{"id":2361,"date":"2010-04-22T08:40:43","date_gmt":"2010-04-22T06:40:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2361"},"modified":"2010-04-22T08:41:08","modified_gmt":"2010-04-22T06:41:08","slug":"roma-vaticanul-si-catolicismul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roma-vaticanul-si-catolicismul\/","title":{"rendered":"Roma, Vaticanul si catolicismul"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Primul lucru care te frapeaza c\u00e2nd intri \u00een Roma este mirosul. In Roma, spre deosebire de Paris, nici nu vreau sa spun fata de Bucuresti, miroase frumos. Vegetatia bogata da aerului o alta consistenta, ceea ce face ca orasul sa devina mult mai usor un cadru al vacantei si al idilei. Dupa ce te obisnuiesti cu palmierii, cu cactusii, cu lam\u00e2ii si cu portocalii \u00eenfloriti, treci la lucruri mai serioase. Vrei sa te familiarizezi cu straturile de civilizatie si de cultura din Roma. Cum nu am foarte mult timp la dispozitie si cum e Saptam\u00e2na Mare, ma opresc asupra unei bucati spatio-culturale \u2013 crestinismul \u2013 si ma \u00eendrept catre Musei Vaticani. <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Greci, egipteni, etrusci si crestini<\/strong><br \/>\nEste ora 9 dimineata si deja am \u00een fata mea vreo 400 de oameni. Cum vreau sa vad neaparat muzeul, iau ghid \u2013 atentie, a lua ghid presupune ca eviti statul la coada, doar ca platesti dublul pretului biletului pentru aceasta mica nebunie pe care ti-o permiti. Domnisoara care face legatura \u00eentre grupul de turisti de la coada si ghid este evident rom\u00e2nca. A fi ghid \u00een Musei Vaticani este o afacere si nu o posibilitate de a \u00eentelege mai bine muzeul. \u00centr-un ceas si jumatate \u00eeti face rapid turul \u00eentregului complex si apoi alearga sa ia alti turisti.<br \/>\nNu este \u00eensa grav, pentru ca apoi poti sa te \u00eentorci sa mai iei o data la m\u00e2na, singur, tot muzeul. Sa nu credeti chiar tot ce va spun ghizii! Tipul ala de l\u00e2nga Aristotel din tabloul \u201eScoala din Atena\u201c al lui Rafael este Platon, si nu Socrate, cum spune ghidul. \u00cen plus, cardinalii chiar sunt \u00eenchisi \u00een timpul conclavului si nu este vorba doar de un simbol. Este adevarat, \u00eensa, ca pentru cardinali conditiile s-au \u00eembunatatit si nu mai sunt obligati sa doarma \u00een capela Sixtina ca pe vremuri, dar tot izolati de restul lumii sunt.<br \/>\nPrima uimire \u00een Muzeul de la Vatican este proportia dintre arta crestina si arta pag\u00e2na. Muzeul te trece prin Grecia antica, Roma antica, Egipt, arta etrusca pe parcursul a zeci de sali, abia spre finalul muzeului ai parte de arta crestina din primele secole si apoi de cladiri pictate \u00een Renastere cu teme crestine, fostele resedinte ale cardinalilor. Mi-a placut foarte mult Pinacoteca, dedicata \u00een exclusivitate picturii crestine \u2013 ca este vorba de Rafael sau de Botticelli sau de expozitia de icoana ruseasca.<br \/>\n\u00cen prima instanta m-am g\u00e2ndit ca, daca as fi custode al muzeului, l-as desparti \u00een doua entitati care sa se viziteze separat: o prima parte dedicata artei antice, fie ea romana sau egipteana, si o a doua dedicata artei crestine, indiferent de perioada. Fiind prea multe exponate la un loc risti sa nu le apreciezi la adevarata lor valoare. Apoi, am \u00eencercat sa \u00eemi raspund la \u00eentrebarea de ce toti papii au tinut sa \u00eesi aranjeze c\u00e2te o sala cu numele lor, \u00een care sa expuna statui de zei antici sau mozaicuri romane? De ce sa pastreze si, mai grav, sa puna \u00een valoare arta antica? Nu spun sa o distruga, ar fi fost un gest de barbarie, dar a o scoate \u00een evidenta presupune un atasament fata de valori ce nu sunt crestine. Singurul raspuns pe care mi-l pot imagina este ca arta crestina vrea sa fie prezentata ca o sinteza si ca o \u00eemplinire a celorlalte tipuri de arta. Doar prezent\u00e2nd crestinismul ca sinteza, \u00een cel mai bun spirit hegelian, putem sa punem sub o alta lumina sarcofagele egiptene si statuetele de zei greci ce devin modele (dupa proportii) pentru statuile crestine.<br \/>\n<strong>Carisma Papei<\/strong><br \/>\n\u00cen Musei Vaticani crestinismul apare ca ultima treapta a culturii si civilizatiei unei lumi ce a facut posibile vastitatea Imperiului Roman, misterul Egiptului antic si ratiunea greceasca. Iar crestinismul vrea sa reuneasca si sa integreze aceste aspecte. Din pacate, arta postmoderna a ajuns si \u00een acest muzeu. Deh, din cauza universalitatii bisericii aceasta vrea sa surprinda toate timpurile lumii, asa ca aveti sali cu micuti hristosi roz rastigniti, cu vitralii postmoderne. Asa ca, dupa ce ai fost uns pe suflet cu o camera pictata de Rafael, poti sa \u00eeti strici imaginea generala cu un pic de arta abstracto-absurda, doar nu-o fi totul perfect, riscam sa ne credem \u00een rai. \u00centre paranteze fie spus, cred ca exact acesta (gradina Edenului ) a fost modelul pentru gradinile Vaticanului, rezervate Curiei Romane, dar care pot fi admirate prin ferestrele muzeului.