{"id":23603,"date":"2015-06-13T07:25:01","date_gmt":"2015-06-13T05:25:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23603"},"modified":"2015-06-13T07:25:01","modified_gmt":"2015-06-13T05:25:01","slug":"de-la-teroare-la-oroare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-teroare-la-oroare\/","title":{"rendered":"De la teroare la oroare"},"content":{"rendered":"<p>Iat\u0103-m\u0103 nevoit s\u0103 readuc \u00een discu\u0163ie o problem\u0103 care pare s\u0103 fr\u0103m\u00e2nte politicienii \u015fi pe o parte dintre intelectuali de cel pu\u0163in zece ani. De\u015fi \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul deceniului al zecelea din secolul trecut, mai mul\u0163i au fost cei care se g\u00e2ndeau s\u0103 transforme Casa Poporului \u00een muzeu, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, a fost luat\u0103, logic, decizia caz\u0103rii Parlamentului \u015fi a altor c\u00e2teva institu\u0163ii fundamentale pentru stat (Curtea Constitu\u0163ional\u0103 \u015fi Consiliul Legislativ, de exemplu), \u00een colosul care a devenit Palatul Parlamentului. Este bine c\u0103, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul guvern\u0103rii N\u0103stase, s-a g\u0103sit, totu\u015fi, spa\u0163iu \u015fi pentru institu\u0163ii culturale \u00een acea cl\u0103dire: un muzeu al Parlamentului, o sec\u0163ie a Muzeului Na\u0163ional al Satului dedicat\u0103 costumelor populare \u015fi, mai ales, Muzeul Na\u0163ional de Art\u0103 Contemporan\u0103. \u00cen plus, exist\u0103 \u015fi o sal\u0103 de expozi\u0163ii temporare, care poart\u0103 numele lui Constantin Br\u00e2ncu\u015fi. Totu\u015fi, trebuie avut \u00een vedere c\u0103 Palatul nu a fost proiectat pentru a g\u0103zdui muzee, iar amenajarea \u00eenc\u0103perilor pentru asemenea adapt\u0103ri este scump\u0103 \u015fi anevoioas\u0103. \u00cen momentul de fa\u0163\u0103, \u00een Palatul Parlamentului chiar nu mai exist\u0103 spa\u0163ii libere pentru a \u00eenfiin\u0163a \u015fi alte muzee. Motiv de care \u015fi-a dat seama \u015fi un deputat (n-am s\u0103-i fac reclam\u0103 negativ\u0103 aici) care, \u00een 2005, a propus Guvernului desfiin\u0163area Muzeului Na\u0163ional de Art\u0103 Contemporan\u0103 (ce abia fusese inaugurat cu un an \u00eenainte) \u015fi amenajarea, \u00een acela\u015fi loc, a unui muzeu \u201eal comunismului\u201c. Ra\u0163ionamentul din spatele acestei propuneri nu denota, \u00eens\u0103, vreun sim\u0163 al drept\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de suferin\u0163ele \u00eendurate de rom\u00e2ni \u00een timpul regimului comunist. Singura justificare adev\u0103rat\u0103 era dorin\u0163a desfiin\u0163\u0103rii unui muzeu care era perceput ca fiind \u201eal lui N\u0103stase\u201c. Evident, nici un om cu capul pe umeri nu putea s\u0103 accepte o asemenea parascovenie care s\u0103 duc\u0103 la distrugerea unei investi\u0163ii de dou\u0103sprezece milioane de lei (din c\u00e2te \u00eemi aduc aminte) \u015fi a unei institu\u0163ii de cultur\u0103 extrem de importante pentru arta t\u00e2n\u0103r\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00e2t propunerea a fost respins\u0103. Constat, \u00eens\u0103, c\u0103 soiul r\u0103u nu moare.