Valeriu Gherghel<\/p>\n
1. \u00cen Qu\u2019est-ce que la philosophie? (Paris: \u00c9ditios de Minuit, 1991, pp.60-70), Gilles Deleuze \u015fi F\u00e9lix Guattari caracterizeaz\u0103 personajul conceptual \u00een chipul urm\u0103tor. El este o inven\u0163ie a filosofului, un individ la persoana a III-a, care spune \u201eeu\u201c \u015fi care, \u00eentr-un fel, se substituie autorului: filosoful devine un simplu pseudonim al lui.
\nMai departe: personajul conceptual are \u201eo existen\u0163\u0103 vag\u0103, intermediar\u0103 \u00eentre concept \u015fi planul pre-conceptual\u201c. \u015ei \u00eenc\u0103: \u201eIat\u0103 un tip foarte straniu de personaj \u015fIdiotul\u0163, cel care vrea s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi care g\u00e2nde\u015fte prin el \u00eensu\u015fi, prin intermediul luminii naturale\u201c.
\n\u00cen istoria filosofiei, personajul conceptual a primit denumiri variate: Prietenul (\u00cen\u0163elepciunii), Igitur (Cel-ce-trage-concluziile), Cogito sau Idiotul (g\u00e2nditorul privat, asistat doar de lumina natural\u0103), Judec\u0103torul \u201einterior\u201c (Kant), Cercet\u0103torul (Hume), Alice pe planul de imanen\u0163\u0103 \u00een care Dreptatea egaleaz\u0103 Inocen\u0163a (\u00een povestirile lui Lewis Carroll) <p.70>.
\nPersonajul conceptual poate avea un rol fatic (de exemplu, Idiotul, Nebunul), rela\u0163ional (Prietenul), dinamic (d\u0103n\u0163uitorii \u00een nara\u0163iunile lui Nietzsche), juridic (Pretendentul la Platon, Judec\u0103torul la Kant), existen\u0163ial (Diogene \u015fi butoiul s\u0103u).
\nA\u015f ad\u0103uga, negre\u015fit, \u00een consecin\u0163a acestei liste, pe Opozant (Insipiens, Nes\u0103buit), invocat de sf\u00e2ntul Anselm de Canterbury \u00een argumentul ontologic din Proslogion, pe \u00cen\u015fel\u0103torul Malign al lui Descartes, \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, pe Demonul lui Nietzsche. Func\u0163ia celui dint\u00e2i e s\u0103-l dezmint\u0103, s\u0103-l conteste pe Dumnezeu. A celui de-al doilea ar fi s\u0103-l parodieze. A celui de-al treilea e s\u0103 propun\u0103 o ipotez\u0103 neverosimil\u0103, precum aceea din pasajul de mai jos:
\n\u201eCe-ar fi dac\u0103, \u00eentr-o bun\u0103 zi sau noapte, s-ar strecura un demon \u00een singur\u0103tatea ta cea mai mare \u015fi \u0163i-ar spune: \u2018Via\u0163a asta, a\u015fa cum ai tr\u0103it-o \u015fi cum o tr\u0103ie\u015fti \u015fi ast\u0103zi, va trebui s-o mai tr\u0103ie\u015fti o dat\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 de nenum\u0103rate ori; \u015fi nu va fi nimic nou \u00een ea, ci fiecare suferin\u0163\u0103 \u015fi fiecare pl\u0103cere, fiecare g\u00e2nd \u015fi suspin \u015fi tot ceea ce este nespus de mic \u015fi de mare \u00een via\u0163a ta, trebuie s\u0103 \u0163i se re\u00eentoarc\u0103, totul \u00een aceea\u015fi \u00een\u015firuire \u2013 \u015fi acest p\u0103ianjen, \u015fi aceast\u0103 lumin\u0103 a lunii printre copaci, de asemenea aceast\u0103 clip\u0103 \u015fi eu \u00eensumi. Ve\u015fnica clepsidr\u0103 a existen\u0163ei se r\u0103stoarn\u0103 iar \u015fi iar, mereu \u2013 \u015fi tu cu ea, praf al prafului!\u2019 Nu te-ai arunca la p\u0103m\u00e2nt \u015fi ai scr\u00e2\u015fni din din\u0163i, blestem\u00e2ndu-l pe demonul care ar vorbi a\u015fa?\u201c (Nietzsche, \u015ftiin\u0163a voioas\u0103, IV: 341).
\n2. \u00cen cursul despre Etica lui Spinoza, din 2 decembrie 1980, Gilles Deleuze caracterizeaz\u0103 \u00een c\u00e2teva paragrafe unul dintre cele mai importante personaje conceptuale. M\u0103 refer la idiot: Idiota. \u00cen ceea ce urmeaz\u0103, ofer un rezumat al pasajelor caracteristice.
\nTradi\u0163ia Idiotului \u00eencepe, probabil, odat\u0103 cu Nicolaus Cusanus (1401-1464). Cardinalul Cusanus e acela care a propus tema Ne\u015ftiutorului, redact\u00e2nd trei dialoguri bine cunoscute, \u00een care Idiota (Ne\u015ftiutorul, Profanul) este unul dintre personaje: \u201eIdiota: De Sapientia\u201c, \u201eIdiota: De mente\u201c \u015fi \u201eIdiota: De staticis experimentis\u201c.
