{"id":23788,"date":"2015-06-27T10:27:20","date_gmt":"2015-06-27T08:27:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23788"},"modified":"2015-06-27T10:27:20","modified_gmt":"2015-06-27T08:27:20","slug":"o-carte-de-zile-mari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-carte-de-zile-mari\/","title":{"rendered":"O carte de zile mari"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Titus V\u00eejeu, <em>O aventur\u0103 estetic\u0103 t\u00e2rzie cu Andrei Strihan<\/em>, Editura Familia, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen stilul dialogurilor platoniciene, realizate nu la un banchet prelungit, ci prin mijloacele internetului actual, un fost profesor universitar \u015fi un discipol al s\u0103u, devenit el \u00eensu\u015fi un maestru al istoriei \u015fi criticii teatrale \u015fi cinematografice, dialogheaz\u0103 magistral \u00een aceast\u0103 carte. Ea a fost publicat\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een Israel, apoi \u00een Rom\u00e2nia.<br \/>\nCei doi mae\u015ftri ai dialogului sunt universitari de ieri \u015fi de azi: Andrei Strihan \u015fi Titus V\u00eejeu, afla\u0163i la cele dou\u0103 capete imaginare: Tel Aviv \u015fi Bucure\u015fti.<br \/>\nDespre felul \u00een care s-a n\u0103scut opera lor comun\u0103 afl\u0103m din aceast\u0103 prim\u0103 \u201efil\u0103 de jurnal\u201c a lui Titus V\u00eejeu, datat\u0103 1.05.2014:<br \/>\n\u201eAutostrada Ierusalim-Tel Aviv e suprasaturat\u0103 de vehiculele ce o str\u0103bat frenetic.<br \/>\n\u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte tr\u0103iesc cu emo\u0163ie, privind tot timpul pe cadranul ceasului clipele ce m\u0103 despart de \u00eent\u00e2lnirea proiectat\u0103 cu dragul meu profesor de c\u00e2ndva, o \u00eent\u00e2lnire de doar dou\u0103 ore, \u00eenainte de \u00eembarcarea spre aeroportul Ben Gurion.<br \/>\nAjungem, din fericire, la vreme \u00een fa\u0163a turnului Operei din Tel Aviv, unde&#8230; nu ne a\u015fteapt\u0103 nimeni. \u00cel sun pe fiul venerabilului meu dasc\u0103l \u015fi Vlad apare imediat de dincolo de u\u015fa de acces a turnului. Apoi, \u00een ordine, so\u0163ia sa Clariss \u015fi cei doi p\u0103rin\u0163i, Puica \u015fi Andrei. Genera\u0163ia t\u00e2n\u0103r\u0103 ne este necunoscut\u0103 dar sim\u0163im din prima clip\u0103 c\u0103 vom fi \u015fi vom r\u0103m\u00e2ne prieteni&#8230;<br \/>\nPe Puica \u015fi Andrei nu i-am mai v\u0103zut din 2010 c\u00e2nd s-au aflat la Bucure\u015fti cu ocazia decern\u0103rii titlului de Doctor Honoris Causa al Universit\u0103\u0163ii de Art\u0103 Teatral\u0103 \u015fi Cinematografic\u0103 profesorului Strihan, fostul dasc\u0103l al \u00eenaltei \u015fcoli artistice amintite \u015fi, ulterior, profesor al Universit\u0103\u0163ii din Tel Aviv\u201c.<br \/>\nDup\u0103 cele dou\u0103 ore ale acestei norocoase \u00eent\u00e2lniri, s-a ivit \u015fi statornicit ideea dialogului, cu \u00eentrebarea: \u201eDac\u0103 \u00een r\u00e2ndurile ce se vor aduna vor r\u0103zbate zbaterile scenelor lumii, a\u015fa cum le-a cunoscut \u015fi tr\u0103it fostul meu profesor, a c\u0103rui minte p\u0103strez\u0103 la 90 de ani fericita vioiciune a spiritului s\u0103u de c\u00e2ndva, \u00eennobilat de experien\u0163a unei vie\u0163i a Psalmistului?\u201c. La aceast\u0103 \u00eentrebare, parc\u0103 se iau la \u00eentrecere \u015fi r\u0103spund am\u00e2ndoi, \u00een dialoguri specifice lumii teatrului, care devin, aleatoriu, c\u00e2nd eseuri, c\u00e2nd formule \u015fi defini\u0163ii metaforice, c\u00e2nd adev\u0103rate aforisme.<br \/>\nVoi \u00eencerca s\u0103 m\u0103 opresc, pe r\u00e2nd, la fiecare dintre aceste formule, din care se hr\u0103nesc cele peste 200 de pagini ale c\u0103r\u0163ii.