<br \/>\nUn an mai t\u00e2rziu, Comisia Preziden\u0163ial\u0103 pentru analiza dictaturii comuniste din Rom\u00e2nia, prezidat\u0103 de Vladimir Tism\u0103neanu, \u00ee\u015fi \u00eencheia raportul \u015fi \u00eel prezenta Pre\u015fedintelui spre aprobare. Acesta l-a \u015fi citit \u00een Parlament, \u00een huiduielile Opozi\u0163iei de atunci. \u00cen partea sa final\u0103, raportul recomanda \u201eintroducerea \u00een muzeele de istorie din \u0163ar\u0103 a unor sec\u0163iuni referitoare la ororile comunismului. \u00cenfiin\u0163area, \u00een colaborare cu Funda\u0163ia Academia Civic\u0103, Asocia\u0163ia Fo\u015ftilor De\u0163inu\u0163i Politici din Rom\u00e2nia, CNSAS, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Rom\u00e2nia, Institutul de Istorie \u00abA. D. Xenopol\u00bb, Institutul de Istorie \u00abNicolae Iorga\u00bb, Institutul de Istorie \u00abGeorge Bari\u0163\u00bb, a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Rom\u00e2nia. Asemeni Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, acest muzeu va fi \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 un loc de memorie \u015fi unul al afirm\u0103rii valorilor societ\u0103\u0163ii deschise. Muzeul va fi condus de un consiliu \u015ftiin\u0163ific numit de Pre\u015fedintele \u0163\u0103rii. Pe l\u00e2ng\u0103 Muzeu ar fi necesar\u0103 crearea unui centru de documentare destinat informa\u0163iei publice, cu acces ne\u00eengr\u0103dit, \u00een care s\u0103 fie colec\u0163ionate documente esen\u0163iale pentru \u00een\u0163elegerea fenomenului comunist, a universului concentra\u0163ionar, a propagandei ca mijloc de constr\u00e2ngere spiritual\u0103\u201c. Ca s\u0103 fiu sincer, propunerea ca \u00een muzeele de istorie din \u0163ar\u0103 s\u0103 se introduc\u0103 sec\u0163iuni referitoare la \u201eororile comunismului? mi s-a p\u0103rut una de cea mai pur\u0103 esen\u0163\u0103 comunist\u0103. Ca unul care, al\u0103turi de alte sute de muzeografi, am lucrat \u00eentr-un muzeu de istorie, \u00eenainte de 1990, \u015ftiu c\u0103 un deceniu \u00eentreg, toat\u0103 breasla s-a chinuit s\u0103 g\u0103seasc\u0103 solu\u0163ii pentru introducerea, obligatorie, a unei expozi\u0163ii dedicate iepocii de aur, \u00een expunerea permanent\u0103. Puteai s\u0103 nu mai nici o alt\u0103 expozi\u0163ie de istorie \u015fi s\u0103 nu se \u00eent\u00e2mple nimic. Dac\u0103 nu aveai expozi\u0163ie cu Ceau\u015fescu, \u00ee\u0163i riscai cariera. C\u00e2t despre \u00eenfiin\u0163area propriu-zis\u0103 a muzeului, acesta, dup\u0103 cum se vede, urma s\u0103 colaboreze cu institu\u0163ii care nu sunt specializate \u00een muzeografie (de parc\u0103 trebuie s\u0103 \u00eei spui unui muzeu cu cine s\u0103 colaboreze \u015fi cu cine nu), iar consiliul \u015ftiin\u0163ific al muzeului urma s\u0103 fie numit chiar de Pre\u015fedintele Rom\u00e2niei (o flagrant\u0103 \u00eenc\u0103lcare a Legii muzeelor, \u00een vigoare, de trei ani, \u00een acel moment!). Titlul muzeului era foarte clar: un muzeu \u201eal dictaturii comuniste?. S-au n\u0103scut, imediat, tot felul de controverse. De cele mai multe ori, cei care se b\u0103gau \u00een seam\u0103 cu privire la acest subiect erau politicieni, ingineri, scriitori, politologi, cinea\u015fti, memoriali\u015fti, filozofi \u015fi tot felul de anali\u015fti \u2013 din \u0103ia care se plimb\u0103 pe la toate show-urile de televiziune \u015fi se pricep la de toate, de la rachete nucleare la cultura porumbului. Nu am v\u0103zut, vreodat\u0103, invitat \u015fi un muzeolog. Normal, \u00een mintea realizatorilor de emisiuni televizate, muzeologii sunt ni\u015fte simpli executan\u0163i, care a\u015faz\u0103 \u00een vitrine ce li se spune de c\u0103tre