{"id":23707,"date":"2015-06-17T20:25:50","date_gmt":"2015-06-17T18:25:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23707"},"modified":"2015-06-17T20:25:50","modified_gmt":"2015-06-17T18:25:50","slug":"vrabia-din-mana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vrabia-din-mana\/","title":{"rendered":"Vrabia din m\u00e2n\u0103"},"content":{"rendered":"

Dmitri Miticov, Dmitri: genul cinic<\/em>, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2015, 56 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Dmitri Miticov a publicat anul acesta un nou volum de poeme: Dmitri: genul cinic. Vestea \u2013 pentru cei care au urm\u0103rit evolu\u0163iile poe\u0163ilor recen\u0163i \u2013 vine probabil cu o \u00eentrebare: autorul fiind unul destul de recognoscibil ca poetic\u0103 (discursul nivelat, vocea rece care \u00ee\u0163i livreaz\u0103 lucrurile mari cu naturale\u0163ea \u015fi cinismul func\u0163ionarului, \u00eenc\u0103 din Dmitri: uite via\u0163a), ce poate aduce nou acest volum \u00een linia pe care au deschis-o celelalte? Din p\u0103cate, o spun din capul locului, aproape nimic. Pentru c\u0103 preconizarea p\u0103r\u0163ilor bune ale acestui volum st\u0103 \u00een chiar recuren\u0163ele anterioare, \u00een maniera aproape obsesiv\u0103 de a defini concepte din sfere ontologice \u015fi de a crea un efect slow-mo \u015fi distant al realit\u0103\u0163ilor \u015fi amintirilor.
\n\u00centr-un num\u0103r de acum doi ani al revistei Cultura, Alex Ciorogar se ar\u0103ta alarmat de similaritatea interpret\u0103rilor volumului anterior: \u201eCele c\u00e2teva excep\u0163ii (cronicile semnate de Marius Chivu \u015fi Dan-Liviu Boeriu) sunt pozitive, dar alarmant de similare. Ambii vorbesc, de pild\u0103, despre efectul de slow-motion, despre \u00abcoabitarea\u00bb cu singur\u0103tatea \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, despre limbajul \u00abf\u0103r\u0103 umpluturi\u00bb sau despre o \u00abretoric\u0103 simpl\u0103\u00bb\u201c. De discutat, deci, dac\u0103 nu cumva specificul \u00ee\u015fi domin\u0103 critica. Adic\u0103, odat\u0103 ce poemele se arat\u0103 u\u015for de decodat \u015fi etichetat (se vorbe\u015fte mult despre o stare, o atitudine, nu despre o stilistic\u0103 anume), critica literar\u0103 nu mai poate cro\u015feta foarte mult \u00een jurul lor. Pentru c\u0103 dac\u0103 \u00eentreaga poetic\u0103 a lui Miticov a stat \u00een a refuza sentimentalismul \u201eipocrit\u201c \u2013 autorul parc\u0103 repet\u00e2ndu-\u015fi (lui, dar \u015fi cititorului) c\u0103 acesta e inutil \u015fi stupid, aceast\u0103 \u015fmecherie tonal\u0103 nu a permis sond\u0103ri ulterioare prea mari. A\u015f mai ad\u0103uga faptul c\u0103, ulterior, o cronic\u0103 a lui Doris Mironescu \u00een Suplimentul de cultur\u0103 se ar\u0103ta la fel de refractar\u0103 altor broderii critice \u2013 dup\u0103 cum cere Ciorogar. \u00cens\u0103 aceasta din urm\u0103 con\u0163ine cumva ideea proiectului ulterior al lui Miticov: \u201ePoezia lui Miticov trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 \u015fi ca un pariu etic: a vorbi despre moartea tat\u0103lui \u00eentr-un mod public care s\u0103 nu o falsifice presupune o investi\u0163ie personal\u0103 considerabil\u0103. Produsul estetic, pe care noi, cititorii, \u00eel apreciem ulterior, e rezultatul unei deliber\u0103ri anterioare \u015fi poart\u0103 cu sine urmele deliber\u0103rii, din acest motiv ajungem s\u0103-i apreciem performan\u0163a\u201c.