<br \/>\nTrebuie s\u0103 remarc, de asemenea, pe l\u00e2ng\u0103 pasiunea devoratoare a celor doi preopinen\u0163i pentru teatrul rom\u00e2nesc \u015fi universal, vasta lor cultur\u0103 estetic\u0103 \u015fi o memorie excep\u0163ional\u0103, dar supus\u0103 mereu controlului \u015ftiin\u0163ific, cu citate multiple \u015fi conving\u0103toare.<br \/>\nCa s\u0103 nu uit: fotografia celor doi, de pe coperta a IV-a, ni-i \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103, parc\u0103 \u00eenfr\u0103\u0163i\u0163i \u015fi contopi\u0163i \u00een acest savant dialog, ca fiind de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103. Fenomen spiritual care oblig\u0103 \u015fi fiziologicul s\u0103 i se alinieze.<br \/>\nPentru a nu simplifica \u015fi usca, prin rezumat, frumuse\u0163ea acestor texte, prefer citarea lor, fiindc\u0103, vorba veche, stilul \u00eel reprezint\u0103 pe fiecare om care \u0163ine \u00een m\u00e2n\u0103 condeiul, \u00een cazul de fa\u0163\u0103 tastatura computerului.<br \/>\nIat\u0103-i pe am\u00e2ndoi \u00een Prima zi:<br \/>\n\u201eTitus V\u00eejeu: C\u00e2nd p\u0103r\u0103sea\u0163i Rom\u00e2nia, \u00een 1977, teatrul nostru pierdea unul dintre cei mai fideli spectatori. Prezen\u0163a plin\u0103 de elegan\u0163\u0103 a persoanei dumneavoastr\u0103 era imediat remarcat\u0103 \u00een s\u0103lile bucure\u015ftene de spectacol \u015fi mul\u0163i dintre participan\u0163ii la premierele vremii a\u015fteptau cu interes cronicile pe care urma s\u0103 le publica\u0163i \u00een revistele de cultur\u0103 ale timpului. A\u015f spune deci c\u0103 prin plecarea dumneavoastr\u0103 din \u0163ar\u0103 teatrul nostru \u00eenregistra nu doar o pierdere statistic\u0103 prin absen\u0163a unui spectator constant, ci \u015fi una calitativ\u0103 prin \u00eencetarea unei magistraturi critice exercitat\u0103 de dumneavoastr\u0103 timp de mul\u0163i ani, \u00een serviciul unei arte cu care v-a\u0163i identificat.<br \/>\n\u015etiu c\u0103 \u00abdesprinderea\u00bb n-a fost prea u\u015foar\u0103. Sau, mai bine zis, n-a fost deloc u\u015foar\u0103&#8230;<br \/>\nAndrei Strihan: Dragul meu, ca poet ce te afli, cuno\u015fti bine versul celebru: \u00abPartir, c\u2019est mourir un peu&#8230;\u00bb. S\u0103-\u0163i la\u015fi \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei, ci silit! \u2013 \u0163ara natal\u0103, parte indestructibil\u0103 din fiin\u0163a ta, din personalitatea ta, din fondul t\u0103u afectiv \u015fi spiritual, pentru a emigra \u00een \u0163ara str\u0103bunilor dar (totu\u015fi!) o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103 sufletului, g\u00e2ndurilor \u015fi obiceiurilor \u00een care te-ai format, este o traum\u0103 greu de vindecat. \u015ei ast\u0103zi, dup\u0103 37 de ani de c\u00e2nd am emigrat \u015fi m-am adaptat \u00eentr-un fel condi\u0163iilor de via\u0163\u0103 din Israel \u2013 \u00eenc\u0103 resimt urmele dureroase ale dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii. Dup\u0103 cincizeci \u015fi trei de ani de via\u0163\u0103 petrecu\u0163i \u00een Rom\u00e2nia \u015fi dup\u0103 aproape trei decenii de profesorat \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul superior, m-am desp\u0103r\u0163it foarte greu de prieteni, de locuri, de amintirile unei tinere\u0163i \u00eenc\u0103rcate deopotriv\u0103 de elanuri \u015fi dezam\u0103giri&#8230;\u201c.<br \/>\nMulte \u015fi conving\u0103toare sunt paginile din care afl\u0103m adev\u0103rul despre forma\u0163ia \u015fi convingerile estetice ale domnului Andrei Strihan, \u00een exerci\u0163iile sale de universitar \u015fi de publicist, admirat de elevii s\u0103i \u015fi pre\u0163uit de cititorii, mul\u0163i pe vremuri, ai cronicilor sale de specialitate. Pre\u0163uit \u015fi admirat, mai cu seam\u0103 \u015fi \u00een mod firesc de lumea teatrului \u015fi filmului, adic\u0103 dramaturgi, regizori, actori, scenografi, ale c\u0103ror nume remarcabile le \u00eent\u00e2lnim amintite \u015fi comentate \u00een carte.