Cu ceva ani \u00een urm\u0103, pe vremea c\u00e2nd locuiam \u00een Canada, am participat \u00eentr-o sear\u0103 la o catehez\u0103 referitoare la rug\u0103ciunea inimii. Pentru cei necunosc\u0103tori, \u00een tradi\u0163ia r\u0103s\u0103ritean\u0103 rug\u0103ciunea inimii presupune invocarea constant\u0103 a ajutorului dumnezeiesc prin rostirea cuvintelor \u201eDoamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine p\u0103c\u0103tosul\/ p\u0103c\u0103toasa!\u201c \u00cen cadrul sesiunii de \u00eentreb\u0103ri, o fat\u0103 a \u00eentrebat dac\u0103 este \u00eeng\u0103duit s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fim rug\u0103ciunea inimii nu doar pentru noi, personal, ci \u015fi pentru o alt\u0103 persoan\u0103. R\u0103spunsul p\u0103rintelui a fost \u201eda, po\u0163i s\u0103 o faci\u201c \u015fi, z\u00e2mbind sugestiv, a ad\u0103ugat: \u201e\u00eens\u0103, ai grij\u0103, c\u00e2nd zici rug\u0103ciunea inimii pentru altcineva, zici doar miluie\u015fte-l pe respectivul, nu miluie\u015fte-l pe respectivul p\u0103c\u0103tosul\u201c. R\u0103spunsul p\u0103rintelui a st\u00e2rnit r\u00e2sul \u00eentregii audien\u0163e, semn c\u0103 toat\u0103 lumea din Biseric\u0103 a \u00een\u0163eles gluma. Cu anxietate, stau \u015fi m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 domnul Sorin Lavric, al c\u0103rui articol din 2011 l-a comentat recent Gheorghe Fedorovici (http:\/\/cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro\/2015\/06\/iadul-in-cultura-romana-metroul-si.html), ar fi \u00een\u0163eles gluma \u00een cazul \u00een care s-ar fi aflat printre noi \u00een acea sear\u0103 sau, altfel spus, dac\u0103 \u00een\u0163elege limbajul comunit\u0103\u0163ii ecleziale, care pe cineva str\u0103in de ea s-ar putea s\u0103-l \u00eencurce, pun\u00e2ndu-l \u00een situa\u0163ia vizitatorului\/ intrusului stingherit de faptul c\u0103 nu pricepe gluma. Pe cale de consecin\u0163\u0103, cu mult mai mult\u0103 anxietate stau \u015fi m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 editorii \u015fi cititorii Ziarului Lumina \u2013 acolo unde, din perspectiva stingherului r\u0103t\u0103cit \u00een mul\u0163imea impersonal\u0103 de la metrou, domnul Lavric \u00ee\u015fi expune viziunea cu privire la concet\u0103\u0163enii s\u0103i \u2013 \u00een\u0163eleg gluma cu pricina. La urma urmei, de ce au r\u00e2s fra\u0163ii \u00eentru Hristos din parohia canadian\u0103 c\u00e2nd preotul de acolo a f\u0103cut respectiva remarc\u0103? Care era, \u00een cazul respectiv, sursa comicului? Comicul rezulta din faptul c\u0103, utilizat\u0103 mot-\u00e0- mot \u00eentr-un context atipic (rug\u0103ciunea rostit\u0103 pentru altcineva), o formul\u0103 consacrat\u0103\/ tipic\u0103 devenea, \u00een noul context, complet aberant\u0103, \u00eentruc\u00e2t complet str\u0103in\u0103 de principiul care ar trebui s\u0103 guverneze utilizarea curent\u0103\/ tipic\u0103 (rug\u0103ciunea f\u0103cut\u0103 pentru sine) a acelei formule. Fapt care pentru un ortodox este (sau ar trebui s\u0103 fie) evident ca bun\u0103-ziua, datorit\u0103 nenum\u0103ratelor istorisiri \u015fi pove\u0163e de prin diversele scrieri sfinte din care rezult\u0103, c\u00e2t se poate de clar c\u0103, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 surprinzi pe cineva \u00een flagrant delict, \u00een niciun caz nu este \u00eeng\u0103duit s\u0103 zici chestii de genul: \u201evai ce p\u0103c\u0103tos e \u0103sta!