<br \/>\n\u00cen Joia Mare am vrut sa \u00eemi \u00eemplinesc o dorinta, sa vad si eu ce este asa special la o slujba cu Papa. De ce trebuie rezervari si de ce oamenii se \u00eenghesuie la astfel de evenimente. Raspunsul teologic este simplu: pentru catolici a \u00eel vedea pe Papa \u00een mod direct presupune acordarea unei indulgente plenare. Pentru mine, a fost \u00eensa slujba mult dorita \u00een latina, cu elemente \u00een greaca, precum citirea Evangheliei. Nu stiu care este cauza reala a cultului special al Papei. Poate dogma infailibilitatii, stabilita abia \u00een secolul XIX, sau poate nevoia unui lider care sa dea orientare unei miscari din ce \u00een ce mai slabite.<br \/>\nPe data de 1 aprilie\u00a0 s-au \u00eemplinit 5 ani de la moartea Papei Ioan Paul al II lea. Saptam\u00e2na Mare a fost astfel instrumentalizata ca un moment \u00een memoria lui Karol Wojtyla. A doua zi, pe Drumul Crucii de la Colosseum, credinciosii aveau stegulete cu alb si rosu (steagul Poloniei) si cu numele fostului Papa. Toata lumea face aceeasi comparatie ce devine deja un cliseu. Benedict al XVI-lea nu are carisma lui Ioan Paul al II lea. Nu \u00eenteleg de ce trebuie sa le cerem aceleasi puncte forte tuturor. As vrea sa \u00eei trimit pe cei ce vorbesc despre lipsa de carisma a lui Ratzinger la citirea c\u00e2torva dintre cartile lui. De ce sa \u00eei cerem unui profesor doctor de teologie sa dea bine \u00een poze si sa z\u00e2mbeasca frumos?<br \/>\nJ.Habermas vorbeste despre trei momente critice care marcheaza reacceptarea Germaniei \u00een familia europeana: c\u00e2stigarea campionatului mondial de fotbal, reunificarea Germaniei dupa caderea Zidului si alegerea lui J. Ratzinger ca Papa. Daca \u00een cazul lui Wojtyla este evidenta influenta acestuia pentru poporul polonez, popor ce crede cu tarie \u00een misiunea lui m\u00e2ntuitoare ca neam (as fi vrut sa scriu un articol despre tragedia poloneza saptam\u00e2na aceasta, dar \u00eemi este teama ca sensibilitatile mele culturale pro poloneze sa nu \u00eemi rapeasca obiectivitatea cercetatorului si sa ajung sa vorbesc despre altceva dec\u00e2t despre un accident, pentru ca acest context se potriveste prea tare cu cel al masacrului de acum 70 de ani, ce urma sa fie comemorat), \u00een cazul Germaniei teoria mi se pare un pic exagerata, dar ea merita retinuta pentru o istorie corecta politic a Germaniei.<br \/>\n<strong>Crizele Bisericii Catolice<\/strong><br \/>\n\u00cen momentul de fata catolicismul trece printr-o criza de imagine din cauza scandalurilor cu pedofilia. Este de ajuns un singur caz pentru a trage \u00een jos dupa sine \u00eentreaga Biserica. Daca singurele informatii pe care le-as avea legate de Biserica Catolica ar fi cele venite din presa, nu mi-as lasa copiii sa treaca pragul unei biserici. Dar astfel de informatii aparute \u00een presa nu schimba convingerile practicantilor, ale celor ce vin saptam\u00e2nal la biserica si \u00eesi cunosc preotii si \u00eenteleg ce fac acestia pentru comunitate. Schimba \u00eensa parerea celor din afara bisericii, a celor ce asculta de voci precum cele ale filosofului Richard Dawkins, care \u00eempreuna cu Christopher Hitchens, a ajuns sa ceara arestarea Papei pentru crime \u00eempotriva umanitatii.<br \/>\nPlanul lor este sa \u00eel traga la raspundere pe Papa pentru musamalizarea cazurilor de pedofilie. Presupun\u00e2nd ca acuzele de pedofilie sunt adevarate, ceea ce trebuie verificat, nu \u00eenteleg cum un tert poate fi acuzat de faptele altcuiva. E ca si cum, daca un doctorand \u00een matematica \u00eesi bate nevasta, l-am chema \u00een instanta pe Pitagora, sau, poftiti, ca sa pastram proportiile, pe coordonatorul acestuia de doctorat. Daca exista un extremism anticrestin, ce nu se multumeste cu argumente pentru materialismul stiintific de tip darwinist, ci merge p\u00e2na la atacuri ad hominem, el nu poate dec\u00e2t sa confirme declaratii precum cele ale parintelui Raniero Cantamessa despre lupta dura si pe fata \u00eempotriva crestinismului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Primul lucru care te frapeaza c\u00e2nd intri \u00een Roma este mirosul. In Roma, spre deosebire de Paris, nici nu vreau sa spun fata de Bucuresti, miroase frumos. Vegetatia bogata da aerului o alta consistenta, ceea ce face ca orasul sa devina mult mai usor un cadru al vacantei si al idilei. Dupa ce te obisnuiesti&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roma-vaticanul-si-catolicismul\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roma, Vaticanul si catolicismul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1934,1933,1936,1932,1931,1935],"class_list":["post-2361","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-carisma-papei","tag-crestini","tag-crizele-bisericii-catolice","tag-egipteni","tag-greci","tag-musei-vaticani"],"views":2323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2361","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2361"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2361\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2361"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2361"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2361"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}