{"id":23640,"date":"2015-06-13T15:38:28","date_gmt":"2015-06-13T13:38:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23640"},"modified":"2015-06-13T15:38:28","modified_gmt":"2015-06-13T13:38:28","slug":"o-etopee-postmoderna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-etopee-postmoderna\/","title":{"rendered":"O etopee postmodern\u0103"},"content":{"rendered":"

sau <\/strong><\/p>\n

Despre \u201eun pluton de execu\u0162ie\u201d inventat \u015ei o fabul\u0102 \u015eugubea\u0162\u0102 despre un adulter care n-a avut loc<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Citesc \u00een Adev\u0103rul din 2 iunie a.c. un articol semnat de D-na Simona Chi\u0163an cu un titlu menit s\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nte chiar \u015fi pe diavolii cei mai experimenta\u0163i, st\u00e2lpii iadului: Academia nu se dezice de \u201eplutonul de execu\u0163ie\u201d al lui Nicolae Breban. \u015ei, pentru ca spaima cititorilor s\u0103 fie deplin\u0103, autoarea aduce \u00een subtitlul articolului preciz\u0103ri \u015fi mai \u00eenfrico\u015f\u0103toare: \u201eScandal. Academia Rom\u00e2n\u0103 nu se delimiteaz\u0103 de afirma\u0163iile lui Nicolae Breban, conform c\u0103ruia \u00abHoria Patapievici \u015fi Gabriel Liiceanu ar trebui \u00eempu\u015fca\u0163i\u00bb, pe motiv c\u0103 declara\u0163ia respectiv\u0103 nu a fost f\u0103cut\u0103 \u00een aula \u00eenaltului for, ci la un post
\nde televiziune\u201d\u2026<\/p>\n

Cum\u00a0 numele meu apare \u00een aceast\u0103 nara\u0163iune neagr\u0103, \u00eencerc \u00een cele ce urmeaz\u0103 s\u0103 dau, pe scurt, unele explica\u0163ii pentru cei interesa\u0163i de adev\u0103r \u015fi mai pu\u0163in de istorii poli\u0163iste \u015fi de fabule deocheate cu subiect academic. \u00cencerc, totodat\u0103, s\u0103-i r\u0103spund \u015fi lui Roman-Horia Patapievici, filosof (cum anun\u0163\u0103 articolul din Adev\u0103rul) implicat \u00een chip direct \u00een aceast\u0103 istorie care, dup\u0103 c\u00e2t se vede, agit\u0103 spiritul intelighen\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti la \u00eenceputul acestei veri.
\nA\u015fadar: Scandal, pluton de execu\u0163ie \u00een Academia Rom\u00e2n\u0103 condus de scriitorul academician Nicolae Breban, scrisoarea de protest a Dlui Gabriel Liiceanu, fabula \u015fugubea\u0163\u0103 a foarte \u015fugub\u0103\u0163ului deputat Theodor Paleologu \u015fi, evident, articolul din Adev\u0103rul care culpabilizeaz\u0103 Academia Rom\u00e2n\u0103, \u00eenc\u0103 din titlul \u015fi subtitlul dezvoltat al articolului, c\u0103 nu se delimiteaz\u0103 de plutonul de execu\u0163ie \u015fi de conduc\u0103torul lui\u2026 Toate acestea par capitole dintr-un roman poli\u0163ist care n-a fost \u00eens\u0103 scris. Din fericire sau din p\u0103cate, depinde pe ce pozi\u0163ie te fixezi.
