C\u00e2nd am intrat pentru prima dat\u0103 \u00een muzeul de la Checkpoint Charlie eram proasp\u0103t emigrat\u0103. Am trecut pragul str\u0103b\u0103tut\u0103 de un tremur nervos. Mi-am str\u00e2ns feti\u0163a de m\u00e2n\u0103 \u015fi am izbucnit am\u00e2ndou\u0103 \u00een pl\u00e2ns c\u00e2nd am v\u0103zut expus\u0103 \u00eentr-un raft o pereche de pantofiori de copil.
\n\u00cen agenda care \u00eenso\u0163ea \u201eexponatul\u201c scria c\u0103 \u00eentr-o noapte o mam\u0103 din Germania de Est \u015fi-a aruncat pur \u015fi simplu copilul peste Zid. Din el n-au mai r\u0103mas dec\u00e2t pantofiorii. Acei pantofiori spun totul \u00een amintirea mea, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi, despre jalea genera\u0163iei mele. Despre riscurile pe care le-am \u00eenfruntat. Despre curaj. Despre iluzii.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 la hot\u0103r\u00e2rea de a ridica Zidul se spune c\u0103 peste trei milioane de germani din Est au \u00eencercat s\u0103 treac\u0103 spre Vest. \u00cen general oameni tineri. \u00cen general bine educa\u0163i, profesioni\u015fti. Zidul a func\u0163ionat dou\u0103zeci \u015fi opt de ani. Apoi a fost d\u0103r\u00e2mat. Se putea deci \u015fi f\u0103r\u0103 el. S-ar fi putut \u015fi f\u0103r\u0103 at\u00e2ta moarte. Se f\u0103ptuise o fug\u0103 de la un popor spre acela\u015fi popor. Poporul sc\u0103pat din cea mai mare tragedie pe care i-a putut-o provoca propria megalomanie, \u00eencerca s\u0103 devin\u0103 din nou unul. Era dreptul lui. \u00ce\u015fi isp\u0103\u015fise pedeapsa. Se \u00eencerca o fug\u0103 dintr-o \u0163ar\u0103 spre aceea\u015fi \u0163ar\u0103.
\nP\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00eentr-o zi, s-a hot\u0103r\u00e2t c\u0103 nu mai trebuie \u00eenfruntat\u0103 moartea pentru acest pas. S-a hot\u0103r\u00e2t c\u0103 \u201ese poate\u201c. C\u0103 adic\u0103 de-acum \u00eencolo nu mai urma s\u0103 fie nimeni \u00eempu\u015fcat dac\u0103 voia s\u0103 treac\u0103 dintr-o parte \u00een alta \u00een propria lui \u0163ar\u0103. St\u0103team \u00eencremeni\u0163i, pe toate meridianele lumii \u015fi vedeam cum se d\u0103r\u00e2m\u0103 zidul. Nu \u015ftiai ce s\u0103 faci, s\u0103 r\u00e2zi sau s\u0103 pl\u00e2ngi. Desigur, era cazul s\u0103 r\u00e2zi de bucurie. \u015ei s\u0103 pl\u00e2ngi pentru to\u0163i cei care nu mai erau pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului. Niciodat\u0103 cred c\u0103 nu o s\u0103 \u00een\u0163elegem exact de ce ieri nu se putea deloc un anume act politic \u015fi de ce ast\u0103zi se poate.
\nCitesc ast\u0103zi \u00een pres\u0103 c\u0103 \u015fi Cancelarul Kohl trage s\u0103 moar\u0103. Cel care a fost s\u0103rb\u0103torit pentru c\u0103 a hot\u0103r\u00e2t c\u0103 \u201ese poate\u201c ia calea celor disp\u0103ru\u0163i pentru c\u0103 \u201enu se putea\u201c. \u015ei mai citesc \u00een ziare c\u0103 una dintre cele mai insolvabile probleme ale zilei este, \u00een toat\u0103 Europa, problema refugia\u0163ilor.
\nEi nu mai vin din aceea\u015fi \u0163ar\u0103, ci vin de peste tot, de pe acela\u015fi continent, \u00een fl\u0103c\u0103ri sau \u00een mizerie. Ei nu se mai unesc \u00een cadrul aceluia\u015fi popor, ci \u00eencearc\u0103 s\u0103 p\u0103trund\u0103 cu miile, dac\u0103 nu cu zecile de mii printre alte popoare.
\nZiduri, slav\u0103 domnului, nu mai exist\u0103 (cel pu\u0163in pe continentul european). A\u015fa c\u0103 ei vin. Cu miile, cu zecile de mii. For\u0163eaz\u0103 grani\u0163ele \u0163\u0103rilor din sud, \u015fi a\u015fa \u015fubrezite de criz\u0103. Vin \u00een Grecia. Vin \u00een Italia. Cine \u00eei finan\u0163eaz\u0103 nu \u015ftim. Dac\u0103 se pun cap la cap sumele pe care spun ei c\u0103 le-au pl\u0103tit pentru a se \u00eembarca pe acele vase ale mor\u0163ii se adun\u0103 averi. Dac\u0103 \u00eei cau\u0163i pe cei c\u0103rora le-au pl\u0103tit, nu g\u0103se\u015fti unul. Dac\u0103 \u00eencerci s\u0103 \u00een\u0163elegi cum oameni cu venitul de sub un dolar pe zi au adunat acei bani, iar\u0103\u015fi \u00eencalci orice logic\u0103.
