Ii sunt dator lui Nicolae Manolescu un raspuns privitor la patriotismul si frivolitatile criticului, dar, inainte de a i-l da, astept de la el o explicatie despre \u201emaculatoarele lui Eminescu\u201c, cum a numit el, banuiesc fara umor, manuscrisele lui Eminescu. Nu stiu daca formula utilizata de el a provocat reactia Ioanei Bot (reactie care m-a trimis direct la D.N.A. pe motiv ca am pradat bugetul statului public\u00e2nd in facsimil manuscrisele citate mai inainte), dar, oricum, direct sau indirect, a incurajat-o, pun\u00e2nd in circulatie o formula at\u00e2t de minimalizanta, ca sa nu spun altfel. Pentru ca, daca e vorba de niste \u201emaculatoare\u201c, de ce sa cheltuim banii poporului degeaba pe ele?… In orice caz, formula este nefericita, iar coincidenta semnalata este si mai nefericita. Astept, dar, o lamurire din partea ambasadorului rom\u00e2n la UNEaCO, o institutie care, dupa c\u00e2te stiu, se preocupa intre altele de salvarea patrimoniului cultural… Nu de altceva, dar n-as vrea ca numele colegului meu de generatie care, intre altele, este si presedintele Uniunii acriitorilor, sa ram\u00e2na legat de aceasta vorba derizorie: \u201emonumentalizarea maculatoarelor lui Eminescu\u201c sau \u201esacralizarea manuscriselor\u201c (vorba pusa in chip incorect pe seama lui Marin aorescu; am aratat la vremea cuvenita ca aorescu se referea la un scriitor contemporan, nu la Eminescu; cum ne-am putea inchipui ca el sa faca aceasta necuviinta dupa ce i-a dedicat autorului \u201eOdei in metru antic\u201c un poem splendid?)
\nP\u00e2na sa vina aceasta lamurire, ii sunt dator, ziceam, lui N. Manolescu cu un raspuns. In fapt, cu mai multe pentru ca, observ, criticul se arata in ultima vreme preocupat, iritat, suparat \u2013 nu stiu cum sa zic mai bine \u2013 c\u00e2nd vine vorba de mine si de interventiile mele in viata literara. Sa fie la mijloc accidentul (nefericit) de la Academia Rom\u00e2na asa cum au sugerat unii gazetari suspiciosi si inventivi? Ar fi o absurditate! O mare absurditate pentru ca cel care a propus si a sustinut public titularizarea lui N. Manolescu la Academie este cel care scrie aceste r\u00e2nduri, nu altcineva. Am propus-o si o sustin, in continuare, pentru ca, dincolo de umorile noastre si de relatiile capricioase dintre doi oameni de litere, consider ca planurile nu pot si nu trebuie confundate. Orice ar fi, eu, unul, nu le confund. Asa ca toate speculatiile facute de jurnalistii banuitori cad alaturi. aimple fantasmagorii.
\nDar sa revin la opiniile lui N. Manolescu despre literatura (ma rog: critica) mea. Este singura tema care poate interesa pe cititorii nostri. Cu ce sa incep? Intr-un interviu aparut in \u201eLuceafarul\u201c (17 iunie 2009), N. Manolescu spune ca, inainte de a scrie despre o carte, \u201eaimion a asteptat totdeauna sa vada ce se int\u00e2mpla\u201c, cu alte vorbe: aimion asteapta sa vada ce spun altii si, numai dupa aceea, se apuca sa scrie si el despre cartea care tocmai a aparut… \u201eEu \u2013 zice N. Manolescu \u2013 m-am bagat mai repede dec\u00e2t el si inaintea lui, dar n-am avut timp sa-mi documentez cronica\u201c… Ce pot sa raspund, la r\u00e2ndul meu? Zic ca timp de peste 50 de ani de c\u00e2nd fac critica literara, s-ar fi putut int\u00e2mpla si ceea ce spune N. Manolescu ca s-a int\u00e2mplat, si anume ca el sa se fi bagat mai repede dec\u00e2t mine si de c\u00e2t alti critici din generatia noastra sa scrie despre romanul sau poemul ce tocmai aparuse, dar ce importanta are, intreb, daca scrii primul sau al treilea despre o carte? Important este cine scrie mai bine sau, in cazul criticii de int\u00e2mpinare, cine da o judecata mai dreapta. Cine a scris int\u00e2iul despre Nichita aanescu? Iata un subiect ce nu ma angoaseaza. atiu doar ca eu si alti critici din generatia mea (Matei Calinescu, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, G. Dimisianu, N. Manolescu) si altii (Paul Georgescu, de pilda) au primit favorabil debutul lui Nichita atanescu si, apoi, timp de c\u00e2teva decenii, ne-am batut, realmente, pentru impunerea lui ca mare poet… Dar despre Marin aorescu, Nicolae Breban, atefan Banulescu, Fanus Neagu, Dimov, Blandiana, Adrian Paunescu, aorin Titel, Cezar Baltag si despre ceilalti poeti si prozatori afirmati in anii ’60 ? Cine a scris primul despre ei? N-am nici cea mai vaga idee. N-am facut recensam\u00e2ntul primirilor si refuzurilor in literatura si nici n-am o mare curiozitate sa aflu. Nu sufar de boala preeminentei si, c\u00e2nd scriu despre o carte noua, nu ma iau niciodata dupa parerea altuia. aunt, la acest punct, un incoruptibil Toma necredinciosul. P\u00e2na nu pun degetul pe rana, nu cred. Aceasta nu inseamna ca nu pot citi comentariile facute de alt critic mai iute de picior dec\u00e2t mine.