\nCum n-am timp azi s\u0103 citesc nara\u0163iuni de acest fel \u015fi nici s\u0103 imaginez fabule scabroase, m\u0103 rezum s\u0103 spun c\u0103 Academia Rom\u00e2n\u0103 nu are de ce s\u0103 se dezic\u0103 \u015fi nu are de ce s\u0103 se delimiteze, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, pentru c\u0103 \u201eplutonul de execu\u0163ie\u201d n-a existat \u015fi n-am auzit s\u0103 fi existat vreodat\u0103 \u00een Academia Rom\u00e2n\u0103, iar marele scriitor rom\u00e2n Nicolae Breban n-a spus \u00een Academia Rom\u00e2n\u0103 ceea ce i se imput\u0103 c\u0103 a spus. A\u015fa cum i-am explicat \u00een prealabil \u015fi jurnalistei de la Adev\u0103rul, atunci c\u00e2nd m-a consultat asupra acestei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, Nicolae Breban n-a amenin\u0163at \u00een prezen\u0163a colegilor s\u0103i c\u0103 vrea s\u0103 \u00eempu\u015fte pe cineva pentru c\u0103 nu este de acord cu el, a vorbit doar \u00een \u015fedin\u0163a Sec\u0163iei de Filologie \u015fi Literatur\u0103 de atitudinea I.C.R.,\u00a0 sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, fa\u0163\u0103 de cultura na\u0163ional\u0103 \u015fi fa\u0163\u0103 de valorile rom\u00e2ne\u015fti. \u00ce\u015fi prezentase deja, \u00eentr-o form\u0103 amplificat\u0103, punctul de vedere \u00eentr-o emisiune TV \u015fi solicita, acum, ca Academia Rom\u00e2n\u0103 s\u0103 intervin\u0103 mai des \u015fi \u00eentr-un chip mai categoric \u00een societatea rom\u00e2neasc\u0103 atunci c\u00e2nd este vorba de limb\u0103, tradi\u0163ii spirituale, na\u0163iune, identitate cultural\u0103\u2026 Cine a r\u0103st\u0103lm\u0103cit aceste opinii, \u00een fond, juste, r\u0103u a f\u0103cut. Le-a schimbat sensul, le-a mistificat \u015fi, iat\u0103, a produs scandalul pe care cei interesa\u0163i l-au amplificat \u015fi cer acum socoteal\u0103 Academiei pentru ceva ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat. Deputatul cu fantezia slobod\u0103 (reputat pentru \u201eplea\u015fca\u201d norocoas\u0103 ce ar fi c\u0103zut pe capul na\u0163iei noastre latine \u00een ultimii zece ani) m\u0103rturise\u015fte c\u0103 \u015ftie sigur, av\u00e2nd \u201edou\u0103 surse\u201d, c\u0103 Nicolae Breban a cerut \u00eempu\u015fcarea lui Horia-Roman Patapievici \u015fi a lui Gabriel Liiceanu. Nu cunosc sursele Dlui Paleologu, dar \u00eel pot \u00eencredin\u0163a c\u0103 \u00een privin\u0163a celor discutate la Sec\u0163ia de Filologie-Literatur\u0103 sursele lui sunt mincinoase, iar fabula lui cu adulterul de pe canapeaua din sufragerie\u2026 este f\u0103r\u0103 haz, pot spune chiar c\u0103 este de prost gust\u2026 \u201eFaptul c\u0103 un academician \u00ee\u015fi permite s\u0103 fac\u0103 asemene acuza\u0163ii, oriunde le-ar face, r\u0103m\u00e2ne extrem de grav\u201d \u2013 scrie el \u015fi trage \u00een\u0163elept\u00a0 morala fabulei: \u201eadulterul r\u0103m\u00e2ne adulter\u201d. Las morala fabulei deoparte (e sublim\u0103, dac\u0103 n-ar fi a\u015fa de caraghioas\u0103) \u015fi, pentru c\u0103 Dl Th. Paleologu se bag\u0103 \u00een at\u00e2t de multe lucruri \u015fi ne comunic\u0103 at\u00e2tea \u00een\u0163elepciuni, l-a\u015f \u00eentreba: dar dac\u0103 adulterul n-a avut loc, dar dac\u0103 Nicolae Breban n-a propus \u00eempu\u015fcarea lui Horia-Roman Patapievici pentru ceea ce el a scris despre poporul \u015fi limba rom\u00e2n\u0103, dar dac\u0103 totul este o mistificare \u015fi acuza\u0163iile sunt nedrepte? Un \u00een\u0163elept adev\u0103rat ar trebui s\u0103 ia \u00een calcul \u015fi aceast\u0103 posibilitate\u2026 Dac\u0103 n-o ia \u015fi merge pe surse nesigure, atunci\u2026 atunci ne afl\u0103m \u00een treab\u0103 \u015fi construim fabule licen\u0163ioase\u2026
