Roland Garros-ul nu st\u0103 \u00een Nadal, Federer sau Djokovici, nici m\u0103car \u00een Serena Williams, \u015earapova sau Halep. Marele turneu parizian, al doilea de Grand Slam din sezon, are propria lui identitate \u015fi nu pl\u0103te\u015fte dec\u00e2t \u00eentr-o foarte mic\u0103 m\u0103sur\u0103 tribut actualit\u0103\u0163ii. La Porte d\u2019Auteuil conteaz\u0103 ce a fost \u015fi ce va fi, iar prezentul devine pretext al bucuriei \u015fi al pasiunii, f\u0103r\u0103 s\u0103 acopere integral sensul unui institu\u0163ii cultural-sportive extrem de importante. Fire\u015fte, superficialii \u015fi mondenii g\u0103sesc ce au nevoie \u00een clipa prezent\u0103, dar trebuie spus ap\u0103sat c\u0103 Roland Garros-ul este infinit mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. \u00cen primul r\u00e2nd, cred, competi\u0163ia parizian\u0103 este o cronic\u0103 vie a marilor sale momente, a miticilor ei eroi. Despre asta va fi vorba \u00een r\u00e2ndurile care urmeaz\u0103. Natural c\u0103 ne intereseaz\u0103 ce va face Simona na\u0163ional\u0103 sau dac\u0103 Djokovici va reu\u015fi Marele \u015elem, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd \u00een premier\u0103, ca pas necesar, Roland Garros-ul. Ori dac\u0103 Rafa va bifa al zecelea trofeu pe zgura din Bois-de-Boulogne. Doar c\u0103 acestea trec, devenind istorie. Iar istoria, cea adev\u0103rat\u0103, s-a scris deja, urm\u00e2nd a fi \u00eembog\u0103\u0163it\u0103 cu noi elemente semnificative smulse tiranicului prezent.
\nDe aceea, a-l evoca pe Connors, unul dintre eroii turneului de la Paris, chiar dac\u0103 nu l-a c\u00e2\u015ftigat vreodat\u0103, este un gest minim de reveren\u0163\u0103 moral\u0103. Iat\u0103 motivul pentru care reiau un text mai vechi, unul \u00een care narez probabil cea mai cu t\u00e2lc \u00eent\u00e2mplare a marelui juc\u0103tor american, una care indic\u0103 f\u0103r\u0103 rest de ce Jimmy a fost un tip pe cinste.
\nDup\u0103-amiaza zilei de vineri, 31 mai 1991, se anun\u0163a una fierbinte. \u015ei asta nu neap\u0103rat din pricina temperaturii pariziene, \u00eenc\u0103 nu sufocante la acea dat\u0103, ci gra\u0163ie unei partide din turul III al turneului de la Roland Garros, meci ce opunea doi ianchei, pe veteranul Jimmy Connors \u015fi pe mult mai t\u00e2n\u0103rul Michael Chang. Dou\u0103 glorii ale tenisului american \u015fi mondial, dou\u0103 stiluri diferite, dou\u0103 personalit\u0103\u0163i accentuate, dou\u0103 personaje care provin din timpuri istorice distincte. \u00centr-un sens, pe Centralul parizian se \u00eenfruntau trecutul \u015fi viitorul, miza fiind indiscutabil monopolul asupra prezentului…
\nConnors, \u201eb\u0103tr\u00e2nul leu\u201c din Illinois, are deja 39 de ani. Pozi\u0163ia sa \u00een clasamentul computerizat ATP este jenant\u0103, dar logic\u0103: undeva dincolo de pragul primilor o sut\u0103 de tenismeni ai lumii. La limit\u0103, fostul lider mondial anun\u0163ase c\u0103 are de g\u00e2nd s\u0103 se retrag\u0103, \u00een virtutea v\u00e2rstei (incredibil de) \u00eenaintate la acest nivel de performan\u0163\u0103, dar \u015fi a unei opera\u0163ii