\nCinic, dar proiectul de anul acesta pe care \u00eel propune Miticov pare c\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 egaleze poezia intrinsec\u0103 acestui ultim pasaj critic: depoetizare, \u015fablonare ca repoetizare (iat\u0103 c\u00e2t de cinic) \u015fi non-speculativ.
\nPoate c\u0103 exact acest refuz al imaterialului (\u00een\u0163eles ca neo-pozitivism) \u00eens\u0103 va alunga cititorii \u00eenc\u0103 de la primele opt poeme. Pe scurt, problema lor e c\u0103, dac\u0103 pentru Bogdan-Alexandru St\u0103nescu, acestea sunt \u201eun spa\u0163iu de unde au fost izgonite metafora, ipocrizia, poetizarea for\u0163at\u0103\u201c, izgonirea a l\u0103sat schemele la vedere. Miticov se joac\u0103 de-a profesorul de ontologie: poetul ia trei concepte (estetic, etic, cinic) \u015fi le trece prin mai multe reduceri la absurd pentru a le g\u0103si consisten\u0163a \u015fi aplicabilitatea. \u00cens\u0103 acest joc m\u0103runt (s\u0103 recunoa\u015ftem, nu doar accesibilitatea materiei, ci mai ales facilul \u00een care arunc\u0103 poetiz\u0103rile jocul \u00een sine pot fi pericole) se pierde pe mai multe niveluri de exerci\u0163ii. De ce? Dincolo de o problem\u0103 a scheletului l\u0103sat deasupra poemelor (jocul de idei \u015fi defini\u0163ii \u00een jurul conceptelor de estetic, etic, cinic), tehnicile lui Miticov, de\u015fi par a se dori esen\u0163ialiste, neo-pozitiviste hi-tech \u015fi str\u0103ine metafizicii \u00eenalte (ipocrite?), tr\u0103deaz\u0103 o logic\u0103 a suprafe\u0163elor la nivelul textului: dac\u0103 declinul metaforei este unul real, acesta este compensat de triumful compara\u0163iei slabe (\u201eE estetic s\u0103 r\u0103m\u00e2i f\u0103r\u0103 prieteni\/ urm\u00e2ndu-\u0163i principiile.\/ Aproape ca un tablou\/ cu flori \u00een vaz\u0103 \u015fi pere c\u0103zute neglijent pe mu\u015fama\/ de frumos\u201c; \u201eMai etic ar fi ca \u00een momentele cumplite la care facem referire\/ toate p\u0103s\u0103rile s\u0103 se opreasc\u0103 din c\u00e2ntat.\/\/ Nu e etic s\u0103 faci prea mult caz de dramele tale.\/ S\u0103-\u0163i pl\u00e2ngi de mil\u0103 e porno\u201c).
\nLipsa cauzalit\u0103\u0163ilor nu pare \u00eens\u0103 proiect poetic, ci sustragerea de la un proiect prea \u00eenalt: \u00eens\u0103 aceast\u0103 sustragere de la metafizic\u0103 poart\u0103 m\u0103rcile cool ale filosofiei limbajului, risipite \u00eentr-o imagistic\u0103 pseudo-mistic\u0103 (\u201etoate p\u0103s\u0103rile s\u0103 se opreasc\u0103 din c\u00e2ntat\u201c). Apoi, c\u00e2nd coresponden\u0163a logic\u0103 a compara\u0163iei intr\u0103 \u00een domeniile ra\u0163ionale, intervine o alt\u0103 problem\u0103: superficialitatea. Astfel c\u0103 jocul triadei conceptuale pare compromis fie de lipsa conectivelor de efect, fie de suprafe\u0163ele pe care este plasat: \u201eE estetic s\u0103 te \u00eendr\u0103goste\u015fti,\/ dar nu-i etic \u2013 pentru c\u0103 e prietena ta\/ \u015fi tu e\u015fti c\u0103s\u0103torit. E cinic\u201c; \u201eTest practic 2\/ chirurgia estetic\u0103\/ este estetic\u0103?