\nN-am vanitatea, vreau sa spun, de a considera ca numai eu am gust estetic si numai eu pot da judecati bune in literatura. Pot conspecta articolul unui confrate, dar, repet, acest lucru nu inseamna ca accept invariabil punctul lui de vedere. Nu-mi amintesc sa fi facut vreodata aceasta eroare… ai, la urma urmelor, da sau nu in critica nu inseamna nimic fara o justificare estetica si fara capacitatea de expresie, cum ii zicea E. Lovinescu… Asa ca, esential in critica de int\u00e2mpinare si, in definitiv, in orice forma de critica este, nu cine se grabeste sa scrie int\u00e2i, ci acela care spune esentialul despre o opera literara. Mai stim azi cine a scris int\u00e2iul despre Tudor Arghezi (desigur, stim: Al. Macedonski, in 1896 si, ceva mai t\u00e2rziu, G. Ibraileanu care, citindu-i un poem, nu stie daca se afla in fata unui geniu sau a unui dezaxat), dar in mod obligatoriu trebuie sa stim cine a reusit sa-l impuna in literatura, lepad\u00e2ndu-se de cei care vedeau in \u201eCuvinte potrivite\u201c si \u201eFlori de mucigai\u201c o poezie pornografica…
\nN. Manolescu se ocupa (in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, 11 sept. 2009) si de patriotismul meu, repros\u00e2ndu-mi faptul ca intr-o serie de articole din \u201eCultura\u201c am respins ideile lui Eugen Negrici despre \u201eiluziile literaturii rom\u00e2ne\u201c. El zice ca \u201el-as fi lichidat\u201c si ca, in felul acesta, as fi impins \u201erevolta mea de bun cetatean p\u00e2na la a-l blestema pe colegul sau sadica pe autorul \u201eIluziilor\u201ct lipsit de respect fata de valorile nationale\u201c… Nu-mi scapa ironia criticului, nici faptul ca el umfla vorbele si ma baga intr-o categorie (\u201ebun cetatean\u201c) derizorie c\u00e2nd e vorba de profesiunea noastra. Revolta, cum ar veni, de bun cetatean, indignare patriotica, gogorite nationale etc… Ironia este putin strapezita, fie vorba intre noi, caci o opinie critica, buna sau rea, se sprijina pe altceva dec\u00e2t pe morala bunului cetatean… Nu vreau sa ma apar in cele ce urmeaza de suspiciunile lui N. Manolescu (pe care le gasesc, de altfel neintemeiate si conjuncturale), vreau doar sa spun ca n-a gasit argumentele critice cele mai bune pentru a-l apara pe Eugen Negrici, un istoric literar pe care nu l-am contestat de plano, l-am citit doar cu atentie si s-a int\u00e2mplat sa nu fiu de acord cu ceea ce scrie… C\u00e2t de condamnabil este acest fapt? De ce mi-am pierdut brusc simtul critic si am cazut in fantasmagoriile bunului cetatean patriot si indignat?… Ia sa vedem, de ce?!<\/p>\n
1. N. Manolescu zice ca nu intelege de ce criticul rom\u00e2n, in genere, nu accepta ideea ca nu avem \u201eneaparat o mare literatura\u201c… Gaseste aceasta pretentie insuportabila… Tin sa-l asigur ca nici eu nu accept invariabil ideea ca trebuie sa avem \u201eneaparat o literatura mare\u201c, si ca tot ce-i rom\u00e2nesc este, inevitabil, sublim sau ca noi, latinii din rasarit, n-am dat dec\u00e2t capodopere, dar nu sunt deloc indiferent c\u00e2nd cineva (un critic, un istoric literar, un politolog etc.) vine si spune ca literatura rom\u00e2na este nula si ca Eminescu este un poet \u201edefazat\u201c, iar literatura veche n-ar fi dec\u00e2t o sinistra incoropeala de doua-trei texte pricajite… Este at\u00e2t de ridicol sa spun ca istoricul literar respectiv nu are dreptate si ca demonstratia lui este neconvingatoare critic?