\nCine este, totu\u015fi, Idiota? Nimeni altul dec\u00e2t insul care nu a \u00eenv\u0103\u0163at nimic (sugestia lui Cusanus e c\u0103 instruc\u0163ia stric\u0103 mintea) \u015fi care nu se sprijin\u0103 dec\u00e2t pe ra\u0163iunea lui natural\u0103. El nu de\u0163ine cuno\u015ftin\u0163e savante. Nu este un c\u0103rturar. Nu e un om de \u015fcoal\u0103. Nu posed\u0103 formule \u015fi defini\u0163ii gata f\u0103cute. El dispune doar de lumina natural\u0103. Ea nu e lumina care vine din \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. Nu e nici lumina revela\u0163iei. De\u015fi, Idiota apare la Nicolaus Cusanus, Descartes \u00eensu\u015fi a redactat un mic tratat \u00een al c\u0103ruit titlu apare acest cuv\u00e2nt \u015fi unde se vorbe\u015fte de \u201ecogito\u201c.
\nFormula lui Descartes, \u201ecogito, ergo sum\u201c, este o formul\u0103 descoperit\u0103 de Idiota, \u00een calitatea lui de om al ra\u0163iunii naturale. Doar el o poate exprima. Nimeni altul. Idiotul nu \u00een\u0163elege (\u015fi nu folose\u015fte) formule de \u015fcoal\u0103, precum Aristotel, precum filosofii de la sf\u00e2r\u015fitul Evului Mediu. El nu define\u015fte omul ca fiind un \u201eanimal ra\u0163ional\u201c. Pentru a exprima o astfel de judecat\u0103, trebuie s\u0103 \u015ftii, mai \u00eent\u00e2i, ce desemneaz\u0103 termenul \u201eanimal\u201c sau termenul \u201era\u0163ional\u201c. O astfel de formul\u0103 are presupozi\u0163ii explicite. Or, idiotul nu e \u00een stare s\u0103 recunoasc\u0103 astfel de presupozi\u0163ii.
\n\u00cen \u201ecogito\u201c, presupozi\u0163iile sunt implicite. Idiotul intuie\u015fte (are un \u201esentiment interior\u201c) ce \u00eenseamn\u0103 \u201ea g\u00e2ndi\u201c, ce \u00eenseamn\u0103 \u201ea fi\u201c. Prin urmare, idiotul e omul presupozi\u0163iilor implicite.
\nEl se opune omului nutrit din c\u0103r\u0163i. Omul ra\u0163iunii naturale se opune omului ra\u0163iunii savante, scholasticului. Pentru acest motiv, \u201ecogito\u201c e \u00eentotdeauna descoperirea (\u015fi enun\u0163ul) idiotului. El apar\u0163ine tradi\u0163iei filosofice occidentale.
\nL\u00e9on Chestov a vorbit, de asemenea, despre idiotul rus. Dar la Dostoievski, idiotul \u00eenseamn\u0103 altceva dec\u00e2t la Descartes: este un \u201eidiot care \u00ee\u015fi pierde min\u0163ile\u201c. Mai mult: Chestov este un ira\u0163ionalist; el nu se recunoa\u015fte \u00een g\u00e2ndirea lui Descartes\u00a0 (cf. Noaptea din gr\u0103dina Getsimani). Prin romanul lui Dostoievski, idiotul ajunge \u00een literatura rus\u0103. Aici el se v\u0103de\u015fte a fi o figur\u0103 mai patetic\u0103 dec\u00e2t idiotul lui Descartes. Prin\u0163ul M\u00e2\u015fkin, idiotul, pare a nu \u015fti nimic. N-a urmat \u015fcoli. \u00cen schimb, \u00een\u0163elege totul. M\u00e2\u015fkin e omul presupozi\u0163iilor implicite. Al intui\u0163iilor.
\n\u00cen \u00eencheiere, s\u0103 men\u0163ion\u0103m c\u0103 a existat, totu\u015fi, un teolog medieval, care \u015fi-a semnat c\u0103r\u0163ile cu pseudonimul Idiota. Mult\u0103 vreme, identitatea lui precis\u0103 nu s-a \u015ftiut. Se presupune c\u0103 numele s\u0103u adev\u0103rat a fost Raymundus Jordanus \u015fi c\u0103 a tr\u0103it \u00een secolul al XIV-lea (pe la 1380). Ar fi fost de na\u0163iune francez\u0103, c\u0103lug\u0103r augustin \u00een aba\u0163ia de la Selles-sur-Cher.
\nDimpotriv\u0103, cardinalul Bellarmin consider\u0103 c\u0103 Idiota \u015fi-a scris tratatele \u00een jurul anului 902.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Valeriu Gherghel 1. \u00cen Qu\u2019est-ce que la philosophie? (Paris: \u00c9ditios de Minuit, 1991, pp.60-70), Gilles Deleuze \u015fi F\u00e9lix Guattari caracterizeaz\u0103 personajul conceptual \u00een chipul urm\u0103tor. El este o inven\u0163ie a filosofului, un individ la persoana a III-a, care spune \u201eeu\u201c \u015fi care, \u00eentr-un fel, se substituie autorului: filosoful devine un simplu pseudonim al lui. Mai… Cite\u0219te mai mult »Un personaj filosofic: Idiota<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14537,14536,14535],"class_list":["post-23696","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-cardinalul-bellarmin","tag-gandirea-lui-descartes","tag-romanul-lui-dostoievski"],"views":1238,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23696","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23696"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23696\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23697,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23696\/revisions\/23697"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23696"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23696"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23696"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}