{"id":23567,"date":"2015-06-13T06:43:12","date_gmt":"2015-06-13T04:43:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23567"},"modified":"2015-06-13T06:43:12","modified_gmt":"2015-06-13T04:43:12","slug":"aglomerare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aglomerare\/","title":{"rendered":"Aglomerare"},"content":{"rendered":"

Cristina Andrei, Abonatul nu poate fi contactat,<\/em> Editura Nemira, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Motto:<\/strong><\/em> \u201eThe writer\u2019s life is a life of revisions, and I came to think that what needed revision were my own earlier books\u201c<\/em> <\/strong>\u2013 Jonathan Franzen, The Paris Review, The Art of Fiction, nr. 207<\/p>\n

Discu\u0163iile despre romanele de debut ale ultimilor ani trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 cont de un aspect editorial recent: faptul c\u0103, de la finalul anului 2013, Herg Benet a publicat pe band\u0103 rulant\u0103 romane de debut, mai mult sau (\u00een special) mai pu\u0163in semnificative. Astfel c\u0103 discu\u0163iile despre literatura debutan\u0163ilor par s\u0103 se duc\u0103 pe dou\u0103 direc\u0163ii: pe de o parte, faptul c\u0103 retragerea criticilor importan\u0163i de \u00eent\u00e2mpinare a diminuat discu\u0163iile despre poezie a determinat o scurt\u0103 criz\u0103 a recept\u0103rii debutan\u0163ilor (vezi cum, spre exemplu, Observator cultural a nominalizat pentru premiul de debut pe 2014 doar c\u0103r\u0163i de teorie literar\u0103 \u015fi romanul Cristinei Andrei, ap\u0103rut la Nemira, Abonatul nu poate fi contactat); pe de alt\u0103 parte, faptul c\u0103 autorii de proz\u0103 \u2013 \u00een zona literaturii tinere \u2013 \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 o logic\u0103 (probabil p\u0103guboas\u0103 editorial) a circuitului \u00een lumea literar\u0103 \u015fi s\u0103 se \u00eenregistreze \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 serie de popularizare a genului, au f\u0103cut ca discu\u0163iile s\u0103 ias\u0103 pu\u0163in din zonele interpret\u0103rii profesioniste.
\n\u00cen acest context apare la Nemira romanul Cristinei Andrei. Diferen\u0163a \u00eentre autoarea premiat\u0103 de Observator \u015fi majoritatea celorlal\u0163i debutan\u0163i \u00een proz\u0103 \u0163ine, \u00eens\u0103, de un antrenament \u00een zone media: \u201eDup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani de activitate didactic\u0103, odat\u0103 cu Revolu\u0163ia din decembrie 1989, devine jurnalist la Televiziunea Public\u0103, lucr\u00e2nd pe r\u00e2nd la Redac\u0163iile Cultural, Via\u0163a spiritual\u0103, Educa\u0163ie-\u015etiin\u0163\u0103, Religie-Istorie, mediu care i-a oferit prilejul de a realiza documentare dedicate unor personalit\u0103\u0163i culturale \u015fi istorice de mare anvergur\u0103, unor monumente de art\u0103 \u015fi arhitectur\u0103 religioas\u0103 \u2013reper pentru spiritualitatea european\u0103\u201c (din scurta prezentare a autoarei). Astfel c\u0103 observabile \u2013 \u00eenc\u0103 de la prima lectur\u0103 \u2013 sunt dou\u0103 caracteristici aproape absente din programele debutan\u0163ilor \u00een general: prima \u0163ine de capacitatea de a construi plot-ul \u00een perspectiv\u0103, antren\u00e2nd \u015fi relu\u00e2nd surprinz\u0103tor punctele de for\u0163\u0103 ale ac\u0163iunii (sugestii narative ca valen\u0163e, dezvoltate ulterior peste zeci de pagini), \u015fi de capacitatea de a construi biografii concrete \u015fi func\u0163ionale (despre care vom discuta imediat), dincolo de intimisme \u015fi minimalisme. Cu o structur\u0103 complex\u0103, \u00een care niciun episod nu r\u0103m\u00e2ne izolat de un singur personaj \u2013 ci este mereu reluat pentru ca perspectivele celorlalte personaje s\u0103 transforme intriga \u015fi atmosfera \u00een personaje periferice \u015fi s\u0103 pun\u0103 biografiile \u015fi psihologia \u00een prim plan \u2013, romanul \u00eencearc\u0103 s\u0103 scrie cronicile a dou\u0103 zile: din Vinerea Mare p\u00e2n\u0103 \u00een noaptea \u00cenvierii. Astfel c\u0103 romanul Abonatul nu poate fi contactat, un debut de maturitate, avea de la \u00eenceput toate datele unei reu\u015fite.