\nTot din Adev\u0103rul, aflu c\u0103 Dl Gabriel Liiceanu intervine \u015fi el \u00een afacerea \u201eplutonului de execu\u0163ie\u201d \u015fi trimite o scrisoare Academicianului Valentin Vlad, pre\u015fedintele Academiei, cer\u00e2nd l\u0103muriri pe un ton autoritar \u015fi \u00eentr-un stil al urgen\u0163ei maxime. Citind-o, mi-am dat seama c\u0103 este vorba de ceea ce \u00een vechea retoric\u0103 se cheam\u0103 etopee: istoria unei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u00eenchipuite, cum este ultimul capitol din \u00cenv\u0103\u0163\u0103turile lui Neagoe c\u0103tre fiul s\u0103u Teodosie. Deosebirea, mare, este c\u0103 etopeea la care m\u0103 refer are un caracter profund religios \u015fi moral, pe c\u00e2nd nara\u0163iunea de acum (sau ce-o fi ea) se ocup\u0103 de eroi s\u00e2ngero\u015fi, instig\u0103ri la crim\u0103 \u015fi condamn\u0103ri la moarte. Sunt nevoit s\u0103-l dezam\u0103gesc, de la \u00eenceput, pe autorul scrisorii. \u00cen \u015fedin\u0163a Sec\u0163iei de Filologie \u015fi Literatur\u0103 n-a venit vorba de el. \u00cemi vine s\u0103 cred c\u0103 se bag\u0103 singur \u00een seam\u0103. Nicolae Breban n-a putut s\u0103 sugereze, nici metaforic m\u0103car, lichidarea directorului Editurii Humanitas pentru c\u0103 de data aceasta (cel pu\u0163in de data aceasta) N. Breban nu i-a acordat aten\u0163ia cuvenit\u0103. A\u015fa c\u0103 problema cu \u201eplutonul de execu\u0163ie\u201d, cu \u201emoartea lui Liiceanu\u201d, analogia cu venirea minerilor \u00een capital\u0103 etc. \u2013 toate cad \u00een gol. Adic\u0103 \u00een retoric\u0103. Pot s\u0103-l asigur pe Dl Liiceanu c\u0103 se \u00een\u015fal\u0103 \u015fi c\u0103 apocalipsa pe care o imagineaz\u0103 \u00een scrisoarea lui n-a avut loc \u00een spa\u0163iul Academiei Rom\u00e2ne. Dac\u0103 o s\u0103 apar\u0103, cumva, \u00eentr-o zi, o s\u0103 \u00eencerc s\u0103-l \u0163in la curent. \u015ei pentru c\u0103 \u00een epistola lui citeaz\u0103 numele academicianului Grigore Br\u00e2ncu\u015f, intelectual, \u00eentr-adev\u0103r, integru \u015fi specialist de prim\u0103 m\u00e2n\u0103 \u00een sfera filologiei rom\u00e2ne\u015fti, a\u015f sugera s\u0103-l consulte direct pentru a afla ce s-a \u00eent\u00e2mplat, cu adev\u0103rat, \u00een sec\u0163ia Academiei din care face parte \u015fi \u00een ce proz\u0103 insalubr\u0103, de un fantastic \u00eentunecat, vor s\u0103-l introduc\u0103 unele victime \u00eenchipuite, \u00een pierdere de notorietate.
\nApropo de victime \u015fi de agresori, de \u201eplutoane\u201d, de adulterul \u015fi de \u201episica\u201d Dlui Paleologu ce este mutat\u0103 de la televiziune la Academie \u015fi de replicile date de fanii Dlui Liiceanu care, dup\u0103 c\u00e2te \u00een\u0163eleg, se simt \u00eenfrico\u015fa\u0163i de Nicolae Breban \u015fi de vorbele pe care le-ar fi spus \u00eentre \u201ezidurile Academiei\u201d\u2026 Dl Liiceanu \u00eemi repro\u015feaz\u0103, \u00een mesajul trimis pre\u015fedintelui Academiei, c\u0103 eu, ascult\u00e2nd pe N. Breban, nu m-am gr\u0103bit s\u0103 sun la 112 sau s\u0103-l dau afar\u0103 din sal\u0103 dup\u0103 ce el n-a spus ceea ce Dl Liiceanu spune c\u0103 ar fi spus. N-am sunat, adev\u0103rat, nic\u0103ieri, \u00eent\u00e2i, pentru c\u0103 nu aveam de ce \u015fi, \u00een al doilea r\u00e2nd, nu este \u00een tradi\u0163ia Academiei s\u0103-i iei vorba din gur\u0103 unui om care vorbe\u015fte \u015fi, nici atunci c\u00e2nd nu e\u015fti de acord cu ideile lui, s\u0103 chemi poli\u0163ia sau ambulan\u0163a. \u00cen\u0163eleg ironia Dlui Liiceanu, dar pot s\u0103-i spun c\u0103 ea cade al\u0103turi\u2026 iar c\u00e2nd \u00eenlocuie\u015fte ironia cu indignarea, iar\u0103\u015fi nu prinde nota bun\u0103 (\u201eceilal\u0163i, \u00eenfrico\u015fa\u0163i, au t\u0103cut m\u00e2lc, f\u0103c\u00e2ndu-se, astfel, complici cu cele petrecute sub ochii\u00a0 lor\u201d). Ceilal\u0163i, adic\u0103 membrii Sec\u0163iei care nu s-au ridicat \u00een picioare, n-au protestat contra \u201evorbitorului setos de s\u00e2nge\u201d\u2026 O fantezie c\u00e2t se poate de sumbr\u0103. Au t\u0103cut, cum zice delicat Dl Liiceanu \u201em\u00e2lc\u201d \u015fi nu s-au repezit s\u0103-l reprime \u201egol\u0103ne\u015fte\u201d (vorba este a peti\u0163ionarului, \u00een continuare) pe vorbitorul setos de s\u00e2nge pentru c\u0103 nu era cazul. Vorbitorul nu ar\u0103ta c\u0103 vrea s\u0103 verse s\u00e2nge nevinovat\u00a0 \u015fi,\u00a0 \u00een genere, la Academie, c\u00e2nd unul vorbe\u015fte \u2013 ceilal\u0163i \u00eel ascult\u0103. \u00cen parantez\u0103 fie zis, ziarul Adev\u0103rul se \u00een\u015fal\u0103 c\u00e2nd scrie c\u0103 eroul acestei farse tragice a vorbit \u00een \u201eAula Academiei\u201d (\u00eentr-un spa\u0163iu, altfel zis, public), nu, el a spus ceea ce g\u00e2nde\u015fte despre I.C.R \u00eentr-o reuniune la care au asistat 12-13 confra\u0163i\u2026 Discu\u0163ia a avut un caracter intim, cum au toate reuniunile de acest gen. Cineva a dorit \u00eens\u0103 \u2013 \u015fi trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 a reu\u015fit \u2013 s\u0103 fac\u0103 din aceast\u0103 banal\u0103 \u015fedin\u0163\u0103 academic\u0103 un eveniment care s\u0103 contracareze certurile politicienilor \u015fi festivalul c\u0103tu\u015felor\u2026 Trist\u0103 glorie, ur\u00e2t\u0103 b\u00e2rf\u0103 de obor\u2026
\nFragmentul cu adev\u0103rat semnificativ din epistola apostolic\u0103 a Dlui Gabriel Liiceanu este \u00eens\u0103 altul. N-a\u015f fi scris, m\u0103rturisesc, acest r\u0103spuns la o nara\u0163iune \u00eenchipuit\u0103 \u00een stil poli\u0163ienesc, dac\u0103 n-a\u015f fi descoperit acest fragment \u00een care autorul justific\u0103, filosofic, opiniile nega\u0163ioniste ale Dlui Horia Roman Patapievici despre poporul rom\u00e2n, despre limba \u015fi, \u00een genere, despre cultura \u015fi, deci, identitatea rom\u00e2neasc\u0103. Se cunoa\u015fte ce crede fostul director al I.C.R despre ceea ce c\u0103rturarii mai vechi numeau \u201especificul\u201d sau \u201espiritul rom\u00e2nesc\u201d. Pe unele dintre ele le citeaz\u0103 acum \u015fi Dl Liiceanu. Pe altele le reproduc dintr-un articol scris de un t\u00e2n\u0103r cercet\u0103tor. Spun acest lucru nu ca s\u0103-l insult pe Dl Horia Roman Patapievici, nici pe ap\u0103r\u0103torul s\u00e3u, Dl Liiceanu. Pur \u015fi simplu am p\u0103r\u0103sit completamente eseistica Dlui Patapievici \u00een clipa \u00een care am descoperit c\u0103 \u00eei judec\u0103 pe scriitorii rom\u00e2ni \u00een termeni ce cu greu pot fi reprodu\u015fi pe h\u00e2rtie. N-am sc\u0103pat nici eu, se pare, de asemenea caracteriz\u0103ri descalificante, folosite de regul\u0103 \u00een locurile dosnice ale mahalalei bucure\u015ftene. Cel pu\u0163in a\u015fa deduc din articolul, altfel pitoresc, al unui eseist moldovean. A\u015fa c\u0103 m\u0103 folosesc, cit\u00e2ndu-le aici, de ceea ce au descoperit al\u0163ii, mai tari \u00een virtute \u2013 dup\u0103 cum se zice \u2013 dec\u00e2t mine.
