{"id":23718,"date":"2015-06-17T20:33:16","date_gmt":"2015-06-17T18:33:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23718"},"modified":"2015-06-17T20:33:16","modified_gmt":"2015-06-17T18:33:16","slug":"mituri-si-mituri-alte-note-dintr-un-jurnal-antinostalgic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mituri-si-mituri-alte-note-dintr-un-jurnal-antinostalgic\/","title":{"rendered":"Mituri \u015fi\u2026 mituri. Alte note dintr-un jurnal antinostalgic"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Un personaj de un camelionism oarecum rafinat este elitistul parvenit. Intrat deja \u00een mitologia autohton\u0103, el e parvenitul \u00eembog\u0103\u0163it sau ag\u0103\u0163at \u00een func\u0163ii dup\u0103 r\u0103zboaie, revolu\u0163ii, lovituri de stat.<\/strong> <\/em><\/p>\n<p>Odat\u0103 ajuns, elitistul parvenit \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 lumea trebuie s\u0103 se raporteze la el, ca la un reper moral de neocolit, s\u0103 afle \u015fi s\u0103 \u015ftie totul despre personalitatea lui complex\u0103, ce m\u0103n\u00e2nc\u0103 la micul dejun, cum \u00ee\u015fi potrive\u015fte cu grij\u0103 \u015fi minu\u0163ie de farmacist buc\u0103\u0163elele de p\u00e2ine pr\u0103jit\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t ultima s\u0103 coincid\u0103 perfect cu cea din urm\u0103 sorbitur\u0103 de cafea, doar este un estet \u00een toate, cu ce se unge el \u00een baie c\u00e2nd \u00ee\u015fi face du\u015ful de diminea\u0163\u0103, poate \u015fi seara, ce sentimente \u00eel cutreier\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u015fi contempl\u0103 cu libidinoas\u0103 tandre\u0163e trupul, dar \u015fi automobilul de lux sta\u0163ionat sau \u00een mers, cum l-a \u00eencercat pe el, filozoful, ru\u015finea metafizic\u0103 ori de c\u00e2te ori a fost considerat sau s-a sim\u0163it rom\u00e2n. Parvenitul elitist este cel care, sprijinindu-se mar\u0163ial de st\u00e2lpul casei \u00een care s-a n\u0103scut, ne informeaz\u0103 pe un ton grav, ca s\u0103 ni se \u00eentip\u0103reasc\u0103 ad\u00e2nc \u00een memorie, c\u0103 acolo s-a ivit un mare spirit, adic\u0103 el. Este, cu un termen al unui prozator, guzganul cu multe veleit\u0103\u0163i, inclusiv de scriitor, al c\u0103rui gen preferat, de altfel cam singurul \u00een care s-a consacrat, e genul epistolar. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, r\u0103sun\u0103 \u00een Cetate glasul s\u0103u sub form\u0103 de scrisoare deschis\u0103, prin care se adreseaz\u0103 de la \u00een\u0103l\u0163imea-i intangibil\u0103 a unui Moise de mahala poporului de netrebnici ce nu-\u015fi cunoa\u015fte \u015fi recunoa\u015fte con\u015ftiin\u0163ele c\u0103l\u0103uzitoare. Justi\u0163iar intratabil, elitistul parvenit someaz\u0103, admonesteaz\u0103, acuz\u0103, se victimizeaz\u0103, se eroizeaz\u0103, proclam\u0103 modele morale \u015fi politice. Modelul s\u0103u suprem, idolul, pare s\u0103 fie cel ce, \u00een viziunea lui, a redat intelectualit\u0103\u0163ii din aceast\u0103 am\u0103r\u00e2t\u0103 \u0163ar\u0103 adev\u0103rata demnitate! Mai e nevoie s\u0103 rostim sulfurosul nume al idolului?! Elitistul parvenit proclam\u0103 c\u0103 nu orice mocofan trebuie s\u0103 citeasc\u0103, ci numai cei ale\u015fi \u015fi cu dare de m\u00e2n\u0103 merit\u0103 s\u0103 se bucure de privilegiul lecturii. \u00cenc\u00e2t