{"id":23652,"date":"2015-06-13T15:54:09","date_gmt":"2015-06-13T13:54:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23652"},"modified":"2015-06-13T15:54:37","modified_gmt":"2015-06-13T13:54:37","slug":"generatie-si-neimplinire-gheorghe-craciun-lectura-si-seductia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/generatie-si-neimplinire-gheorghe-craciun-lectura-si-seductia\/","title":{"rendered":"Genera\u0163ie \u015fi (ne)\u00eemplinire. Gheorghe Cr\u0103ciun, lectura \u015fi seduc\u0163ia"},"content":{"rendered":"

Teoreticianul fa\u0163\u0103 cu autohtonizarea unei noi episteme<\/strong><\/p>\n

Textele programatice ale lui Gheorghe Cr\u0103ciun din anii \u201980 au fost cu siguran\u0163\u0103 cele care i-au consolidat pozi\u0163ia de teoretician de prim rang al curentului optzecist. \u015ei e interesant cum o grupare precum cea a optzeci\u015ftilor e promi\u0163\u0103toare, din punctul de vedere al alonjei teoretice, doar \u00een formula antologiei Competi\u0163ia continu\u0103. Genera\u0163ia \u201980 \u00een texte teoretice. Optzecismul, pe de alt\u0103 parte, a depins mereu de o legitimizare teoretic\u0103 \u015fi de o afiliere la un curent de g\u00e2ndire occidental. Odat\u0103 cu \u00eenceperea discu\u0163iei despre postmodernism (ini\u0163iat\u0103 \u00een 1986 \u00een numerele 1 \u015fi 2 ale Caietelor critice), se putea vorbi \u015fi despre un postmodernism autohton, cu toate elementele pe care le implic\u0103 aceast\u0103 diferen\u0163iere, a\u015fa cum observa \u015fi Liviu Petrescu: \u201epostmodernismul literar rom\u00e2nesc nu trebuie v\u0103zut ca un fenomen de \u00abmimetism\u00bb cultural; fiindc\u0103, ceea ce este cu deosebire evident, mai cu seam\u0103 \u00een cazul scriitorilor \u00aboptzeci\u015fti\u00bb, este efortul lor de a oferi nu un model cosmopolit al postmodernismului, ci unul organic, ce s\u0103 se afle, adic\u0103, \u00een concordan\u0163\u0103 cu anumite tradi\u0163ii literare \u015fi linii de evolu\u0163ie din literatura rom\u00e2n\u0103\u201c. A\u015fadar, un postmodernism suprapus par\u0163ial curentului optzecist, av\u00e2nd propriul postulat prin care s\u0103 se individualizeze: prevalen\u0163a asupra unei poetici a prozei scurte \u00een dauna poeticii romanului, autenticitatea, afirmarea unei poetici de tip non-mimetic (simulacru), postulatul unui \u201enou umanism\u201c, al unui \u201enou antropocentrism\u201c (Alexandru Mu\u015fina). Confuzia legat\u0103 de existen\u0163a unui postmodernism autohton a fost de la \u00eenceput alimentat\u0103 at\u00e2t de critica vremii, c\u00e2t \u015fi de optzeci\u015fti, chiar dac\u0103 o muta\u0163ie a literaturii rom\u00e2ne a \u00eenceput s\u0103 aib\u0103 loc dinainte de ivirea termenului \u00een spa\u0163iul autohton (Carmen Mu\u015fat a observat foarte bine \u00een Strategiile subversiunii… aceste muta\u0163ii: \u201eprozatorii marcan\u0163i ai genera\u0163iei \u201980 au \u00eenceput s\u0103 vorbeasc\u0103 despre o schimbare major\u0103 \u00een modul de a scrie \u015fi de a g\u00e2ndi literatura cu mult \u00eenainte ca termenul de \u00abpostmodernism\u00bb s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een vocabularul literar sau \u00een con\u015ftiin\u0163a critic\u0103 de la noi\u201c).
