{"id":23579,"date":"2015-06-13T06:59:48","date_gmt":"2015-06-13T04:59:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23579"},"modified":"2015-06-13T06:59:48","modified_gmt":"2015-06-13T04:59:48","slug":"elogiul-vetrei-parintesti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elogiul-vetrei-parintesti\/","title":{"rendered":"Elogiul vetrei p\u0103rinte\u015fti"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ion Dodu B\u0103lan, <em>A\u015fa a fost s\u0103 fie&#8230;<\/em>, Editura Anamarol, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cu acest titlu mioritic, reputatul critic \u015fi istoric literar, poet, prozator \u015fi memorialist, care a trecut de 85 de ani, public\u0103 aceste noi \u015fi importante \u00eensemn\u0103ri, evoc\u0103ri \u015fi eseuri, care alc\u0103tuiesc o carte masiv\u0103, de peste 550 de pagini. Ca de obicei, \u00eemi place s\u0103 dau mai \u00eent\u00e2i cuv\u00e2ntul autorului, pentru a putea \u00een\u0163elege mai bine motivele \u015fi filosofia str\u0103daniilor sale. Iat\u0103, \u015fi aici, cum \u00eencepe capitolul I: \u201eAni mul\u0163i am socotit c\u0103-i prea devreme s\u0103-mi scriu memoriile, iar acum constat c\u0103-i prea t\u00e2rziu, c\u0103ci timpul fuge \u015fi duce cu el, \u00een ce\u0163uri \u015fi uitare, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi oameni, \u00eengrop\u00e2ndu-i acolo \u00abou les noms se m\u00e9lancolisent, comme des pas dans une \u00e9glise\u00bb \u2013 cum sun\u0103 un vers din Appollinaire. Numele str\u0103mo\u015filor, ale p\u0103rin\u0163ilor \u015fi ale multor prieteni \u015fi cunoscu\u0163i, ale unor oameni de seam\u0103 cu care soarta m-a pus \u00een contact (pre\u015fedintele Greciei, filosoful Tsatsos, cel al Senegalului, poetul Senghor, pre\u015fedintele Fran\u0163ei, Mitterand, mini\u015ftri \u015fi \u015fefi de partide), ale unor scriitori \u015fi arti\u015fti celebri de la noi \u015fi de aiurea: Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Eugen Barbu, Marin Preda, Nicolae Labi\u015f, Nichita St\u0103nescu, Marin Sorescu, Mihu Dragomir, Ioan Alexandru, Adrian P\u0103unescu, Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga, Dan H\u0103ulic\u0103, \u015etefan Andrei&#8230; se melancolizeaz\u0103 pe pietrele funerare \u00abca pa\u015fii \u00eentr-o biseric\u0103\u00bb, ori le-a \u015fters v\u00e2ntul \u015fi ploaia, ca \u00een Balada crucii de mesteac\u0103n a nefericitului poet Artur En\u0103\u015fescu. Se \u015fterg, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u015fi din memoria colectiv\u0103 \u015fi a fiec\u0103ruia dintre noi, c\u0103ci \u00ab\u015fi uitarea e scris\u0103-n legile-omene\u015fti\u00bb, cum ne spune un vers dintr-o roman\u0163\u0103 c\u00e2ntat\u0103 \u00een adolescen\u0163a mea. Realitatea ne aminte\u015fte brutal duiosul, tristul emistih al lui Vergiliu: \u00abFugit irreparabile tempus\u00bb, care se leag\u0103 at\u00e2t de omene\u015fte \u015fi de intim cu hora\u0163ianul \u00abEheu, fugaces&#8230; labuntur anni&#8230;\u00bb (Oda XIV). Timpul fuge \u015fi las\u0103 \u00een urm\u0103 amintiri, un rai din care nimeni \u015fi niciodat\u0103 nu poate fi alungat: \u00abDie Erinnerung ist das einzige Paradies, aus welchem vir nicht getrieben werden k\u00f6nnen\u00bb, afirma poetul german Jean Paul Friderich Richter. Trecerea vremii idealizeaz\u0103 trecutul, transfigureaz\u0103 chiar \u015fi zilele cele mai ur\u00e2te \u015fi mai grele de pe c\u0103r\u0103rile \u00eentortocheate ale vie\u0163ii \u00eentr-un timp edenic, str\u0103fulgerat de vraj\u0103 \u015fi de un sentiment al biruin\u0163ei, \u00eentr-o lupt\u0103 pe care, de fapt, am pierdut-o sau o vom pierde, pentru c\u0103 tot ceea ce se na\u015fte trebuie s\u0103 \u015fi moar\u0103\u201c.