la poignet-ul m\u00e2inii st\u00e2ngi \u2013 Jimbo fiind unul dintre marii st\u00e2ngaci ai istoriei tenisului, al\u0103turi de McEnroe, Vilas \u015fi Nadal. Autor al unei reveniri spectaculoase \u015fi miraculoase dup\u0103 1981, c\u00e2nd Borg pierduse prim-planul \u00een favoarea stelei americane \u00een ascensiune, John \u201eBad Boy\u201c McEnroe, Jimmy redevenise number one \u00een 1982, cu victorii la Wimbledon \u015fi Flushing Meadows. Dup\u0103 aceea, g\u0103sise for\u0163a s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een Top Ten mai mul\u0163i ani, \u00een ciuda schimbului de genera\u0163ii, el f\u0103c\u00e2nd fa\u0163\u0103 asaltului unor \u201etitani\u201c tineri, \u00een genul lui Lendl, Edberg, Becker etc. La debutul anilor \u201990, Jimbo este \u00eens\u0103 martorul apari\u0163iei unor noi materiale tehnologice \u015fi al generaliz\u0103rii suprafe\u0163ei rapide a \u201ehardului\u201c, iar viteza cu care se joac\u0103 acum \u00eencepe s\u0103-l dep\u0103\u015feasc\u0103 pe incredibil de longevivul tenisman. El este dominat de pu\u015fti-minune precum Agassi, Courier, Sampras \u015fi se g\u00e2nde\u015fte din ce \u00een ce mai serios la retragere. Roland Garros-ul, edi\u0163ia 1991, este una dintre ultimele sale apari\u0163ii \u00een turneele de Grand Slam, cu toate c\u0103 tenismanul va mai z\u0103bovi \u00een circuit p\u00e2n\u0103 \u00een 1996, particip\u00e2nd pentru ultima oar\u0103 la turneul de la Atlanta, born\u0103 maxim\u0103 a unei cariere neverosimile, \u00eencepute \u00een 1972, \u00een cursul c\u0103reia a c\u00e2\u015ftigat opt competi\u0163ii de Mare \u015elem, 109 turnee ATP la simplu \u015fi 21 la dublu, petrec\u00e2nd pe prima treapt\u0103 ATP 268 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een total, fiind decretat campion mondial cinci ani consecutiv.
\n\u00cenaintea partidei de la Porte d\u2019Auteuil contra lui Chang, Jimmy Connors se prezenta ca un \u201epatriarh\u201c \u00een via\u0163\u0103 al istoriei tenisului, av\u00e2nd aura unui zeu \u015fi parfumul unei legende. Chino-americanul nu era \u00eens\u0103 nici el fitecine, c\u0103ci juc\u0103torul de numai 1,75 metri \u00een\u0103l\u0163ime triumfase la Roland Garros \u00een 1989, la v\u00e2rsta de 17 ani \u015fi 110 zile, fiind cel mai t\u00e2n\u0103r c\u00e2\u015ftig\u0103tor al unui turneu de Mare \u015elem all time. Atunci, el \u00eel umilise pe Ivan Lendl \u00een optimi de final\u0103, servindu-i triplului campion de la Roland Garros inclusiv din bandulier\u0103, elimin\u00e2ndu-l pe \u201eIvan cel Groaznic\u201c al ATP-ului dup\u0103 o partid\u0103-maraton de mai bine de patru ore \u015fi jum\u0103tate. \u00cen final\u0103, Chang g\u0103sise resursele s\u0103-l domine \u015fi pe superbul tenisman suedez Stefan Edberg, un adev\u0103rat arbitru al elegen\u0163ei pe court, \u00een cinci seturi disputate, fiind primul american care triumfa la Paris din 1955. (Michael avea s\u0103 mai dispute \u00eenc\u0103 o final\u0103 la Roland Garros, \u00een 1995, pierdut\u0103 \u00een fa\u0163a unui adev\u0103rat ma\u00eetre sur terre, austriacul Thomas Muster.)
