A afirma multiplul sensului e deja un lucru banal. Unele discu\u0163ii duc mult mai departe diseminarea acestuia, inaugurat\u0103 \u00een scrierile t\u00e2rzii ale lui Nietzsche. Deja s-a vorbit despre caracterul de simulacru al sensului (Gilles Deleuze), instituirea sa contingent\u0103 \u015fi provizorie (Richard Rorty), apari\u0163ia relaxat\u0103, \u201eslab\u0103\u201c (Gianni Vattimo). I s-au retras m\u0103rcile prezen\u0163ei, \u00eentruc\u00e2t nu ar fi nici prezent \u015fi nici absent, mai cur\u00e2nd o posibilitate am\u00e2nat\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit (Jacques Derrida). Sau un rol \u00eentr-un joc (Donald Davidson), o entitate despicat\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, care se gole\u015fte de sine (Alexander Schnell) (1). Nu avea cum s\u0103 fie absent\u0103 nici ultima figur\u0103 \u00een aceast\u0103 nou\u0103 semiologie, \u00eens\u0103\u015fi moartea sensului (Jean-Luc Nancy). \u00cen acest caz, c\u00e2nd dispari\u0163ia sensului e celebrat\u0103 uneori ca un nou adev\u0103r al epocii, ce ar mai fi de spus? Nimeni \u00eens\u0103 nu ar trebui s\u0103 fie \u00eengrijorat, oric\u00e2nd e ceva de spus. Mai ales c\u0103 toate aceste disloc\u0103ri ale sensului \u2013 unele vehemente, furioase, altele u\u015for ironice sau frivole \u2013 iau ele \u00eensele o form\u0103 discursiv\u0103, a\u015fadar cu sens. Nu po\u0163i s\u0103 declari moartea sensului dec\u00e2t sub forma unor propozi\u0163ii cu sens. Nu po\u0163i s\u0103 o spui dec\u00e2t cuiva care ar putea s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 totu\u015fi ceva.
\nM\u0103 \u00eentorc \u00eens\u0103 dincoace de acest spectacol \u00een bun\u0103 parte retoric. Dac\u0103 sensul celor omene\u015fti e multiplu, cel pu\u0163in \u00een spa\u0163iul s\u0103u de posibilitate, urmeaz\u0103 c\u0103 unele \u00eentreb\u0103ri devin inutile sau vane. De pild\u0103 \u00eentrebarea ultimativ\u0103, cu privire la sensul ca atare \u2013 sau \u00een sine \u2013 al celor existente, aceast\u0103 \u00eentrebare \u00ee\u015fi pierde vechea elocven\u0163\u0103. Nu mai poate spera la nici un fel de glorie singular\u0103, metafizic\u0103. Iar cele dou\u0103 r\u0103spunsuri cumva definitive \u2013 \u201evia\u0163a are sens\u201c \u015fi \u201evia\u0163a nu are sens\u201c \u2013 se dovedesc ele \u00eensele indeterminate.
\nOmul unei epoci t\u00e2rzii, atent la lumea divers\u0103 \u015fi imprevizibil\u0103 a vie\u0163ii, s-a v\u0103zut nevoit s\u0103 reia \u00een alt\u0103 manier\u0103 problema sensului. Nietzsche, de pild\u0103, vorbe\u015fte mai ales de multiplul sensului, faptul c\u0103 unul \u015fi acela\u015fi fenomen \u2013 mai ales \u00een istorie \u2013 \u00eenseamn\u0103 o varia\u0163ie de sensuri, succesiuni \u015fi coexisten\u0163e de sensuri, spectre de sensuri. \u015ei aceasta, \u00eentruc\u00e2t se poate afla sub for\u0163e sau tendin\u0163e dintre cele mai diferite. Orice lucru devine \u201eun semn, un simptom care \u00ee\u015fi afl\u0103 sensul \u00eentr-o for\u0163\u0103 actual\u0103\u201c, \u00een chiar rela\u0163ia cu o for\u0163\u0103 sau alta (Gilles Deleuze, Nietzsche \u015fi filosofia, \u00a7 2). Unul \u015fi acela\u015fi fenomen \u00ee\u015fi schimb\u0103 sensul \u00een func\u0163ie de for\u0163a ce-l st\u0103p\u00e2ne\u015fte. Doar astfel se dovede\u015fte concret, viu, \u00ee\u015fi expune via\u0163a sub multe chipuri. \u201eMoartea lui Dumnezeu\u201c, de pild\u0103, un eveniment cu destule \u015fi imprevizibile sensuri. Iar for\u0163ele noi \u00eemprumut\u0103 masca celor precedente, altfel nu ar supravie\u0163ui. Via\u0163a, bun\u0103oar\u0103, atunci c\u00e2nd apare trebuie s\u0103 mimeze unele forme ale materiei. Lumea proprie omului nu face excep\u0163ie. E \u015ftiut c\u0103 personajul numit filosof, ca s\u0103 aib\u0103 \u015fanse, apare ini\u0163ial asemeni unui preot, preia figura contemplativ\u0103 a omului ascet \u015fi religios (Genealogia moralei, III, 9-10). Po\u0163i \u00een\u0163elege de aici c\u0103 sensul nu e vizibil de la \u00eenceput \u015fi nici direct, mai cur\u00e2nd sub o masc\u0103 sau alta.
