Pentru cartea Animalul inimii, Herta M\u00fcller a fost premiat\u0103 \u00een 1994 cu Premiul Kleist \u015fi \u00een 1998 cu International IMPAC Dublin Literary Award, \u00een urma traducerii \u00een englez\u0103 a romanului de c\u0103tre Michael Hofmann, cu titlul Land of Green Plums.
\nVolumul urm\u0103re\u015fte existen\u0163ele a patru personaje \u2013 naratoarea, Edgar, Georg \u015fi Kurt, to\u0163i prieteni \u015fi studen\u0163i \u015fvabi. De multe ori, firul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor \u00eei leag\u0103, astfel c\u0103 sunt nevoi\u0163i s\u0103 reac\u0163ioneze similar atunci c\u00e2nd se v\u0103d persecuta\u0163i de c\u0103pitanul Piele de la Securitate. Cei patru ajung s\u0103 se cunoasc\u0103 cu prilejul mor\u0163ii Lolei, coleg\u0103 de c\u0103min cu naratoarea. Primul lucru pe care studen\u0163ii vor \u00eencerca s\u0103 \u00eel ascund\u0103 este caietul acesteia, de unde, de\u015fi membr\u0103 de partid, iese la iveal\u0103 o literatur\u0103 subversiv\u0103. Dup\u0103 caietul care va disp\u0103rea, tinerii \u00eencep s\u0103 scrie poezie \u015fi s\u0103 p\u0103streze c\u0103r\u0163i interzise de regimul totalitar \u00eentr-o c\u0103su\u0163\u0103 a c\u0103rei cheie era p\u0103strat\u0103 cu grij\u0103 ori uitat\u0103 ca din \u00eent\u00e2mplare la persoane care nu puteau fi suspectate.
\nImaginea recurent\u0103 a mor\u0163ii are, cu siguran\u0163\u0103, un impact puternic asupra cititorului. \u00cenc\u0103 de la \u00eenceputul romanului, vocea naratoarei aduce \u00een scen\u0103 obiectele de care se leag\u0103 \u00eenl\u0103n\u0163uirea evenimentelor de factur\u0103 tragic\u0103: \u201eAzi nu-mi pot \u00eenc\u0103 imagina un morm\u00e2nt. Doar un cordon, o fereastr\u0103, o nuc\u0103 \u015fi o funie. Fiecare moarte e pentru mine un sac\u201c. Fiecare obiect se afl\u0103 \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu sf\u00e2r\u015fitul unora dintre personaje. Astfel conceput, fragmentul pare s\u0103 fie un rezumat, o proleps\u0103 ce contureaz\u0103 orizontul de a\u015fteptare.
\n\u00centr-un interviu acordat \u00een 2008 pentru Evenimentul Zilei, Herta M\u00fcller nega alegerea con\u015ftient\u0103, obiectiv\u0103, a temelor. Dimpotriv\u0103: \u201eGreut\u0103\u0163ile mari din via\u0163\u0103 aleg temele\u201c. Privit din aceast\u0103 perspectiv\u0103, Animalul inimii poate fi citit \u015fi drept proz\u0103 memorialistic\u0103, fapt datorat unor \u201ecoinciden\u0163e\u201c cu biografia scriitoarei, precum experien\u0163a regimului dictatorial impus de Ceau\u015fescu, prietenia cu membrii \u201eGrupului de ac\u0163iune din Banat\u201c, studen\u0163ii ce protestau \u00eempotriva sistemului ori rela\u0163ia cu tat\u0103l, fost membru SS. \u201eGreut\u0103\u0163ile mari\u201c la care se refer\u0103 scriitoarea se fac sim\u0163ite peste tot \u00een roman, astfel c\u0103 teama acapareaz\u0103 personajele, ajung\u00e2nd s\u0103 le controleze vie\u0163ile. Frica dicteaz\u0103 ra\u0163iunii \u00een momentele limit\u0103. De pild\u0103, atunci c\u00e2nd c\u0103pitanul de la Securitate o oblig\u0103 pe naratoare s\u0103 c\u00e2nte ni\u015fte versuri modificate (versiunea ini\u0163ial\u0103 const\u00e2nd \u00een versurile lui Gellu Naum, care sunt \u015fi moto-ul romanului: \u201eaveam c\u00e2te un prieten \u00een fiecare buc\u0103\u0163ic\u0103 de nor\/ de fapt a\u015fa sunt prietenii c\u00e2nd e at\u00e2ta spaim\u0103 pe lume\/ mama spunea \u015fi ea c\u0103 e normal \u015fi c\u0103 nu accepta s\u0103 m\u0103\/ fac prieten\/ mai bine m-a\u015f g\u00e2ndi la ceva serios\u201c), se face sim\u0163it\u0103 \u00eenstr\u0103inarea de sine. Sarcina se \u00eendepline\u015fte sub form\u0103 de dicteu automat: \u201eFrica singur\u0103 \u015fi-a amintit din nou melodia. N-am mai uitat-o niciodat\u0103\u201c. \u00cen traducerea Norei Iuga, titlul c\u0103r\u0163ii trimite la aceea\u015fi idee: inima este locuit\u0103 de un animal h\u0103ituit, astfel c\u0103 personajele se dezumanizeaz\u0103 treptat. Frica este mereu vie \u015fi at\u00e2t de puternic\u0103 \u00eenc\u00e2t devine palpabil\u0103, reperabil\u0103 spa\u0163io-temporal: \u201eSughi\u0163a, i-am sim\u0163it animalul inimii s\u0103rindu-i din burt\u0103 \u00een m\u00e2na mea. S\u0103rea \u00eencoace \u015fi-ncolo \u00een timp ce-o m\u00e2ng\u00e2iam, din ce \u00een ce mai repede\u201c.
