Un portret de speriat, negru \u015fi \u201edu\u015fm\u0103nos\u201c \u00eei face scriitorului Nicolae Breban pr\u0103p\u0103stiosul pamfletar \u015fi eruditul analist al romanului poli\u0163ist universal, Mircea Mih\u0103ie\u015f: Omerta Breban, \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 nr. 24\/12 iunie 2015. Echivoc\u0103, punerea sub protec\u0163ia \u201elegii t\u0103cerii\u201c mafiote a prozatorului este \u015fi ilegal\u0103: cel pu\u0163in \u00een Sicilia, ea a fost de mult abrogat\u0103 \u015fi scoas\u0103 \u00een afara legii … Ce nu mai este dar a fost autorul Animalelor bolnave (titlu premonitoriu!) de odinioar\u0103 v\u0103zut cu ochii \u00eenro\u015fi\u0163i de o neobi\u015fnuit\u0103 bucurie a urii ai pamfletarului s\u0103u de ocazie? Nu mai este un \u201emare prozator\u201c \u015fi nici n-a scris dec\u00e2t vreo \u201edou\u0103 romane \u015fi jum\u0103tate\u201c ce abia \u201e\u00eei asigur\u0103\u201c un loc\u015for \u00een istoria literaturii: \u201enu e mare prozator, dar a \u00een\u0103l\u0163at ura \u015fi resentimentul pe culmi neatinse \u00een istoria recent\u0103 a Rom\u00e2niei\u201c. R\u0103mas doar o \u201eanex\u0103 voluminoas\u0103\u201c a unui \u201epseudonim ridicol \u015fi oximoronic\u201c, directorul \u201e\u00eensc\u0103unat\u201c al Contemporanului decade sub condeiul pamfletarului de serviciu \u00een\u00a0 \u201efantoma\u201c paradigmatic\u0103 a unui pensionar al propriei reputa\u0163ii. \u201eFantom\u0103\u201c ce a mai b\u00e2ntuit lumea literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 prin a doua jum\u0103tate din secolul trecut, secolul comunist, c\u00e2nd un mare scriitor al vremii \u201ec\u0103dea\u201c f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 fi dobor\u00e2t la p\u0103m\u00e2nt de secera invidiei \u015fi a urii r\u0103zbun\u0103toare a tovar\u0103\u015filor lui de condei \u015fi drum literar. \u00centr-un pamflet ce a r\u0103mas celebru, marele scriitor era somat \u015fi gonit s\u0103-\u015fi fac\u0103 studiile: \u201eCaliban, du-te la \u015fcoal\u0103!\u201c. Un paradox comico-tragic face ca spre sf\u00e2r\u015fitul aceleia\u015fi ere comuniste, \u201euciga\u015ful\u201c \u00een efigie al rivalului periculos de mai \u00eenainte s\u0103 se fi re\u00eencarnat \u00eentr-un avocat turbat, \u015fi el scriitor, al acuz\u0103rii din Plenara CC al PCR\u00a0 care punea la zid romanul Bunavestire al scriitorului dizident Nicolae Breban: cum se \u00eentorc vremurile \u015fi c\u00e2t de mult \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 ele actualitatea, \u00een contra \u015fi \u00een pofida calendarului mincinos! Pesemne c\u0103 ura nici n-are calendar. Parc\u0103 aud acuza\u0163iile din celebra Plenar\u0103 cu demascarea scriitorului \u015fi a romanului s\u0103u bolnav \u00een termeni aproape identici cu cei folosi\u0163i acum ca \u015fi atunci,\u00a0 \u00een vremea dictaturii comuniste \u015fi pe placul lui Nicolae Ceau\u015fescu: cuprins de un \u201eacces nazisto-comunist\u201c \u2013 spune \u015fi sperie lumea Mircea Mih\u0103ie\u015f la \u00eenceputul verii lui 2015! \u2013, \u201evolubilul peltic\u201c Nicolae Breban, autorul unor \u201eatrocit\u0103\u0163i emanate de academicianul f\u0103r\u0103 studii\u201c, are o \u201eie\u015fire descreierat\u0103\u201c concretizat\u0103 \u00eentr-o \u201einstiga\u0163ie la omor\u201c; \u201edup\u0103 ce i-a amenin\u0163at cu moartea (\u00eempu\u015fcarea) pe Gabriel Liiceanu \u015fi Horia-Roman Patapievici, a taxat ie\u015firea descreierat\u0103 drept o \u00abmetafor\u0103\u00bb. Nu, cet\u0103\u0163ene Breban \u2013 preia pamfletarul de azi formula egalit\u0103\u0163ii democratice consacrat\u0103 de Ghilotina de la 1789! \u2013, nu e nicio metafor\u0103: e pur\u0103 \u015fi simpl\u0103 instigare la omor f\u0103cut\u0103 de un ins cu identitate real\u0103 la adresa altor doi in\u015fi la fel de reali. Adic\u0103 o fapt\u0103 penal\u0103 cum nu se poate mai clar\u0103. \u015ei mai odioas\u0103\u201c. Odioasa fapt\u0103 penal\u0103 e descoperit\u0103 \u015fi stabilit\u0103 cu precizie erudit\u0103 de un procuror cu ochi de vultur, martor ocular care vede din gura metroului ce se petrece pe v\u00e2rful Omul sau pe Caraiman. \u015ei aude, cu aparatul electronic de \u00eenregistrare, \u015fuierul gloan\u0163elor oarbe trase \u00een cei at\u00e2t de \u201econdamna\u0163i\u201c la moarte! Caragiale e mereu cu noi: \u201esim\u0163 enorm \u015fi v\u0103d monstruos\u201c … Dup\u0103 stabilirea vinov\u0103\u0163iei, epitetele curg din butoiul \u0163inut la dospit: \u201elogoreic\u201c \u015fi \u201eabulic\u201c, \u201eturn\u0103tor\u201c \u015fi \u201econsilier al unui tartor al Securit\u0103\u0163ii\u201c, dedat la \u201ejosnicie\u201c \u015fi \u201evulgaritate\u201c, cuprins, \u00een fine, de un \u201edelir asasin\u201c, \u201ehuliganul\u201c e \u201eterminat\u201c din punct de vedere literar din pricina \u201eintensei frecvent\u0103ri a unei leprozerii morale\u201c. Demascat \u015fi v\u00e2ndut sub acest chip opiniei publice, \u201eleprosul\u201c, mare scriitor, n-are de ales dec\u00e2t s\u0103 se apere fugind \u00eenapoi, \u00een c\u0103r\u0163ile pe care le-a scris \u015fi \u00een biografie, \u00een istoria faptelor lui. Asupra c\u0103rora \u00eens\u0103, cuprins subit de un sindrom amnezic, eruditul pamfletar tace m\u00e2lc: Omerta! Tace \u015fi trece cu u\u015furin\u0163\u0103 bine socotit\u0103 peste \u201eextravagan\u0163a\u201c pe care \u00een timpul comunismului \u015fi-a \u00eeng\u0103duit-o \u201eiresponsabilul\u201c Nicolae Breban \u2013 \u00eentr-un acces de \u201eparanoia\u201c, desigur! \u2013 de a fi denun\u0163at ca un veritabil dizident din interiorul puterii \u015fi al partidului s\u0103u (!) celebrele \u201eTeze din iulie\u201c ale dictatorului, cu urm\u0103rile lor nefaste pentru cultura \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103. Acest act riscant \u015fi de mare curaj nu-i prinde bine pamfletarului \u015fi detractorului s\u0103u de azi. De\u015fi capital pentru biografia lui Nicolae Breban, \u00eel trece cu vederea ca pe un \u201efapt divers\u201c nememorabil. Nu-i prima \u015fi singura eroare cu premeditare dintr-un pamflet scris cu v\u0103dit\u0103 pl\u0103cere \u015fi cu pofta nespus\u0103 a \u00eenvierii marilor, spectaculoaselor \u201edemasc\u0103ri\u201c de alt\u0103 dat\u0103, dinainte de 1989 la care, pesemne, nu i s-a dat prilejul s\u0103 participe. Nu-i nimic, niciodat\u0103 nu-i prea t\u00e2rziu, recupereaz\u0103 acum, ca \u015fi cum ar fi f\u0103cut-o atunci.
\nM. Mih\u0103ie\u015f aduce \u00een discu\u0163ie \u015fi modelele, detestabile de la care se revendic\u0103 scriitorul Nicolae Breban. Primul \u201emodel\u201c e cel din romanul s\u0103u de debut, o femeie. \u201eDin p\u0103cate \u2013 scrie M. M. \u2013 lipsit de un minim spirit critic, logoreic \u015fi abulic, iubindu-se pe sine cu o frenezie maladiv\u0103, Breban a ajuns s\u0103-\u015fi transpun\u0103 debutul stalinist, cel din romanul Francisca, \u00een propria via\u0163\u0103\u201c. Inexact: debutul lui N. Breban nu-i \u201estalinist\u201c (dec\u00e2t cronologic!), ci … stendhalian. Francisca, eroina romanului, \u00eemprumut\u0103 de la Julien Sorel al nostru voin\u0163a de a \u201ecuceri\u201c lumea \u015fi de a \u201eparveni\u201c acolo unde ea crede c\u0103 merit\u0103. Energia ei, cu sclipiri \u201edemonice\u201c, pus\u0103 \u00een acest \u201ejoc\u201c premerge o tipologie feminin\u0103 ce va face carier\u0103 str\u0103lucit\u0103 \u00een urm\u0103toarele romane ale lui N. Breban. \u201e\u00cen ultimii ani \u2013 scrie M. M. \u2013 din lumea lui Dostoievski, de la care se revendic\u0103 emfatic, n-a supravie\u0163uit dec\u00e2t comportamentul gol\u0103nesc al unui resentimentar hr\u0103nit cu filozofia demonic\u0103 a lui Verhovenski. Visul s\u0103u de ultim\u0103 or\u0103 e s\u0103 trag\u0103 cu sine, \u00een morm\u00e2nt, \u00eentreg universul pe care l-a populat cu viziunile-i grandomane… Ca \u015fi Neceaev, modelul lui Verhovenski, \u0163inta suprem\u0103 e \u00abs\u0103 nu la\u015fi piatr\u0103 pe piatr\u0103\u00bb\u201c. Critic subtil uneori, Mircea Mih\u0103ie\u015f abia atinge aici \u00eentr-un exerci\u0163iu u\u015for \u015fi \u00eentrerupt pamfletar, notele unei partituri majore c\u0103reia ar meri-ta s\u0103 i se dedice cu mult mai serios: circula\u0163ia motivelor \u00een proza lui Nicolae Breban \u015fi indistinc\u0163ia rodnic\u0103 dintre biografie \u015fi mitologie \u2013 mitologia, \u201edemonic\u0103\u201c, dostoievskian\u0103 \u2013 \u00een romanele acestui important prozator al nostru. Momentan criticul e doar pamfletar \u015fi… momentul \u00eei scap\u0103. Pe de alt\u0103 parte, chiar \u015fi \u00een regim pamfletar plin de ur\u0103… literar\u0103, nu se poate trece peste elogiul, involuntar \u015fi necon\u015ftient, pe care \u201edetractorul\u201c i-l aduce \u201edetractatului\u201c s\u0103u! S\u0103 fii compatibil \u2013 fie \u015fi \u00een regim \u201egol\u0103nesc\u201c! \u2013 cu lumea lui Dostoievski \u015fi s\u0103 fii comparabil \u015fi comparat cu Verhovenski (\u201efilozofia demonic\u0103\u201c!) \u015fi cu Neceaev (\u201es\u0103 nu lase piatr\u0103 pe piatr\u0103\u201c!) nu-i chiar ceea ce vrea M. M. s\u0103 spun\u0103, ba chiar din contr\u0103: e un elogiu, involuntar desigur, dar cu at\u00e2t mai elocvent cu c\u00e2t este mai neinten\u0163ionat \u015fi mai \u00eentors pe dos. Compara\u0163iile de mai sus ne spun \u00een esen\u0163\u0103 c\u0103, precum un mare scriitor, medicul autentic se molipse\u015fte \u201emortal\u201c de boala pacientului de care el se ocup\u0103(!), l\u0103s\u00e2ndu-se s\u0103 moar\u0103 de suferin\u0163ele lui! Ce sacrificiu mai mare s-ar putea \u00eenchipui dec\u00e2t acela al medicului identificat cu boala pacientului s\u0103u \u015fi al scriitorului cu soarta eroului lui?! Autorul nostru se identific\u0103 \u015fi el, p\u00e2n\u0103 la indistinc\u0163ie, cu personajele dostoievskiene care l-au inspirat, cu Neceaev, cu Verhovenski dar \u015fi cu dublul s\u0103u Grobei din Bunavestire sau \u201etranspun\u00e2nd\u201c, cum spune \u015fi pamfletarul, debutul \u201estalinist\u201c cu Francisca \u00een propria sa via\u0163\u0103. E inevitabil ca scriitorul s\u0103 sufere de bolile \u015fi de \u201emalforma\u0163iile\u201c celor c\u0103rora le d\u0103 \u00een fic\u0163iunile lui via\u0163\u0103 literar\u0103: doar o mare ipocrizie ori naivitate vecin\u0103 cu prostia ne-ar putea face s\u0103 ignor\u0103m procentul, variabil, de alienare pe care orice crea\u0163ie veritabil\u0103 \u00eel \u201einjecteaz\u0103\u201c \u00een creatorul ei. Uneori, deseori, aceast\u0103 