\nDe asemenea, s-a tot vorbit, \u00een analizele asupra fenomenului optzecist, despre cum genera\u0163ia \u201980, surprinz\u0103tor de efervescent\u0103 \u015fi de productiv\u0103, at\u00e2t \u00een plan literar, c\u00e2t \u015fi teoretic (\u00een pofida contextului politic al spa\u0163iului autohton), nu a reu\u015fit s\u0103 se concretizeze \u00eentr-o genera\u0163ie la fel de puternic\u0103 precum cea a \u015faizeci\u015ftilor. Aceea\u015fi percep\u0163ie poate fi observat\u0103 \u015fi la membrii din interiorul genera\u0163iei. Nu o dat\u0103, de pild\u0103, Gheorghe Cr\u0103ciun a vorbit despre genera\u0163ia \u201980 \u00een termeni de ratare, incomoditate, dezam\u0103gire. \u00centr-un interviu dat revistei Observator cultural \u00een 2004, acesta depl\u00e2ngea nu literatura unei genera\u0163ii care \u00eel con\u0163inea \u015fi pe el, ci lipsa unei viziuni colective care ar fi putut a\u015feza proiectul optzecist pe o pozi\u0163ie de valoare simbolic\u0103 cel pu\u0163in la fel de mare ca cea a genera\u0163iei precedente: \u201e(…) nu sunt dezam\u0103git de literatura colegilor \u015fi prietenilor mei, care reprezint\u0103 \u2013 n-am nici o \u00eendoial\u0103 \u2013 cea mai vie manifestare a spiritului creator din toat\u0103 literatura noastr\u0103 postbelic\u0103, ci de faptul c\u0103 noi to\u0163i n-am fost \u00een stare (…) s\u0103 \u00een\u0163elegem mai bine \u2013 ca ni\u015fte adev\u0103ra\u0163i europeni \u2013 ce vrem de la literatur\u0103 (\u015fi ce vrem \u00een particular de la literatura rom\u00e2n\u0103) \u015fi s\u0103 ac\u0163ion\u0103m (s\u0103 scriem) \u00een consecin\u0163\u0103\u201c.
\nDe altfel, aceea\u015fi atitudine o g\u0103sim \u015fi \u00een prefa\u0163a primei edi\u0163ii a Competi\u0163iei continue (din 1994), cea mai important\u0103 antologie a genera\u0163iei \u201980. Chiar dac\u0103, sub aspect creativ (prin finalitatea actului creator), genera\u0163ia \u201980 s-a deosebit de avangarda istoric\u0103, animozit\u0103\u0163ile din interiorul grup\u0103rii au fost totu\u015fi un punct comun: \u201eGenera\u0163ia \u201980 se dovede\u015fte o genera\u0163ie incomod\u0103 chiar \u015fi pentru sine. O genera\u0163ie care se submineaz\u0103 din interior. La mijloc sunt orgolii, vanit\u0103\u0163i, incompatibilit\u0103\u0163i valorice \u015fi temperamentale, poate \u015fi interese\u201c. Probabil cea mai pertinent\u0103 simptomatologie a \u201ee\u015fecurilor\u201c genera\u0163iei \u201980 o ofer\u0103 acela\u015fi Gheorghe Cr\u0103ciun, care face o foarte subtil\u0103 analiz\u0103 a recept\u0103rii fenomenului optzecist: \u201e\u00centr-un context \u00een care compromisurile postbelice ale unor mari scriitori rom\u00e2ni interbelici \u015fi petele ro\u015fii din bibliografia creatoare a multor contemporani considera\u0163i de prima linie se constituiau \u00eentr-un profund, de\u015fi nem\u0103rturisit, complex de vinov\u0103\u0163ie a breslei intelectuale, intransigen\u0163a moral\u0103 \u015fi indiferen\u0163a optzeci\u015ftilor fa\u0163\u0103 de \u00abvalorile\u00bb \u015fi temele promovate de propaganda ceau\u015fist\u0103 au fost percepute ca o \u015fans\u0103 a unei posibile redemp\u0163iuni\u201c, dar \u015fi asupra schimb\u0103rii percep\u0163iei dinainte de revolu\u0163ia din 1989: \u201eUlterior lucrurile s-au complicat. Op\u0163iunile morale \u015fi existen\u0163iale ale noilor veni\u0163i n-au reu\u015fit, cu c\u00e2teva fericite excep\u0163ii, s\u0103 se transforme \u00eentr-o f\u0103\u0163i\u015f\u0103 atitudine contestatar\u0103 \u00een plan politic, cum poate toat\u0103 lumea a\u015ftepta. Religia textului \u015fi a adev\u0103rului estetic s-au dovedit mai importante dec\u00e2t principiul respingerii directe a unei realit\u0103\u0163i inacceptabile \u015fi optzeci\u015ftii au putut p\u0103rea la un moment dat o genera\u0163ie de gr\u0103m\u0103tici, cu gustul mai mult al bibliotecii dec\u00e2t al vie\u0163ii, m\u00e2nat\u0103 \u00eenainte de imprevizibile puseuri de iconoclastie avangardist\u0103\u201c.
