{"id":23731,"date":"2015-06-17T20:48:35","date_gmt":"2015-06-17T18:48:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23731"},"modified":"2015-06-17T20:48:35","modified_gmt":"2015-06-17T18:48:35","slug":"cannes-2015-festivalului-ii-prieste-criza-precum-electrei-doliul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cannes-2015-festivalului-ii-prieste-criza-precum-electrei-doliul\/","title":{"rendered":"Cannes 2015. Festivalului \u00eei prie\u015fte criza, precum Electrei doliul"},"content":{"rendered":"

Cred c\u0103 Hubert Beuve-M\u00e9ry, cel care a fondat, \u00een decembrie 1944, la cererea generalului de Gaulle, ziarul Le Monde, s-ar fi r\u0103sucit \u00een groap\u0103 dac\u0103 ar fi v\u0103zut edi\u0163ia din 14 mai a cotidianului, pentru mul\u0163i cel mai prestigios din Europa.<\/p>\n

El, care a izbutit cel mai nes\u0103buit pariu jurnalistic, \u015fi anume ca ziarul s\u0103u s\u0103 nu publice nicio fotografie, numai \u015fi numai texte, pariu dus p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, c\u00e2teva decenii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd atotst\u0103p\u00e2nitoarea civiliza\u0163ie a imaginii s-a \u00eentins \u015fi peste cotidianul de dup\u0103-amiaz\u0103, s-ar fi cutremurat av\u00e2nd \u00een fa\u0163a ochilor o fotografie cel pu\u0163in insolit\u0103: pe pagina \u00eent\u00e2i, chiar pe pagina \u00eent\u00e2i, domnul Pierre Lescure, proasp\u0103tul pre\u015fedinte al Festivalului de la Cannes, \u00een picioarele goale, ca \u015fi cum ar sta acas\u0103, pe marginea patului, cu pantofii abia sco\u015fi, al\u0103turi. \u015ei asta nu ar fi totul. \u00cen interiorul paginilor, acela\u015fi \u00eenalt personaj st\u0103 r\u0103bd\u0103tor \u00een timp ce i se ia o prob\u0103 de costum, cu m\u00e2necile \u015fi reverele prinse \u00een ace \u015fi toate celea. M\u0103rturisesc c\u0103 \u015fi uneia ca mine, obi\u015fnuit\u0103 cu imaginile halucinante ale festivalului, mi-au trebuit c\u00e2teva minute s\u0103 procesez, cum se spune ast\u0103zi, ceea ce vedeam: cum, domnul Pierre Lescure desc\u0103l\u0163at, ca orice muritor pe care \u00eel str\u00e2ng pantofii \u015fi c\u0103ruia nu-i mai pas\u0103 de minimul protocol? Nu se poate. Trebuie s\u0103 existe un schepsis, un \u00een\u0163eles mai ascuns. S\u0103 fie un semnal al noii ere a festivalului, \u201eera Lescure\u201c, cum o numesc unii, a extinderii peste poate a vitrinei publicitare a celei mai importante manifest\u0103ri cinematografice din lume? \u015etiam de mult c\u0103, \u00een materie de mediatizare, Cannes-ul ocup\u0103 locul doi mondial, dup\u0103 Jocurile Olimpice. Se poate \u0163inti mai sus? Edi\u0163ia din acest an pare a fi, din acest punct de vedere, una de r\u0103scruce. Da, se poate. Ceva, ceva sim\u0163eam c\u0103 adie deasupra Cannes-ului, \u00een ultima vreme. \u00cengerul Heurtebise al lui Cocteau, despre care ne vorbea mereu metaforicul fost pre\u015fedinte Gilles Jacob, p\u0103rea s\u0103 se fi mutat prin alte z\u0103ri. Anul acesta, pentru prima oar\u0103, am tr\u0103it, intens, senza\u0163ia de a fi prins\u0103 \u00eentr-o imens\u0103 ma\u015fin\u0103rie mediatic\u0103 ce nu mai poate fi controlat\u0103. Agenda jurnalistic\u0103 a r\u0103mas aceea\u015fi, acelea\u015fi ore matinale, cele mai dure dintre toate festivalurile lumii, acelea\u015fi s\u0103li pe care le \u015ftiu