Le Grand Meaulnes, unicul roman al scriitorului francez Alain Fournier \u2013 pe numele s\u0103u adev\u0103rat Henri Alban Fournier \u2013 apare \u00een toamna anului 1913, \u00eentr-un context politic \u015fi istoric semnificativ pentru o \u00een\u0163elegere ulterioar\u0103 nu numai a temelor \u015fi a motivelor fundamentale pe baza c\u0103rora este construit textul, dar \u015fi a structurii de ad\u00e2ncime a acestuia, ilustrat\u0103 prin schema mitico-arhetipal\u0103. Este vorba, a\u015fadar, de mi\u015fc\u0103rile de revolt\u0103 care aveau loc \u00een Fran\u0163a \u015fi care anticipau izbucnirea Primului R\u0103zboi Mondial, fapt care s-a \u015fi petrecut de altfel \u00een anul 1914; aceast\u0103 stare de tensiune profund\u0103, aceast\u0103 criz\u0103 identitar\u0103 (care se prefigureaz\u0103 ca urmare a represaliilor maselor populare, \u00een special ale muncitorimii \u00eempotriva burgheziei) este exploatat\u0103 de Fournier \u00een imaginea adolescentului rebel, aflat \u00eentr-o continu\u0103 c\u0103utare a sinelui \u015fi prins parc\u0103 \u00een jocul ame\u0163itor dintre nostalgia trecutului \u015fi presiunea prezentului.
\nFiind un roman profund psihologic, accentul este pus cu prec\u0103dere pe analiza sentimentelor declan\u015fate fie de propriile reflec\u0163ii asupra unor evenimente din realitatea imediat\u0103, fie de intruziunea anumitor elemente \u00een ordinea cronologic\u0103 a evenimentelor, precum \u015fi pe sondarea resorturilor intrinseci ale sufletului adolescentin plasat \u00een iminen\u0163a r\u0103zboiului, unde incertitudinea interioar\u0103 se \u00eemplete\u015fte cu cea exterioar\u0103, \u00eentr-un haos \u00een care individul \u00ee\u015fi caut\u0103 cu disperare un refugiu \u00een copil\u0103rie, \u00een imaginea protectoare a mamei (suger\u00e2nd astfel o a\u015fa-numit\u0103 \u201e\u00eentoarcere spre sine\u201c ce poate fi interpretat\u0103 ca arhetip al revenirii la o condi\u0163ie primordial\u0103, implicit ideal\u0103), \u00een iubire \u015fi chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t \u00een r\u0103zboi (v\u0103zut ca o experien\u0163\u0103 glorioas\u0103, \u00een\u0103l\u0163\u0103toare la care particip\u0103 majoritatea scriitorilor din aceea perioad\u0103 inclusiv Fournier care, din p\u0103cate, nu se va mai re\u00eentoarce niciodat\u0103 de pe front, fiind sortit unei mor\u0163i timpurii care \u00eei va curma nu numai via\u0163a, ci \u015fi activitatea literar\u0103 care prevestea germenii unui talent de o seduc\u0163ie inegalabil\u0103). Aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 de desprindere din realul sordid \u015fi de p\u0103trundere \u00eentr-o zon\u0103 superioar\u0103, echivalent pozitiv al cotidianului este observat\u0103 \u015fi de criticul Albert Thibaudet cel care va afirma c\u0103 Le Grand Meaulnes \u201eeste \u015fi va r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 mult\u0103 vreme o capodoper\u0103 \u00een arta pe care o comport\u0103 romanul de aventuri \u00een manier\u0103 francez\u0103, adic\u0103 romanul romanesc de aventuri sau romanul de aventuri romane\u015fti.\u201c (1) (\u00eentruc\u00e2t el vedea \u00een simboli\u015fti acea decantare a prozaicului, desprinderea de tot ce \u00eenseamn\u0103 rigoare, precizie; opera este, a\u015fadar, dezbr\u0103cat\u0103 de tot ce \u00eenseamn\u0103 form\u0103, sco\u0163\u00e2nd la iveal\u0103 caracterul s\u0103u pur, ideal la care putem accede prin vis, prin coresponde\u0163e \u015fi sinestezii).
