\n
\u2013 Pare ca ati avut o copilarie destul de apasatoare, cu cei cinci (!) tati \u201ecare nu aveau nici un talent de parinte\u201c. Vreti sa vorbim putin si despre ei, despre felul in care v-au marcat copilaria si traiectoria ulterioara? Le datorati ceva, in sensul bun sau in cel rau al termenului?<\/strong><\/em> \n Fragment dintr-un volum de Convorbiri cu Dan C. Mihailescu, in lucru<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u2013 Pare ca ati avut o copilarie destul de apasatoare, cu cei cinci (!) tati \u201ecare nu aveau nici un talent de parinte\u201c. Vreti sa vorbim putin si despre ei, despre felul in care v-au marcat copilaria si traiectoria ulterioara? Le datorati ceva, in sensul bun sau in cel rau al termenului? \u2013 Sa stii… Cite\u0219te mai mult »Convorbiri cu Dan C. Mihailescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1937],"class_list":["post-2366","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri-cu-dan-c-mihailescu"],"views":3010,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2366","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2366"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2366\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2366"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2366"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2366"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u2013 Sa stii ca numai interviurile si raspunsurile la diverse anchete literare sunt de vina ca mi-au readus in ultima vreme asa de presant, fermecator sau, dimpotriva, agasant anii copilariei. Daca era dupa mine, nu l-as fi avut in prim-plan pe ecranul memoriei dec\u00e2t pe bunicul din partea mamei, nea Costica Cristea zis V\u00e2natoru’, copil de tarani sud-dunareni\u00a0 plecat la 15 ani din comuna Modelu de l\u00e2nga Calarasi sa-si faca rost la oras. De la el mi-a ramas amintirea aia teribila, de neuitat: c\u00e2nd a fost sa revina acasa in primul concediu, isi cumparase cea dint\u00e2i pereche de incaltari domnesti (adica de oras) din viata. Venind de la gara si fiind atent la fiecare pas sa nu-si murdareasca de praf pantofii pe care-i lustruia din vreme in vreme cu batista, avea sa treaca mai bine de un kilometru de poarta casei…
\nA fost toata viata forjor, la Malaxa, la Lemaitre (\u201eTimpuri Noi\u201c) si apoi la \u201eAutobuzul\u201c (fosta \u201eTudor Vladimirescu\u201c), st\u00e2nd zece ore pe zi intr-un picior, cu talpa cealalta pe pedala ciocanului pneumatic si cu m\u00e2inile inv\u00e2rtind clestele cu bucati de fier incandescent, la nu stiu c\u00e2te sute de grade. Sudoare nesf\u00e2rsita, vuiet infernal, efort colosal, totul dublat de-un kil de tescovina sau drojdie pe zi, damigene de vin rosu, pelin, pastrame, mititei, fleici, miei la protap, vreo sapte r\u00e2nduri de fini prin diverse comune, plus destui copii din flori rasp\u00e2nditi prin satele unde tragea-n gazda, pe modelul Alexandru cel Bun. Era v\u00e2nator maniac si pescar impatimit, batea frenetic baltile Mostistei dupa g\u00e2ste si rate salbatice, ma lua cu el la v\u00e2natoare de prepelite, sitari, fazani, aveam casa plina de pasari impaiate (st\u00e2rci serpari, gaite, egrete, gainuse de munte, un erete, o prigorie), dadea o pensie intreaga pe o lanseta si-o mulineta frantuzeasca, ii repara pustile de v\u00e2natoare ministrului Dalea de la Agricultura, ii insoteam la sapte, opt ani, libatiile rontaind nuci si c\u00e2nt\u00e2nd romante (\u201eS-au scuturat toti trandafirii\u201c, \u201eRita\u201c, Zavaidoc si Cristian Vasile), ii duceam m\u00e2ncare