de dou\u0103zeci de ani, \u015fi totu\u015fi, senza\u0163ia c\u0103 Filmul, filmele pe care urmeaz\u0103 s\u0103 le vedem, doar de asta am venit, sunt o favoare, persist\u0103. \u00cenainte ne c\u0103lcam \u00een picioare doar la edi\u0163iile aniversare, c\u00e2nd num\u0103rul jurnali\u015ftilor trecea de 4.000. Acum \u2013 4.500 este o cifr\u0103 curent\u0103. Num\u0103rul lor a crescut de 4 ori fa\u0163\u0103 de acum treizeci de ani. Nu a\u015f putea s\u0103 spun c\u00e2nd apuc\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 mas\u0103 s\u0103 vad\u0103 filmele, pentru c\u0103, dincolo de culoarea bleu a badge-ului (\u00eenaintea lui fiind alb, rose- pastille \u015fi rose), \u015fansele de a intra \u00een sal\u0103 sunt minime. \u00cen Palat au \u00eens\u0103 acces cu to\u0163ii, un asemenea puhoi de jurnali\u015fti fiind controlat, \u00eencep\u00e2nd din acest an, \u00eenc\u0103 din strad\u0103, dup\u0103 care ne mai a\u015fteapt\u0103 trei filtre, ca la aeroport. Din nou, Filmul pentru care am venit pare s\u0103 cear\u0103 un tribut, din nou am senza\u0163ia c\u0103 trebuie s\u0103 trec printr-o p\u0103dure deas\u0103 pentru a atinge pragul s\u0103lii. Las la o parte sentimentul frustrant indus de neputin\u0163a omeneasc\u0103 de a vedea tot ceea ce ai dori, \u00een condi\u0163iile \u00een care tenta\u0163iile cresc de la an la an, pe m\u0103sur\u0103 ce se tot adaug\u0103 noi sec\u0163iuni. Bun\u0103oar\u0103, \u00een aceea\u015fi zi \u015fi la aceea\u015fi or\u0103 erau programate Irrational Man al lui Woody Allen \u015fi Poveste despre dragoste \u015fi \u00eentuneric, ecranizarea semnat\u0103 de Natalie Portman, dup\u0103 minunata carte a lui Amos Oz. Nu aveam mari speran\u0163e \u00een privin\u0163a debutului regizoral al actri\u0163ei, dar curiozitatea aproape masochist\u0103 era prea mare. Am prins, cu greu, un loc la proiec\u0163ia de gal\u0103 pentru invita\u0163i, mereu cu g\u00e2ndul la legitimitatea pre\u0163ului psihic \u015fi fizic pe care trebuie s\u0103-l pl\u0103te\u015fti la Cannes pentru a vedea un film. Un cunoscut critic \u015fi istoric italian, Aldo Tassone, directorul Fesivalului France Cin\u00e9ma de la Floren\u0163a, \u00eei m\u0103rturisea unui ziarist francez: \u201eFestivalul de la Cannes r\u0103m\u00e2ne cel mai important din lume. El trebuie s\u0103 lupte, \u00eens\u0103, cu defectele sale: prea multe filme, prea mult\u0103 lume. Ave\u0163i toate c\u0103r\u0163ile \u00een m\u00e2n\u0103 pentru a continua s\u0103 fi\u0163i cel mai buni. Nu le irosi\u0163i. (…) La Vene\u0163ia, de exemplu, sunt mai pu\u0163ine lung metraje care nu au nimic de a face cu un festival. Selec\u0163ia de la Cannes nu este suficient de sever\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 pentru c\u0103 e nevoie de mul\u0163i candida\u0163i pentru a acoperi durata festivalului. \u015ei, apoi, c\u00e2nd produc\u0163ia mondial\u0103 nu se dovede\u015fte prea ridicat\u0103, de ce s\u0103 selec\u0163ionezi at\u00e2tea filme? Doar pentru ca marile m\u0103rci s\u0103 le poat\u0103 \u00eenso\u0163i? Aceasta este logica pie\u0163ei\u201c. Aici este aici. Logica pie\u0163ei \u00eencepe s\u0103 domine tot mai mult. De altfel, chiar la conferin\u0163a de pres\u0103 din aprilie, cea \u00een care s-a anun\u0163at selec\u0163ia, Pierre Lescure a vorbit mai mult despre bani dec\u00e2t despre