\nC\u0103rarea pierdut\u0103 are \u015fi o profund\u0103 latur\u0103 autobiografic\u0103, eviden\u0163iat\u0103 \u00een foarte multe episoade din economia romanului at\u00e2t \u00een ceea ce prive\u015fte construc\u0163ia personajelor principale \u015fi secundare, c\u00e2t \u015fi \u00een descrierea toposului, a \u00eendeletnicirilor participan\u0163ilor la actul narativ sau chiar a unor elemente care \u0163in de substan\u0163a romanesc\u0103. Un exemplu \u00een acest sens este scena \u00eent\u00e2lnirii dintre Meaulnes \u015fi Yvonne de Galais care corespunde unei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care a avut loc \u00een biografia autorului \u015fi care \u00eel va urm\u0103ri mai apoi timp de \u015fase ani, fiind totodat\u0103 \u015fi motivul principal al\u00a0 constituirii acestei capodopere, reluat apoi sub forma uneia dintre temele centrale ale romanului \u015fi corespunz\u00e2nd structurii mitico-arhetipale a acestuia (Erosul v\u0103zut ca arhetip al devenirii spirituale). \u00cen 1905, dup\u0103 ce face o vizit\u0103 la Salonul de pictur\u0103 de la Grand Palais din Paris, va \u00eent\u00e2lni pe sc\u0103ri o t\u00e2n\u0103r\u0103 misterioas\u0103 a c\u0103rei frumuse\u0163e de neegalat \u00eel va fascina extrem de mult, \u00eendemn\u00e2ndu-l s\u0103 o urm\u0103reasc\u0103 de la distan\u0163\u0103 pe parcursul unei mici excursii cu vaporul pe Sena; de\u015fi reu\u015feste s\u0103 poarte o conversa\u0163ie cu t\u00e2n\u0103ra fat\u0103, acesta \u00eei va spulbera totu\u015fi toate n\u0103zuin\u0163ele cu privire la o viitoare poveste de dragoste, spun\u00e2ndu-i doar: \u201eS\u0103 ne desp\u0103r\u0163im. Am f\u0103cut o nebunie\u201c.
\nNumele personajului feminin este \u015fi el important \u00een m\u0103sura \u00een care acesta p\u0103streaz\u0103 reminiscen\u0163e ale \u00eent\u00e2lnirii dintre cei doi, construc\u0163ia sa insolit\u0103 ilustr\u00e2nd o preluare a prenumelui, Yvonne, urmat\u0103 de o asociere spectaculoas\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 cuvinte ce formeaz\u0103 locul unde acesta a z\u0103rit-o pentru prima dat\u0103; Grand Palais devine, a\u015fadar, de Galais, \u00eentruchipare a unei figuri enigmatice a\u015fezate sub un v\u0103l u\u015for aristocratic, ce pare s\u0103 se \u00eencadreze perfect \u00een decorul \u0163inutului de basm, Sablonni\u00e8re.
\nUn alt exemplu \u00een care fic\u0163iunea se \u00eemplete\u015fte cu realitatea \u00eel constituie scena b\u0103t\u0103liei dintre cele dou\u0103 tabere compuse pe de o parte, din Meaulnes \u015fi Fran\u00e7ois, iar de cealalt\u0103 parte din restul colectivului de elevi din cadrul Cursului Superior, pricinuit\u0103 de evadarea misterioas\u0103 a lui Augustin; acest\u0103 scen\u0103 poate fi vazut\u0103 ca o proiec\u0163ie \u00een manier\u0103 fic\u0163ional\u0103 a rela\u0163iei de prietenie dintre Fournier \u015fi Jacques Rivi\u00e8re, iar prin extindere ca o reprezentare la scar\u0103 redus\u0103 a viitoarelor desf\u0103\u015fur\u0103ri de for\u0163e ce se prefigurau \u00een zorii anului 1914: \u201eIar noi, sus, \u00een mansarda de l\u00eeng\u0103 pod, st\u0103tur\u0103m mult\u0103 vreme l\u00eeng\u0103 lamp\u0103 s\u0103 ne repar\u0103m bluzele sf\u00ee\u015fiate, discut\u00e2nd pe \u015foptite despre ceea ce ni se \u00eentamplase, ca doi tovar\u0103\u015fi de arme, \u00een seara unei b\u0103t\u0103lii pierdute\u201c.
