S\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103, profesorul Ioan Opri\u015f a fost s\u0103rb\u0103torit de apropia\u0163i, pentru aniversarea zilei sale de na\u015ftere. Faptul c\u0103 scriu despre o recent\u0103 carte a lui, acum, este doar o coinciden\u0163\u0103. \u015ei asta, pentru c\u0103 Ioan Opri\u015f public\u0103, \u00een medie, dou\u0103 c\u0103r\u0163i pe an, iar comentarea lor este, de regul\u0103, inconturnabil\u0103.<\/p>\n
A\u015fa cum am mai spus, este greu s\u0103 \u0163ii pasul cu ritmul \u00een care Ioan Opri\u015f public\u0103. Ritmul acesta este rodul unei munci desf\u0103\u015furate pe parcursul unei \u00eentregi vie\u0163i, cu nenum\u0103rate fi\u015fe, documente \u015fi memoriale redactate, cu imagini surprinse la cele mai importante momente ale vie\u0163ii noastre purtate \u00een cuprinsul pasiunii comune pentru valorile patrimoniului cultural na\u0163ional. Nu este de mirare, a\u015fadar, c\u0103 Ioan Opri\u015f, un om care \u00een\u0163elege c\u00e2t este de important\u0103 consemnarea faptului prezent, pentru viitorime, este \u015fi un extrem de harnic autor. Cea mai recent\u0103 lucrare a sa, Muzeograme vechi \u015fi noi, publicat\u0103 sub auspiciile Centrului Na\u0163ional de Cercetare \u015fi Documentare \u00een Domeniul Muzeologiei \u201eRadu Florescu\u201c, ce func\u0163ioneaz\u0103 \u00een cadrul Muzeului Na\u0163ional de Istorie a Rom\u00e2niei, este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, doar o simpl\u0103 etap\u0103 \u00een parcursul \u015ftiin\u0163ific al profesorului Opri\u015f. A\u015f vrea s\u0103 m\u0103 opresc, mai \u00eent\u00e2i, asupra men\u0163ionatelor auspicii.
\n\u00cen urm\u0103 cu mai mult de dou\u0103 decenii, al\u0103turi de un grup de colegi entuzia\u015fti, sub \u00eendrumarea lui Ioan Opri\u015f, \u00eencercam s\u0103 d\u0103m contur legisla\u0163iei \u00een domeniul protej\u0103rii patrimoniului cultural. Eram, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nu doar entuzia\u015fti, ci \u015fi naivi. Chiar credeam c\u0103, dac\u0103 propunem \u00eenfiin\u0163area unui institut na\u0163ional pentru cercetare \u00een domeniul muzeologiei, acesta se va \u015fi \u00eenfiin\u0163a. Nu \u015ftiam c\u00e2t de puternice sunt foarfecele Finan\u0163elor. N\u0103zuin\u0163ele noastre nu s-au \u00eemplinit. Dar Ioan Opri\u015f a reu\u015fit, cu perseveren\u0163\u0103, s\u0103 \u00eenfiin\u0163eze, cel pu\u0163in, un centru na\u0163ional \u00een domeniu, \u00een cadrul Muzeului Na\u0163ional de Istorie. Centrul poart\u0103 numele lui Radu Florescu, pentru c\u0103 el a fost nu doar prietenul \u015fi colegul lui Ioan Opri\u015f, ci \u015fi profesorul unor genera\u0163ii \u00eentregi de muzeografi, care s-au format \u00een ultimele patru decenii, \u00eenainte de prematura sa dispari\u0163ie, \u00een anul 2003. Este o recunoa\u015ftere corect\u0103, dar insuficient\u0103, pe care muzeele Rom\u00e2niei ar trebui s\u0103 o aduc\u0103 profesorului Radu Florescu, cel care a reu\u015fit s\u0103 modernizeze muzeele Rom\u00e2niei, pe parcursul unei munci purtate de-a lungul a 40 de ani, din 1970 \u00eencoace, at\u00e2t c\u00e2t era posibil, \u00een cadrele \u00eenguste impuse de regimul comunist.
