{"id":23569,"date":"2015-06-13T06:46:05","date_gmt":"2015-06-13T04:46:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23569"},"modified":"2015-06-13T06:46:05","modified_gmt":"2015-06-13T04:46:05","slug":"un-roman-despre-disolutia-europei-centrale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-roman-despre-disolutia-europei-centrale\/","title":{"rendered":"Un roman despre disolu\u0163ia Europei Centrale"},"content":{"rendered":"<blockquote><p>\n<strong>Horia Ursu, <em>Asediul Vienei,<\/em> Editura Polirom, Ia\u015fi, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Cronicile de \u00eent\u00e2mpinare la romanul Asediul Vienei (2007, reeditat \u00een 2012) au \u00een comun cel pu\u0163in dou\u0103 reac\u0163ii: surpriz\u0103 \u015fi descump\u0103nire. Surpriza consta \u00een faptul c\u0103 un prozator optzecist din umbr\u0103, cunoscut doar din volumul de proze scurte Anotimpurile dup\u0103 Zenovie (1988, reeditat \u00een 2001), putea da un roman excep\u0163ional, nepreg\u0103tit de o carier\u0103 prevenitoare, o carier\u0103 care s\u0103 fi creat aceast\u0103 a\u015fteptare. Romanul a \u015fi fost onorat \u00een 2007 \u015fi 2008 de aproape toate premiile importante \u00een via\u0163a noastr\u0103 literar\u0103 (premiul USR, premiul Academiei Rom\u00e2ne, premiul \u201ecartea anului 2007\u201c al filialei USR din Cluj, premiile revistelor Observator cultural \u015fi Tribuna).<br \/>\nDescump\u0103nirea criticii provenea din faptul c\u0103 romanul are o construc\u0163ie complicat\u0103 \u015fi o nara\u0163iune \u00eencurcat\u0103, greu \u2013 dac\u0103 nu imposibil \u2013 de povestit. Romanul e u\u015for de clasat, dar greu de descifrat \u00een inten\u0163iile lui ascunse, foarte bine camuflate.<br \/>\nCea mai bun\u0103 \u015fi mai fireasc\u0103 afiliere de stil \u015fi viziune ar fi plasarea romanului \u00een descenden\u0163a unui realism decadent central-european, relat\u00e2nd cu o ironie trist\u0103 amurgul unei lumi. Asediul Vienei e un roman postmodern, uz\u00e2nd cu modera\u0163ie \u015fi cu mult\u0103 art\u0103 a discre\u0163iei de tertipurile intertextualit\u0103\u0163ii, ale livrescului \u015fi ale parodiei, \u00eenrudit ca scriitur\u0103 cu Daniel Vighi (dup\u0103 p\u0103rerea lui Tudorel Urian), Radu Petrescu \u015fi Petru Cimpoe\u015fu (\u00een opinia lui Daniel Cristea-Enache). Dialogul cultural are o respira\u0163ie specific\u0103 de atmosfer\u0103 multicultural\u0103 a Europei Centrale, dar a unei Europe Centrale ce se stinge \u015fi c\u0103reia i se pierd iremediabil urmele. Reperele definitorii cele mai importante sunt cele declarate de autor (Musil, \u00een primul r\u00e2nd) sau invocate pe parcursul nara\u0163iunii (Musil \u015fi personajele sale, de mai multe ori, la p. 206, 302, 304, 309; citez dup\u0103 edi\u0163ia din 2007). Receptarea critic\u0103 a f\u0103cut apel pe bun\u0103 dreptate la mae\u015ftrii Europei Centrale, uneori \u00een general, f\u0103r\u0103 particulariz\u0103ri (Farkas Jen\u00f5, \u00een prezentarea de pe copert\u0103), sau alteori cu trimiteri la unii scriitori, muzicieni \u015fi arti\u015fti anume (Musil din nou, Kafka, Hasek, Krleza, Klimt, Egon Schiele \u2013 numi\u0163i de Tudorel Urian).