\nCorporalitate \u015fi umanism vitalist<\/strong>
\nPrincipal promotor al optzecismului, Gheorghe Cr\u0103ciun contribuie la consolidarea noii genera\u0163ii prin c\u00e2teva texte-program extrem de bine articulate, adunate \u00een antologia Competi\u0163ia continu\u0103: Genera\u0163ia \u201980 \u00een texte teoretice. De remarcat faptul c\u0103 aceste texte reprezint\u0103 o extensie, \u00een form\u0103 teoretic\u0103 legitimatoare, a \u00eentregii poetici a lui Gheorghe Cr\u0103ciun. Astfel, unul dintre texte, cu un profund caracter de manifest (o analogie cu poetica manifestelor avangardiste nu e deloc deplasat\u0103), Arhipelagul \u201970-\u201980 \u015fi noul flux, porne\u015fte \u00een c\u0103utarea noului sens al noii literaturi, situat\u0103, din punctul de vedere al scriitorului bra\u015fovean, sub semnul unui eclectism cultural parodic-ironic. F\u0103r\u0103 a face specula\u0163ii \u00een jurul unui posibil precedent teoretic protocronist prezent \u00een textele teoretice ale optzeci\u015ftilor, Carmen Mu\u015fat observ\u0103 totu\u015fi anumite caracteristici ale postmodernismului \u00een acest text identice cu cartea lui Ihab Hassan, The Dismemberment of Orpheus. La nivel stilistic, structura acestui prim text programatic poate c\u0103dea sub inciden\u0163a unei contamin\u0103ri discursive preluate de la \u00eens\u0103\u015fi literatura pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 o legitimeze \u015fi cap\u0103t\u0103 o retoric\u0103 proprie: \u201eAsumarea realului printr-un limbaj con\u015ftientizat (\u00een opozi\u0163ie cu prolificitatea m\u00e2nuitorilor de cli\u015fee \u015fi de locuri comune) nu are cum s\u0103 fie o abera\u0163ie. (…) Sondarea unei lumi de o extraordinar\u0103 complexitate, \u00een care structurile sociale cunosc o dinamic\u0103 f\u0103r\u0103 precedent \u00een care stresul psihic, procesul RTS, bombardamentul informa\u0163ional, agresiunea mediului tehnologic asupra senzorialului, sincoparea fluxului mental sunt eviden\u0163e ale cotidianului, pretinde, de cele mai multe ori, construirea din mers a uneltelor de lucru, recondi\u0163ionarea procedeelor literare preexistente sau dinamitarea lor, modificarea rapid\u0103 a perspectivelor de percep\u0163ie \u015fi emitere a discursului, apelul la documentul brut \u015fi la vocabularul limbajelor specializate, concentrarea pe formele de manifestare ale limbajului oral, adaptarea mi\u015fc\u0103rii sintactice la ritmul povestirii, relat\u0103rii, analizei, la ritmul textu\u0103rii \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103\u201c.