<br \/>\nCopil de \u0163\u0103ran, ca \u015fi mine, n\u0103scut \u00een satul Vaidei de l\u00e2ng\u0103 Or\u0103\u015ftie, era firesc ca Ion Dodu B\u0103lan, schimb\u00e2ndu-\u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile vie\u0163ii, s\u0103-\u015fi marcheze aceast\u0103 \u201ecarte de \u00een\u0163elepciuni\u201c cu elogiul vetrei p\u0103rinte\u015fti, a obiceiurilor \u015fi tradi\u0163iilor care \u00eenfloreau alt\u0103dat\u0103 via\u0163a tuturor v\u00e2rstelor din satul rom\u00e2nesc, \u00een primul r\u00e2nd al numero\u015filor copii. \u00cen aceste pagini, impregnate de for\u0163a adev\u0103rului, \u00eent\u00e2lnim unele dintre cele mai frumoase capitole: \u0162\u0103ranul, \u201ezdrobit pe crucea lui mare c\u00e2t \u0163ara\u201c, \u00cen memoria lui F\u0103t-Frumos din aer, Un \u0163\u0103ran \u00een \u201eGr\u0103dina Raiului\u201c, M\u0103 duc s\u0103 v\u0103d ce mai fac holdele&#8230; Din acest admirabil capitol, \u00een care leg\u0103tura omului cu p\u0103m\u00e2ntul seam\u0103n\u0103 cu un veritabil ritual sacru, merit\u0103 s\u0103 citim \u00eempreun\u0103 aceste pasaje: \u201e\u00cembr\u0103cat \u00een haine de s\u0103rb\u0103toare, tata se ducea la c\u00e2mp duminica, pe la vecernie, s\u0103 vad\u0103 ce mai fac holdele. Se ducea ca la ni\u015fte fiin\u0163e vii, cum unii mergeau la st\u00e2n\u0103 s\u0103 vad\u0103 ce mai fac oile date \u00een grija ciobanului, al\u0163ii prin satele din jur ca s\u0103-\u015fi viziteze neamurile. Uneori m\u0103 lua \u015fi pe mine, a\u015fa cum m\u0103 lua c\u00e2nd mergeam la bunici&#8230; Hai s\u0103 vedem ce mai fac holdele&#8230; Ajun\u015fi la holda noastr\u0103, o m\u00e2ng\u00e2ia cu privirea, o sorbea din ochi, ca pe cineva drag din familie, \u015fi vorbea cu ea cum ai vorbi cu un om.<br \/>\n\u2013 O, vai de tine! \u0162ie \u0163i-ar mai trebui ap\u0103, \u00eei zicea unui petic de p\u0103m\u00e2nt; \u0163i s-au uscat \u015fi \u0163i-au cr\u0103pat buzele de sete; toat\u0103 apa s-a scurs la vale, unde, iat\u0103, or n\u0103p\u0103dit buruienile.<br \/>\nSe \u00eendrepta \u00eentr-acolo \u015fi-mi zicea:<br \/>\n\u2013 Vezi, dragul tatii, cum se lupt\u0103 R\u0103ul cu Binele? \u015ei, ca un f\u0103cut, r\u0103ul \u00eenseamn\u0103 nesem\u0103nat, nes\u0103pat, ne\u00eengrijit, ori poate r\u0103sare tocmai de aceea, ca p\u0103catul omului care nu se \u00eengrije\u015fte de sufletul lui. Tot ce-i r\u0103u r\u0103sare mai u\u015for \u015fi se \u00eenmul\u0163e\u015fte mai iute. Ai v\u0103zut \u015fi ciupercile \u00een p\u0103dure&#8230; p\u00e2n\u0103 s\u0103 g\u0103se\u015fti una bun\u0103 de m\u00e2ncat, mergi \u015fi mergi, dai peste zeci \u015fi sute din cele rele, otr\u0103vitoare, dai de bure\u0163i albi, \u015fi foarte rar peste cr\u0103i\u0163e, care-s cele mai bune. A\u015fa-i \u015fi cu oamenii&#8230; \u015fi cu c\u00e2mpul&#8230; cu toate&#8230;<br \/>\nSe pleca, smulgea c\u00e2teva buruieni, le arunca \u015fi cu sf\u00e2nt\u0103 du\u015fm\u0103nie zicea:<br \/>\n\u2013 M\u00e2ine \u00een zori venim cu to\u0163ii cu sapele, s\u0103 le st\u00e2rpim. Nu se cade s\u0103 le l\u0103s\u0103m s\u0103 n\u0103p\u0103deasc\u0103 holda&#8230; ca ni\u015fte bube, ca o r\u00e2ie pe pielea omului&#8230;\u201c.