\u201c, \u201ep\u0103c\u0103tos r\u0103u \u2013 se vede pe fa\u0163a lui!\u201c, \u015f.a.m.d. C\u00e2nd vorbe\u015fti de \u201echipul desfigurat de p\u0103cat\u201c, e cazul s\u0103 vorbe\u015fti \u00een oglind\u0103, \u00een oglinda propriului t\u0103u suflet, nu s\u0103-i pui pe al\u0163ii s\u0103 se uite \u00een oglind\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, departe de a fi ni\u015fte r\u0103uf\u0103c\u0103tori surprin\u015fi \u00een flagrant delict, respectivii sunt ni\u015fte bie\u0163i anonimi cu care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 \u00eempar\u0163i acela\u015fi mijloc de transport \u00een comun. Mai mult, e\u00a0 posibil ca printre ei s\u0103 se afle \u015fi unii care se vor fi apropiat ceva mai mult de starea c\u0103tre care \u0163inteau p\u0103rin\u0163ii, aceea c\u00e2nd \u00een tine contempli \u00eenfrico\u015fat p\u0103catele, cele care au \u00eentunecat chipul lui Dumnezeu din tine, \u00een timp ce \u00een ceilal\u0163i, ca urmare a acestui mod de a te raporta la tine, ajungi s\u0103 vezi doar chipul pe care str\u0103luce\u015fte lumina lui Hristos.
\nEste semnificativ\u0103 \u00een acest sens acea istorisire \u00een care Sf\u00e2ntul Antonie cel Mare \u00eei cere lui Dumnezeu s\u0103 \u00eei arate pe cineva care a ajuns la m\u0103sura lui. Drept r\u0103spuns, Dumnezeu \u00eei \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 un simplu curelar din cosmopolita Alexandrie, om cu familie care nu ie\u015fea \u00een eviden\u0163\u0103 prin nimic, care p\u0103stra o treime din ce c\u00e2\u015ftiga pentru el \u015fi familie iar celelalte dou\u0103 treimi le d\u0103dea Bisericii \u015fi s\u0103racilor \u015fi care, lucr\u00e2nd, privea la oamenii de tot soiul care treceau prin fa\u0163a casei sale \u015fi ve\u015fnic cugeta \u00eentru sine: \u201eiat\u0103 oamenii \u0103\u015ftia to\u0163i se vor m\u00e2ntui, numai eu singur voi pieri\u201c. Mut\u00e2ndu-ne din Alexandria de secol IV \u00een Bucure\u015ftiul de secol XXI, altfel se vede, prin ochii domnului Sorin Lavric, peisajul urban cotidian. \u201eDe fiecare dat\u0103 c\u00e2nd merg cu metroul\u201c, scrie acesta, \u201eam impresia c\u0103 am nimerit \u00eentr-o bolgie de dezaxa\u0163i \u015fi tic\u0103lo\u015fi, nevenindu-mi s\u0103 cred c\u00e2t de ur\u00e2te sunt fizionomiile zilnice ale bucure\u015ftenilor. O procesiune de mom\u00e2i \u00eenr\u0103ite, jig\u0103rite \u015fi slu\u0163ite de r\u0103utate, asta e impresia pe care o las\u0103 fauna metroului din Capital\u0103. Acestor mog\u00e2lde\u0163e cu fe\u0163e schimonosite ar trebui s\u0103 li se spun\u0103 vorba p\u0103rintelui Dosoftei: \u00abP\u0103catul depersonalizeaz\u0103. Uita\u0163i-v\u0103 \u00een oglind\u0103 ca s\u0103 vede\u0163i cum ar\u0103ta\u0163i: ni\u015fte str\u0103ini hido\u015fi, abrutiza\u0163i, goli\u0163i de orice amprent\u0103 de duh\u00bb\u201c (http:\/\/ziarullumina.ro \/opinii\/persoana-si-pacatul). Textul domnului Lavric aminte\u015fte de mai vechile reflec\u0163ii elitist-sociopate ale unui alt intelectual care public\u0103 la Humanitas, Horia-Roman Patapievici. \u201eIes pe strad\u0103\u201c, scria acesta \u00een Politice, \u201e\u015fi nu v\u0103d oameni normali. Ca \u00eentr-un co\u015fmar, aproape to\u0163i cei pe care \u00eei \u00eent\u00e2lnesc se b\u00e2lb\u00e2ie, \u00ee\u015fi b\u00e2\u0163\u00e2ie ochii, dau din picioare ca apuca\u0163ii, se zdrelesc \u00eentre ei cu pl\u0103cere, vorbesc schimonosit, rostesc idio\u0163enii (…) Rom\u00e2nii\u201c, continu\u0103 Patapievici, \u201eau devenit un popor de oameni ur\u00e2\u0163i\u201c, seraficul intelectual Patapievici scufund\u00e2ndu-se \u00eentr-o mocirl\u0103 uman\u0103 compus\u0103 din \u201e23 de milioane de omule\u0163i patibulari\u201c (Politice, Humanitas, 1996, pp. 54, 64-65). \u00cens\u0103, din punct de vedere duhovnicesc, gluma se \u00eengroa\u015f\u0103. C\u0103ci ceea ce la Patapievici r\u0103m\u00e2nea totu\u015fi doar un exerci\u0163iu stilistico-politic se transform\u0103, \u00een articolul domnului Lavric, \u00eentr-un exerci\u0163iu spiritual fundamentat pe citate de la duhovnici moldoveni. Din acest punct de vedere, tulbur\u0103tor este faptul c\u0103, \u00een loc s\u0103-i ofere fratelui Sorin necesara \u00eendrumare duhovniceasc\u0103, Patriarhia \u00eei pune \u00een schimb la dispozi\u0163ie organul de pres\u0103 patriarhal ca s\u0103-\u015fi exprime ideile \u015fi s\u0103-i c\u0103l\u0103uzeasc\u0103 \u015fi pe al\u0163ii pe calea unui narcisism mizantropic maladiv cu preten\u0163ii de vedere duhovniceasc\u0103.
\nMerit\u0103 \u00eens\u0103 remarcat altceva \u015fi anume faptul c\u0103, de\u015fi am fi tenta\u0163i s\u0103 credem c\u0103 domnul Lavric experimenteaz\u0103 acelea\u015fi sentimente indiferent de mijlocul de transport \u00een comun cu care circul\u0103, \u00een realitate \u00eens\u0103, viziunea dantesc\u0103 a autorului este circumscris\u0103 metroului bucure\u015ftean. Cu totul altfel par s\u0103 arate lucrurile \u201epe fundalul unui terminal de aeroport european\u201c, mai ales atunci c\u00e2nd zbori cu Lufthansa. Sc\u0103pat din subterana sufocant\u0103 a metroului bucure\u015ftean, domnul Lavric poate \u00een sf\u00e2r\u015fit s\u0103 respire liber \u015fi s\u0103 se delecteze cu revela\u0163ia neam\u0163ului care \u201eare ceva iremediabil superior \u00een fiin\u0163a lui\u201c. Prin contrast, rom\u00e2nul are \u201e\u00een fizionomie (…) ceva ireductibil jig\u0103rit\u201c, adjectiv pe care \u00eel reg\u0103sim \u015fi \u00een textul din Lumina \u00een care domnul Lavric descrie (sub)oamenii din metroul bucure\u015ftean. Dac\u0103 \u00eentr-un loc avem o mas\u0103 de \u201emog\u00e2lde\u0163e cu fe\u0163e schimonosite\u201c de at\u00e2ta r\u0103utate, de cealalt\u0103 parte, odat\u0103 cu con\u015ftiin\u0163a p\u0103catului, dispare \u015fi depersonalizarea, dispari\u0163ie ce las\u0103 loc epifaniei individualit\u0103\u0163ii superioare care tr\u0103ie\u015fte, precum rasa de st\u0103p\u00e2ni a lui Nietzsche, \u201edincolo de bine \u015fi de r\u0103u\u201c. De aceea, \u00een ciuda presiunilor diferitelor organiza\u0163ii pentru drepturile omului ce \u0163in \u00een lan\u0163 \u201ebestia blond\u0103\u201c, ca nu cumva aceasta s\u0103 purcead\u0103 din nou, precum odinioar\u0103, la terorizarea Europei (Friedrich Nietzsche, Genealogia Moralei, Humanitas, Bucure\u015fti, 2006, pp. 38-39), germanul nici nu poate accepta s\u0103 fie judecat