\n\u015ei, cu adev\u0103rat, pe parcursul lecturii, cititorul va fi surprins de aceast\u0103 al\u00far\u0103 polifonic\u0103: scurtele pasaje care poart\u0103 numele c\u00e2te unui personaj reu\u015fesc s\u0103 treac\u0103 din stadiul de crochiu la unul complex \u2013 un fel \u00een care raporturile acestora \u015fi revenirile ac\u0163iunii contureaz\u0103 o comunitate mic\u0103 \u015fi dinamic\u0103. \u00cens\u0103 nu pentru c\u0103 tridimensionalul ar rezulta din aceast\u0103 aglomerare, ci pentru c\u0103 acumularea func\u0163ioneaz\u0103 ca diversiune: pluriperspectivismul ia la lectur\u0103 fa\u0163a temelor, iar psihologia supline\u015fte explicarea intercal\u0103rilor. Din acest punct de vedere, Cristina Andrei reu\u015fe\u015fte s\u0103 scrie un roman cursiv, care prinde, \u00een ciuda tehnicii care ar trebui s\u0103 \u00eentrerup\u0103 fluxul (planurile intercalate). Temele mari pe care le atac\u0103 (clasele sociale, intelectualitatea, problema drogurilor, religia \u2013 \u00eentre protocol \u015fi revela\u0163ie \u2013, adulterul, comunicarea lapidar\u0103 \u00een lumea contemporan\u0103, importurile) devin \u00een aceste momente fundamente periferice, pentru ca psihologismul \u015fi radiografierea gestual\u0103 s\u0103 ias\u0103 \u00een prim-plan.
\nSingura problem\u0103, \u00een acest punct, \u0163ine de o anumit\u0103 suprastructur\u0103 nepotrivit\u0103: faptul c\u0103, ne vom da seama, lucrul pe mai multe planuri (de\u015fi Ovidiu \u015eimonca anun\u0163a pe coperta a patra romanul ca o \u201eprivire temerar\u0103 asupra straturilor sociale suprapuse, pe care le \u015ftie foarte bine ca jurnalist\u0103\u201c) \u00ee\u015fi mandateaz\u0103 autorul s\u0103 intensifice atmosfera \u00een multe cazuri p\u00e2n\u0103 la falsificare. \u015ei nu doar prin interven\u0163ia direct\u0103 a naratorului (care deseori completeaz\u0103 atitudinile personajelor, le justific\u0103 sau face o mic\u0103 parad\u0103 moralizatoare), ci mai ales prin somatismul neverosimil al acestor personaje voit diversificate, \u00een construc\u0163ia c\u0103rora diferen\u0163a specific\u0103 este acutizat\u0103. Nimic mai nenatural dec\u00e2t felul \u00een care tinerii junky, \u015fmecheri \u015fi dezinvol\u0163i, frizeaz\u0103 argoul: \u201e \u2013 Hai, scobi\u0163i mufa \u015fi scoate\u0163i mardeii. Mufa, se \u00eentoarse Marcel amuzat spre Bogdan, e portofelu\u2019. Ai notat? <…> \u2013 Auzi, frate, da\u2019 nu facem \u015fi noi o tombol\u0103, c\u0103-s cam boschetar azi. Am l\u0103sat la o penalist\u0103 tot ce-am scos la tarab\u0103 de la bunic\u0103-mea, se rug\u0103 de ei Cristi\u201c. La fel cum adul\u0163ii, ursuzi \u00een mediul familial (enerva\u0163i de concubini, ei pun \u201edracu\u2019\u201c \u00een mai toate replicile) cap\u0103t\u0103 un discurs st\u0103nescian \u00een mesajele pe telefon. E, \u00eentr-un fel, o problem\u0103 legat\u0103 de alegerile autoarei, c\u0103ci nu de pu\u0163ine ori iese mai c\u00e2\u015ftigat un roman-focar dec\u00e2t unul concertat pe mai toate aspectele cotidianului: marele pericol va fi aici exagerarea unor lucruri care \u0163in de cunoa\u015fterea comun\u0103, \u00een fond, nu de un tur de for\u0163\u0103 al radiografiilor sociale.