\n2. N. Manolescu crede, de asemenea, ca nu sunt nici primul, nici ultimul critic care sufera de \u201eangoasa diminuarii meritelor marilor scriitori din trecut\u201c si se mira ca eu, monografistul lui E. Lovinescu, resping revizuirile critice… Si nu o data, de doua ori, ci mereu, este de parere directorul \u201eRom\u00e2niei literare\u201c. \u201eDe fiecare data c\u00e2nd, dupa 1989, s-a vorbit de revizuiri, tocmai el, monografistul lui Lovinescu, acela care a introdus in literatura noastra conceptul cu pricina, a protestat cu multa ardoare\u201c \u2013 ma culpabilizeaza el. Si adauga: \u201esa fie scriitorii mai intangibili dec\u00e2t zeii?\u201c Raspuns: n-am observat p\u00e2na acum ca sufar de angoasa mentionata, dar, recunosc, ma intereseaza ce spun revizionistii de azi despre Eminescu, Arghezi, G. Calinescu, Marin Preda si despre alti mari scriitori, vechi si noi… Sa fie asta un semn de boala ur\u00e2ta, sa-mi fi pierdut, asa, deodata, uzul ratiunii si sa fac alergie la ideea de a judeca si rejudeca (revizui) din vreme in vreme operele din trecut si pe autorii lor?
\nMa mir, la r\u00e2ndul meu, ca N. Manolescu se mira si ma banuieste de aceasta ratacire. Mirarea mea este si mai mare c\u00e2nd vad ca N. Manolescu incurca planurile. Confunda, vreau sa spun, revizuirea critica (in acceptia lui E. Lovinescu) cu pamfletul si, in genere, cu articolele nedrepte, ne-critice, cu notele invariabil negative aparute prin reviste si gazete despre un scriitor sau altul. Pe prima (revizuirea critica) n-am niciun temei sa n-o accept, n-as fi critic literar daca n-as fi de acord cu revizuirea estetica a operelor si chiar cu revizuirea morala, c\u00e2nd este cazul. Dar, ma intorc si-l intreb, ce revizuire critica face Eugen Negrici c\u00e2nd, venind vorba in \u201eIluziile literaturii rom\u00e2ne\u201c, de clasicii literaturii rom\u00e2ne scrie ca \u201ene supun unui viol estetic si ne constr\u00e2ng sa inghitim zilnic si de bunavoie si cu entuziasm, ca pe o fatalitate, azima modelului lor etern si imuabil\u201c? Ce idee sublima este in acest fragment, intreb din nou, ce revizuire esentiala, credibila face criticul, unde este \u201efireasca relectura\u201c si care sunt efectele ei benefice? Ideea ca \u201ea miza pe clasici duce la dirijism si intoleranta, da sugestii autoritatilor (…) monitorizeaza literatura si arta\u201c- idee pe care o formuleaza in continuare autorul \u201eIluziilor literaturii rom\u00e2ne\u201c \u2013 mi se pare cu totul absurda. \u201eViol estetic\u201c?, \u201edirijism\u201c? Ce limba vorbim, despre ce este vorba? si de cine? De clasicii literaturii sau de cei care se folosesc de clasici ca sa-si \u201emonitorizeze\u201c interesele, frustratiile, incompetentele?…
\nEste limpede, pentru mine cel putin, ca politica de vorbe (cum zicea I. L. Caragiale) nu este arma cea mai buna a revizuirilor critice. C\u00e2nd acelasi autor (Eugen Negrici) scrie ca Eminescu este \u201eun romantic defazat\u201c sau ca Arghezi a fost un specialist in \u201earta detractarilor si a santajului discret\u201c ori ca proza lui Marin Preda (inclusiv \u201eMorometii\u201c) este fara valoare, fara a aduce un singur argument estetic (unul singur macar), asta cum se cheama? Revizuire critica, semn de constiinta morala si de curaj estetic sau (revin la Caragiale) politica de fraze, publicistica obstinata, lipsita de noima?