\nDe\u015fi numele lui Ceau\u015fescu nu apare explicit dec\u00e2t o dat\u0103 \u00een roman, aluziile la imaginea dictatorului sunt nenum\u0103rate. Din cauz\u0103 c\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 se opun\u0103 regimului totalitar, cei patru prieteni vor fi aspru pedepsi\u0163i. \u00cen\u0163eleg\u00e2nd for\u0163a prohibitiv\u0103 a Cuv\u00e2ntului, acesta va fi \u00eenlocuit cu gesturile, c\u0103ci ele atrag mai pu\u0163in aten\u0163ia. Doar cuv\u00e2ntul nerostit \u00eenseamn\u0103 adev\u0103r \u015fi, cum regimul nu permitea dec\u00e2t minciuni, adev\u0103rul putea s\u0103 existe doar dac\u0103 era t\u0103cut: \u201e\u015ei-n timp ce vorbeam, sim\u0163eam c\u0103 \u00eemi r\u0103m\u00e2nea ceva pe limb\u0103, ceva ca un s\u00e2mbure de cirea\u015f\u0103. Adev\u0103rul a\u015ftepta num\u0103r\u0103toarea oamenilor \u015fi degetul de pe propriul meu obraz. \u015ei totu\u015fi, cuv\u00e2ntul o mie nu-mi venea pe buze (…) El a\u015fteapt\u0103 adev\u0103rul, simte c\u0103 tac \u00een timp ce vorbesc\u201c. Pentru c\u0103 \u201egura a m\u00e2ncat cuv\u00e2ntul, nu l-a rostit\u201c, semnele \u015fi gesturile se \u00eencarc\u0103 de toat\u0103 puterea pe care o aveau c\u00e2ndva cuvintele. Fiindc\u0103 \u015ftiau c\u0103 scrisorile pe care \u015fi le trimiteau erau desf\u0103cute \u015fi citite mai \u00eenainte de a ajunge la destinatar, cei patru prieteni se folosesc de forme subtile, care puteau trece cu u\u015furin\u0163\u0103 de vigilen\u0163a Securit\u0103\u0163ii, pentru a-\u015fi transmite mesaje grave: \u201eAm scris dou\u0103 scrisori cu virgul\u0103 dup\u0103 formula de adresare: Drag\u0103 Edgar, Drag\u0103 Georg, Virgula trebuia s\u0103 tac\u0103 atunci c\u00e2nd c\u0103pitanul Piele citea scrisorile, ca s\u0103 le lipeasc\u0103 la loc \u015fi s\u0103 le trimit\u0103 mai departe. Dar, c\u00e2nd Edgar \u015fi Georg deschideau scrisorile, virgula trebuia s\u0103 \u0163ipe\u201c.