\n\u00cen cazul Silviei, spre exemplu (inventarierea personajelor \u015fi a plot-urilor nu poate primi spa\u0163iul necesar \u00eentr-o singur\u0103 cronic\u0103) naratorul se implic\u0103 \u00een justificarea psihologiei personajului, mim\u00e2nd lejeritate, \u00eens\u0103 dezvolt\u00e2nd doar mici organiz\u0103ri textuale de suprafa\u0163\u0103. Aceste gesticula\u0163ii \u00een jurul personajelor, duetul naratorial \u015fi panseurile ar fi fost mult mai bine plasate subiacent \u015fi nu declarate \u00eentr-un moralism explicit \u015fi perdant: \u201eCine sunt eu? I se p\u0103rea c\u0103 \u00eentrebarea asta con\u0163ine ceva profund, ceva la care nu \u00eendr\u0103znea oricine s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103. I se p\u0103rea foarte \u015fic s\u0103-\u015fi \u00eenceap\u0103 jurnalul electronic a\u015fa <…> S\u0103 se distan\u0163eze astfel de frivolitatea cotidian\u0103 \u00een care se compl\u0103cea t\u00e2n\u0103ra genera\u0163ie. Cine sunt eu? Doamne, ce interesant suna!\u201c. Pentru c\u0103 deseori naratorul, venind \u00een ajutorul personajelor, le submineaz\u0103, articul\u00e2ndu-le inutil textura prin suprastructuri personale: astfel, ceea ce e de acuzat pentru autoare (frivolitatea cotidian\u0103) este ad\u0103ugat personajelor altfel cumin\u0163i \u015fi extrem de tipologizate. Mai mult, moralismul cap\u0103t\u0103 \u2013 atunci c\u00e2nd problema social\u0103 i se pare autoarei intolerabil\u0103 \u2013 propor\u0163ii uria\u015fe, iar naratorul, scos din \u0163\u00e2\u0163\u00e2ni, \u00ee\u015fi oblig\u0103 cititorul s\u0103 ia parte la aceste acuz\u0103ri: \u201eN-aveau r\u0103bdare nici c\u00e2nd \u00abb\u0103gau\u00bb; luau ace mari, s\u0103 intre tot odat\u0103, s\u0103 se duc\u0103 buluc la creier \u015fi s\u0103-i \u00abfac\u0103\u00bb repede. N-aveau nici grij\u0103 s\u0103 filtreze rahaturile alea de le b\u0103gau \u00een ei \u015fi, c\u00e2nd o f\u0103ceau, foloseau ca boii \u00abob\u00bb-uri de la curve \u015fi filtre de \u0163ig\u0103ri\u201c.