\nRecentul volum al lui Ioan Opri\u015f este o summa a unor reflec\u0163ii pe care autorul le-a decantat \u00een mul\u0163i ani de zile. Este un om care, datorit\u0103 eforturilor sale, a ocupat dup\u0103 1989 mai multe pozi\u0163ii importante \u00een cultura rom\u00e2n\u0103, culmin\u00e2nd cu cele de prim director general al Muzeului Na\u0163ional Cotroceni \u015fi de secretar de stat \u00een minister. \u00cenainte, \u00een timpul \u015fi dup\u0103 ce a ocupat aceste posturi, Ioan Opri\u015f a \u015ftiut s\u0103 fie prezent \u00een cotidianul muzeelor Rom\u00e2niei, particip\u00e2nd la nenum\u0103rate sesiuni de comunic\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice muzeale, dar \u015fi la o mul\u0163ime de alte evenimente majore din istoria punerii \u00een valoare a patrimoniului cultural na\u0163ional. Volumul lansat recent \u00eencearc\u0103, a\u015fadar, s\u0103 rememoreze c\u00e2teva dintre momentele importante ale ultimului secol, din istoria muzeelor Rom\u00e2niei, fie c\u0103 autorul le-a fost martor direct \u2013 a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat, adeseori \u2013, fie c\u0103 s-a aflat doar \u00een pozi\u0163ie de raisonneur al unui moment istoric important.
\nDesigur, cartea merit\u0103 citit\u0103 pentru savoarea nenum\u0103ratelor muzeograme surprinse de autor, dar, mai ales \u2013 \u00een opinia mea, cel pu\u0163in \u2013, pentru comentariile pe care Ioan Opri\u015f le face \u00een marginea momentelor istorice consemnate. Pentru mine, fraza emblematic\u0103 a \u00eentregului volum este aceasta: \u201e\u00cen istorie nu suntem singuri, o parcurgem cu to\u0163ii, vr\u00e2nd-never\u00e2nd, con\u015ftient ori nu\u201c. \u00centr-adev\u0103r, ceea ce reiese cu limpezime din \u00eentreaga lucrare este adev\u0103rul c\u0103 istoria ne poart\u0103 pe valurile ei, fie c\u0103 noi \u00een\u0163elegem sau nu acest lucru, pentru c\u0103 \u201e\u00een muzeu ne bucur\u0103m, ni se creeaz\u0103 o anume stare de bine\u201c. Iat\u0103 o fraz\u0103 o pe care o a\u015ftept de la mul\u0163i dintre confra\u0163ii mei, care, aparent, nu \u00een\u0163eleg c\u0103 rostul muzeelor este acela de a oferi un mesaj (civic, istoric, educa\u0163ional, artistic, moral etc.) \u00eentr-un mod pl\u0103cut! Pl\u0103cerea oferirii acestui mesaj nu se confund\u0103 cu pl\u0103cerea facil\u0103 oferit\u0103 de un obiect kitsch; ea este reprezentarea unui tip de pl\u0103cere intelectual\u0103, ce rezoneaz\u0103 doar la finele resorturi ale g\u00e2ndirii, din perspectiv\u0103 istoric\u0103. Este, a\u015fadar, necesar un minimum de nivel al educa\u0163iei intelectual-artistice. Dar nu trebuie s\u0103 a\u015ftept\u0103m ca acest lucru s\u0103 fie, de la sine, aplicabil. Dup\u0103 cum am spus, adeseori \u2013 iar profesorul Opri\u015f pare s\u0103 \u00eemi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 opiniile \u2013, muzeele au de \u00eendeplinit o profund\u0103 misiune apostolic\u0103, de \u00eenr\u0103d\u0103cinare a cultului pentru valorile mo\u015ftenite.