\nPublicul francez are, de regul\u0103, presim\u0163iri bune. Stadionul era plin-ochi \u00een acea dup\u0103-amiaz\u0103 t\u00e2rzie de mai 1991, cu prelungiri de umbre ro\u015fietice, c\u0103ci parizienii se a\u015fteptau la un meci pe muchie de cu\u0163it. \u015ei, \u00een fond, Jimbo Connors a fost mai mereu favoritul lor, insurgen\u0163a parizian\u0103 manifest\u00e2ndu-se inclusiv contra unui tenisman francez ce-l \u00eenfrunta pe iancheu \u00een 1980, Jean-Fran\u00e7ois Caujolle, fluierat copios de acest public mare cunosc\u0103tor al tenisului, dar \u015fi teribil de c\u00e2rcota\u015f. Intui\u0163ia \u015fi a\u015ftept\u0103rile spectatorilor aveau s\u0103 fie 100% acoperite, rezult\u00e2nd o partid\u0103 nu numai spectaculoas\u0103, dar \u015fi de un extraordinar nivel tehnic. Despre tensiunea sa dramatic\u0103 nu mai trebuie ad\u0103ugat nimic…
\nA\u015fadar, Connors, extravertit, isteric, mare actor, exuberant, expresiv \u015fi cabotin, contra unui solitar \u015fi autist oriental, ale c\u0103rui emo\u0163ii nu se puteau ghici nici \u00een cele mai acute \u00eemprejur\u0103ri. Stilul de joc? Flamboaiant, generos, deschis \u015fi ofensiv, de o bravur\u0103 friz\u00e2nd sinuciderea, \u00een cazul lui Connors, contra unei defensive ermetice \u015fi fanatice, unei r\u0103bd\u0103ri \u015flefuite \u00een milenii \u015fi unei t\u0103rii psihice netulburate de nimeni \u015fi de nimic. Pe Centralul de la Porte d\u2019Auteuil se ciocneau nu numai dou\u0103 genera\u0163ii, dou\u0103 mentalit\u0103\u0163i \u015fi dou\u0103 paradigme culturale diferite, ci \u015fi dou\u0103 orgolii ascu\u0163ite: cel al unui campion care refuz\u0103 s\u0103 moar\u0103 \u015fi cel al unui t\u00e2n\u0103r fl\u0103m\u00e2nd de glorie.
\nMeciul \u00eencepe, ritmul partidei este \u00eengrozitor de rapid, se joac\u0103 pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte, nici unul dintre tenismeni nu r\u0103m\u00e2ne dator, evantaiul de lovituri etalate este complet, atacul \u015fi ap\u0103rarea se succed\u00e3 \u00een ambele tabere, iar majoritatea punctelor se c\u00e2\u015ftig\u0103, nu se rateaz\u0103. Spectatorii sunt \u00een delir, se aplaud\u0103 ca la fotbal, \u00een timpul schimbului de mingi, oamenii sar \u00een picioare \u015fi uit\u0103 s\u0103 mai ia loc. Primul set \u00eei revine veteranului Connors, cu 6-4. Man\u015fa a doua este \u00eempins\u0103 \u00een prelungiri, Jimmy are \u015fansa lui, de doi la zero, o rateaz\u0103, iar Chang egaleaz\u0103 la unu. Setul trei nu are istoric, de\u015fi calitatea jocului nu scade o iot\u0103. Pe Connors pare c\u0103-l las\u0103 suflul, Michael se impune la doi. Man\u015fa a patra aduce publicul pe pragul infarctului, parizienii asist\u0103 la schimburi de o intensitate incredibil\u0103 pentru lentoarea zgurei, aplauzele \u015fi aclama\u0163iile fac s\u0103 se cutremure gradenele b\u0103tr\u00e2nului Roland Garros. Autodep\u0103\u015findu-se, \u201eb\u0103tr\u00e2nul\u201c campion \u00ee\u015fi adjudec\u0103 setul la patru, egal\u00e2nd situa\u0163ia la doi. Limbile de foc ale \u00eenser\u0103rii \u00ee\u015fi fac din ce \u00een ce mai insistent apari\u0163ia, vizibilitatea scade, dar meciul merge mai departe, nici arbitrul, nici publicul neg\u00e2ndind s\u0103 \u00eentrerup\u0103 aceast\u0103 b\u0103t\u0103lie de propor\u0163ii epice.
