{"id":23636,"date":"2015-06-13T15:34:45","date_gmt":"2015-06-13T13:34:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23636"},"modified":"2015-06-13T15:34:45","modified_gmt":"2015-06-13T13:34:45","slug":"cum-iti-poate-schimba-un-depresiv-viata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-iti-poate-schimba-un-depresiv-viata\/","title":{"rendered":"Cum \u00ee\u0163i poate schimba un depresiv via\u0163a?"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Alain de Botton, <em>Cum \u00ee\u0163i poate schimba Proust via\u0163a<\/em>, Editura Vellant, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Se-n\u0163elege c\u0103, provenind dintr-o familie foarte bogat\u0103, Alain de Botton nu suport\u0103 s\u0103-l epateze pe burghez. Strategia lui e alta, \u015fi anume s\u0103 \u00eei pl\u00e2ng\u0103 de mil\u0103. Cum \u00ee\u0163i poate schimba Proust via\u0163a, ca \u015fi celelalte c\u0103r\u0163i (Religia pentru atei, Consol\u0103rile filosofiei, Arhitectura fericirii etc.), se adreseaz\u0103 marelui public burghez, educat \u015fi bine remunerat, dar pe care societatea de consum \u00eel scufund\u0103 \u00een depresie, nemaioferindu-i sens propriei vie\u0163i. Nu vei \u00eent\u00e2lni la de Botton nici re\u0163ete de fericire, gogo\u015file uria\u015fe \u015fi lipsite de gust ale \u201eg\u00e2ndirii pozitive\u201c; nici sloganuri cubaneze, marcusiene sau post-structuraliste. El te invit\u0103 la ac\u0163iune, este adev\u0103rat, dar nu pentru a schimba ordinea social\u0103, ci pentru a te schimba pe tine. Sursa nefericirii este, pentru el, ignoran\u0163a burghez\u0103 cu privire la felul \u00een care trebuie tr\u0103it\u0103 via\u0163a, fuga consumist\u0103 de suferin\u0163\u0103, excluderea ei din scenariul vie\u0163ii. Pentru a repara ce mai poate fi reparat, de Botton ne propune re\u00eembog\u0103\u0163irea vie\u0163ii cu semnifica\u0163iile ei culturale \u2013 s\u0103 re\u00eenv\u0103\u0163\u0103m religia, chiar dac\u0103 suntem atei; s\u0103 citim filosofii, chiar dac\u0103 ne par plictisitori; s\u0103 reg\u0103sim frumuse\u0163ea arhitecturii, chiar dac\u0103 nu facem, \u00een fiecare zi, dec\u00e2t s\u0103 ne enerv\u0103m \u00een trafic. \u00centr-un anumit sens, el cere re\u00eentoarcerea la tradi\u0163ie. Prin tradi\u0163ie, putem avea din nou acces la codul umanit\u0103\u0163ii noastre, \u015fi asta chiar dac\u0103 ne afl\u0103m \u00een era postindustrial\u0103. Mijloacele prin care face acest lucru sunt \u00eens\u0103 moderne. De Botton pune la b\u0103taie un arsenal de tehnici, cunoscute oric\u0103rui ins alfabetizat \u00een secolul al XXI-lea \u015fi menite s\u0103-i fac\u0103 plauzibil\u0103 teologia cre\u015ftin\u0103, un filosof ca Nietzsche sau istoria arhitecturii. Nu e vorba, \u00een cazul s\u0103u, despre popularizare, ci despre \u00eencercarea de a reconecta masele la o tradi\u0163ie confiscat\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul universitar. E posibil s\u0103 lucrezi ca inginer \u00eentr-o fabric\u0103 \u015fi s\u0103-\u0163i plac\u0103 s\u0103-l cite\u015fti pe Nietzsche, ne transmite de Botton; mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, a-l citi pe Nietzsche este o cale, destul de sigur\u0103, de a fi mai pu\u0163in nefericit.