nivelul impunerii unui limbaj amoros propriu, replica dat\u0103 peste decenii proiectului lui Marcel Proust din \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut, mai precis celebrului \u201efaire catleyas\u201c din O dragoste a lui Swann. Numai c\u0103 fragmentul \u00een cauz\u0103 nu r\u0103m\u00e2ne pur exerci\u0163iu retoric, ci devine (\u015fi) modalitatea lui Cort\u00e1zar de a se raporta la c\u00e2\u0163iva mari poe\u0163i latino-americani, de la Rub\u00e9n Dar\u00edo la Nicol\u00e1s Guill\u00e9n, a\u015fa cum, anterior, procedase cu Ungaretti, ale c\u0103rui versuri, ca \u015fi cele ale lui Antonio Machado sau Octavio Paz sunt repetate de mai multe ori pe parcursul romanului. Cartea se transform\u0103, astfel, \u00een veritabil desen, \u00een figuri \u2013 retorice, poetice, discursive \u2013 care se \u00eentretaie \u015fi \u00ee\u015fi r\u0103spund, ca \u00eentr-un cor pe mai multe voci, \u015eotron fiind \u015fi o nara\u0163iune coral\u0103, dar \u00een alt sens dec\u00e2t, de pild\u0103, Casa Verde, a lui Mario Vargas Llosa. Personajele (mai cu seam\u0103 Horacio), ca \u00een marele romantism, dar \u015fi ca \u00een extraordinarul roman al lui Juan Rulfo, Pedro P\u00e1ramo, aud glasuri sau v\u0103d desene imaginare acolo unde ceilal\u0163i nu percep nimic. Iar Morelli subliniaz\u0103, \u00een noti\u0163ele sale, un pasaj din Robert Musil care rezum\u0103 situa\u0163ia: \u201ePentru mine, lumea e plin\u0103 de glasuri neauzite\u201c. Nimic altceva dec\u00e2t \u201esingur\u0103tatea sonor\u0103\u201c \u015fi \u201emuzica t\u0103cut\u0103\u201c din crea\u0163ia lui G\u00f3ngora sau a lui San Juan de la Cruz.
\nChiar personajele \u00ee\u015fi r\u0103spund, peste timp, unele altora, Talita devine o nou\u0103 ipostaz\u0103 pentru Maga, iar Traveler \u00eensu\u015fi e un alt Horacio, c\u0103ci tema dublului l-a preocupat \u00eendeaproape pe Cort\u00e1zar. De aici prezen\u0163a c\u00e2torva simboluri esen\u0163iale, adev\u0103rate obsesii pentru textul de fa\u0163\u0103: oglinzile (nu neap\u0103rat borgesiene, c\u0103ci Maga e cea mai potrivit\u0103 oglind\u0103, cea care \u00eei arat\u0103 lui Horacio toate e\u015fecurile \u015fi \u00eei eviden\u0163iaz\u0103 incapacitatea de a tr\u0103i, \u00een \u00eencercarea disperat\u0103 de a \u00een\u0163elege lumea, f\u0103r\u0103 a o vedea vreodat\u0103 cu adev\u0103rat), ferestrele (locul de unde spa\u0163iul infinit se deschide \u00een fa\u0163a oricui, mai ales \u00een fa\u0163a lui Horacio), cheile \u2013 inclusiv cele de lectur\u0103. Totul trimite, desigur \u2013 \u015fi o face \u00een mod clar \u2013 la literatur\u0103, de aceea pun\u0163ile se multiplic\u0103 spre final, c\u0103ci literatura devine, ea \u00eens\u0103\u015fi, puntea prin intermediul c\u0103reia omul se poate apropia de semenii s\u0103i. Poate c\u0103 singura care \u00eel ajut\u0103 cu adev\u0103rat s\u0103 fac\u0103 acest lucru, dup\u0103 cum scrie \u015fi Octavio Paz \u00een c\u00e2teva versuri, citate \u00een \u015eotron: \u201ePa\u015fii mei de pe aceast\u0103 strad\u0103\/ r\u0103sun\u0103 pe o alta\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Julio Cort\u00e1zar, \u015eotron, Traducere de Tudora \u015eandru Mehedin\u0163i, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2011   \u201eDar iubirea, acest cuv\u00e2nt…\u201c Considerat de unii critici \u201eantiroman\u201c, \u015eotronul cort\u00e1zarian a p\u0103rut altora un veritabil \u201eroman total\u201c, \u201etext sum\u0103\u201c, unde autorul a \u00eencercat s\u0103 uneasc\u0103 procedeele specific romane\u015fti cu cele venite pe filiera marii poezii. E adev\u0103rat c\u0103 Julio Cort\u00e1zar a… Cite\u0219te mai mult »„\u015eotron” sau a juca p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4738,14555],"class_list":["post-23790","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-julio-cortazar","tag-sotron"],"views":2028,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23790","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23790"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23790\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23791,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23790\/revisions\/23791"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23790"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23790"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23790"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}