\nMult mai interesant e, \u00een schimb, articolul Autenticitatea ca metod\u0103 de lucru, \u00een care Gheorghe Cr\u0103ciun discut\u0103 despre autenticitate \u00een termenii unei categorii literare definitoare pentru scriitura optzecist\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t aceast\u0103 autenticitate echivala valoric, \u00een r\u00e2ndul genera\u0163iei \u201980, cu actualitatea, cu prezentul istoric: \u201eDe remarcat c\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte proza rom\u00e2neasc\u0103 travers\u0103m \u00een momentul de fa\u0163\u0103 o stare a con\u015ftiin\u0163ei literare pentru care autenticitatea este \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 cuv\u00e2nt de ordine ca \u015fi actualitatea\u201c. \u00cens\u0103 aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 de supralicitare (cite\u015fte idealizare) a prezentului este mai degrab\u0103 obsesia modernului dec\u00e2t a postmodernului. Nu g\u0103sim oare, aici, o atitudine compatibil\u0103 (retoric) cu schema \u201eexasper\u0103rii creatoare\u201c pe care Geo Bogza o propunea \u00een celebrul s\u0103u manifest din 1931? La fel cum for\u0163a grup\u0103rii de la unu venea din \u201eputernicele diferen\u0163ieri organice, din situarea noastr\u0103 prin temperament, dintr-odat\u0103 \u00een c\u00e2mpul magnetic al polului patron\u00e2nd activit\u0103\u0163i \u00een perpetu\u0103 r\u0103zvr\u0103tire \u00eempotriva oric\u0103rei a\u015fez\u0103ri \u00een confortabil, \u00eempotriva \u00eens\u0103\u015fi a \u00eentregii literaturi al c\u0103rui mobil este tocmai o r\u00e2vnire a confortabilului\u201c, \u015fi genera\u0163ia \u201980 profesa, pentru prima dat\u0103 \u00een jum\u0103tate de secol, o nou\u0103 \u201epriz\u0103 la real\u201c, plusat\u0103 de o ideatic\u0103 nou\u0103, afin\u0103 principiilor discutate de G\u00e9rard Genette \u00een a sa Introducere \u00een arhitext (principiile la care ne referim sunt cele legate de acele forme literare a c\u0103ror literaritate este condi\u0163ionat\u0103 de circumstan\u0163e): \u201eO nou\u0103 form\u0103 de autenticitate devine astfel posibil\u0103, una situat\u0103 \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 sub zodia experimentului, a cercet\u0103rii spa\u0163iilor albe\u201c. \u00cen fine, ultimul text \u015fi poate cel mai ilustrativ pentru legitimarea mai mult a poeticii proprii dec\u00e2t a literaturii optzeciste \u00een ansamblul ei, Trup \u015fi liter\u0103, anun\u0163\u0103 (chiar dac\u0103 \u00een form\u0103 incipient\u0103) acea literatur\u0103 profund corporal\u0103 pe care o va reda, mai t\u00e2rziu, \u00een romanele sale, pe de-o parte, \u015fi proiectul de \u201ereinterpretare a prozei rom\u00e2ne\u015fti contemporane \u2013 (…) Pactul somatografic\u201c (Ion Bogdan Lefter), pe de alt\u0103 parte: \u201eDin conflictul dintre trup \u015fi liter\u0103, dintre corporal \u015fi scriptural, dintre senza\u0163ie \u015fi intelec\u0163ie, din acest contradictoriu dinamism \u00een logica fiin\u0163ei noastre (alfabetizate!), pasibil la fiecare pas pe h\u00e2rtie de o iluzorie sintetizare, se constituie, se deconstituie \u015fi se reconstituie substan\u0163a literaturii, permanen\u0163a \u015fi remanen\u0163a sa estetic\u0103\u201c. Autorul identific\u0103, \u00een acela\u015fi text, \u015fi acele zone de ruptur\u0103 \u00een care, \u201e\u00een ac\u0163iunea de explorare a limitelor dicibilului trupul \u015fi litera se angajeaz\u0103 \u00eentr-o foarte prolific\u0103 simbioz\u0103\u201c. Aceea\u015fi simbioz\u0103 este probat\u0103 \u015fi \u00een romanele sale, de altfel, c\u0103ci \u201eregen\u0163a literarului asupra corporalului nu \u00eenceteaz\u0103 nici un moment s\u0103 fie par\u0163ial\u0103, iluzorie \u015fi provizorie, tocmai pentru c\u0103 trupul e viu \u015fi litera nu, tocmai pentru c\u0103 trupul \u015ftie \u00eentotdeauna mai multe despre lume \u015fi limb\u0103 \u015fi e mai bogat \u00een sensuri poten\u0163iale dec\u00e2t orice literatur\u0103 efectiv\u0103\u201c, iar modalitatea prin care autorul Compunerilor cu paralele inegale extinde aceast\u0103 simbioz\u0103 este printr-o autenticitate dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la ultimele consecin\u0163e, c\u0103ci numai \u201eexperien\u0163a sa (a discursului narativ, n. m.) personal\u0103 a lumii poate deveni un centru de greutate al actului narativ, o for\u0163\u0103 polarizatoare, un factor ordonator \u015fi un stimul al operei (…). A\u015fadar, autobiografia ca material simptomatic, esen\u0163ial\u201c.