<br \/>\nNu e de ajuns s\u0103 p\u0103str\u0103m \u015fi s\u0103 transmitem doar o impresie despre atmosfera acestui roman. Descump\u0103nirea de dup\u0103 lectur\u0103 provocat\u0103 de faptul c\u0103 romanul nu poate fi povestit trebuie rezolvat\u0103 \u00eentr-un fel. Contrar a ceea ce se spune de obicei, cred c\u0103 acest roman (ca \u015fi altele) nu poate fi \u00een\u0163eles dac\u0103 nu e povestit, m\u0103car pe unele dintre f\u0103ga\u015furile sale epice. \u00cenclin s\u0103 cred c\u0103 e \u00een\u0163eles \u00een felul \u00een care e povestit. Stau la dispozi\u0163ie cel pu\u0163in dou\u0103 sau trei nivele de lectur\u0103, imediat vizibile \u015fi accesibile: romanul provinciei, romanul schimb\u0103rilor postdecembriste \u015fi romanul unei lumi marginale central-europene pe cale de dispari\u0163ie \u00een accep\u0163ia ei multietnic\u0103 \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, multicultural\u0103.<br \/>\n<strong>Trei niveluri de lectur\u0103<\/strong><br \/>\nEpicul, la suprafa\u0163a nara\u0163iunii, cultiv\u0103 la \u00eenceput o stare de indecizie \u00een privin\u0163a locului \u015fi a timpului, ce se precizeaz\u0103 \u00eens\u0103 pe parcurs. \u201eDurerea c\u00e2nd este adev\u0103rat\u0103 nu are nici timp nici loc\u201c (p. 382) \u2013 reflecteaz\u0103 semnificativ unul dintre personaje. Romanul tinde spre aceast\u0103 generalitate, de aceea \u00ee\u015fi ascunde bine reperele spa\u0163iale \u015fi temporale, greu detectabile. Timpul de referin\u0163\u0103 este decembrie 1995, \u00een preajma Cr\u0103ciunului (t\u0103iatul porcului prilejuie\u015fte un episod deopotriv\u0103 burlesc \u015fi tragic) \u015fi a preg\u0103tirii Revelionului. Ora\u015ful de pe malurile S\u0103sarului, numit Apud, cu latinescul abstract al acestei prepozi\u0163ii, situat la marginea fostului Imperiu Austro-Ungar \u015fi p\u0103str\u00e2nd amintirea lui vag\u0103, nu poate fi dec\u00e2t Baia Mare, chiar dac\u0103 include unele elemente din alte p\u0103r\u0163i (Cluj sau T\u00e2rgu Mure\u015f). \u015ecoala de pictur\u0103 de la Baia Mare, invocat\u0103 ca atare (la p. 334 \u015fi urm\u0103toarele), \u00eel deconspir\u0103 f\u0103r\u0103 putin\u0163\u0103 de t\u0103gad\u0103. O serie de str\u0103zi, pie\u0163e, institu\u0163ii \u015fi referin\u0163e culturale particularizeaz\u0103 ora\u015ful ca margine vestic\u0103 a \u0163\u0103rii \u015fi margine estic\u0103 a fostului Imperiu. E un loc al mediocrit\u0103\u0163ii, al aspira\u0163iilor m\u0103runte \u015fi al instabilit\u0103\u0163ii, de unde trebuie s\u0103 evadezi pentru a te salva. Mul\u0163i \u015fi pleac\u0103 definitiv, \u00eendat\u0103 ce au prilejul unei excursii \u00een str\u0103in\u0103tate, asediind Viena \u015fi alte ora\u015fe europene.<br \/>\nIntrarea \u00een aceast\u0103 lume se face \u00een roman prin intermediul po\u015fta\u015fului Sebastian Gavril Gheret\u0103, vedeta cartierului m\u0103rgina\u015f Bosnia, unde strada Alverna e cap\u0103tul de linie. Locuit de oameni b\u0103tr\u00e2ni \u015fi singuri, cartierul predispune, \u00een imagina\u0163ia frecventatorului zilnic, la un risc de \u00eemb\u0103tr\u00e2nire mai rapid\u0103, condi\u0163ie de toxicitate pe care po\u015fta\u015ful se g\u00e2nde\u015fte s\u0103 o \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze superiorilor s\u0103i. P\u0103truns de importan\u0163a misiunii sale, po\u015fta\u015ful cunoa\u015fte to\u0163i oamenii din zon\u0103, le \u015ftie preocup\u0103rile \u015fi a\u015ftept\u0103rile, este, \u00eentr-un fel, zeul adorat al acestui univers \u015fi centrul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor m\u0103runte. \u00cen jurul s\u0103u se coaguleaz\u0103 via\u0163a cotidian\u0103 specific\u0103 oric\u0103rui t\u00e2rg de provincie \u00een care pare c\u0103 nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic, dar