\n3. N. Manolescu crede, tot asa, ca eu sunt victima unei iluzii (sau a revoltei mele \u2013 necontrolate \u2013 de \u201ebun cetatean\u201c) c\u00e2nd ii reprosez autorului \u201eIluziilor literaturii rom\u00e2ne\u201c ca este nedrept cu G. Calinescu si ca-i rastalmaceste in mod inadmisibil pentru un critic autentic ideile despre spiritul national. Vede in el pe marele aatan al literaturii rom\u00e2ne, pe marele mistificator, s\u00e2mburele raului in cultura noastra, precursorul atrocitatilor din vremea proletcultismului etc. G. Calinescu ar fi, dar, cel care, vorbind de miturile rom\u00e2nesti, a provocat detestabila \u201egerminatie de mituri\u201c si \u201eciupercaria de idoli\u201c \u2013 cum zice, cu o metafora agrara, Eugen Negrici… Lu\u00e2ndu-i apararea, N. Manolescu ma invinovateste pe mine ca, resping\u00e2nd acest mod de a judeca lucrurile, ma complac in postura de apologet \u2013 \u201efara discernam\u00e2nt si fara umor\u201c \u2013 al valorilor nationale… Daca apologet inseamna sa spun ca miturile nu sunt, neconditionat, o pacoste intr-o literatura, ca Eminescu este mai mult dec\u00e2t un poet \u201edefazat\u201c si ca G. Calinescu nu-i marele mistificator, modelul negativ, apologetul nationalismului in critica literara, atunci accept invinuirea si ironia caustica a colegului meu de generatie, atent, observ, sa nu incalce \u201ecorectitudinea politica\u201c, chiar daca, dupa opinia mea, el sacrifica, in cazul de fata, adevarul… aunt situatii, vreau sa zic, in care umorul este o forma de complezenta, un instrument nefunctional. Nu ne putem amuza, la infinit, c\u00e2nd e vorba de literatura si de valorile ei, in fata absurditatilor, iluziilor, injustitiilor…
\n4. In fine, presedintele Uniunii acriitorilor se teme de patriotismul criticului rom\u00e2n si depl\u00e2nge incapacitatea lui de a-si asuma \u2013\u201cfie si numai ca ipoteza critica\u201c \u2013 iluziile de care vorbeste Eugen Negrici… Criticul rom\u00e2n, incheie el, are nevoie azi de \u201eun proces cinstit de constiinta\u201c… Curios, dar asa cred si eu. \u201eUn proces cinstit de constiinta\u201c, prin care eu inteleg: o judecata dreapta a literaturii in totalitatea ei si a fiecarei opere in parte: o relectura critica (din unghi estetic) a operei, o denuntare (in linie maioresciana) a neadevarurilor din literatura, o respingere sistematica a zelatorilor, dar si a denigratorilor care rasar periodic in preajma marilor creatori, in fine, printr-un \u201eproces cinstit de constiinta\u201c in critica literara de azi inteleg, inainte de orice, refuzul prin mijloace critice al iluziilor de tot felul, dar si al celor care resping discursul identitar si considera spiritul national (in acceptia lui G. Calinescu, de exemplu) o forma de localism orb, de condamnabil nationalism si chiar de rasism…
\nCe este, dupa mine, inacceptabil in lungul exercitiu negationist care se cheama \u201eIluziile literaturii rom\u00e2ne\u201c este faptul ca autorul a) nu respecta autonomia esteticului c\u00e2nd judeca pe marii creatori si b) vorbeste in deriziune si, in fond, combate spiritul national, identific\u00e2ndu-l in cele din urma cu extremismul politic si cu imoralitatea in critica literara. Eroare grava, eroare greu de acceptat \u2013 nici chiar ca ipoteza critica.
\n5. N-am zis nimic despre patriotismul criticului de care ma suspecteaza N. Manolescu, in deriziune, bineinteles. \u201eBun cetatean\u201c, \u201epatriotele national\u201c, apologet al valorilor nationale etc. si fandacsia, ma intelegeti, e gata si dupa ea, vine ironia de rigoare. Nu ma deranjeaza prea mult, trebuie sa spun, aceasta suspiciune (la urma urmei toti trebuie sa fim mai mult sau mai putin patrioti), dar ce nu inteleg prea bine e motivatia pe care i-o da in critica literara colegul meu de generatie, vigilent, cum am zis, sa nu incalce, Doamne pazeste!, corectitudinea politica. Motivatia lui este, s-a vazut, ca nu sunt de acord cu Dl. Eugen Negrici care crede ca literatura rom\u00e2na este asfixiata de mituri false si prin spatiile ei trec, tin\u00e2ndu-se de m\u00e2na, o ceata de impostori… Asta da: curat patriotism!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ii sunt dator lui Nicolae Manolescu un raspuns privitor la patriotismul si frivolitatile criticului, dar, inainte de a i-l da, astept de la el o explicatie despre \u201emaculatoarele lui Eminescu\u201c, cum a numit el, banuiesc fara umor, manuscrisele lui Eminescu. Nu stiu daca formula utilizata de el a provocat reactia Ioanei Bot (reactie care m-a… Cite\u0219te mai mult »Con\u015ftiin\u0163a, patriotismul \u015fi frivolit\u0103\u0163ile criticului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[122,121,123,124],"class_list":["post-236","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-maculatoarele-lui-eminescu","tag-colae-manolescu","tag-ioana-bot","tag-nicolae-manolescu"],"views":3562,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/236","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=236"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/236\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=236"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=236"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=236"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}