\nConsecven\u0163a unei obsesii <\/strong>
\nfunciare. \u201ePactul somatografic\u201c<\/strong>
\n\u00cen cazul lui Gheorghe Cr\u0103ciun ar fi \u00eens\u0103 riscant s\u0103 vorbim despre romanele sale \u00een termeni de autofic\u0163iune (a\u015fa cum, bun\u0103oar\u0103, Serge Doubrovsky a definit-o, chiar dac\u0103 ludic, pe coperta a patra a c\u0103r\u0163ii sale, Fils, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1977). O dat\u0103 pentru c\u0103, a\u015fa cum a semnalat Vincent Colonna, c\u00e2\u0163i autori, tot at\u00e2tea tipuri de autofic\u0163iuni, iar \u00een al doilea r\u00e2nd pentru c\u0103 exegezele dedicate avatarurilor autobiografiei nu au fost probabil pe deplin cunoscute spa\u0163iului rom\u00e2nesc al anilor \u201980. Mai potrivit\u0103 ni se pare, \u00een schimb, distinc\u0163ia cu care Mihaela Ursa opereaz\u0103 \u00een analiza prozei optzeciste: \u201e\u00cen contextul scrisului optzecist (…) vechea distinc\u0163ie dintre eul biografic \u015fi eul social (…) dispare, iar autorul \u0163ine cu orice pre\u0163 s\u0103-\u015fi autentifice fic\u0163iunea prin propria existen\u0163\u0103, cel mai adesea transcris\u0103 \u00een jurnal. Astfel, devine posibil un nou contract de verosimilitate \u00eentre scriitor \u015fi cititor, acesta din urm\u0103 put\u00e2nd s\u0103 atribuie fiin\u0163ei concrete a autorului declara\u0163iile eului fic\u0163ional\u201c. \u00cens\u0103 intui\u0163iile lui Gheorghe Cr\u0103ciun r\u0103m\u00e2n viabile chiar \u015fi \u00een zilele noastre \u015fi sunt cu at\u00e2t mai interesante cu c\u00e2t putem crea paralele destul de pertinente \u00eentre felul \u00een care acesta a perceput muta\u0163iile discursului literar \u015fi exegezele pe care autori precum Philippe Lejeune, G\u00e9rard Gennette sau Vincent Colonna le-au dedicat acestui fenomen \u00een anii \u201970-\u201980.
\nPactul somatografic reprezint\u0103, cum am spus, o concretizare a ideilor propuse \u00een studiul Trup \u015fi liter\u0103. Gramatologiei, ca studiu al Literei, \u00eei este \u00een sf\u00e2r\u015fit opus\u0103 somatografia ca studiu al Trupului \u00een scriitur\u0103. Nevoia de a oferi un studiu aplicat acestei componente este motivat\u0103 \u00een articolul-program ce deschide seria Pactului somatografic: \u201ePe cititor nu-l intereseaz\u0103 dec\u00e2t \u00een rare cazuri motiva\u0163iile scrisului. Citind un roman, el caut\u0103 o poveste, o atmosfer\u0103, personaje, lumi, viziuni, un tip de imaginar, o anume culoare a limbajului, psihologii \u015fi cutume, \u00een sf\u00e2r\u015fit, tot ceea ce l-ar putea captiva. El caut\u0103, de fapt, seduc\u0163ia\u201c. Demersul lecturii lui Gheorghe Cr\u0103ciun este \u00een mod v\u0103dit unul senzualist, aflat \u00een siajul teoriei barthesiene a lecturii: \u201eSuferin\u0163a, neputin\u0163a, dilemele, c\u0103derile \u015fi izb\u00e2nzile, r\u0103t\u0103cirile, disper\u0103rile \u015fi juis\u0103rile celui pornit \u00een c\u0103utarea limitei formeaz\u0103, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, ingredientele seduc\u0163iei\u201c. Teoria (sau teorema) lui Gheorghe Cr\u0103ciun este ambi\u0163ioas\u0103: c\u0103utarea ineditului stilistic la fiecare autor analizat, merg\u00e2nd pe ideea c\u0103 \u201emotiva\u0163iile scrisului sunt \u00een majoritatea cazurilor de natur\u0103 corporal\u0103. \u00cen raportul dintre eul scriitural \u015fi