care ascunde drame semnificative sub crusta de banalitate. El \u00eensu\u015fi se dezv\u0103luie \u00een urma unei be\u0163ii de sear\u0103 ca suferind de criza omului care nu \u015ftie ce vrea, uit\u00e2nd totul \u015fi vizit\u00e2ndu-l debusolat pe unul dintre clien\u0163ii s\u0103i, f\u0103r\u0103 putin\u0163\u0103 de a se clarifica, \u00eentruchip\u00e2nd \u015fi retr\u0103ind pe cont propriu drama omului m\u0103runt din literatura rus\u0103, dram\u0103 cu ecouri deopotriv\u0103 gogoliene, dostoievskiene \u015fi cehoviene. Este simptomul unei grave ap\u0103s\u0103ri \u015fi \u00eenstr\u0103in\u0103ri pe care o resimt \u015fi alte personaje. E o boal\u0103 comun\u0103 func\u0163ionarilor, intelectualilor, arti\u015ftilor acestui loc, spa\u0163iu care nu insufl\u0103 nimic revigorant, nu d\u0103 niciun impuls sau aspira\u0163ie de emancipare. Totul e \u00een declin. O reflectare a aceleia\u015fi st\u0103ri o reprezint\u0103 \u015fi geniul adolescentin al urbei, Gra\u0163ian, sculptor ratat \u015fi aspirant f\u0103r\u0103 noroc la regia de film, personaj memorabil, juc\u00e2ndu-\u015fi cu triste\u0163e comedia propriului destin nefericit.<br \/>\nCa roman al unei margini de Europ\u0103 Central\u0103 din ce \u00een ce mai erodat\u0103, Asediul Vienei prezint\u0103 o societate amestecat\u0103 de rom\u00e2ni, unguri, evrei, sa\u015fi, slovaci \u015fi \u0163igani, \u00eens\u0103 una pe cale de simplificare \u015fi de reduc\u0163ie fatal\u0103 a diversit\u0103\u0163ii. O imagine nostalgic\u0103 merit\u0103 re\u0163inut\u0103: \u201eO via\u0163\u0103 cl\u0103dit\u0103 pe mezelurile cump\u0103rate de la Ves\u00f5, mirodeniile de la Horacsek, pantofii sport de la Friedmann sau Dermata de la Rad\u00f3, p\u0103l\u0103riile doamnei Klein, pr\u0103jiturile de la cofet\u0103ria Scheip \u015fi plimb\u0103rile duminicale de pe C\u00e2mpul G\u00e2\u015ftelor sau al Claustrului, toate urm\u00e2nd \u00een mare un plan al ora\u015fului de la 1935 pe care familia Morar-Koblicska \u00eel p\u0103stra cu sfin\u0163enie sub o folie de plastic \u00een chip de tablou\u201c (p. 98). Aceast\u0103 lume a disp\u0103rut. Din aceast\u0103 sfer\u0103, se re\u0163ine ca memorabil\u0103 festivitatea plec\u0103rii \u00een Israel a ultimului evreu, ceasornicarul Cain, de optzeci de ani. Discursul \u00eenl\u0103crimat al primarului puncteaz\u0103 foarte bine ruina vechii lumi: \u201edumneavoastr\u0103 l\u0103sa\u0163i \u00een urm\u0103 un gol pe care prim\u0103ria va pune o plac\u0103 de bronz cu inscrip\u0163ia \u00abGolul iudaic\u00bb care al\u0103turi de \u00abGolul germanic\u00bb va str\u0103luci \u00een veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plin\u0103 de goluri\u201c (p. 147). Cu dispari\u0163ia dimensiunilor iudaic\u0103 \u015fi germanic\u0103, ora\u015ful \u00ee\u015fi pierde plin\u0103tatea diversit\u0103\u0163ii de lume central-european\u0103. Aspectul maghiar, \u00eenc\u0103 persistent, este savuros evocat de prozator at\u00e2t prin limbaj (modul simpatic de a vorbi st\u00e2lcit rom\u00e2ne\u015fte al unui maghiar), c\u00e2t \u015fi prin referin\u0163ele sociale (istoria unor familii) sau artistice. Dar reprezentarea cea mai \u00eenalt\u0103 a interferen\u0163elor culturale maghiare, germanice, evreie\u015fti \u015fi rom\u00e2ne\u015fti o reprezint\u0103 \u015ecoala de pictur\u0103 de la Baia Mare, care devine \u00eenspre finalul romanului centrul de interes: o licita\u0163ie de Revelion pentru patru tablouri, prezentate pe scurt, de Ziffer Sandor, Nagy Oszk\u00e1r, Eugen