{"id":23656,"date":"2015-06-13T15:55:55","date_gmt":"2015-06-13T13:55:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23656"},"modified":"2015-06-13T15:55:55","modified_gmt":"2015-06-13T13:55:55","slug":"de-gustibus","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-gustibus\/","title":{"rendered":"De gustibus"},"content":{"rendered":"

Ioan Gro\u015fan, Lumea ca literatur\u0103. Amintiri, Ia\u015fi, Editura Polirom, Colec\u0163ia \u201eEgografii\u201c, 2014, 184 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Contrar multor a\u015ftept\u0103ri, pe \u015fmecheri i-au adus austriecii \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. Era pe vremea \u201enem\u0163ilor cu coad\u0103\u201c, pe la 1720, c\u00e2nd habsburgii ocupaser\u0103 \u015fi Banatul, \u015fi Oltenia, eterna Terra Nova. Pe atunci, ocupan\u0163ii \u2013 aristocra\u0163i, militari, meseria\u015fi, medici \u015fi profesori \u2013 mergeau la pia\u0163\u0103 \u00eenso\u0163i\u0163i de c\u00e2te un degust\u0103tor. \u015ei voievozii no\u015ftri avuseser\u0103 paharnici. Dar lucrurile nu-s nici pe departe similare. \u015ei acel personaj, care alegea fructele, br\u00e2nzeturile \u015fi afum\u0103turile, avea papilele nemuncite de v\u0103t\u0103m\u0103turi. Era priceput s\u0103 cumpere ce marf\u0103-i pl\u0103cea, pentru c\u0103, a\u015fa cum spun germanii \u015fi azi, lucrurile bune de m\u00e2ncat sunt pe gustul lor. Ocup\u00e2ndu-se cu \u201egeschmack\u201c-ul, acei b\u0103ie\u0163i au ajuns \u015fmecheri (Schmecker). \u015etia el G. C\u0103linescu atunci c\u00e2nd afirma c\u0103, pentru a aprecia poezia lui Arghezi, trebuie s\u0103 ai bolta palatin\u0103 ispitit\u0103 de mirodenii. \u015emecherul autentic este un om bazat, un self made man, teoretician \u015fi practician al boemei, un ins \u00eenzestrat cu \u00eenclina\u0163ie c\u0103tre savoir vivre.
\nDe la lume adunate<\/strong>
\nUn bon vivant este Ioan Gro\u015fan, \u00een culegerea de Lumea ca literatur\u0103: amintiri. Volumul nu are valoarea ad\u0103ugat\u0103. Delectabile, tabletele amestec\u0103 poanta, portretul nostalgic, peripe\u0163ia stranie, hazul de necaz, r\u00e2njetul h\u00e2tru, morala c\u0103ldu\u0163\u0103, conversa\u0163iile \u00eentre oameni din neamul lui Pepene \u015fi \u00eencurc\u0103turile. Atmosfera de carnaval se traduce prin instalarea unei lumi pe dos, cu reguli abolite. Sintetiz\u00e2nd, pastilele seam\u0103n\u0103 cu ni\u015fte scurte r\u0103t\u0103ciri. Odat\u0103 epuizat\u0103 doza prescris\u0103, se reintr\u0103 \u00een ordinea natural\u0103 a lucrurilor. Prozatorul m\u0103rturise\u015fte, \u00eentr-o Precizare (a\u015fezat\u0103 la \u00eenceput), c\u0103, fiind solicitat de poetul Dan Mircea Cipariu s\u0103 colaboreze pe site-ul agentiadecarte.ro, a \u015fov\u0103it: \u201efarmecul oralit\u0103\u0163ii \u015fi al imaginii celui care vorbe\u015fte (interpreteaz\u0103) se poate pierde iremediabil atunci c\u00e2nd din tot spectacolul nu r\u0103m\u00e2n dec\u00e2t vorbele transcrise\u201c (p. 6). Simplific\u00e2nd, \u00eendoiala lui Ioan Gro\u015fan se poate explica prin acea prejudecat\u0103 c\u0103 \u00eentre literatura serioas\u0103 \u015fi relatarea amuzant\u0103 intervine un decalaj, o suprainterpretare sau un factor persuasiv, toate puse pe seama vocii povestitorului. Temerea se justific\u0103 prin exagerarea vechii distinc\u0163ii \u00eentre \u201eaulic\u201c (ceremonialul scrisului) \u015fi \u201epopular\u201c (abaterea de la normele limbii literare). Numai c\u0103 \u015fi oralitatea presupune un anumit repertoriu: anticlimaxul, contrapunctul \u015fi colportajul. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, tot despre dexteritate discut\u0103m.