<br \/>\nAv\u00e2nd \u00een vedere aceast\u0103 \u00eentoarcere la valori \u015fi semnifica\u0163ii ale trecutului, \u00eent\u00e2lnirea cu Marcel Proust pare inevitabil\u0103. Privind astfel lucrurile, sunt pu\u0163ine c\u0103r\u0163i care s\u0103 ofere satisfac\u0163ii mai mari dec\u00e2t \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut (Ghepardul lui di Lampedusa e o tenta\u0163ie, \u00eens\u0103 nu de aceea\u015fi intensitate). De Botton a g\u0103sit probabil aici tot ceea ce \u015fi-a dorit, ba chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. El pare s\u0103 fi traversat o perioad\u0103 de anxietate a influen\u0163ei asem\u0103n\u0103toare cu aceea a Virginiei Woolf fa\u0163\u0103 de aceea\u015fi carte. \u00cenainte de a dori s\u0103 schimbe via\u0163a altora, cu romanul lui Proust, de Botton \u00eensu\u015fi a fost schimbat, a fost modificat de Proust. A fost, ca s\u0103 spun a\u015fa, bolnav de Proust. Aceast\u0103 schimbare sau \u00eens\u0103n\u0103to\u015fire este \u00eens\u0103 transpus\u0103 nu \u00een registrul luptei literare, ci \u00een acela existen\u0163ial (aproape religios). De Botton vede \u201ecalit\u0103\u0163ile terapeutice ale romanului\u201c \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut, baz\u00e2ndu-se chiar pe o m\u0103rturisire f\u0103cut\u0103 de acesta fostei lui slujnice: \u201eAh, Celeste, m\u0103car de a\u015f putea fi sigur c\u0103 voi face cu c\u0103r\u0163ile mele c\u00e2te a f\u0103cut tata pentru bolnavi\u201c (tat\u0103l lui Proust a fost medic, el \u00eensu\u015fi un autor prolific, dar de c\u0103r\u0163i de medicin\u0103, p.16). F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, romanul lui Proust are o dimensiune terapeutic\u0103, recunoscut\u0103 chiar de autor atunci c\u00e2nd afirm\u0103, \u00een celebra sa fraz\u0103 din Timpul reg\u0103sit, c\u0103 adev\u0103rata via\u0163\u0103 este literatura. Literatura l-a schimbat pe Proust, l-a f\u0103cut s\u0103 devin\u0103 un altul. Romanul s\u0103u este chiar \u00eencercarea lui existen\u0163ial\u0103 de a deveni un altul. Poate fi \u00eens\u0103 transpus\u0103 aceast\u0103 virtute terapeutic\u0103, la via\u0163a altora, altfel dec\u00e2t printr-o \u00eencercare de aceea\u015fi natur\u0103, \u015fi anume de a scrie, cu propriul limbaj, propria carte? R\u0103spunsul lui de Botton este: da, putem, c\u0103ci, pentru a scrie o astfel de carte, Proust \u00eensu\u015fi a fost nevoit s\u0103 sufere \u015fi s\u0103 se schimbe. Prin roman, intr\u0103m \u00een via\u0163a unui om care s-a schimbat pe sine.<br \/>\n\u00cen cel mai important capitol al c\u0103r\u0163ii, \u201eCum s\u0103 suferi eficient\u201c, de Botton enumer\u0103 problemele psihologice \u201ecuprinz\u0103toare\u201c \u015fi \u201ebete\u015fugurile fizice\u201c, care au f\u0103cut din via\u0163a lui Proust \u201eun mare chin\u201c. Psihologic: \u201eproblema mamei evreice\u201c, de care a fost total dependent p\u00e2n\u0103 la moartea acesteia; \u201einversiunea sexual\u0103; \u201epesimismul romantic\u201c \u00een iubire, \u201elipsa unei cariere \u00een teatru\u201c, care l-a f\u0103cut nefericit, \u201elipsa de \u00een\u0163elegere din partea prietenilor\u201c. Fizic: astmul, \u00eencep\u00e2nd cu v\u00e2rsta de zece ani; regimul alimentar nefiresc, digestia proast\u0103; nu suporta dec\u00e2t un anumit fel de chilo\u0163i, str\u00e2n\u015fi pe burt\u0103; avea o piele foarte sensibil\u0103 \u015fi nu putea folosi s\u0103pun; era terorizat de \u015foareci; suferea permanent de frig, apoi de r\u0103u de \u00een\u0103l\u0163ime \u015fi de tuse; c\u0103l\u0103toriile erau un infern, st\u0103tea mai tot timpul \u00een pat, unde \u015fi lucra; era extrem de deranjat de vecini. Proust avea o total\u0103 ne\u00eencredere \u00een ceilal\u0163i \u015fi spunea mereu c\u0103 se afl\u0103 pe moarte. \u00cen afara c\u0103r\u0163ilor pe care le-a scris, n-a fost capabil s\u0103 mai fac\u0103 nimic altceva. (pp.55-65) Ne \u00eentreb\u0103m, deci: este aceasta o persoan\u0103 de la