Zilele acestea mi-a picat \u00een m\u00e2n\u0103 Notre-Dame de Paris \u015fi \u00eenceputul romanului mi-a dat o idee despre forma pe care avea s\u0103 o ia textul de fa\u0163\u0103. Mardi Gras, carnaval foarte cunoscut \u00een Evul Mediu, presupunea ca un cer\u015fetor sau un student s\u0103 fie ales rege pentru o zi. \u00centreaga comunitate trebuia s\u0103 se supun\u0103 regulilor jocului, s\u0103 le accepte \u015fi s\u0103 \u015fi le asume. Aceast\u0103 imagine carnavalesc\u0103 oare nu descrie actul lecturii, tipul de angajament al cititorului \u00een fa\u0163a textului?
\nOdat\u0103 hot\u00e2r\u00e2\u0163i s\u0103 intr\u0103m \u00een interiorul unei c\u0103r\u0163i, \u00eencheiem negre\u015fit un pact autobiografic, adun\u0103m f\u00e2\u015fii fragmentare, personaje, ac\u0163iuni, descrieri, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd g\u0103sim verosimilul. Actul lecturii devine un act de cooperare cu textul, p\u0103trundem \u00een interior pentru a ne putea conecta la via\u0163a \u015fi adev\u0103rurile personajelor. Kindall Walton descrie foarte bine drumul pe care \u00eel str\u0103bate cititorul: \u201eInterpretul trebuie s\u0103 se plimbe \u00eencoace \u015fi \u00eencolo \u00eentre adev\u0103rurile fic\u0163ionale provizoriu acceptabile, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd g\u0103se\u015fte o combina\u0163ie conving\u0103toare\u201c (Mimesis as Make-Believe, apud C\u0103linescu 2007: p.222). Cooperarea textual\u0103 presupune umplerea spa\u0163iilor albe, \u00een vederea recuper\u0103rii sensurilor. \u201eManualul\u201c lui Odobescu din 1874, Pseudokinegetikos, este un exemplu de text care nu \u00eel subjug\u0103 tiranic pe cititor, ci \u00eei d\u0103 posibilitatea s\u0103 umble liber prin p\u0103durea de semne, astfel c\u0103 ultimul capitol (o pagin\u0103 cu spa\u0163ii punctate) este l\u0103sat \u00een grija lectorului, iar finalul este mereu altul. Proza lui Nedelciu Claustrofobie este, de asemenea, construit\u0103 respect\u00e2nd rela\u0163ia de cooperare ce se va stabili \u00eentre cititor \u015fi text: autorul las\u0103 paragrafe \u00eentregi cu r\u00e2nduri albe care cad \u00een sarcina altcuiva s\u0103 fie scrise. De la aceste texte \u015fi p\u00e2n\u0103 la jocurile hipertextuale nu mai este dec\u00e2t un pas. Hipertextualitatea \u0163ine de structura de ad\u00e2ncime, datorat\u0103 pluriformiz\u0103rii con\u0163inuturilor. Cititorul se angajeaz\u0103 s\u0103 interac\u0163ioneze cu textul, nu mai este un agent pasiv care se mul\u0163ume\u015fte doar s\u0103 i se livreze un con\u0163inut. Mai mult, p\u00e2n\u0103 nu \u00ee\u015fi arat\u0103 interesul de a p\u0103trunde dincolo de suprafa\u0163\u0103, p\u00e2n\u0103 nu converseaz\u0103 cu textul, acesta r\u0103m\u00e2ne \u00eenchis, neprietenos, dup\u0103 cum bine descrie Laurence Sterne situa\u0163ia ce se creeaz\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 instan\u0163e textuale: \u201eWriting, when properly managed… is but a different name for conversation. As no one, who knows what he is about in good company, would venture to talk all. The truest respect which you can pay to a reader\u2019s understanding, is to halve this matter amicably, and leave him something to imagine, in his turn, as well as yourself\u201c (Laurence Sterne, The Life and Opinions of Tristram Shandy (1759), apud J. Yellowlees Douglas, The End of Books \u2013 or Books without End?, p. 21). Putem conchide c\u0103 libertatea acordat\u0103 cititorului este o form\u0103 de respect datorit\u0103 faptului c\u0103 este l\u0103sat s\u0103-\u015fi insereze propriile g\u00e2nduri, ceea ce Derrida numea experin\u0163\u0103 interpretativ\u0103 (Vezi Limited Inc, Northwestern University Press, 1977) prin intermediul c\u0103reia ne raport\u0103m la un text.