\nArhetipul ini\u0163ierii este cel care se va dezv\u0103lui cititorului nostru din primele pagini ale c\u0103r\u0163ii, odat\u0103 cu venirea la Sainte-Agathe a lui Augustin, un t\u00e2n\u0103r aflat la o v\u00e2rst\u0103 \u00een care lumea pare c\u0103 se pr\u0103bu\u015fe\u015fte sub bagheta nefast\u0103 a schimb\u0103rii exterioare \u015fi interioare (deoarece Meaulnes se afl\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 la care au loc tot soiul de tulbur\u0103ri \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri care \u00ee\u015fi pun amprenta asupra sa \u015fi care \u00eei decid, \u00eentr-un fel, destinul \u015fi ac\u0163iunile pe care le va exercita apoi asupra sa \u015fi asupra celor cu care intra \u00een contact) \u015fi care va juca un rol crucial \u00een economia romanului \u00een sensul c\u0103 el este cel care dirijeaz\u0103, asemeni unui p\u0103pu\u015far, vie\u0163ile principalelor personaje, referindu-ne aici la Fran\u00e7ois, Yvonne, Frantz \u015fi, de ce nu, la fiica acestuia (urmare a c\u0103s\u0103toriei cu Yvonne), personaje care vor resim\u0163i, ca \u015fi cititorul, o real\u0103 fascina\u0163ie pentru figura magic\u0103 a adultului cu suflet de copil. Pe l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103 tem\u0103 a regretului fa\u0163\u0103 de o copil\u0103rie pierdut\u0103, se observ\u0103 \u015fi o anumit\u0103 \u00eenclina\u0163ie c\u0103tre aventur\u0103, ce poate fi privit\u0103 at\u00e2t ca o manifestare a izvoarelor interioare, c\u00e2t \u015fi ca o actualizare, o conturare mai precis\u0103 a temei, pentru c\u0103 aventura este cea care domin\u0103, de obicei, universul copil\u0103riei \u015fi care ne ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegem mult mai bine coordonatele lumii \u00een care urmeaz\u0103 s\u0103 ne desf\u0103\u015fur\u0103m existen\u0163a. Ideea de schimbare, de insolit \u015fi necunoscut este redat\u0103 chiar prin replica personajului-narator al romanului, Fran\u00e7ois Seurel, ce poate fi interpretat, dac\u0103 ne referim la dimensiunea autobiografic\u0103 a romanului, ca un alter-ego al autorului, \u00eentruc\u00e2t acesta resimte, prin experien\u0163ele la care este supus, for\u0163a destinului \u015fi a curgerii ireversibile a unui timp pe care \u00eel vom numi \u201eterestru\u201c (\u00een opozi\u0163ie cu Timpul Sacru, cosmic): \u201eApari\u0163ia lui Augustin Meaulnes, care coincidea cu vindecarea mea, fu \u00eenceputul unei vie\u0163i noi\u201c.
\nMai mult, aceast\u0103 dimensiune a copil\u0103riei se afl\u0103 \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu jocul \u015fi cu ini\u0163ierea prin joc (care reprezint\u0103 o prim\u0103 form\u0103 de ini\u0163iere) deoarece ilustreaz\u0103 o prim\u0103 metod\u0103 prin care copilul\u00a0\u00a0 \u00a0descoper\u0103 tot ceea ce \u00eel \u00eenconjoar\u0103, prin care \u00eencepe formarea sa ca individ; privit din perspectiva adultului, fascina\u0163ia jocului poate deveni cheia care deschide por\u0163ile unei perioade supuse perisabilit\u0103\u0163ii din punct de vedere biologic, dar care r\u0103m\u00e2ne \u00eentotdeauna \u00een sufletul celui care a \u015ftiut s\u0103 \u00eei deslu\u015feasc\u0103 tainele, lucru ce poate fi observat \u00een textul nostru cu ajutorul simbolului \u0163\u0103rii Pierdute sau a domeniului fermecat, amintindu-ne astfel de t\u0103r\u00e2mul magic \u00een care locuie\u015fte Peter Pan, un b\u0103ie\u0163el care, la fel ca \u015fi Augustin, refuz\u0103 s\u0103 creasc\u0103, c\u0103ut\u00e2nd mereu o evadare din cotidianul ap\u0103s\u0103tor \u015fi nefast sau de o lume paralel\u0103, dominat\u0103 de magie \u015fi fiin\u0163e mitice, de vr\u0103jitori \u015fi z\u00e2ne, ca de exemplu cea portretizat\u0103 \u00een Cronicile din Narnia sau Alice \u00een \u0162ara Minunilor (Alice in Wonderland). A\u015fa cum este firesc, fiecare dintre noi popose\u015fte, la un moment dat, \u00een unul dintre aceste t\u0103r\u00e2muri \u00eentr-o ultim\u0103 \u00eencercare de a p\u0103stra