text, corpul poate p\u0103rea un lest, un surplus, un atavism inutil. Pactul somatografic la care m\u0103 g\u00e2ndesc aici salveaz\u0103 corpul de la sacrificiu \u015fi d\u0103 astfel corporalitate lumii scrise\u201c. O incursiune, a\u015fadar, \u00een analiza diferitelor \u201egrade de somatizare\u201c prezente \u00een c\u0103r\u0163ile unor autori precum Mircea Horia Simionescu, Simona Popescu, \u015etefan Agopian, Gabriela Adame\u015fteanu, Radu Petrescu sau Mircea Nedelciu. Demonstra\u0163ia acestei serii tinde \u00eens\u0103 spre izolarea, adeseori for\u0163at\u0103, a unor m\u0103rci de \u201esomatizare\u201c care nu reprezint\u0103 tr\u0103s\u0103turi definitorii ale fiec\u0103rui autor analizat. Caren\u0163ele demonstrative sunt rapid \u201erezolvate\u201c printr-o l\u0103rgire a orizontului interpretativ: \u201eMecanismele interne ale scriiturii sunt uneori at\u00e2t de sofisticate, \u00eenc\u00e2t doar c\u00e2te o revela\u0163ie nea\u015fteptat\u0103 le poate par\u0163ial clarifica\u201c (\u00een treac\u0103t fie spus, revela\u0163ia a \u00eent\u00e2rziat, timp de dou\u0103sprezece \u201eepisoade\u201c, s\u0103 mai apar\u0103).
\nFie c\u0103 discut\u0103 proza lui Mircea Horia Simionescu \u00een termenii unei \u201estrategii de ap\u0103rare\u201c (confirm\u00e2ndu-\u015fi teza \u201eevazionismului narativ\u201c din articolul programatic) sau realizeaz\u0103 sinteze foarte subtile asupra corporalit\u0103\u0163ii prezente \u00een scriitura Simonei Popescu (\u201edevenirile feminit\u0103\u0163ii sunt, \u00eentr-un fel, devenirile unor campuri corporale de acut\u0103 sensibilitate, construite pe aspira\u0163ia completitudinii dintre animus \u015fi anima, \u015fi specifice umanului \u00een general, cu toate straturile sale antropo-ontologice\u201c), nu putem sc\u0103pa de senza\u0163ia c\u0103, \u00een cazul celorlal\u0163i scriitori selecta\u0163i de Gheorghe Cr\u0103ciun pentru seria Pactului somatografic, teza corporalit\u0103\u0163ii \u201esomatografizante\u201c pare s\u0103 sufere numeroase decupaje \u015fi revizuiri pentru a putea fi potrivit\u0103, ca o c\u0103ma\u015f\u0103 prea larg\u0103, unui corp mai mult sau mai pu\u0163in adecvat demersului interpretativ. E cazul analizei asupra operei lui Radu Petrescu, unde Gheorghe Cr\u0103ciun g\u0103se\u015fte, prin recurs la o anecdot\u0103 privind biografia autorului Ocheanului \u00eentors, o metod\u0103 facil\u0103 de a-\u015fi plia discursul pentru a putea vorbi despre corporalitate: \u201eBiografic vorbind, Radu Petrescu e o fiin\u0163\u0103 cu totul special\u0103. Pentru el, o durere de m\u0103sea e o form\u0103 de plictiseal\u0103, dar e de ajuns s\u0103 vad\u0103 la Londra, \u00een Tate Galery, Meninele lui Velasquez \u00een original pentru a-l apuca durerile abdominale. E o natur\u0103 haptic\u0103 (sensibil\u0103 la cele mai mici pulsiuni \u015fi reprezent\u0103ri ale corpului interior), pe care \u00eens\u0103 cultura, lectura, caligrafia, desenul, scrisul \u00een act o disciplineaz\u0103\u201c. Demonstra\u0163ia e, mai departe, neconving\u0103toare: \u201eLiteratura propriu-zis\u0103 a autorului (\u00een primul r\u00e2nd cele dou\u0103 romane ale sale, Matei Iliescu \u015fi Ce se vede) pare departe de aceast\u0103 prim\u0103 treapt\u0103 corporal\u0103. Ceea ce deruteaz\u0103 \u015fi inhib\u0103 e caracterul lor foarte lucrat\u201c (subl. m.). La fel de