{"id":23630,"date":"2015-06-13T15:29:16","date_gmt":"2015-06-13T13:29:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23630"},"modified":"2015-06-13T15:29:16","modified_gmt":"2015-06-13T13:29:16","slug":"vointa-de-neadevar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vointa-de-neadevar\/","title":{"rendered":"Voin\u0163a  de neadev\u0103r"},"content":{"rendered":"<p>Nu cred c\u0103 trece o singur\u0103 zi f\u0103r\u0103 s\u0103 constat, mereu la fel de surprins, predispozi\u0163ia natural\u0103 a omului spre negarea eviden\u0163elor. Reg\u0103sesc \u00een oricine aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 irepresibil\u0103 de substituire a faptului cu credin\u0163a personal\u0103, a eviden\u0163ei cu atitudinea subiectiv\u0103, a judecatei cu prejudecata. Nu vedem dec\u00e2t ceea ce vrem s\u0103 vedem \u015fi a\u015fa cum vrem s\u0103 vedem, intelectul nostru ne corecteaz\u0103 percep\u0163iile \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 le pun\u0103 \u00een acord cu sufletul nostru. Niciodat\u0103 at\u00e2t de pervers\u0103 pe c\u00e2t ne iluzion\u0103m c\u0103 este, via\u0163a ne a\u015fterne \u00een fa\u0163a ochilor lucrurile a\u015fa cum sunt, cu o onestitate de-a dreptul brutal\u0103: de p\u0103c\u0103lit ne p\u0103c\u0103lim singuri deform\u00e2ndu-le, amelior\u00e2ndu-le, ad\u0103ug\u00e2ndu-le sarea \u015fi piperul propriu pentru a le putea \u00eenghi\u0163i. Dar chiar dac\u0103 le-am \u00eenghi\u0163it, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 le putem \u015fi digera: odat\u0103 intrate \u00een noi, \u00eencep s\u0103-\u015fi \u00eempr\u0103\u015ftie otrava, veninul, adev\u0103rul\u2026 Revolta care ne cuprinde este \u00eentemeiat\u0103 pe o minciun\u0103 consolatoare care \u00eentotdeauna \u00eencepe cu \u201ecredeam c\u0103\u2026\u201d Ne d\u0103m \u00een\u015fela\u0163i, tr\u0103da\u0163i \u00een a\u015ftept\u0103rile noastre, tra\u015fi pe sfoar\u0103 c\u00e2nd de fapt \u015farpele pe care l-am \u00eenghi\u0163it nu s-a deghizat niciodat\u0103, numai hot\u0103r\u00e2rea noastr\u0103 a f\u0103cut s\u0103-l lu\u0103m (de) la un moment dat drept p\u00e2ine.<br \/>\nPactul cu diavolul \u00eel semn\u0103m \u00eentotdeauna \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103, \u00cen\u015fel\u0103torul este foarte cinstit c\u00e2nd \u00ee\u0163i cere s\u0103-\u0163i vinzi sufletul sau o parte din suflet: \u201ebanii\u201d pu\u015fi \u00een circula\u0163ie de Woland nu sunt dec\u00e2t buc\u0103\u0163i rupte din ziare, nimic mai mult. Exist\u0103 \u00eens\u0103 o orbire provenit\u0103 dintr-o vedere excesiv\u0103, dintr-o privire prea binevoitoare, una \u00een care inten\u0163ia excedeaz\u0103 obiectul privit, o lumin\u0103 interioar\u0103 at\u00e2t de puternic\u0103, at\u00e2t de exagerat\u0103, care \u00eeneac\u0103 sau, m\u0103car, aureoleaz\u0103 \u201edonatul\u201d. \u00cen cele din urm\u0103 ne construim o lume complet fenomenal\u0103 unde ne e greu, dac\u0103 nu imposibil, s\u0103 mai distingem \u00eentre lucrul ca atare \u015fi propriile noastre contribu\u0163ii, retu\u015furi, adaosuri. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd\u2026 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd realitatea ne love\u015fte din nou cu toat\u0103 for\u0163a, aduc\u00e2ndu-ne cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt \u00een fa\u0163a \u201est\u0103rii de lucruri\u201d, situa\u0163iei sau st\u0103rii de fapt renegate \u015fi care-\u015fi cere f\u0103r\u0103 s\u0103 ne mai lase nici un r\u0103gaz recunoa\u015fterea. Ne proclam\u0103m atunci \u201edeziluziona\u0163i\u201d \u015fi \u201edezam\u0103gi\u0163i\u201d \u015fi, \u00eentr-adev\u0103r, nici un alt cuv\u00e2nt nu este mai gr\u0103itor dec\u00e2t acesta: iluzia cu care am \u00eembr\u0103cat obiectul real se destram\u0103, se desface, nu-l mai \u00eencape. Recunoa\u015ftem astfel \u015fi c\u0103 am vrut de la bun \u00eenceput \u015fi am fi vrut \u00een continuare s\u0103 fim am\u0103gi\u0163i \/ iluziona\u0163i, din moment ce \u201edeziluzia\u201d \u015fi \u201edezam\u0103girea\u201d au o sumbr\u0103 coloratur\u0103 afectiv\u0103, de\u015fi g\u0103sirea adev\u0103rului, bun sau r\u0103u, ar trebui, teoretic, s\u0103 ne bucure cel pu\u0163in la fel de tare pe c\u00e2t de frumoas\u0103 sau de atr\u0103g\u0103toare a fost am\u0103girea c\u0103reia i-am c\u0103zut prad\u0103.