{"id":23767,"date":"2015-06-27T10:09:51","date_gmt":"2015-06-27T08:09:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23767"},"modified":"2015-06-27T10:10:11","modified_gmt":"2015-06-27T08:10:11","slug":"cazul-soljenitin-si-dilemele-identitare-ale-comunistilor-italieni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cazul-soljenitin-si-dilemele-identitare-ale-comunistilor-italieni\/","title":{"rendered":"Cazul Soljeni\u0163\u00een \u015fi dilemele identitare ale comuni\u015ftilor italieni"},"content":{"rendered":"

Comuni\u015ftii italieni au avut o contribu\u0163ie esen\u0163ial\u0103 la apari\u0163ia eurocomunismului, un curent pe care opinia public\u0103 l-a asociat \u00een special cu pluralismul \u015fi libertatea de exprimare, tocmai pentru c\u0103 aceste valori p\u0103reau a fi \u00een contradic\u0163ie cu experien\u0163a sovietic\u0103 \u015fi est-european\u0103 a comunismului. Cu toate acestea, na\u015fterea \u015fi dezvoltarea eurocomunismului s-au aflat \u00een permanen\u0163\u0103 sub semnul unor contradic\u0163ii identitare ce n-au putut fi dep\u0103\u015fite. Modul \u00een care comuni\u015ftii italieni au reac\u0163ionat fa\u0163\u0103 de expulzarea lui Aleksadr Soljeni\u0163\u00een din Uniunea Sovietic\u0103 este edificator \u00een acest sens \u015fi eviden\u0163iaz\u0103 destul de bine contradic\u0163iile politico-ideologice care dominau comunismul vest-european la momentul respectiv.
\nControversele cazului Soljeni\u0163\u00een<\/strong>
\nExpulzarea lui Aleksandr Soljeni\u0163\u00een a st\u00e2rnit, dup\u0103 cum se \u015ftie, foarte mult\u0103 aten\u0163ie \u00een Occident. Cariera acestuia fusese urm\u0103rit\u0103 de presa \u015fi cercurile literare din \u0163\u0103rile occidentale de mai mult timp, iar h\u0103r\u0163uirea sa de c\u0103tre organele judiciare sovietice provocase \u00eengrijorare. Atitudinea general\u0103 a publicului occidental nu putea fi dec\u00e2t una de simpatie, de admira\u0163ie fa\u0163\u0103 de curajul scriitorului care \u00eenfrunta \u00eentregul aparat represiv sovietic doar cu ajutorul condeiului pus \u00een slujba unor valori la care nu putea s\u0103 renun\u0163e. Era un exemplu nobil, iar entuziasmul presei occidentale la contactul cu el a fost masiv, de\u015fi a l\u0103sat loc, mai t\u00e2rziu, dezam\u0103girii. Dup\u0103 cum se exprima un editorialist la momentul respectiv, Aleksandr Soljeni\u0163\u00een a fost probabil tot at\u00e2t de popular pe c\u00e2t a fost de… necitit \u00een Occident. Jeri Laber sus\u0163inea c\u0103 admira\u0163ia pentru atitudinea sa \u00eenlocuise deseori lectura critic\u0103 a volumelor sale.
\nPentru partidele comuniste occidentale, cazul era mai mult dec\u00e2t jenant, inclusiv pentru italieni. PCI este un exemplu interesant din acest punct de vedere at\u00e2t din cauza eforturilor sale de a adapta ideologia marxist-leninist\u0103 condi\u0163iilor socio-politice din Occident, c\u00e2t \u015fi prin prisma situa\u0163iei sale politice destul de solide, fiind probabil partidul comunist cu cel mai numeros \u015fi constant electorat din Apus. Pe de o parte, interna\u0163ionalismul \u015fi rela\u0163ia str\u00e2ns\u0103 cu Moscova le impuneau s\u0103-l condamne pe Soljeni\u0163\u00een, pe de alt\u0103 parte \u00eens\u0103, aceasta le-ar fi atras oprobriul opiniei publice.