Pascu \u015fi Petre Abrudan. Evenimentul licita\u0163iei, descris pe mai multe pagini \u00een capitolul Revelion cu v\u00e2nzare (p. 311-420), reprezint\u0103 miza artistic\u0103 explicit\u0103 a romanului, un substitut de deznod\u0103m\u00e2nt. Lichidarea acestei colec\u0163ii particulare a doamnei Ster, una dintre ultimele mo\u015ftenitoare ale vechii lumi, este semnul simbolic cel mai \u00eentrist\u0103tor al disolu\u0163iei. Trei dintre tablouri ajung \u00een posesia unei caricaturi de magnat local, Ignat P. Br\u00e2ndu\u015f\u0103, comerciant discre\u0163ionar, proprietar de magazine \u00een centrul ora\u015fului, imagine repulsiv\u0103 a mentalit\u0103\u0163ii capitaliste agresive ce se substituie cinic vechii lumi. Europa Central\u0103 nu doar se retrage discret \u00een muzee, \u00een amintire \u015fi \u00een istorie, dar dispare pur \u015fi simplu, sufocat\u0103 \u015fi anulat\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 un gol, care mutileaz\u0103 realitatea lumii succesoare. Nu zadarnic unul dintre personajele supravie\u0163uitoare, Coriolan, \u201eiubea golul \u015fi nu putea tr\u0103i dec\u00e2t pe marginea pr\u0103pastiei, \u00een vecin\u0103tatea ei\u201c, disponibilitate m\u0103rturisit\u0103 care \u00eei inspir\u0103, ironic, unui profesor titlul unei posibile teze de doctorat: \u201eArheologia vidului\u201c (p. 98). Este sensul transmis prin intermediul acestui romanul al unei Europe Centrale epuizate, stinse definitiv, nu doar pe cale de dispari\u0163ie. Urmele atmosferei central-europene se mai p\u0103streaz\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163a unor supravie\u0163uitori afla\u0163i la senectute, asist\u00e2nd cu stupoare la o schimbare radical\u0103 a societ\u0103\u0163ii, a mentalit\u0103\u0163ilor \u015fi a valorilor.<br \/>\nExponen\u0163ii lumii postdecembriste sunt marele afacerist local Ignat P. Br\u00e2ndu\u015f\u0103, dispus la ac\u0163iuni de fa\u0163ad\u0103 pentru \u00eembun\u0103t\u0103\u0163irea imaginii publice cum ar fi achizi\u0163ionarea de tablouri, \u015fi micul \u00eentreprinz\u0103tor Flavius Tiberius Moduna, fost traduc\u0103tor de filme, cu obsesia vocii Irinei Nistor, fost ghid turistic, trecut apoi la v\u00e2nzarea de antene parabolice (p. 198 \u015fi 243-244). Flavius Tiberius Moduna provenea dintr-o familie central-european\u0103 cu un istoric impresionant (inclusiv cu o amprent\u0103 comunist\u0103), prin p\u0103rin\u0163ii s\u0103i, Marta \u015fi Coriolan, istoric care reprezint\u0103 un filon epic important al romanului. Flavius, alcoolizat la Revelion \u015fi c\u0103zut pe una din str\u0103zile ora\u015fului, va fi victima unei crime, pentru c\u0103, sub euforia ebriet\u0103\u0163ii, ar fi eliberat din cote\u0163 porcul unui concet\u0103\u0163ean, ajuns tocmai de Revelion \u00een m\u00e2inile nemiloase ale unor \u0163igani. Episodul e la limita suportabil\u0103 a grotescului. Altfel, Flavius are \u015fi el o istorie personal\u0103 destul de aventuroas\u0103, cu ingrediente amoroase picante \u015fi misterioase.