\nDoar c\u0103 Nietzsche, a\u015fa cum s-a \u00een\u0163eles, nu afl\u0103 \u00een via\u0163a multipl\u0103 a sensului nimic trist sau \u00eengrijor\u0103tor. Nu o spune cu impacien\u0163a celui alarmat de ceva sumbru. \u00cen fond, voin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi e multipl\u0103 \u015fi mereu alta, la fel ceea ce numim sens. A \u00een\u0163elege un fenomen ca unul \u015fi acela\u015fi nu \u00eenseamn\u0103 a-i afirma identitatea cu sine, nici unitatea cu opusul s\u0103u. Ce unitate \u201esuperioar\u0103\u201c ar putea fi presupus\u0103 \u00eentre st\u0103p\u00e2n \u015fi sclav, \u00een afara unor complicit\u0103\u0163i obi\u015fnuite? Dar \u00eentre c\u0103l\u0103u \u015fi victim\u0103? Sau \u00eentre dorin\u0163a de via\u0163\u0103 \u015fi cea de neant? Dac\u0103 se afirm\u0103 ceva, aceasta e mai cur\u00e2nd voin\u0163a de diferen\u0163\u0103, diferen\u0163a proprie (\u201epl\u0103cerea de a te sim\u0163i diferit\u201c, spune \u00een Dincolo de bine \u015fi de r\u0103u, \u00a7 260). Sub astfel de expresii caut\u0103 \u00een fond ceea ce ar fi propriu vie\u0163ii, devenirea \u015fi actul liber, pl\u0103cerea jocului \u015fi a crea\u0163iei, \u00een definitiv bucuria \u00eens\u0103\u015fi. Multiplul despre care vorbe\u015fte e afirmativ, disponibil \u015fi ingenios. C\u00e2nd afirm\u0103 suferin\u0163a o face senin, \u00een numele unei vie\u0163i ce nu are nevoie de justificare. Tocmai \u00een acest sens avea s\u0103-i apar\u0103 tragic un asemenea mod de g\u00e2ndire \u015fi nicidecum sub vreun chip dureros sau \u00eentunecat. Desigur, nu orice poate \u2013 sau merit\u0103 \u2013 s\u0103 fie afirmat. Nu orice suport\u0103 suferin\u0163a \u015fi metamorfozele afirma\u0163iei. \u00cens\u0103 atunci c\u00e2nd are loc ea devine bucurie, proprie tragicului de care el \u00eensu\u015fi vorbe\u015fte.