politicieni, un fel de \u015fterg\u0103tori de praf cu diplom\u0103. Pot s\u0103 v\u0103 asigur c\u0103 exact a\u015fa vedeau lucrurile \u015fi tovar\u0103\u015fii de la Sec\u0163ia de Propagand\u0103 a C.C. al PCR. \u00cen privin\u0163a asta, a\u015fadar, \u00eentre cei care au f\u0103cut fostul muzeu al PCR \u015fi cei care doreau, \u00een 2006 \u015fi \u00een anii urm\u0103tori, s\u0103 fac\u0103 Muzeul Dictaturii Comuniste nu exista, pe fond, nici o deosebire. Din \u201efericire?, p\u00e2n\u0103 s\u0103 se ia o decizie politic\u0103, a venit criza peste noi \u015fi s-au sistat investi\u0163iile. Dar tema a r\u0103mas, undeva, \u00een memoria colectiv\u0103.<br \/>\n\u00cen noiembrie 2011, patru deputa\u0163i ini\u0163iaz\u0103 o Propunere legislativ\u0103 privind \u00eenfiin\u0163area Muzeului Comunismului. Textul avea doar patru articole \u015fi a fost adoptat tacit de c\u0103tre Senat. Punctul de vedere al Guvernului Ungureanu (ministrul Culturii era Kelemen Hunor) a fost negativ, f\u0103r\u0103 s\u0103 existe o abordare serioas\u0103 a temei; s-au adus obiec\u0163ii de form\u0103 \u015fi destul de rizibile. Cum deputa\u0163ii \u00een cauz\u0103 nu erau din arcul guvernamental, proiectul de lege a fost respins definitiv de Camera Deputa\u0163ilor, f\u0103r\u0103 prea multe gre\u0163uri \u015fi explica\u0163ii.<br \/>\nTimpul a trecut \u015fi cineva, acum, \u00een 2015, \u015fi-a adus aminte din nou de problema acestui muzeu. Sunt absolut convins c\u0103 nici unul dintre cei nou\u0103zeci \u015fi \u015fase de parlamentari semnatari, \u00eentre care trei fo\u015fti mini\u015ftri ai Culturii, nu era la curent cu faptul c\u0103 la Boto\u015fani este \u00een curs de amenajare un Muzeu al Vie\u0163ii Cotidiene \u00een Comunism (despre care am scris \u00een paginile Culturii). Cei nou\u0103zeci \u015fi \u015fase au ales drept nume al institu\u0163iei Muzeul Ororilor Comunismului \u015fi au preg\u0103tit o expunere de motive pe m\u0103sur\u0103: nu prea doct\u0103 (sincer, nu \u015ftiu cine a scris-o, dar pare s\u0103-\u015fi fi f\u0103cut documentarea de pe Wikipedia, \u00een cel mai bun caz). Afl\u0103m, astfel, de exemplu, c\u0103 Rom\u00e2nia a avut, \u201etimp de 68 de ani, cel mai opresiv regim totalitar dintre statele foste comuniste?. Exist\u0103, ce-i drept, unele p\u0103reri divergente cu privire la \u00eenceputul regimului comunist din Rom\u00e2nia. Cei mai radicali istorici avanseaz\u0103 chiar data de 23 august 1944, al\u0163ii, pe cea de 6 martie 1945 \u015fi cei mai bl\u00e2nzi pe cea de 30 decembrie 1947. Hai, de dragul ipotezei, s\u0103 presupunem c\u0103 regimul comunist ar fi fost instaurat la 23 august (ceea ce este evident, fals). Dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul a venit la 22 decembrie 1989, un calcul matematic bun pentru elevii de clasa a II-a (asta, a\u015fa, ca s\u0103 fim bl\u00e2nzi) ne arat\u0103 o diferen\u0163\u0103 de patruzeci \u015fi cinci de ani. Dac\u0103 lu\u0103m \u00een serios cifra avansat\u0103 de ini\u0163iatori, rezult\u0103 c\u0103 am ie\u015fit de sub dictatura comunist\u0103 abia c\u00e2nd s-a format, din spuma m\u0103rii, Guvernul Ponta I \u2013 ceea ce mi se pare o u\u015foar\u0103 exagerare. A\u015fa cum tot o exagerare este s\u0103 ne d\u0103m noi de ceasul mor\u0163ii cum am fost tocmai noi cei mai oropsi\u0163i. Se pare c\u0103 documentari\u015ftii parlamentarilor nu au citit nimic nici despre Uniunea Sovietic\u0103 \u015fi nici