<br \/>\nDezam\u0103girea \u015fi deziluzia ar fi triumfuri \u00eentr-o lume \u00een care oamenii ar fi cu adev\u0103rat fiin\u0163e cunosc\u0103toare. Dar nu sunt dec\u00e2t fiin\u0163e crez\u0103toare, fiin\u0163e care nu v\u0103d dec\u00e2t ceea ce cred, gata s\u0103-l amendeze pe \u00eensu\u015fi Dumnezeu dac\u0103 Acesta contravine propriului sistem de valori. \u201eS\u0103 nu m\u0103 dezam\u0103ge\u015fti!\u201d \u2013 implor\u0103m din toat\u0103 fiin\u0163a noastr\u0103 fiecare realitate pe care o \u00eent\u00e2lnim \u015fi pe care o \u00eenvestim cu o putere magic\u0103 asupra noastr\u0103. Adev\u0103rului \u00eensu\u015fi i-am cere s\u0103 ne mint\u0103 dac\u0103 sinceritatea lui ne-ar r\u0103ni. Unui adev\u0103r care pustie\u015fte totul \u00een jurul s\u0103u \u00eei prefer\u0103m de obicei o minciun\u0103 germinativ\u0103, social\u0103 \u015fi sociabil\u0103, pl\u0103cut\u0103 la \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, vital\u0103, vivace \u015fi viabil\u0103. Exist\u0103 \u00een noi o voin\u0163\u0103 de minciun\u0103, o voin\u0163\u0103 de neadev\u0103r pe care o putem sesiza cu pu\u0163in\u0103 aten\u0163ie \u00een aproape orice percep\u0163ie semnificativ\u0103: opri\u0163i-v\u0103 pu\u0163in fluxul con\u015ftiin\u0163ei \u015fi ve\u0163i surpinde exact u\u015foara cotitur\u0103 dincolo de care tic\u0103losul din fa\u0163a ochilor vo\u015ftri devine o persoan\u0103 frecventabil\u0103, un amic, un prieten; acel \u201etotu\u015fi\u201d, \u201edar, poate\u2026\u201d, \u201ecine \u015ftie\u201d, \u201enu e chiar a\u015fa\u201d care transfigureaz\u0103 femeia u\u015furatic\u0103, n\u0103zuroas\u0103, viclean\u0103 \u00een femeia fatal\u0103 a vie\u0163ii tale, cea c\u0103reia \u00eei cedezi drepturile de proprietate asupra sufletului \u015fi trupului t\u0103u. S-a spus despre iubire ca este un proces de autoimbecilizare, c\u0103 trebuie s\u0103-\u0163i suspenzi judecata pentru a iubi, s\u0103-\u0163i pierzi \u201emin\u0163ile\u201d, \u201ecapul\u201d. A iubi \u00eenseamn\u0103 a introduce cenzura; a iubi \u00eenseamn\u0103 a bloca bi\u0163ii care ne informeaz\u0103 cu privire la sl\u0103biciunile \u015fi tarele celuilalt, a stabili c\u0103 de acum \u00eenainte \u00eel vom vedea \u00eentr-o alt\u0103 lumin\u0103 \u2013 una care-i edulcoreaz\u0103 am\u0103reala, \u00eei neteze\u015fte asperit\u0103\u0163ile, \u00eei adumbre\u015fte \u00eentunecimile \u015fi care, pe de alt\u0103 parte, \u00eei exagereaz\u0103 calit\u0103\u0163ile, superioritatea, unicitatea. E ve\u015fnica poveste a lui Don Quijote care decide s\u0103 iubeasc\u0103 o \u0163\u0103ranc\u0103 \u015fi astfel s\u0103 o transforme pe Aldonza Lorenzo \u00een Dulcineea del Toboso\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu cred c\u0103 trece o singur\u0103 zi f\u0103r\u0103 s\u0103 constat, mereu la fel de surprins, predispozi\u0163ia natural\u0103 a omului spre negarea eviden\u0163elor. Reg\u0103sesc \u00een oricine aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 irepresibil\u0103 de substituire a faptului cu credin\u0163a personal\u0103, a eviden\u0163ei cu atitudinea subiectiv\u0103, a judecatei cu prejudecata. Nu vedem dec\u00e2t ceea ce vrem s\u0103 vedem \u015fi a\u015fa cum&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vointa-de-neadevar\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Voin\u0163a  de neadev\u0103r<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[14482,14481],"class_list":["post-23630","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-atitudinea-subiectiva","tag-negarea-evidentelor"],"views":1038,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23630","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23630"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23630\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23631,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23630\/revisions\/23631"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23630"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23630"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23630"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}