\nAutonomia \u015fi noul interna\u0163ionalism<\/strong>
\nComuni\u015ftii italieni se aflau, \u00eens\u0103, la acel moment \u00een c\u0103utarea unui nou drum pe plan ideologic, unul care s\u0103-i scoat\u0103 din ghetoul vie\u0163ii politice italiene, s\u0103 le ofere legitimitate intern\u0103 \u015fi posibilitatea accederii la guvernare f\u0103r\u0103 a rupe leg\u0103turile cu Moscova, leg\u0103turi care le ofereau \u00eentreaga lor identitate politic\u0103. Luigi Longo, unul dintre ilegali\u015ftii PCI, b\u0103nuit la un moment dat c\u0103 el l-ar fi ucis pe Mussolini, a revendicat \u00eenc\u0103 din anii \u201860 dreptul fiec\u0103rui partid comunist de a-\u015fi formula propriile politici, independent de modelul sovietic despre care sus\u0163inea c\u0103 nu se potrivea condi\u0163iilor din Occident. Noul tip de rela\u0163ii \u00eentre partidele comuniste a fost promovat \u00een continuare de urma\u015ful s\u0103u la conducerea partidului, Enrico Berlinguer, considerat unul dintre fondatorii eurocomunismului.
\nComuni\u015ftii italieni respingeau cu fermitate orice subordonare fa\u0163\u0103 de Moscova \u015fi contestau valabilitatea universal\u0103 a modelului sovietic precum \u015fi dreptul sovieticilor de a-\u015fi impune punctul de vedere \u00een fa\u0163a celorlalte partide; dintre toate partidele comuniste vest-europene, italienii au fost cei care au condamnat cel mai aspru interven\u0163ia sovietic\u0103 \u00een Cehoslovacia, de pild\u0103. Cu toate acestea, atitudinea lor fa\u0163\u0103 de diziden\u0163a est-european\u0103 a fost una ambivalent\u0103, fapt vizibil \u015fi \u00een cazul expulz\u0103rii lui Soljeni\u0163\u00een.
\nComuni\u015ftii, <\/strong>
\nrevolu\u0163ionari p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t<\/strong>
\nDisociindu-se de modelul sovietic, comuni\u015ftii italieni aveau posibilitatea \u2013 din punct de vedere teoretic \u2013 s\u0103 condamne abuzurile din Uniunea Sovietic\u0103, \u00eendreptate \u00eempotriva drepturilor omului \u015fi libert\u0103\u0163ii de exprimare. Cu toate acestea, a oferi sus\u0163inere, cel pu\u0163in din punct de vedere moral, pentru cauza diziden\u0163ilor est-europeni era imposibil din ra\u0163iuni principiale. Trec\u00e2nd peste faptul c\u0103 Moscova exercita la r\u00e2ndul s\u0103u presiuni asupra acestor partide, problema cu adev\u0103rat insurmontabil\u0103 era aceea c\u0103 diziden\u0163ii est-europeni, \u00een marea lor majoritate, condamnau comunismul. Ei nu \u00eei repro\u015fau defectele, ci \u00eel condamnau cu totul, ab initio, a\u015fa cum o f\u0103cea \u015fi Soljeni\u0163\u00een, situa\u0163ie \u00een care niciun partid comunist nu le putea oferi \u00een\u0163elegere, oric\u00e2t de reformist ar fi fost, oric\u00e2t de devotat libert\u0103\u0163ii de exprimare ar fi devenit \u00een timp, cum era cazul cu italienii.