ceva ce pare a se risipi asemeni nisipului dintr-o clepsidr\u0103. Din perspectiv\u0103 mitic\u0103, putem spune c\u0103 aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 nest\u0103vilit\u0103 de a recupera ceva ce este pierdut pentru totdeauna poate fi pus\u0103 \u00een rela\u0163ie cu acea nostalgie pentru o v\u00e2rst\u0103 dominat\u0103 de armonie, de echilibru spiritual, acea v\u00e2rst\u0103 de aur ce ar corespunde \u00eentr-un fel perioadei petrecute de c\u0103tre cuplu cre\u015ftin Adam-Eva \u00een Gr\u0103dina Raiului, unde ace\u015ftia duceau o existen\u0163\u0103 atemporal\u0103, suger\u00e2ndu-se astfel o \u00eencercare de restabilire a unei uniuni primordiale, destr\u0103mate de ac\u0163iunea implacabil\u0103 a omului. Trec\u00e2nd de partea studiilor freudiene \u015fi jungiene care ap\u0103ruser\u0103 deja pe scena cercet\u0103rii din punct de vedere psihanalist, putem afirma c\u0103 aceast\u0103 regresie \u00eentr-un spa\u0163iu evanescent, dar extrem de recurent corespunde acelei \u201e\u00eentoarceri c\u0103tre sine\u201c r\u0103spunz\u0103toare de declan\u015farea procesului de transformare spiritual\u0103 \u015fi mental\u0103, ce se realizeaz\u0103 numai \u00een momentul \u00een care individul reu\u015fe\u015fte s\u0103 integreze \u00een sine toate coordonatele vie\u0163ii sale interioare, con\u015ftiente \u015fi incon\u015ftiente.
\nMerg\u00e2nd pe filiera alchimic\u0103, observ\u0103m c\u0103 aceast\u0103 re\u00eentoarcere la origini, la un moment ideal al existen\u0163ei se leag\u0103 de acea etap\u0103 a operei la negru, calcinado, ce se asociaz\u0103 \u00een mod paradoxal ideii unei rat\u0103ri \u015fi a unei \u201emor\u0163i\u201c a vechii condi\u0163ii nefaste, o metamorfozare, impregnate de experien\u0163e negative, de impulsuri demonice, de momentele de cump\u0103n\u0103 pe care le experiment\u0103m de-a lungul vie\u0163ii, pentru a se putea realiza \u00eentr-un final, acea \u201econiunctio\u201c de care vorbea Jung, al c\u0103rei produs este \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a, artifexul spiritual corespondent al celui filozofal. Mai mult, imaginea copilului etern se leag\u0103 \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 de arhetipul copilului divin care ilustreaz\u0103 acea stare de \u00eenceput, ab origine, ce marcheaz\u0103 existen\u0163a in nuce a unei \u00eentregi dezvolt\u0103ri viitoare, imaginea cea mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een iconografia \u015fi doctrina cre\u015ftin\u0103 fiind cea a lui Iisus sau ce a \u00eengerului, imagine care se pune neap\u0103rat \u00een leg\u0103tur\u0103 \u015fi cu arhetipul mamei, dar \u015fi al tat\u0103lui, suger\u00e2nd astfel ideea de trinitate (trei fiind o cifr\u0103 cu profund\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 magico-simbolic\u0103); privit tot dintr-o perspectiv\u0103 alchimic\u0103, am putea spune c\u0103 aceast\u0103 reprezentare a copilului portretizeaz\u0103 rezultatul nun\u0163ii sacre sau a nun\u0163ii alchimice, reuniunea contrariilor, a dualit\u0103\u0163ii \u00eentr-o unitate, din care rezult\u0103 tot crea\u0163ie unic\u0103. Asemeni \u201eUrciorului de aur\u201c \u015fi aici putea aduce \u00een discu\u0163ie o clasificare a ini\u0163ierii, anume o ini\u0163iere realizat\u0103 prin descoperire (aventura, atrac\u0163ia necunoscutului), prin e\u015fec (ratarea fericirii, imposibilitatea de a recupera ceea ce este pierdut ceea ce declan\u015feaz\u0103 o anumit\u0103 reac\u0163ie de asumare a condi\u0163iei actuale \u015fi speran\u0163a unei viitoare \u201e\u00eent\u00e2lniri\u201c), prin fericire (asociat\u0103 unei st\u0103ri pozitive ca instrument esen\u0163ial pentru ac\u0163iunile noastre; de observat \u00eens\u0103 c\u0103 la Meaulnes, fericirea const\u0103 tocmai \u00een acea c\u0103utare perpetu\u0103, \u00een acel quest pentru g\u0103sirea Sf\u00e2ntului Graal, asociat \u00een plan fic\u0163ional cu explozia artistic\u0103 \u015fi ob\u0163inerea acelei comuniuni