\nDar ce scrie Dl Patapievici ( pe care, dac\u0103 \u00eemi amintesc bine, Dl Liiceanu \u00eel compar\u0103 la \u00eenceputurile lui cu Kierkegaard) despre rom\u00e2ni \u015fi crea\u0163ia lor? Nu scrie deloc de bine, le contest\u0103 totul, inteligen\u0163a, caracterul, istoria, \u00een fraze imposibile, greu \u2013 repet \u2013 de reprodus\u2026 Dl Gabriel Liiceanu, ca bun amic, nu se arat\u0103 sup\u0103rat, dimpotriv\u00e3, \u00eel ap\u0103r\u0103, spun\u00e2nd c\u0103 \u201e\u00een marile iubiri p\u00e2nde\u015fte dezam\u0103girea\u201d \u015fi c\u0103, uneori, \u201ecu c\u00e2t mai aprig\u0103 e iubirea cu at\u00e2t mai mari sunt exigen\u0163ele fa\u0163\u0103 de fiin\u0163a iubit\u0103\u201d. A\u015fa scrie el cu g\u00e2ndul, evident,\u00a0 la Cioran. G\u00e2ndu-i merge apoi spre Eminescu (din care reproduce o fraz\u0103), la I.L. Caragiale, apoi trece la Hegel, Nietzsche \u015fi Schopenhauer, zic\u00e2nd c\u0103 \u015fi ace\u015ftia \u015fi-au detestat, \u00een momentele lor de dezam\u0103gire, \u0163ara… \u00cencheierea demonstra\u0163iei este previzibil\u0103: dac\u0103 ace\u015ftia au putut scrie propozi\u0163ii incendiare despre popoarele lor, de ce n-ar avea dreptul \u015fi Horia-Roman Patapievici, publicist bucure\u015ftean reputat \u00een cercurile elitiste, s\u0103 scrie, c\u00e2nd este dezam\u0103git \u00een iubirea lui sublim\u0103 pentru poporul rom\u00e2n, c\u00e2teva propozi\u0163ii negative? Problema este c\u0103 Dl\u00a0 Horia-Roman Patapievici nu-i nici Hegel, nici Nietzsche, iar compara\u0163ia cu Eminescu \u015fi Cioran este, cum s\u0103 zic mai politicos?, o sfidare prea mare \u015fi prea puternic\u0103 a adev\u0103rului. Eminescu, \u00eentr-un moment de m\u00e2nie \u00eempotriva rom\u00e2nului care \u00ee\u015fi revendic\u0103 privilegiul patriotismului \u015fi al na\u0163ionalit\u0103\u0163i, scrie, \u00eentr-adev\u0103r, c\u0103 \u201ea\u015fa rom\u00e2n de parad\u0103 mi-e ru\u015fine s\u0103 fiu\u201d\u2026 \u015fi are, nu mai \u00eencape vorb\u0103, dreptate. Nu-i nimic vexant \u00een aceast\u0103 propozi\u0163ie ce st\u0103 l\u00e2ng\u0103 alte sute, mii de propozi\u0163ii \u00een proza filosofic\u0103 \u015fi politic\u0103 a lui Eminescu. Critic\u00e2nd ca nimeni altul \u00een epoc\u0103 fantasmagoriile rom\u00e2nilor, el ap\u0103r\u0103 cu ardoare drepturile na\u0163iunii rom\u00e2ne \u015fi laud\u0103 valorile spiritualit\u0103\u0163ii ei.