alienare se \u00eentoarce \u00een forma urii: ura literar\u0103. Nu-i un fenomen specific na\u0163ional, ci universal. Europeist incurabil \u015fi occidentalizant f\u0103r\u0103 leac \u015fi mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Mircea Mih\u0103ie\u015f se las\u0103 \u015fi el al\u0103turi de mul\u0163i al\u0163ii \u201einspirat\u201c de acest fenomen european \u015fi universal. Acum c\u00e2\u0163iva ani, prin 2009, ap\u0103rea la Flammarion, \u00een capitala culturii europene \u015fi a coloniei (cf. Pompiliu Eliade) care suntem, o senza\u0163ional\u0103 \u015fi instructiv\u0103 antologie a du\u015fm\u0103niei literare: Une histoire des haines d\u2019\u00e9crivains. De Chateaubriand \u00e0 Proust, alc\u0103tuit\u0103 de Anne Boquel \u015fi Etienne Kern, tineri profesori de la Sorbona. Oglinda unui fenomen incurabil, o asemenea antologie este \u015fi un medicament, homeopatic, menit s\u0103 amelioreze, nu s\u0103 t\u0103m\u0103duiasc\u0103 ura literar\u0103. Poate fi doar un leac pentru curmarea viziunii idilice pe care naivii de bun\u0103 credin\u0163\u0103 o au asupra vie\u0163ii literare, o via\u0163\u0103 plin\u0103 cu tot at\u00e2tea infernuri c\u00e2\u0163i componen\u0163i o anim\u0103. Ea mai poate fi \u015fi un mijloc de divulgare a pudibonzilor filistini care \u00eentre\u0163in iluzia armoniei celeste din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia literelor: pe naivi oglinda \u00eei poate dezmetici, iar pe filistini \u00eei \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi-i \u00eenghea\u0163\u0103 \u00een pudibonderia lor f\u0103\u0163arnic\u0103.
\nAr trebui tradus\u0103 \u015fi la noi respectiva antologie, de\u015fi via\u0163a autohton\u0103 geme de material ilustrativ pe care v\u0103d c\u0103 editurile ezit\u0103 s\u0103 o toarne \u00een pagini. Ce pot afla (\u00eenv\u0103\u0163a?) cititorii din antologia fran\u0163uzeasc\u0103 a urii literare? Rivalitatea enerveaz\u0103 orgoliul \u015fi tulbur\u0103 ordinea literar\u0103: ordinea trebuie restabilit\u0103 \u015fi consolidat\u0103 cu orice pre\u0163. Mul\u0163i ilu\u015ftri purt\u0103tori de condei nu ezit\u0103 s\u0103-\u015fi consolideze reputa\u0163ia \u015fi pozi\u0163ia \u00een \u201eierarhia\u201c elitei pe seama \u00eenjosirii altora. \u00ce\u015fi scot \u201epana\u201c \u00een public pentru a-\u015fi acoperi \u201edu\u015fmanii\u201c de ridicol, \u00een agora \u015fi pe la col\u0163uri, cultiv\u00e2nd intens virtu\u0163ile inspiratoare ale urii, ferocit\u0103\u0163ii \u015fi vulgarit\u0103\u0163ii. Se \u015ftie c\u0103 reputa\u0163ia unui mare scriitor se m\u0103soar\u0103 \u015fi \u00een num\u0103rul \u015fi calitatea adversarilor pe care a izbutit s\u0103-i st\u00e2rneasc\u0103: prin interven\u0163ie direct\u0103 sau, mai des, prin delega\u0163ie, \u00eencredin\u0163\u00e2nd subalternilor o sarcin\u0103 ce-i ridic\u0103 \u015fi pe ace\u015ftia \u00een ochii lumii. M\u0103sura urii \u015fi a formelor de r\u0103zbunare pe care invidia, gelozia, vanitatea ori diferen\u0163a de viziune \u015fi de opinie le pot lua ne este dat\u0103, \u00een respectiva antologie de la Paris, de un mare poet, Louis Aragon, care a \u201ep\u0103lmuit\u201c, nu doar doctrinar \u015fi simbolic, ci \u201efizice\u015fte\u201c un mort ilustru proasp\u0103t decedat, marele scriitor Anatole France. \u201eP\u0103lmuirea\u201c marelui mort a continuat \u015fi s-a \u00eente\u0163it \u015fi dup\u0103 \u00eenhumare: a ap\u0103rut o bro\u015fur\u0103 colectiv\u0103 plin\u0103 de calomnii \u015fi invective menite s\u0103-l \u201elin\u015feze\u201c pe scriitorul deja mort. Marii scriitori nu pot niciodat\u0103 s\u0103 moar\u0103: \u00een via\u0163\u0103 fiind, sunt \u201eomor\u00e2\u0163i\u201c mai u\u015for. Avem \u015fi noi un mare poet, un Louis Aragon al nostru, care, dup\u0103 moartea lui Adrian Marino \u015fi citirea unei pagini din Via\u0163a unui om singur, a s\u0103rit s\u0103-l \u201ep\u0103lmuiasc\u0103\u201c pe cel murit: \u201eMarino minte \u015fi mort!