\nAbilitatea noastr\u0103 de cititori aviza\u0163i const\u0103 \u00een a construi o reprezentare mental\u0103 coerent\u0103 a structurii hipertextului. At\u00e2t formele scriptice, c\u00e2t \u015fi cele virtuale (formele virtuale de hipertext sunt prezente \u00een num\u0103r mare \u00een mediul virtual, cel mai cunoscut program computerizat fiind Easgate System \u2013 hipertextele lui Michael Joyce sunt printre cele mai interesante http:\/\/www.eastgate.com\/TwelveBlue\/ Twelve_Blue.html) de hipertextualitate se bazeaz\u0103 pe un proces de decupare a textelor, urm\u00e2nd a fi reconstruite dup\u0103 re\u0163ete individuale. Dac\u0103 ne referim la hipertextul \u00een form\u0103 scriptic\u0103, pe suport de h\u00e2rtie, tran\u015farea \u00een unit\u0103\u0163i mici, manevrabile duce la bifurca\u0163ii. Acestea dau posibilit\u0103\u0163i aproape infinite de vizualizare a con\u0163inutului, prin activarea leg\u0103turilor. De exemplu, poemele lui Queneau din Cent mille milliards de po\u00e8mes pot fi reunite, astfel \u00eenc\u00e2t de fiecare dat\u0103 iese un nou poem, iar rima se p\u0103streaz\u0103 mereu. Romanul \u015eotron (Rayuela) al lui Cort\u00e1zar este o form\u0103 de hipertext prin g\u00e2ndirea metatextual\u0103 pe care o solicit\u0103 cititorului. Acesta este pus s\u0103 aleag\u0103 romanul pe care \u00eel va citi. Mai \u00eent\u00e2i (sau mai apoi), o carte parcurs\u0103 \u00een mod tradi\u0163ional, cu 56 de capitole, la urm\u0103 ap\u0103r\u00e2nd stelu\u0163ele care marcheaz\u0103 sf\u00e2r\u015fitul. Cum orice alegere presupune o renun\u0163are, acest tip de lectur\u0103 elimin\u0103 celelalte capitole. \u00cencercarea labirintului apare \u00een fa\u0163a celei de-a doua lecturi: romanul \u00eencepe de la capitolul 73, urm\u00e2nd apoi ordinea indicat\u0103 la finalul fiec\u0103rui capitol. Povestirea lui Borges, Gr\u0103dina potecilor care se bifurc\u0103 \/El jardin de senderos que se bifurcan (trad. Darie Nov\u00e3ceanu) descrie, de asemenea, rela\u0163ia pe care cititorul o stabile\u015fte cu o carte, pornind de la nenum\u0103ratele posibilit\u0103\u0163i de interpretare ale textului. Iat\u0103 un exemplu de carte care se poate citi la infinit: \u201eMai \u00eenainte de a fi descoperit-o, m-am tot \u00eentrebat \u00een ce fel o carte ar putea s\u0103 fie infinit\u0103. N-am putut s\u0103-mi \u00eenchipui dec\u00e2t procedeul unui volum ciclic circular. Un volum a c\u0103rui ultim\u0103 pagin\u0103 s\u0103 fie identic\u0103 primeia, cu posibilitatea de nesf\u00e2r\u015fit\u0103 continuare\u201c (Borges, op. cit.). \u00cen Gr\u0103dina potecilor care se bifurc\u0103, hazardul joac\u0103 rolul principal, iar c\u0103l\u0103torul-cititor poate vizualiza arhitectura gr\u0103dinii ale c\u0103rei p\u0103r\u0163i componente le-a selectat prin alegeri personale.