\nP\u0103str\u00e2nd \u00een toate privin\u0163ele propor\u0163iile, m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 politicele\u00a0 Dlui Horia-Roman Patapievici, pe care mul\u0163i le incrimineaz\u0103 \u015fi pe care le ap\u0103r\u0103, acum, Dl Gabriel Liiceanu cu o prieteneasc\u0103 r\u00e2vn\u0103, vituper\u00e2nd, \u00een acela\u015fi timp, limbajul violent al prozatorului Nicolae Breban,\u00a0 m\u0103 \u00eentreb, zic, dac\u0103 autorul frazelor de mai jos merit\u0103 acela\u015fi exces de \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103. C\u0103ci, iat\u0103 ce scrie el, de pild\u0103, despre chestiunea specificului na\u0163ional, copiind \u00een chip flagrant stilul din Schimbare la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei, f\u0103r\u0103 a avea \u00eens\u0103 geniul limbajului pe care \u00eel are t\u00e2n\u0103rul Cioran. Horia-Roman Patapievici coboar\u0103 invectiva, am impresia, \u00een buc\u0103t\u0103ria publicisticii oborene:
\n\u201eNumai violen\u0163a, numai s\u00e2ngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesim\u0163ire. M\u0103 simt personal jignit de prostia b\u0103\u015fc\u0103lioas\u0103, de acreala invidioas\u0103, de striden\u0163a de \u0163oap\u0103 a acestei popula\u0163ii ignare. Fondul ultim al substan\u0163ei na\u0163ionale rom\u00e2ne\u015fti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului rom\u00e2n abia dac\u0103 este o umbr\u0103: el nu are cheag, radiografia spa\u0163iului mioritic este ca a fecalei: o umbr\u0103 f\u0103r\u0103 schele, o inim\u0103 ca un cur, f\u0103r\u0103 \u015fira spin\u0103rii. Toat\u0103 istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. C\u00e2nd i-au l\u0103sat romanii pe daci \u00een formula hibrid\u0103 str\u0103rom\u00e2neasc\u0103, ne-au luat la urin\u0103 slavii: se cheam\u0103 c\u0103 ne-am pl\u0103m\u0103dit din aceast\u0103 clis\u0103: daco-romano-slavi; m\u0103 rog. Apoi ne-au urinat la gard turcii: era s\u0103 ne \u00eenec\u0103m, a\u015fa temeinic au f\u0103cut-o. Demnitatea noastr\u0103 consta \u00een a ridica mereu gura zv\u00e2ntat\u0103, iar ei re\u00eencepeau: ne zv\u00e2ntam gura la C\u0103lug\u0103reni, ne-o umpleau iar la R\u0103zboieni, \u015fi a\u015fa mai departe, la nesf\u00e2r\u015fit. Apoi ne-au luat la urin\u0103 ru\u015fii care timp de un secol \u015fi-au \u00eencruci\u015fat jetul cu turcii, pe care, \u00een cele din urm\u0103, av\u00e2nd o b\u0103\u015fic\u0103 a udului mai mare (de, be\u0163iile\u2026), i-au dovedit. Noi ne-am zv\u00e2ntat pu\u0163in \u00eentre 1866 \u015fi 1940, cu intermiten\u0163e, apoi ne-au luat iar: acum \u00eens\u0103, inova\u0163ie, au \u00eenceput s\u0103 urineze \u015fi unii rom\u00e2ni peste rom\u00e2ni, patrio\u0163ii de la 1 ianuarie 1948, c\u00e2nd, ca la start, au \u00eenceput crimele \u00een mas\u0103 \u015fi deport\u0103rile. Valea pl\u00e2ngerii a fost transformat\u0103 de rom\u00e2ni pentru rom\u00e2ni \u00eentr-o vale a urinei corosive. Care era mai \u015fmecher se suia pe capul vecinului \u015fi-l pi\u015fa. \u015ei, cum rom\u00e2nii e de\u015ftep\u0163i, urinarea a fost, din noul pa\u015fopt \u00eencoace, general\u0103. Rom\u00e2nii devin stimabili prin genera\u0163ia de la 1848 \u015fi meprizabili prin cea de la 1948. O sut\u0103 de ani, at\u00e2t a durat Rom\u00e2nia \u00een spirit. \u00cen rest, valuri \u015fi valuri de urin\u0103\u201d (p. 63).