filme, \u0163in\u00e2nd s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia inadecv\u0103rii unei eventuale compara\u0163ii \u00eentre domnia sa, om al administra\u0163iei, \u015fi predecesor, Gilles Jacob, critic de film de meserie, intrat \u00een mitologia Cannes-ului, cel care a construit festivalul \u00een coordonatele sale fundamentale. Ziari\u015ftii cu un trecut festivalier mai vechi dec\u00e2t al meu, de numai dou\u0103zeci de ani, spun c\u0103 nu au mai tr\u0103it asta. Numele partenerilor oficiali Renault, Air France, l\u2019Or\u00e9al, Chopard, Canal +au avut parte de aceea\u015fi aten\u0163ie ca \u015fi filmele, \u201eat\u00e2ta timp c\u00e2t sus\u0163inerea public\u0103 este destul de str\u00e2ns\u0103\u201c. Pentru unii, noul pre\u015fedinte \u015ftie c\u0103 este a\u015fteptat la cotitur\u0103, de aceea unul dintre primele sale gesturi a fost acela de a aduce noi sponsori substan\u0163iali, cum este Grupul Kering, unul dintre liderii mondiali ai luxului, care \u00eenglobeaz\u0103 m\u0103rcile Saint Laurent, Gucci, Balanciaga, Alexander McQueen, Stella McCartney. Am auzit voci ale unor comentatori care v\u0103d \u00een apari\u0163ia Kering, \u201eprieten discret al cinematografului\u201c, un cal troian. Fostul grup al lui Fran\u00e7ois-Henri Pinault a \u00eencuviin\u0163at \u015fi sus\u0163inut prima serie a colocviilor Women in Motion, dedicate femeilor din cinema, prilej cu care s-au \u00eentors pe o parte \u015fi pe alta problemele sexismului in cinema. Una dintre combatante este chiar doamna Pinault, nimeni alta dec\u00e2t actri\u0163a \u015fi produc\u0103toarea Salma Hayek. Pentru prima oar\u0103 \u00een istoria festivalului, unui film coprodus de un sponsor, acela\u015fi Kering, i-a revenit onoarea de a \u00eenchide edi\u0163ia, documentarul La Glace et le Ciel, de Luc Jacquet. Vizibil iritat, directorul artistic, Thierry Fr\u00e9maux a r\u0103spuns ziari\u015ftilor: \u201eC\u00e2nd autorul mi-a vorbit de film, Kering nu era, \u00eenc\u0103, partenerul nostru. De altfel, filmul a fost refuzat de toate canalele publice. Din fericire, Kering a fost pe faz\u0103. Poate c\u0103 \u0103sta este adev\u0103ratul subiect\u201c. Mul\u0163i cred c\u0103 toat\u0103 ini\u0163iativa Women in Motion nu este dec\u00e2t un alibi pentru ceea ce i se preg\u0103te\u015fte Cannes-ului: s\u0103 fie, mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd, vitrina mondial\u0103 a luxului. \u00cencet-\u00eencet, de-a lungul timpului, am asistat la exportarea sistemului hollywoodian, cu un viraj c\u0103tre Oscaruri. Niciodat\u0103 nu am v\u0103zut, \u00eens\u0103, at\u00e2ta defilare a marilor m\u0103rci pe esplanada devenit\u0103 adev\u0103rat podium de mod\u0103 care precede cele 24 de trepte ale intr\u0103rii \u00een sala Lumi\u00e8re. Cele mai mirobolante \u015fi imposibile rochii, cu trene kilometrice \u015fi volume de arbori seculari nu au fost purtate de starurile de cinema, ci de modele, nici m\u0103car celebre, dar care puneau \u00een valoare cum se cuvine crea\u0163iile designerilor celebri. Am aflat c\u0103 jocul de-a festivalul merge departe. Fiin\u0163ele de vis v\u0103zute pe covor, t\u00e2r\u00e2nd dup\u0103 ele \u201etextile\u201c, cum ar spune neam\u0163ul, care nu ar \u00eenc\u0103pea pe niciun scaun, nu au nicio leg\u0103tur\u0103 cu cinematograful. De altfel, ele nu ajung \u00een sala de