\nC\u00e2nd Soljeni\u0163\u00een a ajuns \u00een occident, secretarul general al PCI, Enrico Berlinguer, se angajase deja pe drumul eurocomunismului, afirm\u00e2nd credin\u0163a partidului s\u0103u \u00een democra\u0163ia parlamentar\u0103, \u00een pluralism \u015fi \u00een drepturile omului. Dac\u0103 el \u00eencerca, \u00eens\u0103, o reform\u0103 a tacticilor partidului s\u0103u, Soljeni\u0163\u00een \u00eei contesta dreptul de a exista. \u00cen prim\u0103vara lui 1974 \u00eens\u0103, opinia public\u0103 se uita c\u0103tre conducerea PCI cu interes, a\u015ftept\u00e2nd reac\u0163ii, invoc\u00e2nd o luare de atitudine. De la PCI se a\u015ftepta o reac\u0163ie diferit\u0103 de cea a celorlalte partide comuniste, tocmai datorit\u0103 reformismului s\u0103u.
\nCealalt\u0103 fa\u0163\u0103 a \u201eregelui Giorgio\u201c<\/strong>
\nLa moartea lui Aleksandr Soljeni\u0163\u00een, \u00een august 2008, voci din presa italian\u0103 au acuzat t\u0103cerea p\u0103strat\u0103 de pre\u015fedintele republicii, lipsa de reac\u0163ie a Palatului Quirinal. \u00cen bun\u0103 m\u0103sur\u0103, acestea aveau dreptate deoarece pre\u015fedintele de atunci al Italiei, Giorgio Napolitano, fusese cel care, \u00een 1974, oferise publicului prima reac\u0163ie consistent\u0103 a PCI fa\u0163\u0103 de cazul Soljeni\u0163\u00een. Giorgio Napolitano, supranumit \u201eregele Giorgio\u201c din cauza influen\u0163ei, dar \u015fi a vechimii sale \u00een via\u0163a politic\u0103 italian\u0103, a intrat \u00een PCI \u00eenc\u0103 din 1945 \u015fi a ajuns destul de rapid un membru de frunte al conducerii, pozi\u0163ie \u00een care a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la dizolvarea partidului \u00een 1991. \u00cen 1972, c\u00e2nd Luigi Longo s-a retras din fruntea PCI din pricina s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii precare, Napolitano a fost chiar unul dintre candida\u0163ii la func\u0163ia suprem\u0103 \u00een partid, fiind \u00eens\u0103 \u00eenvins de Enrico Berlinguer.
\nLa c\u00e2teva zile dup\u0103 ce un avion Aeroflot l-a l\u0103sat pe Soljeni\u0163\u00een pe aeroportul din Frankfurt, singur \u015fi f\u0103r\u0103 cet\u0103\u0163enie sovietic\u0103, ziarul comunist L\u2019Unit\u00e0, din 22 februarie 1974, publica un vast articol semnat de Giorgio Napolitano \u015fi intitulat: Experien\u0163a sovietic\u0103 \u015fi perspectiva noastr\u0103. Din nou despre cazul Sojeni\u0163\u00een. Textul era un rechizitoriu at\u00e2t la adresa lui Soljeni\u0163\u00een, c\u00e2t \u015fi la adresa mass-media occidentale \u015fi c\u0103uta s\u0103 justifice modul \u00een care au procedat autorit\u0103\u0163ile sovietice.