cu sufertasul, peste Ferentari, la \u201eAutobuzul\u201c, il urmaream cu nesat c\u00e2nd impusca sobolanii din magazie, care se roteau in aer si cadeau pe zapada cu firul de s\u00e2nge la coltul gurii, aveam c\u00e2te patru ogari de v\u00e2natoare, cutreieram miristile dupa becatine, la patru dimineata eram pe balta la Afumati, Voluntari, Movilita, Sindrilita, dupa carasei, rosioare, bibani sau crapi chinezesti. C\u00e2nd se ridicau ceturile de pe balta si c\u00e2ntau cocosii, noi deja aruncam in balta bucati din turta de malai si seminte de floarea soarelui, ca sa atragem pestii…
\nCapitolul tatilor mei e unul c\u00e2t se poate de coticit si amar. Daca accept sa-i dam importanta, e numai din cauza ca el explica esentialul relatiei mele dintotdeauna cu tot ce va sa zica Autoritate: in educatie, politica, administratie, viata militara si civila, dar mai ales in critica literara, unde insubordonarea a ramas obsesia mea suprema. Sa fiu \u201eal nimanui\u201c, sa nu depind de nimeni, sa nu slujesc pe nimeni, sa nu ma leg niciodata la un par, sa fiu mereu imprevizibil, sa nu fiu tutarul nimanui. Astea vin de la ei, de la tipii astia pe care niciodata n-am sa stiu de unde i-a cules biata maica-mea, in fixatia ei de a face mereu acte maritale, ca sa nu r\u00e2da colegii de mine cum ca am o mama cu ibovnici.
\nCu Titi Mihailescu, fiul notarului Petrache din Contestii de D\u00e2mbovita, a fost simplu. Ea avea 21 de ani, el era frumos, jemanfisist, bun de gura, ametea numaidec\u00e2t v\u00e2nzatoarele si ospataritele, facea rost de m\u00e2ncare, numai ca i-a aparut brusc si violent (c\u00e2nd eu aveam trei ani, in 1956) o fosta iubita, cu o fiica de v\u00e2rsta mea. (Vorba lui: \u201epentru c\u00e2teva minute de placere, am platit 18 ani pensie alimentara\u201c). Divort, fireste, tambalau, l-am revazut c\u00e2nd aveam vreo 14, apoi 18 ani, apoi 24, pentru ca din 1990 sa nu-l mai vad dec\u00e2t de doua ori, la o lansare de carte si la o conferinta, c\u00e2nd a avut grija sa-mi spuna \u201enu pentru tine am venit, ci pentru el\u201c (arat\u00e2nd spre VIP-ul mediatic alaturi de care eram), respectiv: \u201ema urasti, dar sa stii ca n-ai dreptate\u201c. De la ai mei mi-a ramas misterul in veci insolubil al b\u00e2lb\u00e2ielii. El sustinea ca ea m-a scapat din brate pe c\u00e2nd aveam trei ani, de m-am lovit cu ceafa de piatra scarilor pe care fugeam ca sa scapam de furiile lui, in vreme ce ea sustinea ca el a venit ametit acasa de la un bal mascat, purt\u00e2nd o masca de lup pe fata, m-a trezit brusc din somn, iar eu am urlat mai ceva ca-n filmele horror, de unde \u2013 pac ! \u2013 declicul din tartacuta. Ma rog, asta e.
\nPe c\u00e2nd era in divort cu Mihailescu, de maica-mea s-a indragostit Stelian Streja de la Agerpres. Ea intrase la 18 ani acolo, dactilografa si contabila (desi nu si-a terminat niciodata liceul), in foamea de atunci a Aparatului ideologic de tineri \u201ecu origine sociala sanatoasa\u201c. Iubire mare, insa Streja avea din casatoria precedenta (cu fiica lui Ilie Pintilie!) o fata cu un an, doi mai mare ca mine, pe care o adora la fel de mult ca maica-mea pe mine. Fiecare-si facuse zeu din propriul copil, de unde neintelegerile de fiecare zi, cu banii, cu dulciurile, cu hainutele, jucariile, aniversarile, concediile. Bun. A urmat divortul (c\u00e2nd l-am reint\u00e2lnit, de vreo doua, trei ori, spre finele anilor ’80, Streja mi-a marturisit ca n-a iubit pe nimeni asa ca pe maica-mea si era sincer mirat si bucuros de evolutia mea literara \u201ein ciuda vietii pe care ai avut-o\u201c).