\nSe pare c\u0103 nu \u00eentotdeauna muzeele reu\u015fesc acest lucru. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, mi se pare c\u0103 este prima lucrare, \u00een ultimele dou\u0103 decenii, \u00een care Ioan Opri\u015f las\u0103 la o parte pudibonderiile specifice unor epoci apuse \u015fi \u00ee\u015fi anun\u0163\u0103, mult mai ap\u0103sat dec\u00e2t \u00een trecut, nemul\u0163umirile pe care le are fa\u0163\u0103 de unele dintre situa\u0163iile \u00eent\u00e2lnite \u00een muzeele rom\u00e2ne\u015fti, situa\u0163ii de care, adeseori, nu se fac vinovate institu\u0163iile \u00een cauz\u0103, ci modul \u00een care societatea le percepte \u015fi le trateaz\u0103.
\nVolumul este structurat \u00een patru mari capitole: Prin muzee spre universalitate, Reformare \u015fi progres cultural, Cunoa\u015fterea senzorial\u0103 \u015fi muzeele \u015fi Muzeul ca spa\u0163iu de contacte cu efecte multiple. Titlurile alese sunt, poate, doar ni\u015fte conven\u0163ii. \u00cen fapt, culegerea de \u201emuzeograme\u201c este, mai degrab\u0103, un ghid intelectual pentru \u00een\u0163elegerea muzeelor, av\u00e2nd, adeseori, aspectul unui manual universitar de muzeologie. Discursul \u00eens\u0103 este unul mai degrab\u0103 neobi\u015fnuit pentru acest tip de scriere, fiind punctat cu citate din beletristic\u0103 sau din lucr\u0103ri de psihologie, sociologie \u015fi, evident, istorie.
\nMi se pare foarte interesant, \u00een carte, modul de abordare a caracterului pedagogic al muzeelor. Desigur, latura educativ\u0103 a activit\u0103\u0163ii acestora este recunoscut\u0103, ca atare, de oricine. Dar este, am impresia, pentru prima oar\u0103 c\u00e2nd autorul se simte dator s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia asupra faptului c\u0103 nu doar binele \u015fi frumosul trebuie s\u0103 fie prezente \u00een muzee, pentru c\u0103 \u015fi r\u0103ul \u015fi ur\u00e2tul au valen\u0163e pedagogice, cu condi\u0163ia s\u0103 fie profesionist explicate. Trebuie, a\u015fadar, s\u0103 ne asum\u0103m \u00eentregul trecut, dar trebuie s\u0103 o facem astfel \u00eenc\u00e2t genera\u0163iile urm\u0103toare s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ce a fost gre\u015fit. Pentru asta, muzeele au la \u00eendem\u00e2n\u0103 instrumentarul imagina\u0163iei, legat de bunurile \u2013 foarte concrete \u2013 ale patrimoniului cultural. Cu alte cuvinte, obiectele nu vorbesc, niciodat\u0103, de la sine, ci doar dac\u0103 sunt integrate \u00eentr-un discurs muzeal coerent. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, bunurile culturale pot fi utilizate \u00een nenum\u0103rate feluri, pentru a transmite, practic, o infinitate de mesaje posibile. Creatorul mesajului, cu aer de magician, este muzeograful. Este acela care trebuie s\u0103 aib\u0103 \u201egrij\u0103 fa\u0163\u0103 de capacitatea de dialog a obiectelor, proiectate ca volume expuse \u00een raport cu volumul fiec\u0103ruia \u015fi cu cele ce-l antureaz\u0103\u201c, conduc\u00e2nd, astfel, la \u201erealizarea unor propor\u0163ii pl\u0103cute vederii \u015fi facile \u00een\u0163elegerii\u201c.