\n\u00cen Para\u015futistul \u2013 povestire auzit\u0103 de la un fost cadru militar \u2013 \u00eent\u00e2lnim o metafizic\u0103 bucolic\u0103, o replic\u0103 sarcastic\u0103 la \u201ecirezile agreste\u201c ale poetului Ion Barbu. Personajul coboar\u0103 din \u201em\u00e2ntuitul azur\u201c \u00eentr-o corid\u0103 ad hoc, anticip\u00e2nd rezisten\u0163a comunist\u0103 din mun\u0163i. Dar numai toreador nu ajunge, lipsindu-i \u0163epu\u015fele \u015fi publicul. Suspansul e \u00eentre\u0163inut de g\u00e2ndurile nerostite, iar adaptarea la realitate nu exist\u0103: \u201e\u00abEi, dac\u0103 m-ar vedea mama cum cobor din cer ca un \u00eenger…\u00bb. Dar apoi am v\u0103zut cu groaz\u0103 c\u0103 islazul unde urma s\u0103 aterizez era plin de vaci care p\u0103\u015fteau: vacile satului meu. Oric\u00e2t am smucit eu din corzi, oric\u00e2t m-am chinuit s\u0103 aplic ce ne-a \u00eenv\u0103\u0163at rusul, tot \u00eentre ele am nimerit. Am c\u0103zut r\u0103u, mi-am scr\u00e2ntit glezna, dar m-am ridicat. Am dat s\u0103 str\u00e2ng dintre vaci para\u015futa, care era ro\u015fie, sovietic\u0103, dar atunci m-a observat taurul comunal. Nu v\u0103 mai spun ce-a fost: am sc\u0103pat cu greu de el, cu dou\u0103 coaste rupte \u015fi-o ran\u0103 la \u015fold, am \u015fi-acuma urma. C\u00e2nd am ajuns cum am putut acas\u0103 la mama \u015fi i-am povestit ce-am p\u0103\u0163it, ce crede\u0163i c\u0103 mi-a spus? \u00abEte sc\u00e2r\u0163, te-a atacat taurul!… Ai c\u0103zut tu ca prostu\u2019, c\u0103 nici c\u00e2nd erai mic nu \u015ftiai s\u0103 sari un gard!\u00bb\u201c (p. 12). Ajuns la ad\u0103post, femeia \u00eel pune la punct. Bunul ei sim\u0163 refuz\u0103 bazaconiile fiului. Retorica faptelor excep\u0163ionale, pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte, \u00eenso\u0163it\u0103 de invocarea blasfemic\u0103 a maicii (Domnului) se potole\u015fte c\u00e2nd \u201esalvatorul\u201c g\u0103sise izb\u0103virea \u2013 culmea! \u2013 sub fusta matern\u0103. \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura: de\u015fi \u015fef\u0103 de cadre, mama nu-l decorase cu bene merenti. \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura secund\u0103: haina nu-l face pe om, mai degrab\u0103 \u00eel \u00eencurc\u0103 la alergat.