pre\u0163ul c\u0103r\u0163ii, cu deosebire cea pe care o scrie sau o editeaz\u0103 el, supremul, nu poate fi dec\u00e2t unul c\u00e2t mai prohibitiv. De\u015fi combatant infatigabil, el trece uneori prin momente de istoveal\u0103, fiindc\u0103 este insuportabil de solicitat. Mul\u0163i posta\u015fi \u00eei cer s\u0103 rezolve diverse probleme arz\u0103toare la ordinea zilei, \u00eel implor\u0103 s\u0103 schimbe Rom\u00e2nia, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 seama ingra\u0163ii orbec\u0103itori pe re\u0163elele de socializare \u015fi pe alte re\u0163ele c\u0103 chiar \u015fi neb\u0103nuitele, incomensurabilele lui puteri au o limit\u0103. Dup\u0103 ce \u00ee\u015fi rezolv\u0103 toate interesele, dup\u0103 ce \u00eei c\u0103ft\u0103ne\u015fte \u015fi pe al\u0163i eliti\u015fti parveni\u0163i, prieteni ai s\u0103i de cas\u0103, confirm\u00e2ndu-l parc\u0103 pe Teodor Mazilu, un mare dramaturg \u015fi un analist fin al psihologiilor \u015fi mentalit\u0103\u0163ilor, parvenitul elitist poate s\u0103 fac\u0103 nea\u015fteptate gesturi nobile, poate comite surprinz\u0103toare acte de curaj, ating\u00e2nd chiar performan\u0163a cea mai de sus a parvenitismului: renun\u0163\u0103 eroic la parvenitism!<br \/>\n\u00cen fine, acest Dinu P\u0103turic\u0103, altminteri intelectual veritabil, mai mult sau mai pu\u0163in rom\u00e2n, mai mult sau mai pu\u0163in rom\u00e2nofob, este \u015fi un moftangiu din spi\u0163a lui Mache \u015fi Lache care se pricepe la toate. El \u015ftie cum trebuie condus\u0103 \u0163ara, el \u015fi numai el este democratul pur-s\u00e2nge \u015fi con\u015ftiin\u0163a vie \u015fi neiert\u0103toare a acestei epoci pe care o traverseaz\u0103 omenirea. Pretinde c\u0103, de la \u00een\u0103l\u0163imea autorit\u0103\u0163ii lui intelectuale, morale \u015fi civice, mai ales civice, cuv\u00e2ntul s\u0103u este sacrosanct. Parvenitul elitist \u015fi moftangiu de obicei enun\u0163\u0103, nu argumenteaz\u0103. Dac\u0103, de pild\u0103, vrea el ca Ple\u015fcoiul s\u0103 fie capital\u0103 cultural\u0103 european\u0103, nici o clip\u0103 nu ar admite s\u0103-i fie puse la \u00eendoial\u0103 judecata de valoare \u015fi voin\u0163a. Om al concretului, repulsiv, el este \u00een stare oric\u00e2nd s\u0103-\u015fi exibe p\u00e2n\u0103 \u015fi complexele, prezent\u00e2ndu-\u015fi-le ca virtu\u0163i. Elitistului parvenit \u00eei lipse\u015fte \u00eens\u0103 c\u00e2te ceva de care c\u00e2nd pare s\u0103 nu fie con\u015ftient, c\u00e2nd complexat. De pild\u0103, talentul literar \u015fi capacitatea de a iubi. Oricum, personajul este un moftangiu dintre cei demni de pana lui Caragiale. Ceea ce nu e pu\u0163in lucru. De\u015fi l-a preconizat pentru totdeauna, dac\u0103 ar tr\u0103i ast\u0103zi \u015fi l-ar cunoa\u015fte \u00een carne \u015fi oase pe contemporanul nostru, genialul nenea Iancu, cu ironia lui casant\u0103, ni l-ar ar\u0103ta cu degetul \u015fi ne-ar \u015fopti discret: \u201eUite-l, m\u0103, ce dr\u0103gu\u0163 e!\u201c.