\nApreciat de mul\u0163i critici literari drept un roman-poem, Animalul inimii este construit cu lirismul ce o caracterizeaz\u0103 pe scriitoarea Herta M\u00fcller. Structura de poem este sesizabil\u0103 din modul \u00een care ideile par a curge dintr-o fraz\u0103 \u00een alta, buc\u0103\u0163i de imagini surprinse fragmentar, dar legate \u00eentr-o manier\u0103 coerent\u0103: \u201eC\u0103l\u0103toria mi se p\u0103rea lung\u0103 \u015fi distan\u0163a mare, am spus. Florile-soarelui nu mai aveau nici o frunz\u0103 \u015fi tulpinile lor negre formau o delimitare precis\u0103. Aveau at\u00e2\u0163ia s\u00e2mburi negri, \u00eenc\u00e2t oamenii din compartiment obosir\u0103 de prea mult privit. Pe to\u0163i cei care \u015fedeau cu mine \u00een compartiment i-a prins somnul. O femeie \u0163inea o g\u00e2sc\u0103 cenu\u015fie \u00een bra\u0163e. Femeia adormise \u015fi g\u00e2sca mai g\u00e2g\u00e2i un timp \u00een poal\u0103. Apoi \u00ee\u015fi culc\u0103 g\u00e2tul pe aripi \u015fi adormi de asemenea\u201c. Ceea ce naratoarea surprinde par tablouri disparate, aduse laolalt\u0103 \u00eentr-o \u00eencercare ludic\u0103 de-a literatura, de a cuprinde \u00een cuvinte c\u00e2t mai multe detalii redate succint, astfel c\u0103 jocul devine dinamic. Modul \u00een care este perceput\u0103 dragostea este \u015fi el liric. Naratoarea reu\u015fe\u015fte s\u0103 localizeze cu exactitate asupra cui ori, mai degrab\u0103, asupra a ce se revars\u0103 dragostea ei: nu este vorba despre Tereza, t\u00e2n\u0103ra cu origini incerte pe care o consider\u0103 uneori prieten\u0103, ci despre ceva ce \u00eei apar\u0163inuse ei, forma cancerigen\u0103 de nuc\u0103. Proiect\u00e2ndu-\u015fi sentimentele \u00een afara fiin\u0163ei, imaginea d\u0103 impresia de compunere urmuzian\u0103 a personajului: \u201eO vedeam pe Tereza divizat\u0103: doi ochi mici, un g\u00e2t lung, degete groase (…). Tereza ar fi trebuit s\u0103 plece, dar s\u0103-\u015fi lase obrazul aici pentru c\u0103 mi-a lipsit at\u00e2t de mult. Mi-a ar\u0103tat cicatricea de sub bra\u0163ul ei, nuca fusese t\u0103iat\u0103. A\u015f fi vrut s\u0103 iau cicatricea \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi s-o m\u00e2ng\u00e2i f\u0103r\u0103 Tereza\u201c.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte ordinea celor narate, memoria afectiv\u0103 este cea care organizeaz\u0103 \u00eentregul roman. Poate c\u0103 tocmai de aceea, \u00een tehnica narativ\u0103 aleas\u0103 de scriitoare, volumul se \u00eencheie circular, cu Edgar \u015fi naratoarea st\u00e2nd pe jos, \u00een acela\u015fi loc \u015fi uit\u00e2ndu-se la fotografii: \u201eC\u00e2nd t\u0103cem, suntem dezagreabili, spuse Edgar, c\u00e2nd vorbim, devenim ridicoli\u201c. Cititorul s-ar putea \u00eentreba dac\u0103 timpul \u00een care a v\u0103zut derul\u00e2ndu-se imaginile cu cei patru prieteni nu a fost dec\u00e2t rememorarea celor \u00eent\u00e2mplate, pozele av\u00e2nd rolul madelenelor proustiene. G\u0103sindu-se la tot pasul, \u201epr\u0103jiturile\u201c ce declan\u015feaz\u0103 memoria afectiv\u0103 conduc la felurite digresiuni. Orice obiect sau fiin\u0163\u0103 poate fi declan\u015fatorul unei alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri rememorate, de unde impresia c\u0103 romanul se deruleaz\u0103 ca o \u00eenl\u0103n\u0163uire de fotografii \u00een care fotograful focalizeaz\u0103 detalii pe care le prezint\u0103 apoi separat, pentru ca un nou tablou s\u0103 rezulte. Din acest punct de vedere, romanul se aseam\u0103n\u0103 cu un permanent joc cu p\u0103pu\u015file ruse\u015fti. De exemplu, atunci c\u00e2nd ajunge s\u0103 vorbeasc\u0103 despre Edgar \u015fi Georg ca fiind \u201eb\u0103rba\u0163i de rezerv\u0103 la dou\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare\u201c, naratoarea \u00ee\u015fi aminte\u015fte de b\u0103rbatul pentru care, c\u00e2ndva, avusese \u015fi ea acela\u015fi rol. Apoi, \u00eel capteaz\u0103 pe acest b\u0103rbat \u00eentr-o imagine mult mai clar\u0103, detaliind episoade \u00eentregi de care se lega via\u0163a ei al\u0103turi de el.