<br \/>\nCa participant, din pozi\u0163iile \u015fi responsabilit\u0103\u0163ile mele oficiale, m\u0103 bucur\u0103 spiritul obiectiv al aprecierilor celor doi despre renumita \u015fcoal\u0103 teatral\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, afirmat\u0103 plenar \u00een anii evoca\u0163i astfel:<br \/>\n\u201eT.V.: \u00cen anul \u00een care p\u0103r\u0103sea\u0163i Rom\u00e2nia, teatrul nostru \u00eencerca s\u0103 reziste \u00een fa\u0163a unor inflam\u0103ri ideologice necru\u0163\u0103toare: teze, para(n)teze \u015fi sinteze ale factorilor politici ai regimului \u00eencercau s\u0103 slu\u0163easc\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea scenei rom\u00e2ne\u015fti, dup\u0103 ce aceasta cunoscuse o uluitoare cre\u015ftere \u00een deceniul anterior, c\u00e2nd fusese practic ref\u0103cut\u0103 aspira\u0163ia spre dialog cultural cu marile scene ale lumii. \u00cen acel deceniu se afirmaser\u0103 noii regizori ce aveau s\u0103 dea str\u0103lucire unei veritabile \u015fcoli na\u0163ionale: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, David Esrig, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu&#8230;<br \/>\nA.S.: Eu am crezut tot timpul \u015fi cred \u015fi acum \u00een via\u0163a f\u0103r\u0103 de moarte a teatrului. De ce? Poate pentru c\u0103 el este singura art\u0103 ce folose\u015fte drept mijloc de expresie omul, darurile fizice \u015fi psihice ale acestuia. \u00cen aceast\u0103 particularitate rezid\u0103 farmecul \u015fi puterea de convingere a teatrului. \u00cen pofida concuren\u0163ei pe care i-o fac din ce \u00een ce mai activ, mai brutal uneori, filmul \u015fi televiziunea, teatrul are o existen\u0163\u0103 pe care nu m\u0103 sfiesc a o numi nem\u0103rginit\u0103. Performan\u0163a aceasta a nem\u0103rginirii este asigurat\u0103 \u00eentotdeauna de personalit\u0103\u0163i ce slujesc direc\u0163ia de scen\u0103, interpretarea, scenografia&#8230; Oameni care creeaz\u0103 \u00een diferitele zone profesionale ce formeaz\u0103 teatrul. Or, cum scria c\u00e2ndva G. C\u0103linescu, \u00abcrea\u0163ia e o sintez\u0103 a esteticului sau, cum s-ar spune, mul\u0163umirea \u00een planul senza\u0163iilor, fiind o manifestare superior cerebral\u0103, cea mai complet\u0103 dintre toate, ca una ce este \u00een acela\u015fi timp g\u00e2nd \u015fi reprezentare\u00bb&#8230;<br \/>\nAsupra numelor amintite de dumneata \u2013 \u015fi c\u0103rora li se pot al\u0103tura multe altele \u2013 vom z\u0103bovi mai t\u00e2rziu. Dar ca s\u0103-\u0163i ofer imaginea aceasta a crea\u0163iei uria\u015fe \u00een teatrul rom\u00e2nesc, a\u015fa cum l-am tr\u0103it eu \u015fi spectatorii timpului meu, d\u0103-mi voie s\u0103 m\u0103 opresc doar asupra unei stagiuni. Mai precis asupra stagiunii \u201969 \u2013 \u201970, una dintre cele mai puternice din a doua jum\u0103tate a secolului trecut. Se jucau \u00een acel moment spectacole precum Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103 (cu George Constantin, \u015etefan Iordache \u015fi Gilda Marinescu \u2013 la Nottara), Woyzeck (la Teatrul Tineretului din Piatra Neam\u0163, cu Carmen Galin \u015fi Mitic\u0103 Popescu), Ace\u015fti \u00eengeri tri\u015fti (la T\u00e2rgu Mure\u015f, cu Ion Fiscuteanu \u015fi Anca Neculce-Maximilian), Leonce \u015fi Lena (la Bulandra, cu Ion Caramitru, Virgil Og\u0103\u015fanu, Marin Moraru, Irina Petrescu, Valy Voiculescu-Pepino, Niki Wolcz) \u2013 ca s\u0103 amintesc doar c\u00e2teva spectacole ce-mi vin \u00een memorie\u201c.