\n\u015ei ei vin. Care vin. Unii o pornesc, dar nu mai ajung. \u0162\u0103rmurile Greciei \u015fi ale Italiei miros a moarte. \u015ei sufletul oamenilor miroase a moarte. Oare asta se urm\u0103re\u015fte?
\nGrecul e filotim. Italianul are bun\u0103voin\u0163\u0103. Doar c\u0103 \u015fi ei sunt la sap\u0103 de lemn. Povestea Greciei face subiectul jurnalelor de \u015ftiri de aproape cinci ani. Spania \u015fi Italia par s\u0103 vin\u0103 \u00een viteza a doua. Cum s\u0103 aduci at\u00e2ta s\u0103r\u0103cie peste s\u0103r\u0103cie f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eenvr\u0103jbe\u015fti sufletul omului, fie el chiar \u015fi filotim sau recunoscut pentru bun\u0103voin\u0163\u0103? Oare asta se urm\u0103re\u015fte? S\u0103 ne dezechilibr\u0103m total, s\u0103 ne s\u0103rim unii altora la beregat\u0103? Se organizeaz\u0103 conferin\u0163e peste conferin\u0163e. Se iau m\u0103suri de salvare de la moartea \u00een apele Mediteranei. De ad\u0103postire. De vaccinare. De hr\u0103nire. Dar sunt prea mul\u0163i. \u0162\u0103rile, se hot\u00e2r\u0103\u015fte, vor trebui s\u0103 \u015fi-i \u00eempart\u0103. Aia nu vrea. Aia nu poate.
\nEi, refugia\u0163ii, nu mai sar, ajun\u015fi pe continent, ziduri. \u00cei v\u0103d \u00een campusuri, sub corturi, \u00een cl\u0103diri p\u0103r\u0103site, \u00een \u015fcoli. Dar vine o vreme c\u00e2nd nu mai \u00eencap \u00een campusuri. Sau campusurile se defiin\u0163eaz\u0103, nu se \u015ftie de ce. Ajung prin marile ora\u015fe, prin cartierele r\u0103u famate. Ieri, c\u00e2teva mii au fost evacua\u0163i dintr-un asemenea cartier din Paris. Reprezentau, se spune, un pericol sanitar. Erau prea mul\u0163i, condi\u0163iile erau sub-umane.
\nNu au acte. Nu au bani. Ce-o fi \u00een sufletul lor nu \u015ftie nimeni. Cine a trecut c\u00e2t de c\u00e2t printr-o asemenea situa\u0163ie poate s\u0103 se transpun\u0103. Dar ei, cei care au trecut vreodat\u0103 printr-o asemenea situa\u0163ie, nu stau la masa legiuitorilor. Salturi de destin nu se fac.
\nLa ultimele telejurnale v\u0103d ma\u015fini, autobuze, duc\u00e2ndu-i de colo colo. Dintr-un campus \u00een altul. Dintr-un ora\u015f \u00een altul. Dintr-o \u0163ar\u0103 \u00een alta. Umbl\u0103 a\u015fa, peste grani\u0163e, pe un continent care nu-i al lor. Nu mai au \u0163ar\u0103. Nu mai au familii. Nu mai au acte. Nu mai au bani. Poate c\u0103 \u00ee\u015fi regret\u0103 hot\u00e2r\u00e2rea de-a emigra. Poate c\u0103 le e dor. Fie \u015fi numai de mediul lor. Africa are o natur\u0103 dumnezeiasc\u0103. Europenii care au tr\u0103it o vreme pe continentul negru \u00eel mai viseaz\u0103, cu nostalgii care \u0163in toat\u0103 via\u0163a. Poate c\u0103 le este \u015fi lor dor de ei \u00een\u015fi\u015fi.
\nM\u0103 uit la fe\u0163ele lor. \u00cencerc s\u0103 descop\u0103r ce au \u00een suflet. Nu e greu de descoperit. O alienare total\u0103. Cine crede c\u0103 o asemenea stare nu las\u0103 urme se-n\u015fal\u0103. C\u0103 se vor \u201eadapta\u201c, a\u015fa cum ne place s\u0103 credem, e practic imposibil de \u00eenchipuit. N-au s\u0103rit ziduri, n-au murit \u00een Mediteran\u0103, poate c\u0103, la un moment dat, \u00eei va primi o \u0163ar\u0103 sau alta (for\u0163ate s\u0103 accepte \u201ecota\u201c de oameni!), dar persoane s\u0103n\u0103toase psihic nu le putem pretinde s\u0103 fie. Cel pu\u0163in pentru c\u00e2teva genera\u0163ii. Trebuie ajuta\u0163i. \u015ei nimeni un \u015ftie cum. Nimeni nu are nici o solu\u0163ie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd am intrat pentru prima dat\u0103 \u00een muzeul de la Checkpoint Charlie eram proasp\u0103t emigrat\u0103. Am trecut pragul str\u0103b\u0103tut\u0103 de un tremur nervos. Mi-am str\u00e2ns feti\u0163a de m\u00e2n\u0103 \u015fi am izbucnit am\u00e2ndou\u0103 \u00een pl\u00e2ns c\u00e2nd am v\u0103zut expus\u0103 \u00eentr-un raft o pereche de pantofiori de copil. \u00cen agenda care \u00eenso\u0163ea \u201eexponatul\u201c scria c\u0103 \u00eentr-o noapte… Cite\u0219te mai mult »De la Checkpoint Charlie spre ce?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3106],"class_list":["post-23673","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-perioada-comunista"],"views":1239,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23673","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23673"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23673\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23674,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23673\/revisions\/23674"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23673"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23673"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23673"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}