<br \/>\nTot a\u015fa ne \u00eent\u00e2lnim cu una dintre muncile cele mai grele ale c\u00e2mpului pe care o face Cosa\u015ful. Acestuia \u00eei \u00eenchin\u0103 autorul o frumoas\u0103 poezie. La fel face \u015fi cu alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri.<br \/>\nO admirabil\u0103 poem\u0103 \u00een proz\u0103 este capitolul Ochii pl\u00e2n\u015fi ai mamei, cu acest emo\u0163ionant \u00eenceput: \u201eOchii mamei erau, adesea, izvoare de lacrimi. Pl\u00e2ngea ziua de durere, de dor sau de bucurie, de mul\u0163umire sau de dezn\u0103dejde. Pl\u00e2ngea noaptea, \u00een ceasurile ei de trezie, de \u00eensingurare, de \u00eenfrico\u015fare \u015fi de griji. De grijile ei \u015fi ale altora, mai ales de grija mea. Nu o dat\u0103 mi-a scris, cu scrisul ei chinuit, ne\u00eengrijit \u015fi neexersat \u00eentr-ale caligrafiei, despre visele ei premonitorii cu privire la soarta mea. M\u0103 pov\u0103\u0163uia s\u0103 m\u0103 \u00eengrijesc de s\u0103n\u0103tate, c\u0103 m-a visat \u00abbeteag\u00bb, r\u0103cit \u015fi sl\u0103bit r\u0103u; s\u0103 bag de seam\u0103 cu cine am de-a face, c\u0103 a visat \u00abun om viclean\u00bb care-mi d\u0103dea t\u00e2rcoale\u201c.<br \/>\nO alt\u0103 component\u0103 esen\u0163ial\u0103 a volumului o constituie amintirile \u015fi portretele unor oameni cu nume celebre, dar \u015fi ale altora mai pu\u0163in cunoscu\u0163i, toate conturate de Ion Dodu B\u0103lan cu o m\u00e2n\u0103 de maestru. Astfel, afl\u0103m despre via\u0163a chinuit\u0103 a cons\u0103teanului s\u0103u Avram P. Todor, un intelectual uitat, cercet\u0103tor \u015ftiin\u0163ific, traduc\u0103tor \u015fi istoric literar, ca \u015fi despre un alt cop\u0103m\u00e2ntean, Prof. Dr. Niculae St\u0103ncioiu, un mare om al locului, un vestit medic f\u0103r\u0103 frontiere.<br \/>\nMai vast, fire\u015fte, tabloul numelor care au intrat \u00een istorie, de la Antim Ivireanul \u015fi Avram Iancu p\u00e2n\u0103 la scriitorii, arti\u015ftii \u015fi c\u0103rturarii pe care i-a cunoscut \u015fi cu care uneori a colaborat at\u00e2t \u00een c\u00e2mpul universitar, c\u00e2t \u015fi \u00een cel public, cultural. Sunt 200 de pagini \u00een care citim despre Caragiale \u015fi ardelenii; Eminescu \u00een viziunea lui Aron Cotru\u015f; O amintire cu Tudor Arghezi; G. C\u0103linescu, Tudor Vianu (c\u0103ruia i-a fost o vreme asistent); Alexandru A. Philippide; Alexandru Rosetti; Camil Petrescu; precum \u015fi despre Seniori ai literaturii interbelice.<br \/>\nDintre contemporani, efigii conving\u0103toare: Constantin Noica, Nicolae Labi\u015f, Mihu Dragomir, Nichita St\u0103nescu, Marin Sorescu, Adrian P\u0103unescu, Romulus Vulpescu, Dumitru Popescu, Ion Brad, Ion Horea, Ion Gheorghe, Nicolae Drago\u015f, Nicolae Dan Fruntelat\u0103, Rodica Elena Lupu, Ion Voicu, Nicolae-\u015eerban Tana\u015foca \u015fi at\u00e2\u0163ia al\u0163ii. \u00cen mod firesc, sunt acumulate multe am\u0103nunte inedite \u015fi revelatorii, importante pentru istoria literaturii \u015fi nu numai.