<br \/>\nReferindu-se, am\u00e2ndoi, \u015fi la dificult\u0103\u0163ile \u015fi chiar anomaliile acelor ani, o aten\u0163ie special\u0103 acord\u0103 a\u015fa-zisei \u201eminirevolu\u0163ii culturale\u201c din 1971, \u015fi mai ales scandalului cu interzicerea Revizorului, regizat de Lucian Pintilie, la Teatrul \u201eBulandra\u201c. \u015ei, cum eu am fost principalul implicat \u00een dramatica poveste, pentru a cunoa\u015fte alte am\u0103nunte dec\u00e2t cele utilizate de autorii actualei c\u0103r\u0163i, recomand lectura paginilor 251-259 din volumul Ilie Rad \u2013 Convorbiri cu Ion Brad (ed. Eikon), unde eu relatez pe larg \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile cu filmul Reconstituirea din 1969-1970, \u015fi cu celebrul Revizor din 1972. Dac\u0103 eu, ca vicepre\u015fedinte al Comitetului de Stat pentru Cultur\u0103 \u015fi Art\u0103, n-a\u015f fi avizat realizarea celor dou\u0103 opere fundamentale, nu le-ar fi v\u0103zut \u015fi apreciat nimeni, niciodat\u0103. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103, dincolo de \u00eengustimile dogmatice la care revenise Ceau\u015fescu, nu trebuie s\u0103 uit\u0103m de presiunile extraordinare ale sovieticilor \u015fi ale lui Brejnev (el interzisese, \u00een aceea\u015fi perioad\u0103, spectacolul Revizorul, regizat de celebrul Tovstonogov, din Leningrad, aflat \u00een turneu de o lun\u0103 \u00eentreag\u0103 la Moscova!) asupra conducerii partidului \u015fi statului rom\u00e2n, \u00een domeniul politic, economic, militar \u015fi cultural.<br \/>\nRog pe colegii no\u015ftri, dac\u0103 vor mai reveni asupra fenomenului cultural din acea perioad\u0103, s\u0103 \u0163in\u0103 seam\u0103 de m\u0103rturisirile mele, ca \u015fi de cele ale lui Dumitru Popescu, scriitorul cunoscut, care se afla atunci la conducerea domeniului cultural-artistic (vezi volumele Cronos autodevor\u00e2ndu-se), care \u015ftiu c\u0103-l aprecia \u00een mod deosebit pe Andrei Strihan. O lectur\u0103 util\u0103, \u00een acela\u015fi sens, o reprezint\u0103 volumele istoricului american Larry Watts.<br \/>\nFoarte multe \u015fi emo\u0163ionante pentru mine sunt paginile dedicate rela\u0163iilor dintre creatorii rom\u00e2ni \u015fi evrei, \u00een toate domeniile, rela\u0163ii istorice, sinuos evaluate \u00een timp. La unele dintre ele se refer\u0103 Andrei Strihan \u00een cea de-a Dou\u0103zeci \u015fi una zi a convorbirilor:<br \/>\n\u201eA.S.: A\u015f \u00eencepe eu discu\u0163ia noastr\u0103 de azi cu c\u00e2teva vorbe \u00eenchinate poeziei \u015fi poe\u0163ilor ce scriu aici, \u00een Israel, \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Dac\u0103 despre rom\u00e2n se spune c\u0103 s-a n\u0103scut poet, nici despre evreu nu s-ar putea zice altfel. Literatura modern\u0103, mai cu seam\u0103, consemneaz\u0103 prezen\u0163a multor autori de origine evreeasc\u0103 ce s-au afirmat \u00een spa\u0163iul poeziei rom\u00e2ne, unii dintre ei \u2013 precum B. Fundoianu (B. Fondane), Ilarie Voronca (Eduard Marcus), Gherasim Luca (Zollmann Locker) \u015fi Paul Celan (Paul Antschel) s-au manifestat \u015fi \u00een cuprinsul altor literaturi, dintre cele mai mari din Europa. Ca s\u0103 nu mai vorbim de Tristan Tzara (Samuel Rosenstock), p\u0103rintele recunoscut al dadaismului. \u00cen afara acestora, stabili\u0163i \u00een Fran\u0163a, au existat mul\u0163i autori avangardi\u015fti ce au emigrat \u00een Israel. Din nefericire, nici unul din ei nu mai este \u00een via\u0163\u0103.