\nAmor real<\/strong>
\nIoan Gro\u015fan activeaz\u0103 o serie de tipare ale incon\u015ftientului. Scurtele lui texte st\u00e2rnesc nevoia de b\u00e2rf\u0103 \u015fi de invadare a spa\u0163iului privat. Istorisirile lui sunt topless. Este \u015fi \u00een acest caz vorba tot de o \u015fmecherie. Naratorul din carte pare c\u0103 a v\u0103zut, auzit, mirosit \u015fi pip\u0103it orice \u015fi c\u0103 nimic omenesc nu i-a r\u0103mas str\u0103in. De aceea, tonul devine dezinhibat. Mai mult, prozatorul urm\u0103re\u015fte s\u0103-i fac\u0103 pe cititori p\u0103rta\u015fi la o anume normalitate a evenimentelor. Printre altele, amorul preconjugal din perioada comunist\u0103 se detabuizeaz\u0103 \u00eentr-o versiune hispano-american\u0103 a celebrei invita\u0163ii de a studia \u00eempreun\u0103. Dificultatea: hogeacul. Protagoni\u015fti: Ioan Gro\u015fan, studinte \u00een filologie, cu spaniol\u0103 \u201esecundar\u201c, \u015fi Maria Trinidad, caliente, m\u0103ritat\u0103 \u015fi tro\u0163kist\u0103, sosit\u0103 din patria regelui aztec Montezuma. Guest starring: idealul suprarealist al iubirii nestr\u00e2mtorate. Asemenea leg\u0103turi erau uzan\u0163e interna\u0163ionaliste \u00eentre cet\u0103\u0163enii unor \u0163\u0103ri exotice, trimi\u015fi \u00een Republica Socialist\u0103 Rom\u00e2nia, a\u015fa \u00eenc\u00e2t Nicolae Ceau\u015fescu s\u0103 demonstreze c\u0103 lupt\u0103 pentru pace \u015fi pentru \u00eenfr\u0103\u0163irea \u00eentre popoare.
\nRe\u0163eta succesului, a\u015fa cum vom sesiza, \u00eenseamn\u0103 insisten\u0163\u0103, peniten\u0163\u0103 \u015fi consisten\u0163\u0103. Tehnica de cucerire const\u0103 \u00een intermedierea unui serviciu intelectual, deoarece, s\u0103 nu uit\u0103m, \u00een acele vremuri, c\u0103r\u0163ile erau bunuri sigure: \u201eM\u0103 resemnasem a\u015fadar cu rolul de amic asexuat, c\u00e2nd \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 m-a \u00eentrebat dac\u0103 nu pot face rost de-o camer\u0103 \u00een ora\u015f, fiindc\u0103 vrea s\u0103 stea noaptea cu mine s\u0103-i explic \u00een am\u0103nunt Materialism \u015fi empiriocriticism. Cu chiu, cu vai am f\u0103cut rost de-o cheie de la un prieten, m-am repezit la Biblioteca Universitar\u0103, am luat cartea \u015fi am f\u0103cut c\u00e2teva fi\u015fe. Eram at\u00e2t de bou c\u0103 n-am b\u0103nuit nimic. Am ajuns \u00een fine \u00een camera cu pricina, i-am explicat vreo or\u0103 cum m-am priceput ce-i cu empiriocriticismul \u0103sta c\u00e2nd, deodat\u0103, am v\u0103zut c\u0103 m\u0103 prive\u015fte \u00eentr-un mod ciudat \u015fi apoi, f\u0103r\u0103 o vorb\u0103, r\u0103m\u00e2ne goal\u0103 pu\u015fc\u0103\u201c (Eros \u00een socialism. II. O tro\u0163kist\u0103 \u00eenfocat\u0103, pp. 101-102). Sunt multe repere \u00een Lumea ca literatur\u0103 care amintesc de cartea lui Florin Iaru, Fraier de Bucure\u015fti. B\u0103t\u0103toare la ochi este conven\u0163ia c\u0103 trebuie s\u0103-l crezi pe narator pe cuv\u00e2nt. \u015ei de aici porne\u015fte t\u0103v\u0103lugul de impresii de c\u0103l\u0103torie. Dezinvoltura apar\u0163ine unui rom\u00e2n hot\u0103r\u00e2t s\u0103 bifeze acelea\u015fi preocup\u0103ri din \u0163ar\u0103.