\nAcest \u00een\u0163eles al tragicului face loc, de fapt, unui alt gen de discu\u0163ie cu privire la lumea sensului, afirmativ\u0103, disponibil\u0103 \u00een fa\u0163a vie\u0163ii. Nu e u\u015for \u00eens\u0103 de \u00eent\u00e2lnit a\u015fa ceva, nu \u015ftiu s\u0103 fi fost reg\u0103sit mai t\u00e2rziu, de regul\u0103 noi invoc\u0103m \u00een continuare accep\u0163iunea comun\u0103 a tragicului, destul de confuz\u0103. \u00cenc\u0103 numim tragice acele evenimente care ne apar cu totul nefericite, triste, catastrofale. \u00cenc\u0103 mai socotim iminen\u0163a a ceva tragic drept funest\u0103, \u201efatal\u0103\u201c (un alt termen confiscat deja \u00een semantica vulgar\u0103 a vorbirii). Nietzsche \u00eens\u0103 a \u015ftiut s\u0103 lase deoparte at\u00e2t \u00een\u0163elesul comun al tragicului, c\u00e2t \u015fi solu\u0163ia hegelian\u0103, \u201edialectic\u0103\u201c, deja contagioas\u0103 \u00een epoca sa. Revenirea atent\u0103 la fragmentele celor vechi, mai ales ale lui Eschil \u015fi Heraclit, a fost inspirat\u0103 \u00een ceea ce-l prive\u015fte. \u00cenainte de toate, probabil, dorin\u0163a de a-\u015fi p\u0103stra buna dispozi\u0163ie chiar \u015fi atunci c\u00e2nd privirea ar \u00eent\u00e2lni ceva sumbru, grav (2). \u00cen simpla exuberan\u0163\u0103 a bunei dispozi\u0163ii se arat\u0103, a\u015fa cum spune, un \u201eexces de for\u0163\u0103\u201c, ceea ce poate s\u0103 afirme via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi.
\nCele dou\u0103 reprezent\u0103ri ale tragicului pe care le las\u0103 \u00een afara jocului nu sunt singurele \u00eent\u00e2lnite atunci. \u00cei este cunoscut\u0103 \u00eenc\u0103 una, cumva mai rafinat\u0103, mai subtil\u0103, ea \u00eens\u0103\u015fi \u00een rela\u0163ie cu povestea modern\u0103 a sensului. O afl\u0103 la cei care \u00ee\u015fi exprim\u0103 tocmai nostalgia unit\u0103\u0163ii pierdute \u015fi, cu aceasta, nostalgia sensului. \u00cens\u0103 c\u00e2nd anume s-ar fi pierdut sensul ca atare? \u015fi \u00een ce fel \u00ee\u015fi reprezint\u0103 sensul cei care vorbesc de pierderea irevocabil\u0103 a acestuia?
\n\u015etim deja c\u0103, \u00een vremea lui Nietzsche, via\u0163a omului e v\u0103zut\u0103 frecvent asemeni unui text, eventual asemeni unei nara\u0163iuni. Iar \u00een fa\u0163a unui text se ive\u015fte imediat problema sensurilor sale posibile. Doar c\u0103 \u00een prealabil sim\u0163i nevoia s\u0103 formulezi o alt\u0103 problem\u0103, mai specioas\u0103: care este totu\u015fi semnifica\u0163ia termenului \u201esens\u201c? Ce \u00een\u0163eles al acestuia se afl\u0103 \u00een joc? C\u00e2nd omul modern \u00ee\u015fi pune astfel de \u00eentreb\u0103ri, c\u00e2nd face o problem\u0103 din \u00eens\u0103\u015fi semnifica\u0163ia sensului, te las\u0103 deja a \u00een\u0163elege c\u0103 se afl\u0103 departe de o anumit\u0103 eviden\u0163\u0103 a acestuia. Nu-l mai afl\u0103 ca atare \u015fi nu-l mai poate lua ca de la sine \u00een\u0163eles. Va recunoa\u015fte cel pu\u0163in trei dificult\u0103\u0163i pe care, de fapt, g\u00e2ndirea le \u00eentre\u0163ine singur\u0103. Mai \u00eent\u00e2i, multipla semnifica\u0163ie a sensului. Apoi, faptul c\u0103 existen\u0163a omeneasc\u0103 \u2013 dac\u0103 are totu\u015fi un sens \u2013 nu are un singur sens, iar diversitatea unor sensuri pare nelimitat\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, ideea c\u0103 sensul ca atare \u2013 \u00een unitatea sa originar\u0103 \u2013 este deja pierdut. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 omul nu-\u015fi mai poate formula \u00eentrebarea cu o bun\u0103 dispozi\u0163ie. Nu mai de\u0163ine acea relaxare \u2013 voio\u015fie, cum \u00eei va spune Nietzsche \u2013 care s\u0103-l orienteze \u00een \u00eentreb\u0103rile sale. Dimpotriv\u0103, va pune chestiunea sensului cu o acuitate aproape dramatic\u0103. Face din ea o adev\u0103rat\u0103 problem\u0103 \u2013 complicat\u0103, tenebroas\u0103 \u015fi insolubil\u0103. Este ceea ce ar conferi acestei chestiuni un aer tragic (Jean Grondin). Dar este \u00eentr-adev\u0103r tragic\u0103? Dac\u0103 da, \u00een ce accep\u0163iune a cuv\u00e2ntului? Interpretul constat\u0103 c\u0103 orice tentativ\u0103 de a reda un sens vie\u0163ii nu face dec\u00e2t s\u0103 agraveze aceast\u0103 problem\u0103. Iar r\u0103spunsurile care se dau pot fi u\u015for deconstruite \u015fi astfel v\u0103zute ca r\u0103spunsuri construite, factice, la o problem\u0103 pentru care nu po\u0163i avea un r\u0103spuns. Probabil c\u0103 a\u015fa stau lucrurile, \u00eent\u00e2lnim multe r\u0103spunsuri formulate \u00een grab\u0103 sau artificios, unele \u00een disperare de cauz\u0103. Nu s-ar putea spune \u00eens\u0103 cu certitudine c\u0103 problema sensului \u2013 prin ea \u00eens\u0103\u015fi \u2013 refuz\u0103 orice fel de r\u0103spuns. Nici c\u0103 tentativa de a reda un sens vie\u0163ii agraveaz\u0103 oric\u00e2nd aceast\u0103 problem\u0103. \u00cenainte de toate, nu a\u015f spune c\u0103 chestiunea ca atare cap\u0103t\u0103 ast\u0103zi inevitabil un aer tragic. Dac\u0103 ar fi \u00een joc accep\u0163iunea nietzschean\u0103 a cuv\u00e2ntului, ar fi de \u00een\u0163eles, \u00eens\u0103 e greu de \u00eent\u00e2lnit a\u015fa ceva. \u00cen rest, poate, unele accente dramatice, eventual patetice, mai ales c\u00e2nd, cu o inocen\u0163\u0103 suspect\u0103, sensul e v\u0103zut prin el \u00eensu\u015fi rezonabil, iar pierderea sa \u00een felul unui eveniment ultim.<\/p>\n
<\/p>\n
(1) A\u015fa cum s-a spus, sensul ar deveni realmente \u201edehiscent\u201c (dup\u0103 lat. dehiscere, a se desface, a se despica, a se de\u015ferta); cu privire la aceast\u0103 situa\u0163ie, cf. Alexander Schnell, La d\u00e9hiscence du sens, Paris, Hermann, 2015.
\n(2) \u015etim de altfel ce spune \u00een \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201c la Amurgul idolilor. \u201eS\u0103-\u0163i p\u0103strezi voia bun\u0103 \u00een toiul unei activit\u0103\u0163i sumbre \u015fi peste m\u0103sur\u0103 plin\u0103 de r\u0103spundere nu-i o isprav\u0103 m\u0103runt\u0103: \u015fi, totu\u015fi, ce-ar fi mai necesar ca voia bun\u0103? Nu-i lucru s\u0103 izbuteasc\u0103 la care s\u0103 nu-\u015fi aib\u0103 partea \u015fi exuberan\u0163a. Abia excesul de for\u0163\u0103 e dovada for\u0163ei\u201c (traducere de Alexandru Al \u015eahighian, 1994).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"A afirma multiplul sensului e deja un lucru banal. Unele discu\u0163ii duc mult mai departe diseminarea acestuia, inaugurat\u0103 \u00een scrierile t\u00e2rzii ale lui Nietzsche. Deja s-a vorbit despre caracterul de simulacru al sensului (Gilles Deleuze), instituirea sa contingent\u0103 \u015fi provizorie (Richard Rorty), apari\u0163ia relaxat\u0103, \u201eslab\u0103\u201c (Gianni Vattimo). I s-au retras m\u0103rcile prezen\u0163ei, \u00eentruc\u00e2t nu ar… Cite\u0219te mai mult »Despre buna dispozi\u0163ie a g\u00e2ndirii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14534,14533],"class_list":["post-23694","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-moartea-sensului","tag-multiplul-sensului"],"views":1187,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23694","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23694"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23694\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23695,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23694\/revisions\/23695"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23694"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23694"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23694"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}