\nCa urmare a cooper\u0103rii textuale, cititorul \u00ee\u015fi alc\u0103tuie\u015fte propriul text, p\u0103trunz\u00e2nd \u00een\u0103untru \u015fi lu\u00e2ndu-l la \u00eentreb\u0103ri. De aici, \u00eens\u0103, apar problemele interpret\u0103rii. C\u00e2nd dep\u0103\u015fim grani\u0163ele hermeneuticii? C\u00e2t de mult ar trebui s\u0103 defri\u015f\u0103m c\u0103r\u0103rile labirintului? E drept c\u0103 actul de lectur\u0103 nu este un t\u0103r\u00e2m virgin nici m\u0103car \u00een copil\u0103rie, chiar \u015fi atunci exist\u0103 un orizont de a\u015fteptare. Singur pe lume, cartea copil\u0103riei mele, a fost citit\u0103 ca o lectur\u0103 de identificare, escapismul preexista, de\u015fi eram un cititor naiv. Nu sunt \u00eempotriva interpret\u0103rii at\u00e2t timp c\u00e2t nu dispare interesul pentru suprafa\u0163a textului, c\u0103ci, fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103 cu el, prima dat\u0103 \u00eei z\u0103rim coaja. Nu spun c\u0103 ar trebui s\u0103 fim partizanii teoreticienilor Noului Roman francez \u015fi s\u0103 ader\u0103m la ideea c\u0103 tot ce a vrut s\u0103 spun\u0103 scriitorul este \u00een text \u015fi c\u0103 nu trebuie s\u0103 citim printre r\u00e2nduri, dar este de preferat s\u0103 ne oprim la suprafa\u0163\u0103 dec\u00e2t s\u0103 fim \u00een ipostaze de Don Quijote ori Madame Bovary. Am citit Zenobia bucur\u00e2ndu-m\u0103 de ce era acolo, mi-a fost team\u0103 c\u0103 textul se va \u00eenchide dac\u0103 \u00eei pun prea multe \u00eentreb\u0103ri, am ales s\u0103 o urmez prin mla\u015ftini, l-am luat pe Drago\u015f ca atare: e mo\u015ftenirea fiec\u0103ruia p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 (ba chiar m-a amuzat teribil c\u00e2nd unii colegi mi-au spus c\u0103 nu au gustat romanul din pricin\u0103 c\u0103 nu au reu\u015fit s\u0103 recupereze \u201efirul narativ\u201c, \u00een plus, cine tot e Drago\u015f \u00e3sta? Chiar o fi mort?). Poate pe Jeni Acterian a\u015f lua-o acum la \u00eentreb\u0103ri, pe Hortensia de asemenea. Dar, din fericire, \u00een fiecare cititor coexist\u0103 mai mul\u0163i cititori, ceea ce ne d\u0103 posibilitatea s\u0103 facem lecturi diferite, s\u0103 ne contrazicem pe noi \u00een\u015fine, s\u0103 citim \u00een paralel. Un cititor a respins Eseu despre orbire (Jos\u00e9 Saramago), altul l-a citit avid, un altul l-a citit (nu din nou, c\u0103ci de fiecare dat\u0103 e o nou\u0103 citire). Un altul se surprinde citind Micul Prin\u0163 \u00een etape diferite ale vie\u0163ii. Unul e \u00eenc\u00e2ntat c\u0103 a descoperit-o ast\u0103-var\u0103 pe Emily Bront\u00eb. Altul a recitit La Medeleni \u2013 nu a mai sim\u0163it aceea\u015fi bucurie. Nu-l uit nici pe cel cu listele de lectur\u0103: nu se simte confortabil cu sine, din cauz\u0103 c\u0103 a citit prea pu\u0163in din literatura rus\u0103.