\u201c, a exclamat triumf\u0103tor poetul mare \u015fi viu. Dovad\u0103 c\u0103 modelul francez e transportabil sau transpozabil oriunde \u015fi oric\u00e2nd. \u201eDelega\u0163ii\u201c urii de porunceal\u0103, ai urii literare \u00een serviciu comandat sunt \u00eens\u0103 detestabili, cu mult mai nesuferi\u0163i dec\u00e2t titularii care se \u201edetest\u0103\u201c reciproc, dar adesea \u00een forme surprinz\u0103tor de civilizate \u015fi suportabile. Nu-i niciun secret c\u0103 nutrimentul urii literare este invidia \u015fi dorin\u0163a de a fi mai bun dec\u00e2t altul: r\u0103u este c\u00e2nd invidia ia forma poftei cu efecte detractoare de a fi \u201eunicul\u201c \u00eentr-o literatur\u0103 \u00een care unicii sunt pu\u0163ini \u015fi \u00een general ei nici nu se cunosc unii cu al\u0163ii din pricina timpului c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 apar\u0103. \u00cen orice caz, fenomenul e viu \u015fi actual, ura literar\u0103 \u00ee\u015fi face de lucru \u015fi pe la noi, revistele literare ne \u0163in la curent atr\u0103g\u00e2ndu-ne aten\u0163ia c\u0103 astfel suntem \u00een r\u00e2nd cu lumea: acum c\u00e2\u0163iva ani, de la Paris un important corespondent anonim al Rom\u00e2niei literare \u00ee\u015fi informa prompt cititorul cu ce scrie Le Nouvel Observateur. \u201eNiciodat\u0103 atacurile \u015fi replicile schimbate de scriitori n-au fost mai violente \u015fi mai crude ca ast\u0103zi\u201c. \u00cen Le Monde, un romancier scrie despre altul c\u0103 \u201evrea moartea mea\u201c \u015fi, \u00een concluzie, \u201eCuvintele nu par a mai \u0163ine de rivalitate, ci de criminalitate, \u015fi sunt teribile. Ele merg dincolo de cearta literar\u0103 \u00een care, prin tradi\u0163ie, gelozia se disput\u0103 cu vanitatea. Dac\u0103 de aici \u00eencolo scriitorii vor ajunge s\u0103 vrea s\u0103 se elimine unii pe al\u0163ii, cea pe care o vor ucide va fi literatura \u00eens\u0103\u015fi\u201c. Iat\u0103 o concluzie care, av\u00e2nd autoritatea modelului fran\u0163uzesc, s-ar putea s\u0103 ne inspire \u015fi s\u0103 ne mai opreasc\u0103 gura de a scoate vorbe c\u00e2nd mintea nu-i acas\u0103. M-a\u015f \u00eentoarce o clip\u0103 acas\u0103, la \u201eura de porunceal\u0103\u201c si la delega\u0163ii ei. Nicolae Iorga crede a g\u0103si un prototip al urii de porunceal\u0103 \u00een marele vornic de sub domnia lui Nicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu \u201edevenit \u2013 scrie Iorga \u2013 prietenul du\u015fmanilor \u015fi du\u015fmanul prietenilor s\u0103i. Radu Popescu e reprezentantul sentimentelor, scriitorul judec\u0103\u0163ilor lui Nicolae Mavrocordat, cari vorbe\u015fte prin el, cu urile \u015fi pornirile sale… el \u00eenfiereaz\u0103, condamn\u0103, urm\u0103re\u015fte cu sarcasmul \u015fi injuria pe du\u015fmanii patronului s\u0103u… \u00cen trecutul lui Radu, fiul lui Hrizea, se g\u0103seau acte pe cari acesta dorea s\u0103 le \u015ftie iertate, s\u0103 le vad\u0103 uitate, acte de tr\u0103dare fa\u0163\u0103 de domnul pe care acum \u00eel servea ca boier de Divan \u015fi-l