cinema. Dup\u0103 ce se f\u00e2\u0163\u00e2ie prin fa\u0163a armatei de fotoreporteri, dup\u0103 ce urc\u0103 sc\u0103rile \u015fi ajung \u00een hol, sunt conduse pe culoare mai pu\u0163in expuse vederii \u015fi pe-aci \u0163i-e drumul. Mistificare, minciun\u0103, nego\u0163, c\u00e2te ceva din toate astea? S\u0103 fie cel mai mare festival de film din lume pe cale de a-\u015fi pierde independen\u0163a \u015fi, odat\u0103 cu ea, \u015fi sufletul? Organizatorii au vrut s\u0103 echilibreze \u201enebunia consumerist\u0103 a festivalului, liberalismul s\u0103u lubric\u201c aleg\u00e2nd, pentru deschidere, un film social, La t\u00eate haute al Emmanuellei Bercot (dramele copiilor institu\u0163ionaliza\u0163i), \u00eenc\u0103lc\u00e2nd tradi\u0163ia inaugur\u0103rilor cu pelicule \u2013 mari focuri de artificii, precum The Great Gatsby sau Grace de Monaco. Didier P\u00e9ron de la Lib\u00e9ration are dreptate: \u201eCannes-ul r\u0103m\u00e2ne cel mai bizar loc pentru a aborda chestiunile nedrept\u0103\u0163ilor sociale, ale violen\u0163ei inegalitare \u015fi ale asimetriei de clas\u0103\u201c. Se pare c\u0103, orice ar face, festivalul este condamnat s\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103 industria de vise aurite ale contemporaneit\u0103\u0163ii. Poate de aceea am z\u00e2mbit pu\u0163in trist la auzul frumoaselor vorbe al amfitrionului acestei edi\u0163ii, Lambert Wilson, pentru a doua oar\u0103 consecutiv maestru de ceremonii, cel mai bun din ultimii ani: \u201eCerem cinematografului\u201c \u2013 spunea el \u00een seara inaugural\u0103 \u2013 \u201eceea ce iubirea \u015fi via\u0163a ne refuz\u0103, misterul, miracolul. S\u0103 \u00eenceap\u0103 miracolul!\u201c Probabil c\u0103 dac\u0103 voi reu\u015fi s\u0103 uit imaginea blestematului de covor ro\u015fu pe care, str\u0103b\u0103t\u00e2ndu-l la bra\u0163ul colegului s\u0103u de juriu Guillermo del Toro, mereu non\u015falanta Sophie Marceau \u015fi-a ar\u0103tat cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 chilo\u0163ii, m\u0103 voi mai g\u00e2ndi la ceea ce \u00eenseamn\u0103 mister \u00een ziua de azi.<\/p>\n

\"cinema\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cred c\u0103 Hubert Beuve-M\u00e9ry, cel care a fondat, \u00een decembrie 1944, la cererea generalului de Gaulle, ziarul Le Monde, s-ar fi r\u0103sucit \u00een groap\u0103 dac\u0103 ar fi v\u0103zut edi\u0163ia din 14 mai a cotidianului, pentru mul\u0163i cel mai prestigios din Europa. El, care a izbutit cel mai nes\u0103buit pariu jurnalistic, \u015fi anume ca ziarul s\u0103u… Cite\u0219te mai mult »Cannes 2015. Festivalului \u00eei prie\u015fte criza, precum Electrei doliul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[14563],"class_list":["post-23731","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2015"],"views":1081,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23731","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23731"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23731\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23733,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23731\/revisions\/23733"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23731"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23731"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23731"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}