\n*
\nPoate \u00een aceste condi\u0163ii poporul rom\u00e2n, care, dup\u0103 cum se vede, tr\u0103ie\u015fte \u00eentr-o etern\u00e3 vale a urinei, s\u0103 beneficieze de votul universal de care beneficiaz\u0103 toate popoarele europene? Dl Horia-Roman Patapievici ne l\u0103mure\u015fte: poporul mioritic, care are profilul moral pe care am v\u0103zut c\u0103-l are, nu poate avea acces la decizie: \u201e\u00een condi\u0163iile votului universal \u015fi egal dicteaz\u0103 cei cu urina puternic\u0103. Rom\u00e2nia ar fi putut fi salvat\u0103 de rom\u00e2ni prin votul cenzitar. Dar Rom\u00e2nia va fi distrus\u0103 de rom\u00e2ni, care nu pot alc\u0103tui un popor, pentru c\u0103 valoreaz\u0103 c\u00e2t o turm\u0103; dup\u0103 gr\u0103mad\u0103, la semnul fierului ro\u015fu. Este inutil s\u0103-l salvezi pe imbecil de propria sa voca\u0163ie\u201c (p. 64) \u015fi mai departe:
\n*
\n\u201eIes pe strad\u0103 \u015fi nu v\u0103d oameni normali. Ca \u00eentr-un co\u015fmar, aproape to\u0163i cei pe care \u00eei \u00eent\u00e2lnesc se b\u00e2lb\u00e2ie, \u00ee\u015fi b\u00e2\u0163\u00e2ie ochii, dau din picioare ca apuca\u0163ii, \u00eenjur\u0103, se zdrelesc \u00eentre ei cu pl\u0103cere, vorbesc schimonosit, rostesc idio\u0163enii. C\u00e2nd, rareori, \u00eent\u00e2lnesc c\u00e2te un om normal, el este fie foarte b\u0103tr\u00e2n, fie foarte t\u00e2n\u0103r: neputincio\u015fi \u00een ambele cazuri. Oamenii valizi \u00een Rom\u00e2nia de azi sunt t\u00e2mpii, flecarii, estropia\u0163ii, g\u00e2ngavii \u015fi crapulo\u015fii\u201c (p. 65).
\n*
\nCe se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu cei care cred, totu\u015fi, c\u0103 \u00een democra\u0163ie lucrurile pot sta altfel \u015fi c\u0103 votul universal n-ar strica deloc rom\u00e2nilor? Cum \u00eei judec\u0103m pe cei care cred c\u0103 na\u0163ia noastr\u00e3, a\u015fa cum este, merit\u0103 f\u0103r\u0103 discrimin\u0103ri s\u0103-\u015fi exprime op\u0163iunile prin votul universal? Dl Horia-Roman Patapievici este de p\u0103rere c\u0103 nu va fi bine de ei. \u00cei a\u015fteapt\u0103 ca pe tr\u0103d\u0103torul sp\u00e2n isp\u0103\u015firi grele: \u201eeste cert faptul c\u0103 se vor g\u0103si intelectuali notabili care vor lua pozi\u0163ia public\u0103, eventual la TV, sub patronajul graseiat al tr\u0103d\u0103torului sp\u00e2n din poveste, m\u0103 g\u00e2ndesc la R\u0103zvan Theodorescu, omul c\u0103ruia, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd voi muri, nu-i voi mai citi nicio carte, c\u0103ci l-am condamnat spiritual la moarte\u201d (pp. 39-40).
\nDar revolu\u0163ia sau, m\u0103 rog, a\u015fa zisa revolu\u0163ie anticomunist\u0103 din 1989? Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ea \u015fi cu poporul rom\u00e2n? Dar ce se poate \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd: \u201eSuntem un popor cu substan\u0163a tarat\u0103. Oriunde te ui\u0163i, vezi fe\u0163e patibulare, ochi mohor\u00e2\u0163i, maxilare \u00eencr\u00e2ncenate, fe\u0163e ur\u00e2te, guri vulgare, tr\u0103s\u0103turi rudimentare, o vorbire agramat\u0103 \u015fi bolov\u0103noas\u0103. Moralmente, tonul general este dat de la\u015fitate \u015fi tic\u0103lo\u015fie, de vanitate \u015fi egoism meschin, de invidie joas\u0103 \u015fi dela\u0163iune lipsit\u0103 de remu\u015fc\u0103ri, de \u00eeng\u00e2mfare \u015fi b\u00e2rf\u0103 \u015f\u2026\u0163 Un neam flecar \u015fi lipsit de Dumnezeu, ner\u00e2vnitor \u00een sfin\u0163enie \u015fi agramat \u00een grandoare \u015f\u2026\u0163 Un astfel de popor, urgisit nu prin soart\u0103, ci prin mediocritatea sa, ce semn\u00a0 mai poate a\u015ftepta, dec\u00e2t poate doar semnul infamant al lui Iuda, ca diferen\u0163\u0103 specific\u0103\u201d (ibid., p. 34). Dezolarea eseistului bucure\u015ftean este compact\u00e3, ap\u00e3s\u00e3toare ca o st\u00e2nc\u00e3 de granit \u015fi la acest punct: \u201eAici, la Bucure\u015fti suntem o m\u00e2n\u0103 de lucizi \u00eenecat\u0103 \u00eentr-un h\u00e2rd\u0103u de Fecale Spurc\u00e2nd de Nestinsa Putoare\u201d\u00a0 (ibid., p. 40).