\nDe aici incepe calvarul. Odata intorsi in maghernita bunicilor de pe Soseaua Giurgiului, cu wc-ul in curte, gaini decapitate cu toporul, vecini tigani si cismeaua la capatul strazii, soba cu lemne, spalat la lighean, soareci sub dusumea s.a.m.d., maica-mea n-a avut dec\u00e2t un vis: sa plecam de acolo. Asa l-a gasit, c\u00e2nd eu aveam zece ani, pe Pricop Alexe de pe Soseaua Viilor 43, tip sportiv, antrenant, viril, antrenorul echipei de volei feminin a fabricii de ulei \u201eMuntenia\u201c (pentru care vezi bine ca aproape fiecare componenta a echipei fusese sau era era o prezenta senzuala c\u00e2t se poate de generos\u2013 familiara), care o batea sistematic (inclusiv t\u00e2rnuit de par prin curte) si care nu ma suferea: o data din pura gelozie (din pricina fanatismului maica-mii pentru mine si, in consecinta, pentru buna mea educatie, ceea ce, fireste, cerea mereu bani), iar a doua oara din cauza sensibilitatii mele exagerate. Voleibalistul din el a tot incercat sa ma duca la meciuri, chiar ma descurcam binisor ca ridicator, ma tot strecura in vestiarele g\u00e2lg\u00e2ind de mistouri si hormoni ale fetelor, ori la baia comuna de dupa meciuri, doar-doar voi intra in r\u00e2ndul lumii macho, in timp ce eu adunam carti ca apucatul, pl\u00e2ngeam ca proasta la filme, citeam in nestire la lum\u00e2nare si ma topeam dupa baclavale, halva, alvita, savarine si joffre, astfel inc\u00e2t orice bruma de speranta intr-o cariera sportiva disparuse mintenas. Culmea cu el a fost de ziua mea, c\u00e2nd am facut 11 ani si am m\u00e2ncat in c\u00e2teva minute juma de tort si doua cutii de bomboane \u201eVinga\u201c. Atunci m-a bagat in pivnita vreo doua ceasuri, la miezul noptii, dupa care \u2013 probabil certat de maica-mea ca ma man\u00e2nca soarecii \u2013 m-a gonit noaptea de acasa, in camasa de noapte, de m-a umilit pe viata faptul c-am vrut sa ma arunc in fata unei masini ca sa scap de tot, dar \u2013 ale naibii masini! \u2013 nu trecea nici una pe sosea la ora aia. M-a gasit un sectorist pe banca la Chirigiu si m-a adus acasa. Au urmat alt divort si alti trei ani de feerica saracie in cosmelia bunicilor de pe Giurgiului.
\nLa orizont, cosmarul numarul patru: militianul Grigoras Ioan din Rahova, alcoolic tiganos, fumator de trei pachete de \u201eSelect\u201c pe zi, care si el o palmuia metodic pe maica-mea, dupa ce ma incuia in camera si urla de teroriza tot blocul. Eram deja intr-a noua, primisem casa in Balta Alba si din cauza mobilei, a radioului si televizorului, eram inglodati in datorii. Chestia cu Grigoras, in afara betiilor crunte, a fost ca nu accepta in ruptul capului divortul (sindromul sadicilor: \u201eeu n-am nevasta de lasat\u201c), drept pentru care am ajuns sa-l reclamam la partid si la sindicat, sa tocmim martori care sa ateste grozaviile etc. Basca un avort al maica-mii, de-am colindat hipnotizat saloanele cu munti de vata ins\u00e2ngerata si gramajoare de fetusi aruncati pe holuri, de la Caritas….