\/ Nu-i etic, da-i cinic s\u0103 \u00eentreb\u0103m\u201c. Deci, dac\u0103 nu o poezie conceptual\u0103, una conceptualizant\u0103: un fel \u00een care, dup\u0103 \u00eenlocuirea metafizicii cu teoretiz\u0103ri ale limbajului, retorica poeziei filozofice r\u0103m\u00e2ne o teorie a nomina\u0163iilor. Iar \u00een spatele acestor neo-textualisme (\u201eSe ia limbajul, se face din el\/ un c\u0103rucior ponosit\/ \u015fi se \u00eempinge cu piciorul pe sc\u0103ri\u201c) nu se afl\u0103 dec\u00e2t o mic\u0103 alint\u0103tur\u0103 post-structuralist\u0103. Mai disperat dec\u00e2t un Bogdan Ghiu care se arunca de pe \u201epoemul cu latura de un metru\u201c, autorul, conceptualiz\u00e2nd, \u00ee\u015fi declar\u0103 limitele: \u201eOric\u00eet\/ te-ai munci s\u0103 dezvol\u0163i, iscusit \u015fi pedant,\/ va exista c\u00eendva un soft programat s\u0103 fac\u0103 poezie mai frumoasa (sic!) dec\u00eet\/ tot ce-ai scris vreodat\u0103.\u015f\u2026\u0163\u201c. Ei bine, cu astfel de filozofeme lucreaz\u0103 Miticov. Apoi, out of nowhere, un poem despre Co\u015fa la S\u0103v\u00e2r\u015fin, care \u201ear fi putut\/ s\u0103 fac\u0103 ceva cu imaginea asta, o gogoa\u015f\u0103 cu gem\/\/ sau o vat\u0103 de zah\u0103r pe b\u0103\u0163\u201c (sic). \u00cen fine, momentul cel mai slab al c\u0103r\u0163ii este poemul 6. O scurt\u0103 istorie estetic\u0103 a Rom\u00e2niei. Aici, tura\u0163ia ludicului determin\u0103 e\u015fecul poetic total: \u201eR\u0103zboaiele dintre daci \u015fi romani\/ au dus la construirea unui pod peste Dun\u0103re.\/ Decebal \u015fi-a t\u0103iat g\u00e2tul cu o sabie mic\u0103\/ pentru a fi imortalizat pe Columna lui Traian. \u015f\u2026\u0163 Revolu\u0163ia rom\u00e2n\u0103 din 1989 a ar\u0103tat\/ foarte bine \u00een poze\/\/ Comunismul \u2013 sau e nevoie de cincizeci de ani s\u0103 apreciezi\/\u00a0 cu adev\u0103rat bananele coapte.\/\/ Capitalismul \u2013 sau ai toate fructele,\/ umbli c\u00e2teva zile prin magazin dup\u0103 un blender\/ \u015fi \u00een final \u00ee\u0163i iei televizor\u201c.
\nTotu\u015fi, care este vocea specific\u0103 \u00eentre at\u00e2tea experimente gratuite? Momentele bune sunt tocmai acelea \u00een care Miticov iese din schemele easy \u015fi intr\u0103 \u00eentr-o zon\u0103 a dublelor imposibilit\u0103\u0163i: una a comunic\u0103rii (observ\u0103 \u015fi tran\u015feaz\u0103 mai toate defectele de comunicare interuman\u0103) \u015fi alta a accept\u0103rii explica\u0163iilor naive. Astfel, \u00een poeme ca F-I-V (\u201eSpune cu mine: e din ce \u00een ce mai r\u0103u. Acum\/ spune singur: e din ce \u00een ce mai r\u0103u.\/\/ C\u00e2nd te-ai sim\u0163it bine ultima dat\u0103: \u00een dep\u0103\u015fire, c\u00e2nd\/ soarele din retrovizoare a trecut pe sub\/ soarele din retrovizoarele lor. <…> Cum s\u0103 ai succes: g\u00e2nde\u015fte-te la un c\u00e2mp cu maci.\/ \u015fi acum spune singur: e din ce \u00een ce mai r\u0103u.\/ Acum spune-o din nou ca \u015fi cum ar fi ceva bun.\/ \u015fi d\u0103-ne un semn c\u00e2nd e\u015fti preg\u0103tit s\u0103 faci zece pa\u015fi siguri\u201c), liricul triumf\u0103 prin aceast\u0103 post\u00far\u0103 afectat\u0103 p\u00e2n\u0103 la distan\u0163are. Doar aceast\u0103 constant\u0103 merit\u0103 revizitat\u0103: ceea ce f\u0103cea Dmitri Miticov \u00een volumul anterior, reluat \u00een acest nou volum ap\u0103rut la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103 este s\u0103 \u00eembine dou\u0103 formule aproape incompatibile: liricul \u015fi discursul corporate steril, prefabricat, sintetizant. E un joc al incongruen\u0163elor fericite. Pentru c\u0103 a separa lirismul de metafizic\u0103 prin radicalizarea