<br \/>\n*<br \/>\nPe la \u00eenceputul anilor \u201990 ai secolului trecut, la Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne din Ia\u015fi, Casa Pogor, \u00eentr-un colocviu scriitoricesc constituit ad-hoc \u015fi tocmai de aceea mai interesant dec\u00e2t cele organizate de diverse grupuri, asocia\u0163ii, ligi, uniuni, Nicolae Breban spunea: \u201eNoi to\u0163i, ca scriitori, suntem ni\u015fte nemernici, numai cultura rom\u00e2n\u0103 e mare. \u00c3sta e paradoxul. Vizibil mai ales la ru\u015fi. To\u0163i marii scriitori ru\u015fi sunt ni\u015fte am\u0103r\u00e2\u0163i, ni\u015fte obidi\u0163i \u015fi umili\u0163i (chiar \u015fi Turgheniev sau Tolstoi?! \u2013 nota mea), dar literatura rus\u0103 este enorm\u0103, este zeiasc\u0103. E ciudat pentru b\u0103canul sau trec\u0103torul de pe strad\u0103 cum pot crea ni\u015fte indivizi m\u0103run\u0163i, unii vag tic\u0103lo\u015fi, un mit na\u0163ional; cum a putut acel Eminescu, care nu mirosea bine, care era dezordonat \u00een via\u0163a sa, care era profund imprevizibil, care scria \u00eentr-o limb\u0103 inacceptabil\u0103 pe vremea lui Alecsandri \u015fi a lui Samson Bodn\u0103rescu, s\u0103 creeze o oper\u0103 pe care \u2013 s-a v\u0103zut dup\u0103 50 de ani \u2013 s\u0103 se cl\u0103deasc\u0103 o structur\u0103 na\u0163ional\u0103 \u015fi o \u00eentreag\u0103 istorie! Umilin\u0163a (\u015fi gloria) noastr\u0103 este de a participa cu mica existen\u0163\u0103 ce ni s-a dat la un mare destin, la un destin na\u0163ional\u2026\u201c.<br \/>\nAscult\u00e2ndu-l atunci pe Nicolae Breban, c\u00e2nd m-a frapat m\u00e2ndra sa umilin\u0163\u0103, \u015fi rev\u0103z\u00e2nd acum \u00eensemn\u0103rile pe care mi le-am f\u0103cut la acel colocviu, mi-au venit \u00een minte faimoasele umilin\u0163e jucate ale lui Caragiale care se c\u0103ina: \u201eMai bine hingher, dec\u00e2t literat rom\u00e2n!\u201c \u015ei, continu\u00e2nd discursul prozatorului de mare putere, autorul unor capodopere ale romanului rom\u00e2nesc, precum Bunavestire sau \u00cengerul de gips, am putea \u00eentreba \u00eentr-o continu\u0103 mirare nichitast\u0103nescian\u0103: cum este, cum a fost posibil ca acel sentimental irascibil \u201ccu fa\u0163a crispat\u0103 de inteligen\u0163\u0103\u201c, ca s\u0103 reproduc doar o singur\u0103 linie din antologicul portret ce i-l face C\u0103linescu \u00een monumentala Istorie, care nu a ezitat, c\u00e2nd una dintre piesele sale a fost fluierat\u0103 la premier\u0103, s\u0103 se urce pe scen\u0103, s\u0103-\u015fi bage degetele \u00een gur\u0103 \u015fi s\u0103-i fluiere \u015fi el pe spectatori, fiind astfel autorul unei alte, cu totul insolite, premiere absolute, sau care, enervat de larma copiilor din cas\u0103, \u00eei amenin\u0163a: \u201eBag cu\u0163itu-n voi, \u015fti\u0163i c\u0103 sunt nebun!\u201c, cum, dar, a fost posibil ca el s\u0103 creeze un mit na\u0163ional? Cum s-a \u00eent\u00e2mplat ca un umil copil din Humule\u015ftii Neam\u0163ului, venit la Ia\u015fi, la fabrica de popi, cu o c\u0103ru\u0163\u0103 tras\u0103 de o m\u00e2r\u0163oag\u0103, care avea s\u0103 tr\u00e3iasc\u0103 doar 52 de ani, s\u0103 transforme o vale a Pl\u00e2ngerii, cu numele de \u0162ic\u0103u, \u015fi o cocioab\u0103, devenit\u0103 primul muzeu memorial din Rom\u00e2nia, mituri na\u0163ionale, dup\u0103 ce a proiectat propria-i copil\u0103rie petrecut\u0103 \u00eentr-un sat uitat de lume \u00een universal?! Cum a fost posibil ca el, un alt campion al umilin\u0163ei, s\u0103 fie adoptat \u015fi admirat de aristocratul conclav de la \u201eJunimea\u201c, \u00een primul r\u00e2nd de Titu Maiorescu, pe care i-a distrat \u015fi cu pove\u015ftile sale corozive, pe uli\u0163a mare, dar mai ales i-a fascinat cu arta echivocului \u015fi cu capodopere precum nuvela Mo\u015f Nichifor Co\u0163cariul ?!