<br \/>\n<strong>Omul f\u0103r\u0103 \u00eensu\u015firi<\/strong><br \/>\nDeasupra sau dedesubtul celor trei planuri narative u\u015for identificabile (provincia, societatea postdecembrist\u0103, extinc\u0163ia filonului central-european), tratate din perspectiva unui realism ironic \u015fi parodic, se afl\u0103 romanul omului f\u0103r\u0103 \u00eensu\u015firi Petru \u015eendrean, asistentul universitar perpetuu, \u015fi povestea lui de dragoste cu Iolanda, vitrinier\u0103 la un magazin de articole sportive. Cu o via\u0163\u0103 oarecare, f\u0103r\u0103 convulsii \u015fi f\u0103r\u0103 mari aspira\u0163ii, omul nici-nici, Petru \u015eendrean se compl\u0103cea \u00eentr-o stare de anonimat \u015fi de conformism din care numai Iolanda \u00eel mai scoate din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd: \u201eMarea sa ambi\u0163ie era s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 f\u0103r\u0103 datorii \u015fi subterfugii, altfel spus, \u00eentr-o permanent\u0103 \u015fi deplin\u0103 legalitate. Nu avea ce s\u0103-\u015fi repro\u015feze p\u00e2n\u0103 acum \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. Cu o singur\u0103 excep\u0163ie: Iolanda. Ea \u00eens\u0103 e altceva&#8230; Teama de a fi tras la r\u0103spundere, voin\u0163a de a fi mereu \u00abla zi\u00bb cu onorarea tuturor obliga\u0163iilor, inclusiv profesionale, chiar dac\u0103, p\u00e2n\u0103 acum cel pu\u0163in, f\u0103r\u0103 str\u0103lucire, coexistau \u00een chip nel\u0103murit cu bucuria secret\u0103 a concubinajului cu Iolanda\u201c (p. 17-18). De re\u0163inut \u015fi portretul profesional \u015fi intim \u00een acela\u015fi ton de perfect\u0103 adaptare \u015fi integrare (p. 68-69). Petru \u015fi Iolanda sunt o reeditare vag\u0103 a cuplului musilian Ulrich \u015fi Agatha. Musil e cea mai important\u0103 referin\u0163\u0103 intertextual\u0103 din romanul lui Horia Ursu, chiar dac\u0103 parafrazele sunt ecouri foarte \u00eendep\u0103rtate.<br \/>\nProzatorul p\u0103streaz\u0103 secretul multora dintre rela\u0163iile misterioase ale personajelor. Perspicacitatea cititorului este ultrasolicitat\u0103. Dac\u0103 ar fi s\u0103 numim unul dintre defectele romanului, am indica, oarecum paradoxal, excesul de subtilitate. Lucrat mai mult de zece ani (\u00een perioada 1993-2006), Asediul Vienei pretinde un cititor de elit\u0103 \u015fi cel pu\u0163in o relectur\u0103 pentru a fi \u00een\u0163eles. Nu \u015ftiu mul\u0163i prozatori contemporani mai exigen\u0163i cu ei \u00een\u015fi\u015fi dec\u00e2t Horia Ursu, scriitor cu o drastic\u0103 autocenzur\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Horia Ursu, Asediul Vienei, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2012 Cronicile de \u00eent\u00e2mpinare la romanul Asediul Vienei (2007, reeditat \u00een 2012) au \u00een comun cel pu\u0163in dou\u0103 reac\u0163ii: surpriz\u0103 \u015fi descump\u0103nire. Surpriza consta \u00een faptul c\u0103 un prozator optzecist din umbr\u0103, cunoscut doar din volumul de proze scurte Anotimpurile dup\u0103 Zenovie (1988, reeditat \u00een 2001), putea da&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-roman-despre-disolutia-europei-centrale\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un roman despre disolu\u0163ia Europei Centrale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14430,14429],"class_list":["post-23569","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-asediul-vienei","tag-horia-ursu"],"views":843,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23569","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23569"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23569\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23570,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23569\/revisions\/23570"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23569"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23569"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23569"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}