dup\u0103 acelea\u015fi criterii ca \u015fi alte popoare, printre care \u015fi rom\u00e2nii. Nu este cu putin\u0163\u0103, ne \u00een\u015ftiin\u0163eaz\u0103 domnul Lavric, s\u0103 iei \u201eo acvil\u0103 \u015fi s-o preschimbi \u00een vrabie, silind-o totodat\u0103 s\u0103 aib\u0103 con\u015ftiin\u0163a egalit\u0103\u0163ii funciare care o leag\u0103 de vrabie\u201c (http:\/\/www.revistalu-ceafarul.ro\/index.html?id=1992Scrisori). De aceea, \u00een preajma pistei de pe care decoleaz\u0103 acvilele germane, vrabia rom\u00e2n\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte locul \u00een peisaj cam ca nuca-n perete sau cam ca domnul Lavric at\u00e2t printre untermenschii de la metrou, c\u00e2t \u015fi \u00eentr-un cadru eclezial unde lumea mai \u015fi \u015ftie despre ce vorbe\u015fte.
\n\u015ei ajungem astfel la fondul problemei, anume traducerea tradi\u0163iei ortodoxe \u00eentr-un limbaj filozofic\/ ideologic str\u0103in de ea, proces prin care sensul cuvintelor este deturnat. Iar r\u0103st\u0103lm\u0103cirea tradi\u0163iei prin deturnarea sensului cuvintelor nu poate dec\u00e2t s\u0103 duc\u0103 la spargerea comuniunii ecleziale \u00eentr-o multitudine de singur\u0103t\u0103\u0163i alienate, care abia atunci \u00eencep s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fi s\u0103 se poarte unii cu al\u0163ii precum \u201eomule\u0163ii patibulari\u201c din co\u015fmarurile lui Patapievici. Astfel, nu po\u0163i s\u0103 nu r\u0103m\u00e2i cu impresia c\u0103, pentru domnul Lavric, distinc\u0163ia ortodox\u0103 dintre drept, care \u00ee\u015fi vede p\u0103catele, \u015fi p\u0103c\u0103tos, care nu \u015fi le vede pe ale lui, ci doar pe ale altora (acesta fiind \u015fi paradoxul rela\u0163iei dintre smerenie, pe de o parte, \u015fi p\u0103cat \u015fi virtute, pe de alt\u0103 parte), este \u00eenlocuit\u0103 cu distinc\u0163ia dintre st\u0103p\u00e2n\/ german\/ acvil\u0103, pe de o parte, \u015fi sclav\/ rom\u00e2n\/ vrabie (sau eventual c\u00e2rti\u0163\u0103, \u0163in\u00e2nd cont de modul \u00een care se deplaseaz\u0103) pe de alt\u0103 parte. Dac\u0103 cre\u015ftinismul cu acvile \u015fi vr\u0103bii al domnului Lavric ne duce inevitabil cu g\u00e2ndul la \u201e\u00eendrept\u0103\u0163itul ideal\u201c al \u201e<rena\u015fterii> … la un spirit arian \u015fi cre\u015ftin\u201c, promovat \u00een perioada interbelic\u0103 de un Ionel Mo\u0163a (http:\/\/www. miscarea.net\/mota-ion-cranii-de-lemn-iun3.htm), din p\u0103cate, sinteza domnului Lavric nu este singura sintez\u0103 nefericit\u0103 ce \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte locul pe Dealul Patriarhiei, unde se pare c\u0103 tot ce zboar\u0103 se m\u0103n\u00e2nc\u0103. Poate nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, tot \u00een 2011, an \u00een care austeritatea de inspira\u0163ie german\u0103 ap\u0103sa pe umerii masei de \u201emog\u00e2lde\u0163e cu fe\u0163e schimonosite\u201c (poate c\u0103 de bine ce o duceau, posibilitate pe care domnul Lavric, v\u0103z\u0103tor cu duhul fiind, o exclude din start), tot \u00een Ziarul Lumina, \u015fi tot cu citate de la Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i, Mihail Neam\u0163u c\u0103uta s\u0103 fundamenteze teologic neoliberalismul finan\u0163at de Funda\u0163ia Konrad Adenauer. Consecvent