\n\u00cencepe setul decisiv. Jimmy Connors c\u00e2\u015ftig\u0103 un prim punct extrem de disputat \u015fi spectaculos, afl\u00e2ndu-se \u00een avantaj, apoi se apropie cu mersul lui t\u0103r\u0103g\u0103nat de arbitrul de scaun, experimentatul francez Bruno Lebeuh, pentru a-i spune cu voce sf\u00e2r\u015fit\u0103: \u201eBruno, prietene, gata, nu mai pot s\u0103 \u00eendur, m-au l\u0103sat puterile, m\u0103 opresc aici!\u201c. Rebeuh, categoric surprins, nu se gr\u0103be\u015fte s\u0103 anun\u0163e abandonul veteranului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 mai negocieze cu cel pe care-l \u015ftie drept un lupt\u0103tor magnific: \u201eHai, Jimmy, nu mai e mult, eu cred c\u0103 po\u0163i!\u201c. Connors r\u0103m\u00e2ne ferm: \u201eA\u015f vrea, dar m-a l\u0103sat de tot trupul!\u201c. Jimbo spune adev\u0103rul, el s-a pr\u0103v\u0103lit pe scaun, fiind evident c\u0103 mu\u015fchii lui uza\u0163i nu mai r\u0103spund comenzilor emise de creier. Connors e la p\u0103m\u00e2nt, oboseala l-a r\u0103pus. Bill Norris, kinetoterapeutul turneului, \u015fi medicul de serviciu \u00eel sus\u0163in pe sportivul de aproape 40 de ani, care p\u0103r\u0103se\u015fte terenul pe bra\u0163e, sub privirile neputincioase \u015fi siderate ale lui Chang \u015fi ale spectatorilor. \u015ei c\u00e2\u015ftig\u0103torul, \u015fi parizienii martori ai acelei dramatice partide \u00een\u0163eleg c\u0103 au avut rarul privilegiu de a asista la unul dintre marile momente ale sportului alb: cel c\u00e2nd un campion cum n-a mai fost altul p\u0103r\u0103se\u015fte c\u00e2mpul de lupt\u0103, dovedit fiind nu de adversar, ci de prea mul\u0163ii ani pe care-i duce \u00een spate.
\n\u015ei totu\u015fi, partida aceasta, aparent lipsit\u0103 de miz\u0103, dintr-un obscur tur III al unui Grand Slam, are o semnifica\u0163ie special\u0103 \u2013 cel pu\u0163in pentru Jimmy! Orgoliosul veteran a dorit s\u0103 \u00eentrerup\u0103 partida ce-i amenin\u0163a s\u0103n\u0103tatea \u00een clipa \u00een care el se g\u0103sea \u00een avantaj… M\u00e2ndrul campion iancheu n-a vrut s\u0103 se spun\u0103 c\u0103 a abandonat lupta atunci c\u00e2nd era dominat. Pare stupid\u0103 o asemenea ambi\u0163ie, dar cine joac\u0103 tenis \u015ftie c\u0103 lucrurile nu stau deloc a\u015fa!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Roland Garros-ul nu st\u0103 \u00een Nadal, Federer sau Djokovici, nici m\u0103car \u00een Serena Williams, \u015earapova sau Halep. Marele turneu parizian, al doilea de Grand Slam din sezon, are propria lui identitate \u015fi nu pl\u0103te\u015fte dec\u00e2t \u00eentr-o foarte mic\u0103 m\u0103sur\u0103 tribut actualit\u0103\u0163ii. La Porte d\u2019Auteuil conteaz\u0103 ce a fost \u015fi ce va fi, iar prezentul devine… Cite\u0219te mai mult »Erou la Roland Garros, b\u0103tr\u00e2nul leu din Illinois<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10429],"class_list":["post-23607","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-povestiri-din-tenis"],"views":1142,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23607","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23607"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23607\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23608,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23607\/revisions\/23608"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23607"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23607"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23607"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}