\nBooon. Si ajung in anul doi sau trei de facultate, dupa ce o rugasem pe maica-mea sa aiba jdemii de amanti dar sa nu mai faca nici un act marital, ca mie mi s-a ur\u00e2t de tatii de ocazie. Ei bine, in masochismul ei, saraca, s-a maritat cu inginerul Baicu de la o fabrica de avioane din Brasov. Initial, m-am bucurat, teoretic, ca n-o las singura. Om la locul lui, cu leafa buna, gospodar, pasionat de vilegiaturi, nefumator, nebautor, cum sa nu aiba omul, totusi, un defect major: zg\u00e2rcenia! De unde si conflictul. Chiar daca eram deja \u201ela casa mea\u201c, maica-mea traia in continuare numai si numai pentru mine. Nu suporta ideea sa nu ne faca m\u00e2ncare, sa nu ne cumpere toate alea, sa nu faca rate pentru canapeaua noastra, pentru aspirator sau frigider. \u201eAtentatul de la Sarajevo\u201c pentru intentarea divortului a fost taxiul de la nunta noastra, c\u00e2nd Baicu \u2013 \u201esocrul mare\u201c, nu-i asa ? \u2013 a zis ca nu el trebuie sa-l plateasca, ci socrul mic, \u201eca doar d-aia s-a insurat Dan\u201c.
\nAsa ca maica-mea a trait singura si pustiita p\u00e2na la moarte, convinsa de nerecunostinta mea, bucuroasa de reusitele mele, dar neconsolata de fantasma \u201epartidelor\u201c pe care le-as fi putut face.
\nMa intrebi ce datorez acestui manej aiuritor. Pai, mai int\u00e2i sunt multumit ca, din disputarea mea cu ingerul, dracul n-a reusit sa ma insface pentru el. De buna seama ca n-am devenit nici pe departe o fiinta angelica, dar cel putin stiu ca demonic n-am ajuns. Puteam foarte bine sa fiu o fiara, un infractor, un puscarias, adica exact ce mi-a prezis in 1956 tatal meu, Mihailescu Constantin, care nici macar acum n-a pierdut otravita speranta ca se va alege c\u00e2t mai degraba praful de mine! In al doilea r\u00e2nd, toate rotirile punctate mai sus m-au determinat (intre multe altele) sa venerez Feminitatea. \u201eTu sa nu faci niciodata asa ceva! Sa nu-ti injuri, sa nu-ti inseli si sa nu-ti bati nevasta!\u201c \u2013 asta imi tot striga printre lacrimi biata maica-mea, cu ochii invinetiti de lovituri, cu narile si buzele s\u00e2nger\u00e2nd.
\nAsa ceva nu se poate uita.
\nEi, cum sa nu descifrez in toate astea vesnicul meu impuls de a fenta Autoritatea, de-a sfida Paternul, de a-l contrazice si a-i face in ciuda ? Nu, nicidecum nu ma laud cu cine stie ce insurgente sau insubordonari politice, ci numai cu fobia la tutela paterna. Critic literar fiind, niciodata nu am dorit propriu-zis putere \u2013 functii, bani, onoruri \u2013 ci numai prestigiu. Nu stiu daca e bine, fiindca un critic adevarat trebuie sa-si doreasca, cel putin de la un punct (al notorietatii) incolo, sa domine, sa coaguleze grupari, sa stabileasca ierarhiile, sa determine stiluri, curente, scoli, sa-si striveasca in polemici adversarii, sa cucereasca turniruri s.a.m.d. Acesta-i idealul criticului viril. Or, eu am ramas un feminoid, un patetic liricos, evanescent, calofil, retractil fata de breasla, deloc interesat sa-mi adun, sa-mi formez, sa-mi domin si sa-mi pun (egocentric) la lucru electoratul. Imi fac cu fervoare micul show nastrusnic, asa cum imi organizam zilnic, la 12, 13 ani, cele c\u00e2teva zeci de cartulii in vitrina sifonierului, care-mi fusese harazita ca biblioteca.
\nIn sf\u00e2rsit, ca sa revin, cu str\u00e2ngere de inima si inchidere de ochi, la maica-mea, sa-ti citez cea mai scumpa dedicatie a vietii mele. Este datata 12 decembrie 1965, c\u00e2nd implineam 12 ani, pe Teatrul lui Shakespeare editat la ELU in 1964: \u201eDraga Danut, mamica ta iti ofera cu mult drag aceasta carte. C\u00e2nd vei fi mare, cred ca iti va folosi si, bineinteles, iti va si place\u201c. Shakespeare la 12 ani…!
\nUf ! Zic sa mergem mai departe.<\/p>\n