promov\u0103rii re\u0163etelor de sl\u0103bire \u2013 din propagandist al m\u0103surilor de austeritate pe banii Funda\u0163iei Konrad Adenauer, Neam\u0163u a devenit \u00eentre timp agent Herbalife, t\u00e2n\u0103rul patrolog promova la vremea respectiv\u0103, tot prin intermediul Ziarului Lumina, o g\u00e2ndire teologico-economic\u0103 unde se reconciliau, a\u015feza\u0163i de aceea\u015fi parte a baricadei, Ronald Reagan \u015fi Sf\u00e2ntul Ioan Casian. \u00cen cazul lui Neam\u0163u, r\u0103st\u0103lm\u0103cirea tradi\u0163iei se face tot prin deturnarea sensului cuvintelor, de data aceasta de la figurat la propriu. Dac\u0103 Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur \u00eei socote\u015fte ho\u0163i, condamn\u00e2ndu-i ca atare, pe boga\u0163ii care nu \u00ee\u015fi \u00eempart averea cu s\u0103racii (v. Omilii la S\u0103racul Laz\u0103r, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 2005, p. 61), Neam\u0163u subliniaz\u0103 faptul c\u0103 \u201eEvanghelia condamn\u0103\u201c nu acumularea de bog\u0103\u0163ie, ci, dimpotriv\u0103, \u201e\u00eengroparea talan\u0163ilor\u201c \u015fi implicit \u201elogica asisten\u0163ialist\u0103\u201c care \u00eempiedic\u0103 \u00eenmul\u0163irea lor. Altfel spus, prin contrast cu ceea ce spune Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur, conform teologiei neoliberale mihailnem\u0163ene, cu c\u00e2t \u00eel munce\u015fte pe s\u0103rac mai mult, pl\u0103tindu-l \u00een acela\u015fi timp c\u00e2t mai pu\u0163in cu putin\u0163\u0103, cu at\u00e2t mai binepl\u0103cut Domnului se face bogatul, pe de o parte pentru c\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenmul\u0163e\u015fte talan\u0163ii d\u0103rui\u0163i cu binecuv\u00e2ntare de Dumnezeu, iar pe de alt\u0103 parte pentru c\u0103, pun\u00e2ndu-l la munc\u0103 pe s\u0103rac, bogatul\/ investitorul \u00eel t\u0103m\u0103duie\u015fte de lene \u015fi de alte vicii aferente, d\u0103un\u0103toare sufletului, ca de exemplu \u201ebe\u0163ia\u201c (Pentru a justifica aceast\u0103 practic\u0103 economic\u0103, Neam\u0163u face trimitere la Sf\u00e2ntul Ioan Casian care \u201espunea c\u0103 omul care munce\u015fte e luptat de un singur drac, \u00een timp ce omul care nu munce\u015fte e luptat de o legiune de patimi \u015fi draci\u201c. Din nefericire, sus\u0163ine Neam\u0163u, \u201estatul social a \u00eencurajat \u015fi la noi tr\u00e2nd\u0103via\u201c, http:\/\/www.cuvantul-ortodox.ro\/ recomandari\/2011\/11\/28\/cotidianul-patriarhal-lumina-rampa-de-lansare-pentru-mihail-neamtu-si-noua-republica-a-lui-traian-basescu\/. Pentru o analiz\u0103 detaliat\u0103 a acestui tip sinistru de teologie, \u015fi a efectelor sale sociale \u00een perioada emergen\u0163ei capitalismului, vezi magistralul volum al lui R.H. Tawney, Religion and the Rise of Capitalism, Penguin Books, 1938.) Ceea ce se urm\u0103re\u015fte \u00een mod concret, prin popularizarea acestei inova\u0163ii teologice, popularizare finan\u0163at\u0103 de Funda\u0163ia Konrad Adenauer \u015fi mijlocit\u0103 de cotidianul Lumina, este ca, precum cele dou\u0103 vr\u0103bii din Evanghelie v\u00e2ndute pe un ban (Matei 10, 29), \u015fi rom\u00e2nii ortodoc\u015fi s\u0103 fie v\u00e2ndu\u0163i investitorilor germani pe c\u00e2t mai pu\u0163ini bani. Procesul