despre Albania. Expunerea de motive continu\u0103 cu o alt\u0103 minciun\u0103 (afl\u0103m c\u0103 Rom\u00e2nia era, \u00een 1947, unul dintre cele mai dezvoltate state ale Europei!!!) \u015fi cu mai multe banalit\u0103\u0163i despre esen\u0163a dictaturii comuniste (devalizarea economiei na\u0163ionale de c\u0103tre ocupantul sovietic, distrugerea \u201eculturii, istoriei \u015fi credin\u0163ei poporului rom\u00e2n?). Nu se spune nimic despre faptul c\u0103 \u00een 1989 cuv\u00e2ntul aflat pe buzele tuturor a fost libertate. Asta ne-am dorit, mai presus de orice: s\u0103 fim liberi!<br \/>\n\u00cen fine, expunerea de motive continu\u0103 la fel de agramat \u015fi limitat precum a \u00eenceput. Afl\u0103m c\u0103 parlamentarii s-au g\u00e2ndit \u015fi la \u201eo loca\u0163ie\u201c pentru muzeu (probabil c\u0103 vor s\u0103 \u00eenchirieze cl\u0103direa) \u015fi uit\u0103 cum se numea muzeul \u00een titlu. Acum a devenit Muzeul Epocii Comuniste. Ei bine, cea mai potrivit\u0103 \u201eloca\u0163ie\u201c, ca s\u0103 \u00eei citez pe autorii agrama\u0163i ai textului ar fi chiar Palatul Parlamentului. Afl\u0103m apoi c\u0103, \u00een construc\u0163ia sa, \u201eCasa Poporului\u201c a \u201edistrus reale valori arhitectonice, cum ar fi M\u0103n\u0103stirea V\u0103c\u0103re\u015fti, Arhivele Na\u0163ionale sau Spitalul Br\u00e2ncovenesc\u201c. E adev\u0103rat c\u0103 efortul dement al lui Ceau\u015fescu de resistematizare a Capitalei a avut ca victime \u015fi Spitalul Br\u00e2ncovenesc, \u015fi Muzeul Arhivelor, \u015fi M\u0103n\u0103stirea V\u0103c\u0103re\u015fti. Dar i-a\u015f invita pe onora\u0163ii semnatari ai expunerii de motive s\u0103 ias\u0103 pe poarta Palatului Parlamentului \u015fi s\u0103 mearg\u0103 pe jos p\u00e2n\u0103 pe locul unde se afla M\u0103n\u0103stirea V\u0103c\u0103re\u015fti. Nu cred c\u0103 ar rezista foarte mul\u0163i s\u0103 str\u0103bat\u0103 jum\u0103tate din Bucure\u015fti&#8230;<br \/>\nIni\u0163iatorii nu identific\u0103 un spa\u0163iu anume \u00een Palatul Parlamentului unde s\u0103 fie amenajat muzeul. Cunosc\u00e2nd destul de bine cl\u0103direa \u00een care am lucrat zece ani, pot s\u0103 spun c\u0103 un asemenea spa\u0163iu nici nu exist\u0103. \u015ei asta nu doar pentru nu exist\u0103 \u00eenc\u0103peri neutilizate \u00een Palat, ci \u015fi pentru c\u0103 \u015fi dac\u0103 ar exista asemenea \u00eenc\u0103peri, nu orice spa\u0163iu este bun pentru organizarea unui muzeu. Dar inimo\u015fii no\u015ftri parlamentari merg mai departe \u015fi consider\u0103 c\u0103 muzeul ar putea fi punctul central al unui proiect mai amplu \u201esub genericul Traseele comunismului\u201c, \u00een care ar mai intra Memorialul de la Sighet \u015fi Memorialul de la Fortul 13 din Jilava (deocamdat\u0103 aflat nici m\u0103car \u00een stadiu de proiect). Cu alte cuvinte, Parlamentul se implic\u0103 \u015fi \u00een proiecte turistice \u015fi culturale. Trec peste destulele observa\u0163ii de tehnic\u0103 legislativ\u0103 din textul propriu-zis al proiectului care dovedesc, \u00een cel mai bun caz, neglijen\u0163\u0103&#8230;<br \/>\nN-a\u015f vrea s\u0103 cread\u0103 cineva c\u0103 m\u0103 opun ideii \u00eenfiin\u0163\u0103rii unui asemenea muzeu, de istorie recent\u0103. Dar&#8230; \u00cen principiu, \u00eenfiin\u0163area unei institu\u0163ii publice de cultur\u0103 nu se face prin lege, ci printr-o hot\u0103r\u00e2re a Guvernului. Pentru aceasta, Ministerul Culturii se consult\u0103 cu