\n\u00cen fine, nu-i o exagera\u0163iune, \u00eemi vine s\u0103-l \u00eentreb pe Horia-Roman Patapievici, nu-i o mare \u015fi regretabil\u0103 necuviin\u0163\u0103 \u00een aceste propozi\u0163ii nes\u0103buite, provocatoare de la un cap\u0103t la altul? :i, apoi, cum s\u0103 judec credin\u0163a Dvs. c\u0103 \u201elimba rom\u00e2n\u0103 nu-i bun\u0103 dec\u00e2t pentru \u00eenjur\u0103turi\u201d. Este o dovad\u0103 de mare iubire spiritual\u0103, cum crede Dl Gabriel Liiceanu ?! C\u0103 mie nu mi se pare.
\nAcesta-i fragmentul, zic, din scrisoarea Dlui Gabriel Liiceanu ce merit\u0103 a fi discutat, dac\u0103 reu\u015fim s\u0103 strivim \u00een noi furiile \u015fi orgoliile, resentimentele, complexele. C\u00e2t despre faptul, semnalat \u00een scrisoarea Dlui Gabriel Liiceanu, cum c\u0103 \u201eBreban a cerut ca Horia Patapievici \u015fi cu mine (G.L., n.n.) s\u0103 fim \u00eempu\u015fca\u0163i\u201d, \u0163in s\u0103-l asigur, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, fiind martor ocular la evenimentul invocat, c\u0103 despre Dvs., Domnule Liiceanu, n-a fost deloc vorb\u0103 (nu v\u0103 face\u0163i griji degeaba!), iar\u00a0 \u00een ceea ce prive\u015fte \u201eplutonul de execu\u0163ie\u201d \u015fi amenin\u0163area cu moartea adresat\u0103 Dlui Horia Patapievici, \u0163in, de asemenea, s\u0103 v\u0103 comunic c\u0103 toate aceste barbarii pe care le imagina\u0163i nu s-au petrecut, cum zice\u0163i, \u00eentre \u201ezidurile Academiei Rom\u00e2ne\u201d.
\nConcluzia, formulat\u0103 de Gabriel Liiceanu \u00een finalul scrisorii sale, cum c\u0103 \u00een \u015fedin\u0163a Sec\u0163iei de Filologie \u015fi Literatur\u0103 a Academiei Rom\u00e2ne s-a lansat \u201eo instiga\u0163ie la crim\u0103\u201d este, s\u0103-mi fie scuzate vorbele, o pur\u0103 abera\u0163ie. Ca \u015fi compara\u0163ia pe care o face cu mineriadele\u2026 Toate acestea \u2013 \u015fi \u00eenc\u0103 altele, pe care le citesc prin gazete \u2013 m\u0103 fac s\u0103 cred c\u0103 etopeea, gen desuet, se hr\u0103ne\u015fte copios din utopiile negative ale secolului nostru\u00a0 \u015fi se preg\u0103te\u015fte s\u0103 revin\u0103 la putere\u2026<\/p>\n

P.S. Este de mirare pentru mine s\u0103 constat c\u0103 90 de gazetari, scriitori, oameni politici (printre ei inevitabila doamn\u0103 Macovei, care vegheaz\u0103, neab\u0103tut, cum se \u015ftie, la Bruxelles, asupra statului de drept) au putut crede, cu at\u00e2ta u\u015furin\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 a verifica, c\u0103 ceea ce se zvone\u015fte este adev\u0103rat sau este doar o \u00eenchipuire pus\u0103 \u00eentr-o etopee publicistic\u0103?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

sau Despre \u201eun pluton de execu\u0162ie\u201d inventat \u015ei o fabul\u0102 \u015eugubea\u0162\u0102 despre un adulter care n-a avut loc Citesc \u00een Adev\u0103rul din 2 iunie a.c. un articol semnat de D-na Simona Chi\u0163an cu un titlu menit s\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nte chiar \u015fi pe diavolii cei mai experimenta\u0163i, st\u00e2lpii iadului: Academia nu se dezice de \u201eplutonul de execu\u0163ie\u201d… Cite\u0219te mai mult »O etopee postmodern\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-23640","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1115,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23640","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23640"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23640\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23641,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23640\/revisions\/23641"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23640"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23640"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23640"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}