care s\u0103 avem ceva de \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi, mai mult, care s\u0103 ne schimbe via\u0163a? R\u0103spunsul lui de Botton este clar \u015fi conving\u0103tor: \u201eC\u00e2nd auzim c\u0103 amanta lui Proust a murit \u00eentr-un accident de avion deasupra Antibelor, c\u0103 Stendhal a \u00eendurat un \u015fir de pasiuni ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite chinuitoare \u015fi c\u0103 Nietzsche era un proscris de care \u00ee\u015fi b\u0103teau joc \u015fcolarii, putem fi siguri c\u0103 am dat peste ni\u015fte autorit\u0103\u0163i intelectuale valoroase. Nu cei mul\u0163umi\u0163i sau cei lumino\u015fi au l\u0103sat \u00een urm\u0103 multe dintre m\u0103rturiile despre ceea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii viu. Pare c\u0103 acest gen de cunoa\u015ftere este \u00eendeob\u015fte apanajul celor extrem de neferici\u0163i \u015fi singura lor binecuv\u00e2ntare.\u201c (pp.72-73) Proust este ceea ce de Botton nume\u015fte \u201eun suferind eficient\u201c (p.74), adic\u0103 unul pentru care suferin\u0163a, oric\u00e2t de mare, nu devine prilejul unui blocaj psihologic. Tocmai de aceea, el poate da m\u0103rturie \u201edespre ceea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii viu\u201c. Romanul s\u0103u, dimpotriv\u0103, este populat de personaje blocate psihologic, de \u201esuferinzi ineficien\u0163i\u201c. De Botton d\u0103 c\u00e2teva exemple de \u201epacien\u0163i\u201c, pe care \u00eens\u0103 Proust nu are nici un fel de dorin\u0163\u0103 s\u0103-i vindece din pix, aceasta fiind \u00eens\u0103 sarcina cititorului \u201eeficient\u201c, pe care romanul \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut va reu\u015fi s\u0103-l schimbe. \u00cen viziunea lui de Botton, burghezul poate sc\u0103pa din captivitatea discursului publicitar, a discursului \u201epozitiv\u201c universal \u015fi obligatoriu, care deprim\u0103, dac\u0103 \u00eel va \u00een\u0163elege pe depresivul Proust, care nu deprim\u0103. Cele mai bune anti-depresive sunt chiar c\u0103r\u0163ile depresive.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Alain de Botton, Cum \u00ee\u0163i poate schimba Proust via\u0163a, Editura Vellant, Bucure\u015fti, 2014 &nbsp; Se-n\u0163elege c\u0103, provenind dintr-o familie foarte bogat\u0103, Alain de Botton nu suport\u0103 s\u0103-l epateze pe burghez. Strategia lui e alta, \u015fi anume s\u0103 \u00eei pl\u00e2ng\u0103 de mil\u0103. Cum \u00ee\u0163i poate schimba Proust via\u0163a, ca \u015fi celelalte c\u0103r\u0163i (Religia pentru atei, Consol\u0103rile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-iti-poate-schimba-un-depresiv-viata\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cum \u00ee\u0163i poate schimba un depresiv via\u0163a?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14487,14488,14489,4123,14490],"class_list":["post-23636","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-alain-de-botton","tag-cum-iti-poate-schimba-proust-viata","tag-istoria-arhitecturii","tag-nietzsche","tag-teologia-crestina"],"views":1485,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23636","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23636"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23636\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23637,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23636\/revisions\/23637"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23636"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23636"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23636"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}