<br \/>\nUn alt capitol, m\u0103rturisitor pentru pana de moralist \u015fi pamfletar a lui I. D. B\u0103lan este cel intitulat Schi\u0163e \u015fi portrete \u00een aquaforte, cu exemple ca: Birocratul, \u00ceng\u00e2mfatul \u015fi Licheaua, Oratorul, Pocitania, Ipocritul, Parazitul, C\u0103limara cu venin, \u0162ara arde \u015fi baba se piapt\u0103n\u0103 etc., etc.<br \/>\nParcurgem apoi bogatul s\u0103u Itinerar cultural, cu: Milenarul Toulouse, Spania, Roma, Grecia, Canada, China, ca \u015fi alte relat\u0103ri despre participarea sa la \u00centruniri interna\u0163ionale cu teme culturale, unde omul de vast\u0103 cultur\u0103 \u015fi-a reprezentat cu succes \u0163ara.<br \/>\nNu am spa\u0163iu s\u0103 m\u0103 mai opresc asupra amplelor date biobibliografice \u015fi nici la felul \u00een care I. D. B\u0103lan s-a aflat \u201esub lupa criticii\u201c. Dar, ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 aceste impresii de lectur\u0103 doar o manifestare subiectiv\u0103, adaug \u00een final p\u0103rerile str\u0103lucitului \u015fi exigentului critic \u015fi istoric literar \u015eerban Cioculescu: \u201eNu mai este necesar s\u0103 relev activitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103 a lui Ion Dodu B\u0103lan, \u00een calitate de notoriu critic \u015fi istoric literar, cu numeroase lucr\u0103ri de referin\u0163\u0103, cu colabor\u0103ri la tratatul de istorie al literaturii rom\u00e2ne, la manualul de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt mediu, cu elabor\u0103ri de edi\u0163ii critice \u015fi numeroase prefe\u0163e la clasicii no\u015ftri \u015fi la autori contemporani\u201c.<br \/>\nNu cred c\u0103 a pierdut nimic cartea prin reproducerea doar \u00een alb negru a numeroaselor \u015fi revelatoarelor fotografii personale, de familie \u015fi de for public, printre care am r\u0103t\u0103cit \u015fi eu \u015fi al\u0163i prieteni dragi.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ion Dodu B\u0103lan, A\u015fa a fost s\u0103 fie&#8230;, Editura Anamarol, Bucure\u015fti, 2014 &nbsp; Cu acest titlu mioritic, reputatul critic \u015fi istoric literar, poet, prozator \u015fi memorialist, care a trecut de 85 de ani, public\u0103 aceste noi \u015fi importante \u00eensemn\u0103ri, evoc\u0103ri \u015fi eseuri, care alc\u0103tuiesc o carte masiv\u0103, de peste 550 de pagini. Ca de obicei,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elogiul-vetrei-parintesti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Elogiul vetrei p\u0103rinte\u015fti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14440,12432],"class_list":["post-23579","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-asa-a-fost-sa-fie","tag-ion-dodu-balan"],"views":1559,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23579","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23579"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23579\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23580,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23579\/revisions\/23580"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23579"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23579"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23579"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}