\nAdev\u0103rurile lui Napolitano
\nAutorul \u00eencepea prin a sublinia faptul c\u0103 \u00eentreaga situa\u0163ie nu a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 ofere un prilej de propagand\u0103 antisovietic\u0103 presei burgheze \u015fi cercurilor imperialiste, totul \u00een folosul personal al scriitorului rus care ar fi acumulat sume mari \u00een valut\u0103 din drepturi de autor \u00een diverse b\u0103nci elve\u0163iene. Marele frunta\u015f comunist \u015fi viitor pre\u015fedinte al Italiei pretindea c\u0103 existau dou\u0103 adev\u0103ruri care trebuiau restabilite. Pe de o parte, sus\u0163inea el, libertatea de exprimare \u00een occident era un mit, deoarece presa era controlat\u0103 de monopolurile capitaliste \u015fi \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva intereselor muncitorilor \u015fi oferea ca exemplu chiar Italia, cu abuzurile de care se f\u0103ceau vinova\u0163i democra\u0163ii cre\u015ftini, partidul care guvernase Italia aproape ne\u00eentrerupt dup\u0103 r\u0103zboi. Pe de alt\u0103 parte, se mai ad\u0103uga, Soljeni\u0163\u00een \u00eensu\u015fi ac\u0163ionase \u00eempotriva statului sovietic, \u00eempotriva legilor sale \u015fi pentru discreditarea realiz\u0103rilor \u015fi progreselor socialismului din Uniunea Sovietic\u0103, fapt care \u00eel f\u0103cuse odios \u00een fa\u0163a clasei muncitoare sovietice. Napolitano \u00eei mai repro\u015fa lui Soljeni\u0163\u00een faptul c\u0103 asociase toate abuzurile comise \u00een URSS \u00een timpul lui Stalin cu numele lui Lenin. Aceasta era, \u00een fond, adev\u0103rata problem\u0103 a PCI \u015fi a tuturor comuni\u015ftilor occidentali.
\nAdministrarea vinov\u0103\u0163iei<\/strong>
\nNapolitano aprecia, a\u015fa cum o f\u0103ceau majoritatea partidelor comuniste din Occident, c\u0103 abuzurile lui Stalin nu trebuiau confundate cu ideologia comunist\u0103 \u00een ansamblul ei. Cu alte cuvinte, Lenin trebuia salvat. Pentru a demonstra faptul c\u0103 stalinismul \u015fi crimele sale nu derivau implicit din marxism-leninism, Napolitano invoca tocmai Congresul al XX-lea al PCUS din 1956, c\u00e2nd N.S. Hru\u015fciov denun\u0163ase crimele lui Stalin. Mesajul s\u0103u era, deci, c\u0103 partidul se ridicase deasupra lor prin recunoa\u015ftere \u015fi condamnare, iar aceasta implica o disculpare a partidului care se resfr\u00e2ngea benefic asupra tuturor partidelor comuniste. Conducerea PCI vroia s\u0103 cread\u0103 c\u0103 Uniunea Sovietic\u0103 se schimba \u015fi oferea tocmai exemplul situa\u0163iei lui Soljeni\u0163\u00een: acesta nu fusese \u00eempu\u015fcat sau \u00eencarcerat, ci doar expulzat \u00een Occident, unde se putea bucura \u00een lini\u015fte de banii din conturile sale elve\u0163iene. A disculpa ideologia \u015fi Partidul (\u00een sens cominternist, poate) era pentru comuni\u015ftii italieni singura salvare istoric\u0103. Tocmai de aceea partidele comuniste vest-europene, chiar \u015fi la apogeul eurocomunismului, c\u00e2nd proclamau cu t\u0103rie convingerea lor \u00een pluralism \u015fi libertatea de exprimare, nu au putut g\u0103si canale de comunicare cu diziden\u0163a est-european\u0103. Condamn\u00e2nd comunismul \u00een ansamblu, diziden\u0163a condamna inclusiv partidele occidentale.