<br \/>\nDar asemenea \u00eentreb\u0103ri (\u015fi mir\u0103ri) deschise r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 r\u0103spuns, tocmai fiindc\u0103 \u00ee\u015fi con\u0163in toate r\u0103spunsurile, iar parametrii cu care oper\u0103m noi, cei mul\u0163i, cei, nu-i a\u015fa, normali, sunt arunca\u0163i \u00een aer ab initio. Poate cu excep\u0163ia parametrilor morali, dar ace\u015ftia sunt numai de \u201ecompeten\u0163a\u201c procurorilor literari \u015fi de cea a gazetarilor semidoc\u0163i, care \u00eei interogheaz\u0103, \u00eei \u00eenjur\u0103 \u015fi \u00eei condamn\u0103 pe Eminescu, Sadoveanu, Arghezi, C\u0103linescu, Marin Preda, Nichita St\u0103nescu\u2026 Ce s\u0103 fac\u0103 s\u0103racii, m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u015fi ei o p\u00e2ine nenorocit\u0103! De aceea, prefer \u00eentreb\u0103rile \u015fi mir\u0103rile b\u0103canului din col\u0163 \u015fi ale trec\u0103torului de pe strad\u0103, despre care f\u0103cea vorbire Nicolae Breban \u00een Casa Pogor, poate cea mai celebr\u0103 cas\u0103 a culturii na\u0163ionale, unde Miori\u0163a s-a transformat \u00een Od\u0103, \u00een metru antic, cum a definit-o memorabil Nichita St\u0103nescu. \u015ei asta, pentru c\u0103 ele exprim\u0103 o emo\u0163ie autentic\u0103, o uimire sincer\u0103 \u015fi o curiozitate ingenu\u0103. Dar m\u0103 tem c\u0103 nici de acestea nu mai avem parte. Numai suntem de mult \u00een epoca \u00een care Caragiale se sim\u0163ea, chipurile, agasat: \u201e\u00cen \u0163ara asta, dac\u0103 ai scris o pies\u0103 de teatru, nu mai po\u0163i s\u0103 bei o bere lini\u015ftit!\u201c. Unde s-o mai afla oare \u0163ara aceea? Este singura \u00een care a\u015f emigra!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un personaj de un camelionism oarecum rafinat este elitistul parvenit. Intrat deja \u00een mitologia autohton\u0103, el e parvenitul \u00eembog\u0103\u0163it sau ag\u0103\u0163at \u00een func\u0163ii dup\u0103 r\u0103zboaie, revolu\u0163ii, lovituri de stat. Odat\u0103 ajuns, elitistul parvenit \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 lumea trebuie s\u0103 se raporteze la el, ca la un reper moral de neocolit, s\u0103 afle \u015fi s\u0103 \u015ftie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mituri-si-mituri-alte-note-dintr-un-jurnal-antinostalgic\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mituri \u015fi\u2026 mituri. Alte note dintr-un jurnal antinostalgic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14554,14553,14552],"class_list":["post-23718","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-elitistul-parvenit","tag-mitologia-autohtona","tag-parvenitul-elitist"],"views":1078,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23718","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23718"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23718\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23719,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23718\/revisions\/23719"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23718"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23718"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23718"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}