<br \/>\nDar poezia scris\u0103 aici \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u00eenc\u0103 exist\u0103. Una din dovezile prezen\u0163ei sale e dat\u0103 de lirica lui Shaul Carmel, definit de Dic\u0163ionarul neconven\u0163ional editat \u00een 1986 la Tel Aviv de Alexandru Mirodan drept \u00abuna din figurile cheie ale mi\u015fc\u0103rii literare pe rom\u00e2ne\u015fte de la Tel Aviv\u00bb. El este unul dintre cei care au \u00eenfiin\u0163at Asocia\u0163ia scriitorilor israelieni de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103, pe care a condus-o \u00een primii ani, el e cel care, intuind \u00een schimb\u0103rile de la Bucure\u015fti de dup\u0103 1989 perspectiva unui nou tip de rela\u0163ii \u00eentre scriitorii no\u015ftri \u015fi scriitorii din Rom\u00e2nia, a ac\u0163ionat cu un sim\u0163 pragmatic deosebit \u015fi cu o chibzuin\u0163\u0103 matur\u0103 \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie. Folosind prilejul oferit de vizita primei delega\u0163ii a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia \u2013 de dup\u0103 1990 \u2013, a ini\u0163iat acordul de la Ghinosar dintre cele dou\u0103 uniuni de crea\u0163ie, acord amplificat la Neptun, \u00een 1995, c\u00e2nd scriitori din Israel au \u00eentors vizita colegilor din Rom\u00e2nia. (&#8230;)<br \/>\nT.V.: Exist\u0103, indubitabil, o dram\u0103 a acestei literaturi, condi\u0163ionat\u0103 a\u015fadar nu doar de num\u0103rul tot mai redus de scriitori ce folosesc limba rom\u00e2n\u0103 ca mijloc de expresie, ci \u015fi de num\u0103rul \u2013 din ce \u00een ce mai limitat \u2013 al cititorilor ce au acces la aceast\u0103 limb\u0103. Trebuie avut \u00een vedere factorul biologic, ce expune un anumit e\u015falon la dispari\u0163ia treptat\u0103, \u00een condi\u0163iile \u00een care urma\u015fii celor veni\u0163i c\u00e2ndva din Rom\u00e2nia \u00ee\u015fi afl\u0103, firesc, integrarea \u00een cuprinsul societ\u0103\u0163ii israeliene folosind prioritar limba ebraic\u0103. Probabil c\u0103 numai \u00een familii ce provin integral din Rom\u00e2nia (m\u0103 refer la fii, fiice, gineri, nurori \u015fi nepo\u0163i) exist\u0103 acest liant al comunic\u0103rii familiale oferit de limba rom\u00e2n\u0103\u201c.<br \/>\n\u015ei tot a\u015fa, \u015fi tot a\u015fa, pagini scrise cu harul celor doi adev\u0103ra\u0163i poe\u0163i, prin sensibilitate \u015fi vaste orizonturi suflete\u015fti! A\u015fadar, o carte esen\u0163ial\u0103, o carte de zile mari!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Titus V\u00eejeu, O aventur\u0103 estetic\u0103 t\u00e2rzie cu Andrei Strihan, Editura Familia, 2014 &nbsp; \u00cen stilul dialogurilor platoniciene, realizate nu la un banchet prelungit, ci prin mijloacele internetului actual, un fost profesor universitar \u015fi un discipol al s\u0103u, devenit el \u00eensu\u015fi un maestru al istoriei \u015fi criticii teatrale \u015fi cinematografice, dialogheaz\u0103 magistral \u00een aceast\u0103 carte. Ea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-carte-de-zile-mari\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O carte de zile mari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14618,11479],"class_list":["post-23788","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-o-aventura-estetica-tarzie-cu-andrei-strihan","tag-titus-vijeu"],"views":1685,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23788","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23788"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23788\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23789,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23788\/revisions\/23789"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23788"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23788"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23788"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}