cu divinul sub ipostaza operei \u00een sine, care trebuie \u015flefuit\u0103, asemeni unui diamant nedemn, pentru a putea ajunge o piatr\u0103 nobil\u0103, o bijuterie cu adev\u0103rat valoroas\u0103. Se observ\u0103, de-a lungul romanului, \u00een special \u00een discu\u0163iile dintre cei doi prieteni (Meaulnes \u201eLunganul\u201c \u015fi Seurel) o oarecare trimitere la riturile populare, unde ratarea uneia dintre trepte duce la imposibilitatea de \u00eemplinire \u00een plan cosmic \u015fi de aceea, personajele trebuie s\u0103 \u00eencerce s\u0103 redreseze cumva aceast\u0103 anomalie; \u00eentr-un alt pasaj, Meaulnes este de p\u0103rere c\u0103 numai prin moarte va putea reg\u0103si acea frumuse\u0163e a unei perioade de mult apuse, o \u00eentoarcere la dezv\u0103luirile trecutului fiindu-i, astfel, suficient\u0103 pentru a \u00een\u0163elege valoarea incomensurabil\u0103 a aventurii sale pe care realizez\u0103 c\u0103 a pierdut-o definitiv doar \u00een momentul dispari\u0163iei acesteia din sfera fizic\u0103, ca urmare a alegerii drumului sinuos al maturiz\u0103rii (\u00eentruc\u00e2t alegerea con\u0163ine \u00een structura sa imaginea unei dualit\u0103\u0163i, ilustrat\u0103 at\u00e2t prin fatalitate, c\u00e2t \u015fi prin schimb), descoperindu-i,\u00a0 valen\u0163a paradisiac\u0103.
\nAugustin poate fi, a\u015fadar, considerat un simbol al materiei aflate \u00eentr-o permanent\u0103 metamorfozare, demonstr\u00e2nd c\u0103 Sinele este capabil s\u0103 recurg\u0103 la o sumedenie de m\u0103\u015fti \u015fi s\u0103 portretizeze o serie de st\u0103ri, pentru a putea deveni acea piatr\u0103 rar\u0103, acel fluid misterios c\u0103utat cu ardoare timp de milenii. Ca metal alchimic, Meaulnes ar putea reprezenta rezultatul uniunii dintre p\u0103m\u00e2nt-foc-ap\u0103, ilustrate prin intermediul triadei mercur-sulf-sare, rezultat ce nu poate fi dec\u00e2t acel Mercur Filozofal care dore\u015fte cu ardoare s\u0103 scape de vasul \u00een care este constr\u00e2ns, vas care este simbolizat \u00een romanul noastru de lumea neprielnic\u0103 \u00een care tr\u0103ie\u015fte eroul.
\nPrin extindere, am putea afirma c\u0103 Meaulnes reprezint\u0103 o \u00eentrupare a artistului \u00een toate fazele sale, de la sufletul chinuit de incertitudini, de presiunea unui prezent complet str\u0103in, la spiritul eliberat de constr\u00e2ngeri, \u00eenc\u0103rcat pe deplin de energie solar\u0103, divin\u0103, chintesen\u0163\u0103 a actului creator in sine, de care lu\u0103m cuno\u015ftin\u0163\u0103 numai \u00een momentul \u00een care artistul prime\u015fte, \u00een urma transferului, acele atribute celeste, ideale.<\/p>\n
\nNote:
\n1) Albert Thibaudet, Le roman de l\u2019aventure \u00een\u00a0 R\u00e9flexions sur le roman, Paris, 1938.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Le Grand Meaulnes, unicul roman al scriitorului francez Alain Fournier \u2013 pe numele s\u0103u adev\u0103rat Henri Alban Fournier \u2013 apare \u00een toamna anului 1913, \u00eentr-un context politic \u015fi istoric semnificativ pentru o \u00een\u0163elegere ulterioar\u0103 nu numai a temelor \u015fi a motivelor fundamentale pe baza c\u0103rora este construit textul, dar \u015fi a structurii de ad\u00e2ncime a… Cite\u0219te mai mult »R\u0103t\u0103cind cu Fournier pe \u201ec\u0103rarea pierdut\u0103\u201c a copil\u0103riei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-23722","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1114,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23722","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23722"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23722\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23723,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23722\/revisions\/23723"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23722"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23722"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23722"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}