prin care tradi\u0163ia este m\u0103sluit\u0103 pentru a fi adaptat\u0103 unei ideologii str\u0103ine ce, din motive de PR, \u00ee\u015fi caut\u0103 \u015fi justific\u0103ri teologice \u00eentr-o \u0163ar\u0103 majoritar ortodox\u0103, presupune, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, interpretarea literal\u0103 a unei pilde (sau parabole, cum \u00eei place s\u0103 zic\u0103 domnului Ple\u015fu, care nu \u015ftiu ce l-a \u00eenv\u0103\u0163at pe t\u00e2n\u0103rul s\u0103u discipol). C\u0103ci, coment\u00e2nd aceast\u0103 pild\u0103, tot Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur spune c\u0103 \u201eprin talan\u0163i \u00een\u0163elegem aici puterea fiec\u0103ruia, fie \u00een a-l sprijini pe aproapele nostru, fie \u00een a-l ajuta cu bani\u201c \u2013 deci a-l ajuta cu bani, nu a-l exploata pe salarii de mizerie sau ca samsar al unor teorii dubioase, pentru a-\u0163i \u00eenmul\u0163i tu \u201etalan\u0163ii\u201c! \u2013 \u201efie \u00een a-l \u00eenv\u0103\u0163a, fie \u00een a face orice alt lucru asem\u0103n\u0103tor\u201c, ideea Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur fiind aceea c\u0103 nimeni nu este at\u00e2t de lipsit \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu poat\u0103 s\u0103 fac\u0103 ceva, oric\u00e2t de pu\u0163in, pentru aproapele s\u0103u, fie c\u0103 e vorba doar de o vorb\u0103 bun\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t nimeni nu e \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 spun\u0103, precum slujitorul os\u00e2ndit din Evanghelie: \u201eUn talant am \u015fi nimic nu pot face cu el!\u201c (v. Omilii la Matei\u00a0 \u00een P\u0103rin\u0163i \u015fi Scriitori Biserice\u015fti, vol. 23, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 1994, p. 891). Dar pentru ca s\u0103 fie complet\u0103 opera\u0163iunea de PR din spatele samavolnicei tranzac\u0163ii ce presupune v\u00e2nzarea vr\u0103biilor autohtone pe c\u00e2t mai pu\u0163ini bani, mai este necesar \u00eenc\u0103 un ingredient, \u015fi anume transformarea rom\u00e2nilor, zidi\u0163i dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea lui Dumnezeu, \u00eentr-o mas\u0103 amorf\u0103, depersonalizat\u0103, de suflete moarte, de omule\u0163i patologici \u015fi \u201epatibulari\u201c, care nu \u00ee\u015fi pot justifica existen\u0163a dec\u00e2t \u00eendeplinind func\u0163ia de \u201eresurse umane\u201c, pl\u0103tite \u015fi tratate prost de investitorii de ras\u0103 superioar\u0103, asta \u00een timp ce \u201eelita\u201c delireaz\u0103 cu privire la acel ceva \u201einconfundabil \u00eenalt\u201c (http:\/\/www.revistaluceafarul.ro\/index.html?id=1992Scrisori) care caracterizeaz\u0103 fiin\u0163a \u201eacvilei germane\u201c.
\n\u00cen \u00eencheiere, g\u00e2ndul m\u0103 duce la ni\u015fte r\u00e2nduri scrise de Jacques Maritain pe vremea c\u00e2nd acesta se afla \u00een exil \u00een America, acolo unde se refugiase \u00een urma invaziei \u0163\u0103rii sale, Fran\u0163a, de c\u0103tre acvilele germane. Nu pu\u0163ine au fost criticile la adresa Americii venite din spa\u0163iul francez, multe dintre ele \u00eentemeiate, altele explicabile prin prisma orgoliului r\u0103nit \u015fi a frustr\u0103rilor istorice. \u00cens\u0103, exilat \u00een America \u00een timpul r\u0103zboiului, Maritain