\nTotu\u015fi, ace\u015fti cititori au ceva \u00een comun: un cititor care are un decalog care se reg\u0103se\u015fte la fiecare dintre cititorii aminti\u0163i. La o prim\u0103 lectur\u0103, niciodat\u0103 nu am citit finalul unei c\u0103r\u0163i de literatur\u0103 \u00eenainte de a parcurge integral textul. De asemenea, m\u0103 caracterizeaz\u0103 lectura mioap\u0103 (cu mult \u00eenainte de a purta ochelari pentru corec\u0163ia miopiei!). De multe ori refuz s\u0103 privesc \u00eentregul, sunt mult mai savuroase buc\u0103\u0163ile. P\u0103strez din De veghe \u00een lanul de secar\u0103 imaginea copilului care fuge p\u00e2n\u0103 la marginea pr\u0103pastiei pentru c\u0103 \u015ftie c\u0103 exist\u0103 cineva care \u00eel va prinde la timp. Am decupat din scrierile lui E.A. Poe pe cele cu pisici \u015fi c\u0103r\u0103bu\u015fi. Am luat c\u00e2t am vrut din Madame de Lafayette \u015fi din Proust. Din Am\u00e9lie Nothomb am r\u0103mas cu imaginea feti\u0163ei care ador\u0103 \u015fi invidiaz\u0103, \u00een acela\u015fi timp o feti\u0163\u0103 greu de reconstruit vizual, cu tuburile prin care se hr\u0103nea o alt\u0103 copil\u0103, dar \u015fi cu \u00eentrebarea C\u00e2nd se tope\u015fte z\u0103pada, unde dispare albul? \u2013 nici acum n-a\u015f \u015fti ce s\u0103-i r\u0103spund.
\nA\u015fadar, lectura e un joc care poate fi reluat de infinite ori, de\u015fi, de fiecare dat\u0103, ne vom afla \u00een fa\u0163a unuia nou. Iar pentru a nu deveni un joc primejdios pentru cititorii din noi \u015fi pentru ai altora, e necesar s\u0103 practic\u0103m ceea ce eu numesc o ecologie a lecturii: s\u0103 nu \u00eenchidem textul \u00eentr-un \u00een\u0163eles ultim, s\u0103-l l\u0103s\u0103m liber \u2013 liber de prejudec\u0103\u0163i, liber s\u0103 fie impregnat de sensuri noi. Fiecare cititor are dreptul la suspiciunile sale, nu-i a\u015fa? Prin intermediul lecturii, suntem partenerii textului, dar nu avem nici un drept s\u0103 devenim tirani. Pl\u0103cerea ar disp\u0103rea, iar cartea ar suferi o amputare teribil\u0103 cauzat\u0103 de faptul c\u0103 al\u0163i cititori nu mai au acces la imagini proprii. Pentru ca literatura s\u0103 reziste vremurilor, trebuie s\u0103 ofere cititorului senza\u0163ia c\u0103 are un rol de ne\u00eenlocuit pe tot parcursul lecturii, s\u0103-l implice la tot pasul. Cititorul se joac\u0103. \u015ei c\u00e2t de serios e totul!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Zilele acestea mi-a picat \u00een m\u00e2n\u0103 Notre-Dame de Paris \u015fi \u00eenceputul romanului mi-a dat o idee despre forma pe care avea s\u0103 o ia textul de fa\u0163\u0103. Mardi Gras, carnaval foarte cunoscut \u00een Evul Mediu, presupunea ca un cer\u015fetor sau un student s\u0103 fie ales rege pentru o zi. \u00centreaga comunitate trebuia s\u0103 se supun\u0103… Cite\u0219te mai mult »Practici de lectur\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[14506],"class_list":["post-23658","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-practici-de-lectura"],"views":1444,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23658","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23658"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23658\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23659,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23658\/revisions\/23659"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23658"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23658"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23658"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}