ap\u0103ra ca scriitor. \u00cen violen\u0163a lui, care se coboar\u0103 totdeauna p\u00e2n\u0103 la trivialitate, se r\u0103sfr\u00e2nge tulburarea sufleteasc\u0103 a tr\u0103d\u0103torului, graba \u015fi focul neofitului, cari vrea s\u0103 dovedeasc\u0103, s\u0103 se afirme. Pornirile vinovate caut\u0103 s\u0103 fie reprimate ori isp\u0103\u015fite prin ura de porunceal\u0103\u201c. Delegatul urii de porunceal\u0103 vorbe\u015fte \u015fi ur\u0103\u015fte cu vorbele \u015fi cu du\u015fm\u0103niile patronului s\u0103u Nicolae Mavrocordat: e o substituire \u015fi o \u201e\u00eemputernicire\u201c la actualitatea frapant\u0103 a c\u0103rora se cuvine s\u0103 medit\u0103m.
\nP.S. Cu mirosul lui de \u201ecopoi\u201c (detectiv!) literar, M. M. resimte nepl\u0103cut \u015fi demasc\u0103 \u201et\u0103cerea\u201c complice (\u201eomerta\u201c!) a unei largi \u201ecategorii de persoane publice din partea c\u0103rora a\u015fteptam o reac\u0163ie\u201c fa\u0163\u0103 de alega\u0163iile lui Nicolae Breban. Din spirit de solidaritate, el vrea s\u0103 instituie o larg\u0103 coali\u0163ie, ce mai, o majoritate parlamentar\u0103 a \u201eurii de porunceal\u0103\u201c \u015fi le repro\u015feaz\u0103 t\u0103ios c\u00e2torva dintre \u201eprietenii mei\u201c c\u0103 n-au luat \u201epozi\u0163ie\u201c, c\u0103 n-au dat cu pietre \u00een \u201ehuligan\u201c; se \u201emir\u0103\u201c mustr\u0103tor de \u201ebrusca amnezie\u201c a unei mari poete care, dup\u0103 ce luase \u201eo pozi\u0163ie ferm\u0103\u201c, tace ca un \u201eSfinx\u201c; le repro\u015feaz\u0103 jurnali\u015ftilor de pretutindeni c\u0103 n-au \u201epopularizat abominabila presta\u0163ie a lui Breban\u201c; se sc\u00e2rbe\u015fte c\u0103 \u201eacademicienii \u015fi-au b\u0103gat capul \u00eentre urechi\u201c. Uniunea urii \u015fi a du\u015fm\u0103niei la care aspir\u0103 \u015fi pe care o propune cu energie civic\u0103 M. M. e, cum vedem, noua-veche form\u0103 de \u201esolidaritate\u201c brevetat\u0103 de mult talentatul Radu, feciorul lui Hrizea Popescu \u015fi cronicarul urilor lui Nicolae Mavrocordat: vai de mama ei de solidaritate…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un portret de speriat, negru \u015fi \u201edu\u015fm\u0103nos\u201c \u00eei face scriitorului Nicolae Breban pr\u0103p\u0103stiosul pamfletar \u015fi eruditul analist al romanului poli\u0163ist universal, Mircea Mih\u0103ie\u015f: Omerta Breban, \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 nr. 24\/12 iunie 2015. Echivoc\u0103, punerea sub protec\u0163ia \u201elegii t\u0103cerii\u201c mafiote a prozatorului este \u015fi ilegal\u0103: cel pu\u0163in \u00een Sicilia, ea a fost de mult abrogat\u0103 \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Despre ura literar\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14576,125,14577,482],"class_list":["post-23755","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dizident-nicolae-breban","tag-mircea-mihaies","tag-omerta-breban","tag-romania-literara"],"views":1599,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23755","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23755"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23755\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23756,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23755\/revisions\/23756"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23755"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23755"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23755"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}