\nCartea profesorului Opri\u015f poate fi \u00een\u0163eleas\u0103 \u015fi ca un manual pentru tinerii muzeografi, ace\u015ftia fiind \u00eendemna\u0163i ce lucr\u0103ri s\u0103 consulte, cu deosebire, \u00een noianul de informa\u0163ii aflate \u00een bibliotecile din lumea \u00eentreag\u0103 dar, mai ales, din Rom\u00e2nia (pentru c\u0103 muzeograful trebuie s\u0103 aib\u0103 permanent \u00een vedere publicul-\u0163int\u0103 c\u0103ruia i se adreseaz\u0103). Cu dreptate, Ioan Opri\u015f \u00eel citeaz\u0103 pe Al. Tzigara-Samurca\u015f, pentru care muzeul, al\u0103turi de biseric\u0103 \u015fi de \u015fcoal\u0103, \u201econtribuie la \u00een\u0103l\u0163area unui popor\u201c \u015fi devine, totodat\u0103, \u201eun f\u0103uritor de energii?.
\nF\u0103r\u0103 s\u0103 renun\u0163e la analiza sa tematic\u0103 asupra diferitelor fa\u0163ete ale profilului institu\u0163iei muzeale, autorul reu\u015fe\u015fte, \u00een acela\u015fi timp, s\u0103 fac\u0103 \u015fi un excurs \u00een istoria muzeografiei, cu deosebire a celei na\u0163ionale, pe care Ioan Opri\u015f o cunoa\u015fte ca nimeni altul, dup\u0103 cercet\u0103ri \u00eendelungate at\u00e2t \u00een Arhivele Na\u0163ionale c\u00e2t \u015fi \u00een cele ale muzeelor. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, capitolul rezervat Muzeului Satului (unde a \u015fi avut loc, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, lansarea c\u0103r\u0163ii) este interesant pentru oricine este doritor a cunoa\u015fte una dintre institu\u0163iile muzeale cele mai originale din Interbelicul rom\u00e2nesc.
\nAm apreciat, \u00een mod deosebit, interven\u0163iile critice ale profesorului Ioan Opri\u015f asupra unora dintre cele mai recente expozi\u0163ii deschise \u00een muzeele Rom\u00e2niei. Poate nu am fost, chiar \u00eentotdeauna, de acord cu opiniile autorului, dar mi se pare esen\u0163ial faptul c\u0103, dincolo de laudele omniprezente, cineva are curajul (fundamentat pe cunoa\u015ftere, desigur) s\u0103 fac\u0103 o critic\u0103 aplicat\u0103, \u015ftiin\u0163ific\u0103, la adresa alc\u0103tuirilor expozi\u0163ionale. Las cititorilor pl\u0103cerea de a descoperi singuri pasajele \u00een cauz\u0103, \u00eencheind cu observa\u0163ia c\u0103 volumul lui Ioan Opri\u015f mi se pare a fi unul dintre cele mai justificat polemice din literatura rom\u00e2neasc\u0103 de specialitate a ultimilor cincisprezece ani, cu totul altceva dec\u00e2t g\u00e2lceava pe care al\u0163i, cunoscu\u0163i, de altfel, muzeografi par a o avea permanent cu lumea: o atitudine, pentru mine, cel pu\u0163in, exemplar\u0103!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103, profesorul Ioan Opri\u015f a fost s\u0103rb\u0103torit de apropia\u0163i, pentru aniversarea zilei sale de na\u015ftere. Faptul c\u0103 scriu despre o recent\u0103 carte a lui, acum, este doar o coinciden\u0163\u0103. \u015ei asta, pentru c\u0103 Ioan Opri\u015f public\u0103, \u00een medie, dou\u0103 c\u0103r\u0163i pe an, iar comentarea lor este, de regul\u0103, inconturnabil\u0103. A\u015fa cum am mai spus,… Cite\u0219te mai mult »Muzeograme pentru istorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[14569,14568],"class_list":["post-23743","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-cercetare-si-documentare-in-domeniul-muzeologiei","tag-profesorul-ioan-opris"],"views":1443,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23743","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23743"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23743\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23744,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23743\/revisions\/23744"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23743"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23743"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23743"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}