\nTot \u00een jocul memoriei afective intr\u0103 \u015fi trecerile multiple de la persoana I a naratorului la persoana a III-a a copilului care a fost odat\u0103, mai ales c\u0103 se reiau acelea\u015fi imagini, doar c\u0103 prin ochii Copilului t\u0103cut, vulnerabil \u00een fa\u0163a autorit\u0103\u0163ii paterne. De cele mai multe ori, copilul apare ca un martor al prohibi\u0163iilor de care a suferit, frica fiind \u00een ambele cazuri termenul comun. Spaima permanent\u0103 conduce la ideea mor\u0163ii de fiecare dat\u0103 asociate cu un sac ori cu cordonul ce z\u0103cuse \u00eenf\u0103\u015furat \u00een jurul g\u00e2tului Lolei: \u201ePe \u00eentuneric parc\u0103 z\u0103ceam \u00eentr-un sac. \u00cen cel cu cordonul, \u00een cel cu fereastra. \u015ei \u00een cel cu pietre, care nu deveni al meu\u201c. Moartea devine o obsesie chinuitoare, v\u0103zut\u0103 drept singura salvare din regimul totalitar, c\u0103ci calea emigr\u0103rii era mult mai periculoas\u0103. Fuga nu este o op\u0163iune, ci calea de a fi liber, de a nu te mai sim\u0163i \u00een permanen\u0163\u0103 dezr\u0103d\u0103cinat, renegat de regimul dictatorial.
\nCartea Hertei M\u00fcller modific\u0103 orizontul de a\u015fteptare al cititorului care dore\u015fte s\u0103 primeasc\u0103 de-a gata m\u0103rturii despre regimul comunist. Ororile sunt denun\u0163ate subtil, \u00eentr-un permanent joc al aluziilor, al metaforelor strecurate \u00een ad\u00e2ncimea textului, pentru ca lectorul avizat s\u0103 le poat\u0103 decoda. Atmosfera sumbr\u0103 ia uneori forma unui vis \u00een care personajele sunt animale h\u0103ituite care \u00eencep s\u0103 se dezumanizeze din cauza fricii. Animalul inimii este un roman despre salvare: prin fug\u0103 ori prin sinucidere. Cele dou\u0103 bunici, una alb\u0103, cealalt\u0103 neagr\u0103 (de\u015fi nu se \u015ftie exact care e care) pot fi simbolul rug\u0103ciunii \u015fi al poeziei, dou\u0103 modalit\u0103\u0163i de rezisten\u0163\u0103 (subversive, bine\u00een\u0163eles) \u00eempotriva sistemului.
\nDup\u0103 expresia \u00een german\u0103 pe care o folose\u015fte scriitoarea, traductibil\u0103 prin \u201ez\u0103pada de ieri\u201c, adic\u0103 ceva ce a devenit inactual (referindu-se la Securitatea ce nu s-a modificat mult fa\u0163\u0103 de vremurile pe care le-a tr\u0103it ea \u00een \u0163ar\u0103), Animalul inimii este o carte puternic\u0103 despre supravie\u0163uire, despre teama dus\u0103 la extrem, la suicid ori la moarte \u00een condi\u0163ii incerte, despre existen\u0163ele a patru dezr\u0103d\u0103cina\u0163i \u015fvabi obliga\u0163i s\u0103 suporte ostilitatea regimului politic: \u201eSub mas\u0103 picioarele copiilor nu ajungeau p\u00e2n\u0103 la podea. Pe mas\u0103 m\u00e2ini de copil se \u00eempungeau cu creioanele. Furia de pe fe\u0163ele lor era \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103 \u015fi matur\u0103. Mi-am zis: c\u00e2t \u00eent\u00e2rzie mama lor, ei cresc. Ce o s\u0103 se \u00eent\u00e2mple dac\u0103 \u00eentr-un sfert de or\u0103 devin oameni mari, \u00ee\u015fi \u00eemping scaunele cu dosul de l\u00e2ng\u0103 mas\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi iau valea. Cum am s\u0103-i spun croitoresei, c\u00e2nd o s\u0103 vin\u0103 acas\u0103 \u015fi o s\u0103 pun\u0103 cheia pe mas\u0103, c\u0103 n\u0103zdr\u0103vanii ei nu mai au nevoie de cheia asta\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru cartea Animalul inimii, Herta M\u00fcller a fost premiat\u0103 \u00een 1994 cu Premiul Kleist \u015fi \u00een 1998 cu International IMPAC Dublin Literary Award, \u00een urma traducerii \u00een englez\u0103 a romanului de c\u0103tre Michael Hofmann, cu titlul Land of Green Plums. Volumul urm\u0103re\u015fte existen\u0163ele a patru personaje \u2013 naratoarea, Edgar, Georg \u015fi Kurt, to\u0163i prieteni \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Animalul inimii sau despre cum se tace adev\u0103rul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14441,178],"class_list":["post-23581","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-animalul-inimii","tag-herta-muller"],"views":1434,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23581","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23581"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23581\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23582,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23581\/revisions\/23582"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23581"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23581"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23581"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}