\nBerlinguer \u015fi idealul democratic<\/strong>
\nSecretarul general al PCI a evitat s\u0103 adopte o pozi\u0163ie clar\u0103 \u00een privin\u0163a lui Soljeni\u0163\u00een, de\u015fi se remarcase \u00een numeroase ocazii prin declara\u0163iile sale ferme \u00een favoarea libert\u0103\u0163ii de exprimare. Berlinguer a \u00een\u0163eles foarte bine faptul c\u0103 partidul trebuia reformat \u2013 \u015fi a reu\u015fit s\u0103 fac\u0103 aceasta \u2013 dar c\u0103 reforma nu putea \u00eensemna sinucidere politic\u0103. Personal, Berlinguer a avut toat\u0103 compasiunea pentru diziden\u0163a est-european\u0103, de\u015fi responsabilit\u0103\u0163ile sale ca secretar general nu-i permiteau \u00eentotdeauna s\u0103-\u015fi exprime sentimentele. Cercet\u0103toarea italian\u0103 Valentine Lomellini a identificat \u00een Arhiva PCI o serie de documente care ilustreaz\u0103 tocmai aceast\u0103 situa\u0163ie. Astfel, se pare c\u0103 la 10 iunie 1976, Nina Ivanovna Bukovskaia, mama cunoscutului dizident Vladimir Bukovski, i-ar fi trimis o scrisoare tocmai lui Enrico Berlinguer, cer\u00e2ndu-i acestuia \u2013 \u00een numele convingerilor sale democratice \u2013 s\u0103 intervin\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 autorit\u0103\u0163ile sovietice \u00een favoarea fiului s\u0103u, persecutat de autorit\u0103\u0163i pentru \u201eactivit\u0103\u0163i antisovietice\u201c. Enrico Berlinguer a r\u0103spuns favorabil \u015fi i-a trimis liderului sovietic Leonid Brejnev o scrisoare la 6 august 1976 prin care intervenea \u00een favoarea lui Bukovski. Gestul lui Berlinguer \u00eens\u0103, a r\u0103mas unul strict particular, despre care presa de partid n-a scris nimic. Ar fi fost probabil prea mult pentru activi\u015ftii de partid din uzinele \u015fi fabricile italiene: Lotta continua, un alt ziar de extrem\u0103 st\u00e2nga din Italia, cita \u00een 1979 un muncitor din Pavia care spunea cu \u201em\u00e2nie proletar\u0103\u201c: \u201ecare diziden\u0163i, sunt to\u0163i ni\u015fte reac\u0163ionari!\u201c<\/p>\n

 <\/p>\n

Referin\u0163e:<\/strong>
\nProsegue l\u2019inchiesta sulla preparazione del XV congresso del Pci, \u00een Lotta continua, 24 februarie 1979;
\nJeri Laber, The Real Solzhenitsyn, \u00een Commentary Magazine, no. 57\/mai 1974;
\nValentine Lomellini, The Dialogue that Never Blossomed? The Complex Relations
\nbetween the Italian Left and Eastern Dissent, \u00een Europe in the International Arena during the 1970s. Entering a Different World, editori: Antonio Varsori, Guia Migani, Peter Lang, Bruxelles, 2011, pp. 279-300.
\nGiorgio Napolitano, L\u2019Esperienza sovietica e la nostra prospettiva. Ancora sul \u201eCaso Solgenitsyn\u201c, \u00een L\u2019Unit\u00e0, 22 februarie 1974.
\nSilvio Pons, Berlinguer e la fine del comunismo, Einaudi, Torino 2006.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Comuni\u015ftii italieni au avut o contribu\u0163ie esen\u0163ial\u0103 la apari\u0163ia eurocomunismului, un curent pe care opinia public\u0103 l-a asociat \u00een special cu pluralismul \u015fi libertatea de exprimare, tocmai pentru c\u0103 aceste valori p\u0103reau a fi \u00een contradic\u0163ie cu experien\u0163a sovietic\u0103 \u015fi est-european\u0103 a comunismului. Cu toate acestea, na\u015fterea \u015fi dezvoltarea eurocomunismului s-au aflat \u00een permanen\u0163\u0103 sub… Cite\u0219te mai mult »Cazul Soljeni\u0163\u00een \u015fi dilemele identitare ale comuni\u015ftilor italieni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[14595,14596],"class_list":["post-23767","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-controversele-cazului-soljenitin","tag-expulzarea-lui-aleksandr-soljenitin"],"views":1514,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23767","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23767"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23767\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23769,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23767\/revisions\/23769"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23767"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23767"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23767"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}