a \u0163inut s\u0103 sublinieze faptul c\u0103, dincolo de orice i s-ar putea repro\u015fa Americii, \u201epiatra de temelie a civiliza\u0163iei americane\u201c consta \u00een ideea \u201edemnit\u0103\u0163ii pe care fiecare om o are \u00een existen\u0163a sa cotidian\u0103\u201c (Jacques Maritain, Christianity and Democracy, Ignatius Press, San Francisco, 1986. Anticip\u00e2nd eventuale critici antiamericane, men\u0163ionez faptul c\u0103, \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte, este mai pu\u0163in important dac\u0103 Maritain a sesizat corect (eu cred c\u0103 a f\u0103cut-o) natura civiliza\u0163iei americane. Important e c\u0103 a sesizat \u201edemnitatea pe care fiecare om o are \u00een existen\u0163a sa cotidian\u0103\u201c, demnitate pe care a\u015fa-zisa elit\u0103 intelectual\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, \u00een ciuda odelor recurente pe care le \u00eenal\u0163\u0103 Americii, este funciarmente incapabil\u0103 s\u0103 o sesizeze.) De dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani, sc\u00e2rba cu care \u201eelita\u201c rom\u00e2neasc\u0103 prive\u015fte poporul din care face parte nu este egalat\u0103 dec\u00e2t de capacitatea ei de a nu-\u015fi sesiza propriile potlog\u0103rii \u015fi\/ sau deliruri intelectuale, asta \u00een timp ce diversele acvile de peste hotare se uit\u0103 la acela\u015fi popor cu privirea rapace a pr\u0103d\u0103torului care vrea s\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103 c\u00e2t mai mult cu c\u00e2t mai pu\u0163ine costuri. C\u00e2t despre cei care ar trebui s\u0103 apere deopotriv\u0103 credin\u0163a \u015fi poporul, \u00een virtutea faptului c\u0103 stau pe scaunele marilor dasc\u0103li \u015fi ierarhi din vechime, ce altceva s\u0103 mai zic dec\u00e2t … Dumnezeu cu mila! Intelectualii cu sc\u00e2rba, Dumnezeu cu mila!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu ceva ani \u00een urm\u0103, pe vremea c\u00e2nd locuiam \u00een Canada, am participat \u00eentr-o sear\u0103 la o catehez\u0103 referitoare la rug\u0103ciunea inimii. Pentru cei necunosc\u0103tori, \u00een tradi\u0163ia r\u0103s\u0103ritean\u0103 rug\u0103ciunea inimii presupune invocarea constant\u0103 a ajutorului dumnezeiesc prin rostirea cuvintelor \u201eDoamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine p\u0103c\u0103tosul\/ p\u0103c\u0103toasa!\u201c \u00cen cadrul sesiunii de \u00eentreb\u0103ri,… Cite\u0219te mai mult »Despre opiniile teologice g\u0103zduite de Ziarul Lumina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14605,1381,14604],"class_list":["post-23776","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-gheorghe-fedorovici","tag-sorin-lavric","tag-ziarul-lumina"],"views":1199,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23776","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23776"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23776\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23777,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23776\/revisions\/23777"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23776"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23776"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23776"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}