speciali\u015fti. Dac\u0103 este vorba despre muzee, se consult\u0103 cu muzeologi. Se g\u00e2ndesc bine tema muzeului \u015fi titlul, dup\u0103 dezbateri la care particip\u0103 speciali\u015fti \u00een domeniu, se identific\u0103 un spa\u0163iu adecvat, se lanseaz\u0103 un proiect tematic, realizat tot de speciali\u015fti muzeologi\u015f \u015fi un concurs de arhitectur\u0103 pentru viitoarea amenajare muzeal\u0103. Se planific\u0103 nivelul cheltuielilor pe urm\u0103torii c\u00e2\u0163iva ani, p\u00e2n\u0103 la deschiderea propriu-zis\u0103 a muzeului pentru public. \u00cen general, institu\u0163iile publice prefer\u0103 s\u0103 aib\u0103 denumiri decente, nu \u201ecomerciale\u201c. Nici un muzeograf normal nu \u015fi-ar numi muzeul drept unul al \u201eororilor\u201c dec\u00e2t dac\u0103 este vorba despre un fals muzeu, organizat la Disneyland \u015fi menit s\u0103 le dea emo\u0163ii copiilor pre\u015fcolari, sau despre un muzeu al figurilor de cear\u0103 unde putem admira femeia cu barb\u0103 (nu Conchita W\u00fcrst, care e b\u0103rbat) \u015fi \u015farpele cu dou\u0103 capete. Rom\u00e2nia nu are nevoie de un muzeu al ororilor. Putem avea, desigur, un muzeu al represiunii, de exemplu (f\u0103cut \u00eentr-un sediu al fostei Securit\u0103\u0163i, mo\u015ftenit, de cele mai multe ori, de actualul S.R.I.) sau \u00eentr-un fost penitenciar pentru de\u0163inu\u0163ii politici. Dar asta este altceva. A\u015fa cum am mai spus, Rom\u00e2nia are nevoie, mai ales, de un muzeu de istorie recent\u0103, care s\u0103 ofere o imagine caleidoscopic\u0103 asupra vie\u0163ii rom\u00e2nilor de-a lungul celor aproape patruzeci \u015fi cinci de ani de putere comunist\u0103. Nu m\u0103 a\u015ftept s\u0103 m\u0103 ia cineva \u00een seam\u0103. Deocamdat\u0103 sunt curios ce orori am s\u0103 mai aflu despre ini\u0163iativa parlamentarilor. Noroc c\u0103 se ieftine\u015fte p\u00e2inea. Circul este, oricum, asigurat!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Iat\u0103-m\u0103 nevoit s\u0103 readuc \u00een discu\u0163ie o problem\u0103 care pare s\u0103 fr\u0103m\u00e2nte politicienii \u015fi pe o parte dintre intelectuali de cel pu\u0163in zece ani. De\u015fi \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul deceniului al zecelea din secolul trecut, mai mul\u0163i au fost cei care se g\u00e2ndeau s\u0103 transforme Casa Poporului \u00een muzeu, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, a fost luat\u0103,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-teroare-la-oroare\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De la teroare la oroare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[4359,14457,4149,8140,14458],"class_list":["post-23603","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-analiza-dictaturii-comuniste","tag-casa-poporului","tag-muzeu","tag-muzeul-national-de-arta-contemporana","tag-un-muzeu-al-comunismului"],"views":1215,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23603","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23603"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23603\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23604,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23603\/revisions\/23604"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23603"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23603"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23603"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}