contradictorie e concluzia criticului bra\u015fovean asupra scriiturii lui Radu Petrescu. Dac\u0103 prin corporalitate \u00een\u0163elegem acea motiva\u0163ie visceral\u0103 a scriiturii, autorul ales e departe de a putea fi clasat sub auspiciile \u201epactului somatografic\u201c doar prin jurnalele sale: \u201eNu s-a observat \u00eenc\u0103 destul c\u0103 toate preocup\u0103rile conexe ale autorului (…) nu fac dec\u00e2t s\u0103 dea mai mult\u0103 for\u0163\u0103 scrisului s\u0103u, care constituie un continuu r\u0103zboi cu dezordinea, demonicul, visceralitatea, morbidul, absurdul gesturilor, ur\u00e2\u0163enia, detritusul uman\u201c.
\nAstfel, calupul de scriitori interpreta\u0163i \u00een cheia \u201epactului somatografic\u201c ofer\u0103 doar un prilej de a expune propriile considera\u0163ii estetice privitoare la corporalitate: \u201eStilul nu se asum\u0103 existen\u0163ial, ci estetic. Scriitura, \u00een schimb, e energetic\u0103, instabil\u0103, proteic\u0103. E o func\u0163ie a fiin\u0163ei celui care scrie. Scriitura disloc\u0103 \u015fi absoarbe \u00een fluxul ei straturi semnificative de subcon\u015ftient \u015fi visceralitate. E corporal\u0103, e modificatoare \u015fi de cele mai multe ori sparge grani\u0163e \u015fi tabuuri estetice\u201c. Intui\u0163iile referitoare la proza lui \u015etefan Agopian sunt, \u00een schimb, pertinente. Cu un titlu mai mult dec\u00e2t potrivit (Made by laboratoarele Agopian. Corpuri difuze, ac\u0163iuni statice, scriitura autofag\u0103), Gheorghe Cr\u0103ciun observ\u0103 \u00een textul dedicat prozatorului de origine armean\u0103 c\u0103derea \u00een manier\u0103 a unui scriitor pentru care Literatura poate fi creat\u0103 \u00een atelier: \u201e(…) autorul nu este un imaginativ de prim\u0103 instan\u0163\u0103, ci un manierist oper\u00e2nd bricolaje \u00eentr-un spa\u0163iu de obiecte non-reale selectate cu un redutabil rafinament\u201c. Acelea\u015fi for\u0163\u0103ri ale tezei sunt prezente \u015fi \u00een textul dedicat lui Mircea Nedelciu: \u201eceea ce (…) pare simptomatic \u00een scrisul lui Mircea Nedelciu chiar de la \u00eenceputurile sale este refuzul corpului intim, al corpului subiectiv ca alternativ\u0103 identitar\u0103 la presiunile lumii exterioare\u201c. Gheorghe Cr\u0103ciun observ\u0103 corect c\u0103 urmele corporalit\u0103\u0163ii \u00een proza lui Mircea Nedelciu se afl\u0103 doar \u201e\u00een varianta corpului ac\u0163ional \u015fi a corpului-mas\u0103\u201c, a unei utopii corporale \u00een care \u201ecorpul intim (cu toate reac\u0163iile, frustr\u0103rile \u015fi aspira\u0163iile sale) este un obiect imposibil de verbalizat, pentru c\u0103 verbalizarea e rezultatul unei rela\u0163ii sociale \u015fi nu un privilegiu al subiectivit\u0103\u0163ii\u201c (vizibile doar \u00een Tratament fabulatoriu). Probabil de aceea, con\u015ftient de neajunsurile teoriei sale, Gheorghe Cr\u0103ciun opteaz\u0103 pentru o defini\u0163ie mai lax\u0103 a \u201esomatografiei\u201c literare: \u201ePactul somatografic este un pact al c\u0103ut\u0103rii de sine care presupune, de la un autor la altul, grade diferite de sublimare a materiei \u00een spirit\u201c. \u00cen fine, seria Pactului somatografic se \u00eencheie (e \u00eentrerupt\u0103 din motive biografice cunoscute) cu o analiz\u0103 asupra prozei Gabrielei Adame\u015fteanu, o autoare tributar\u0103 filonului romanesc modernist (Hortensia-Papadat Bengescu, Camil Petrescu) \u015fi asupra c\u0103reia teza corporalit\u0103\u0163ii este cu at\u00e2t mai inadecvat\u0103 cu c\u00e2t personajele din romanele sale sunt aproape \u00een exclusivitate supuse unui determinism psiho-social care \u00eempiedic\u0103 orice interpretare \u00een cheie \u201esomatografic\u0103\u201c a acestei scriituri. Un demers \u00eendr\u0103zne\u0163, care s-ar fi potrivit mult mai bine unei proze rom\u00e2ne\u015fti \u00eenc\u0103 tinere pe vremea c\u00e2nd seria a fost scris\u0103 \u015fi care a beneficiat de o demonstra\u0163ie insuficient de conving\u0103toare mai degrab\u0103 din cauza calupului de autori selecta\u0163i dec\u00e2t din ra\u0163iuni argumentative.
\n\u00cens\u0103 cel mai important aspect al textelor teoretice ale lui Gheorghe Cr\u0103ciun, cu toate neajunsurile acestora, nu rezult\u0103 din formulele inedite pe care le probeaz\u0103, ci din consecven\u0163a cu care \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 registrele \u015fi viziunea asupra literaturii. Astfel, dac\u0103 e s\u0103 lu\u0103m o carte precum Pactul somatografic, putem din capul locului s\u0103 identific\u0103m acelea\u015fi afinit\u0103\u0163i interpretative, \u00een \u00eentreg demersul seriei, pe care scriitorul bra\u015fovean le-a avut din anii \u201980. Ajunge s\u0103 parcurgem textele-manifest din Competi\u0163ia continu\u0103 pentru a observa c\u0103 Pactul somatografic reprezint\u0103 concretizarea, \u00een form\u0103 final\u0103 teoretizat\u0103 (de\u015fi neterminat\u0103), a ceea ce Mihaela Ursa numea \u201eobsesia corporalit\u0103\u0163ii, (…) a motiv\u0103rii viscerale a scrisului\u201c. Un exemplu elocvent de critic care \u015fi-a bazat discursul pe acumularea \u015fi apoi decantarea teoriilor literare cu care a intrat \u00een contact, f\u0103r\u0103 a pierde niciodat\u0103 din vedere finalitatea literaturii \u2013 a\u015fadar, un autor care a propus un model de bricolaj teoretic ce tindea spre rezolvarea marilor ei probleme.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Teoreticianul fa\u0163\u0103 cu autohtonizarea unei noi episteme Textele programatice ale lui Gheorghe Cr\u0103ciun din anii \u201980 au fost cu siguran\u0163\u0103 cele care i-au consolidat pozi\u0163ia de teoretician de prim rang al curentului optzecist. \u015ei e interesant cum o grupare precum cea a optzeci\u015ftilor e promi\u0163\u0103toare, din punctul de vedere al alonjei teoretice, doar \u00een formula… Cite\u0219te mai mult »Genera\u0163ie \u015fi (ne)\u00eemplinire. Gheorghe Cr\u0103ciun, lectura \u015fi seduc\u0163ia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[14504,14503,14502],"class_list":["post-23652","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pactul-somatografic","tag-optzecismul","tag-textele-programatice-gheorghe-craciun"],"views":1125,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23652","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23652"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23652\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23655,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23652\/revisions\/23655"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23652"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23652"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23652"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}