\n\u015emecher de Cannes<\/strong>
\nAutoironicul \u201efraier de Bucure\u015fti\u201c are un echivalent descurc\u0103re\u0163, tr\u0103it \u00een comunism, care, \u00een 1992, ajunge la Festivalul Interna\u0163ional de Film de la Cannes. \u015emecherul din Hexagon (\u00een \u201eJeune com\u00e9dien\u201c la Cannes, I-X) joac\u0103 la cacealma, \u00eenflorindu-\u015fi statutul. Cresc\u00e2nd potul, povestitorul nu reu\u015fe\u015fte de fiecare dat\u0103 s\u0103-l umfle. Dintr-un figurant \u00een Balan\u0163a, filmul regizat de Lucian Pintilie, selectat la o sec\u0163iune de pelicule nejurizate, Ioan Gro\u015fan le ia fa\u0163a actorilor principali:\u00a0 \u201e\u015ei a\u015fa burkineza, cu care ulterior m-am \u00eemprietenit, fiindc\u0103 ea r\u0103spundea \u015fi de un mic bar unde junii comedian\u0163i aveau dreptul gratis la un pahar de \u015fampanie \u015fi-un sandvici, triplate \u00een cazul meu, m-a pus \u00een fa\u0163a unui panou alb, m-a fotografiat \u015fi-n zece minute aveam la g\u00e2t un ecuson galben de jeune com\u00e9dien, cu chipul meu tumefiat de 45 de ani de dictatur\u0103, poz\u0103 care \u2013 a\u015fa era obiceiul \u2013 a ap\u0103rut, m\u0103rit\u0103 la 80-60 cm, pe panoul cu \u00abtinere speran\u0163e\u00bb ale cinematografiei mondiale. A fost primul chip care a ap\u0103rut acolo. (…) Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, c\u00e2nd echipa Balan\u0163ei a ajuns la Cannes, s-au acreditat \u015fi Maia, \u015fi R\u0103zvan, pozele lor erau infinit mai mici dec\u00e2t a mea, c\u0103ci pe panou nu mai era prea mult loc\u201c (p. 29). Cu aceast\u0103 ocazie, scriitorul nu \u00eentinsese coarda voca\u0163iei de a sta la coad\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1989, ajung\u00e2nd \u00eenainte ca marfa s\u0103 se bage. Nu e nevoie s\u0103 m\u0103n\u00e2nci tot cazanul ca s\u0103-\u0163i dai seama c\u0103 ciorba e nemaipomenit\u0103. E suficient s\u0103 ai mirosul antrenat.
\nVizita \u00een Fran\u0163a devine o mostr\u0103 a mentalit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti din ultimul deceniu ceau\u015fist, pe care a pus-o \u00een eviden\u0163\u0103 Ion B\u0103ie\u015fu, \u00een romanul Balan\u0163a: \u201eDe bine, de r\u0103u, o ducem bine\u201c. Ioan Gro\u015fan se tocme\u015fte, nu negociaz\u0103, face troc, nu schimburi. Proza con\u0163ine delicii subtile, a\u015fa cum sunt diferen\u0163ele \u00eentre feteasca alb\u0103 \u015fi cea regal\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, serviciul primit de la func\u0163ionara mulatr\u0103, datorit\u0103 c\u0103reia se prezenta \u00een calitate de t\u00e2n\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103 cinematografic\u0103, str\u0103bate \u00eentreg cercul. Le jeune com\u00e9dien \u00eei promite paznicului unei parc\u0103ri c\u0103-l invit\u0103 la premiera Balan\u0163ei \u00een contul micului-dejun.
\nCu toate c\u0103 d\u0103 semne c\u0103 ar merge pe l\u00e2ng\u0103 drum, naratorul lui Ioan Gro\u015fan nimere\u015fte calea dreapt\u0103, pentru c\u0103 z\u0103bove\u015fte numai un pic s\u0103 se aleag\u0103 cu c\u00e2te ceva. Subsemnatul \u00eei transmite un z\u00e2mbet larg.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan Gro\u015fan, Lumea ca literatur\u0103. Amintiri, Ia\u015fi, Editura Polirom, Colec\u0163ia \u201eEgografii\u201c, 2014, 184 p. Contrar multor a\u015ftept\u0103ri, pe \u015fmecheri i-au adus austriecii \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. Era pe vremea \u201enem\u0163ilor cu coad\u0103\u201c, pe la 1720, c\u00e2nd habsburgii ocupaser\u0103 \u015fi Banatul, \u015fi Oltenia, eterna Terra Nova. Pe atunci, ocupan\u0163ii \u2013 aristocra\u0163i, militari, meseria\u015fi, medici \u015fi profesori \u2013… Cite\u0219te mai mult »De gustibus<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1790,14505],"class_list":["post-23656","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioan-grosan","tag-lumea-ca-literatura"],"views":1022,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23656","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23656"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23656\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23657,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23656\/revisions\/23657"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23656"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23656"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23656"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}