pozitivist\u0103 a c\u0103ut\u0103rilor \u015fi a reformata elegiacul dup\u0103 \u015fabloanele unui adev\u0103rat discurs corporate poate crea pe segmente \u00eentregi senza\u0163ia unei poezii care-\u015fi dep\u0103\u015fe\u015fte proiectul de altfel static (a\u015f mai numi poate poemele Serpentine, Etic e epic, Pragmatic e dramatic \u2013 ultimele dou\u0103 despre clinica de fertilizare, foarte bune). Dar altfel, poemele care construiesc ciclul Modul sarcastic intr\u0103 \u00een aceea\u015fi logic\u0103 a laitmotivelor p\u0103guboase (a\u015f numi doar insisten\u0163a cu care Miticov imagineaz\u0103 oameni cu pensule mici care \u015fterg de praf, vezi tu, concepte \u015fi conven\u0163ii \u2013 iat\u0103 unde bate metafora perisabilit\u0103\u0163ii), de unde nici m\u0103car Sigur Ros sau Radiohead (ca inser\u0163ii referen\u0163iale) nu mai pot face mare lucru. Ultimul poem din volum mizeaz\u0103 pe aceea\u015fi discu\u0163ie despre formule \u015fi conven\u0163ii (Statistica: o epopee), fiind poate mai singurul care \u00ee\u015fi atinge \u0163inta \u2013 pentru pasiona\u0163ii de aforisme, un spectacol intens: \u201eNou\u0103 din zece persoane ar putea pune degetul\/ \u00eentr-un loc extrem de precis \u015fi s\u0103 spun\u0103\/ asta-i emo\u0163ia\u201c.\u00a0 Astfel, poezia st\u0103rilor are toate \u015fansele ca nici p\u00e2n\u0103 la final s\u0103 nu mai poat\u0103 repara \u2013 pe ar\u0103tur\u0103 \u2013 ce r\u0103v\u0103\u015fe\u015fte micul filozof.
\n\u00cen fine, senza\u0163ia dup\u0103 lectur\u0103 e c\u0103 ai asistat la un spectacol al platitudinii. Uneori mai calofil, alteori mai cabotin. \u00cens\u0103 aceast\u0103 nivelare voluntar\u0103 pe terenul poeziei se transform\u0103 prea des \u00eentr-una involuntar\u0103, prin supralicit\u0103ri \u015fi angaj\u0103ri naive. Nu voi putea \u00een\u0163elege de ce un poet care lucreaz\u0103 bine pe atmosfer\u0103 \u015fi distan\u0163e a ales s\u0103 apar\u0103 cu un volum care \u00eel \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 mai mult ca filozof amator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dmitri Miticov, Dmitri: genul cinic, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2015, 56 p. Dmitri Miticov a publicat anul acesta un nou volum de poeme: Dmitri: genul cinic. Vestea \u2013 pentru cei care au urm\u0103rit evolu\u0163iile poe\u0163ilor recen\u0163i \u2013 vine probabil cu o \u00eentrebare: autorul fiind unul destul de recognoscibil ca poetic\u0103 (discursul nivelat, vocea rece care \u00ee\u0163i livreaz\u0103… Cite\u0219te mai mult »Vrabia din m\u00e2n\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8],"tags":[14545,14546],"class_list":["post-23707","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dmitri-miticov","tag-dmitri-genul-cinic"],"views":1592,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23707","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23707"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23707\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23708,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23707\/revisions\/23708"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23707"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23707"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23707"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}