\nDar aceste trucuri nu ajut\u0103 construirea personajului, ci parvin ca mici demonstra\u0163ii, ca \u015fi cum autoarea s-a g\u00e2ndit la ele ca la o not\u0103 de inventivitate (al\u0103turi de asem\u0103narea oamenilor cu parfumurile sau de pasaje st\u00e2ngace ca \u201eechilibrul precar pe care i-l asigurau saco\u015fele distribuite democratic \u00een cele dou\u0103 m\u00e2ini\u201c sau \u201eDe pe pere\u0163i, p\u0103rin\u0163ii revolu\u0163iilor celor nevoia\u015fi se uitau ironic la abunden\u0163a prostului gust al recuzitei capitalisto-religioase\u201c). \u015ei aceast\u0103 problem\u0103 se suprapune unei alte defec\u0163iuni: faptul c\u0103 majoritatea sentimentelor pe care le resimt personajele par s\u0103 nu poat\u0103 fi descrise altfel dec\u00e2t \u00een cli\u015fee (fluturi \u00een stomac la vederea unui laptop pe raft \u00een supermarket). C\u00e2nd construie\u015fte atmosfer\u0103 (\u00een pasajele despre Silvia sau Olga, spre exemplu, cearta de acas\u0103 \u015fi problemele so\u0163ului cu alcoolul, sau dezvoltarea triunghiurilor \u015fi crizele interumane c\u0103tre final), prozatoarea men\u0163ine tonul; c\u00e2nd \u00eencearc\u0103, \u00eens\u0103, s\u0103 ias\u0103 din schema scenariului, intervine inoportun. Micul psiholog dubleaz\u0103 naratorul mereu, explic\u00e2ndu-ne de ce se poart\u0103 personajele cum se poart\u0103 (\u201eFor\u0163a limbajul \u0103sta de golan, pe care nici nu-l st\u0103p\u00e2nea bine, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se integreze g\u0103\u015ftii care-l acceptase, dar nu-i ie\u015fea \u00eentotdeauna\u201c). E, \u00eentr-un fel, justificarea unor neajunsuri stilistice \u2013 personajele \u00eencearc\u0103 s\u0103 imite ceva, dar nu le iese, astfel spunem c\u0103 personajele sunt naive. \u00cen mare parte din cazuri, incapacitatea de a reda realist pasaje (pentru c\u0103 lucrul pe mai multe voci asupra aceluia\u015fi moment pare o c\u0103ma\u015f\u0103 prea larg\u0103) este pus\u0103 pe seama personajelor care, de bine, de r\u0103u, trebuie s\u0103 o suporte: astfel, caracteristica general\u0103 a tinerilor este ipocrizia, iar constanta \u00een discursul interior al adul\u0163ilor, naivitatea (spre exemplu, problema transcrierii SMS-urilor nu e c\u0103 n-ar p\u0103rea naturale \u2013 \u00eendr\u0103gosti\u0163ii \u00ee\u015fi dau mereu mesaje ciud\u0103\u0163ele \u015fi naive \u2013, ci c\u0103 func\u0163iile lor \u00een economia prozei existau deja \u00een subsol, iar revelarea lor nu are niciun sens).
\nLa fel cum dorin\u0163a de a surprinde c\u00e2t mai multe cuiburi sociale \u015fi de a vorbi despre toate v\u00e2rstele simplific\u0103 \u015fi schematizeaz\u0103 (dup\u0103 abecedarul prozei moderne) comunitatea: mai ciudat, dorind parc\u0103 s\u0103 compenseze aceste tipologiz\u0103ri pu\u0163in vetuste (tineri pierdu\u0163i, adul\u0163i nervo\u015fi \u00een via\u0163a de familie \u015fi oraculari \u00een mesajele cu aman\u0163ii), autoarea lucreaz\u0103 intens asupra unui fel de autenticism pe sertare. Dar efectul nedorit vine atunci c\u00e2nd punk \u015fi junky devin baroce, atunci c\u00e2nd autenticismul (p\u00e2n\u0103 la inserarea SMS-urilor) devine liricoid \u015fi atunci c\u00e2nd mediul intelectual devine snob \u015fi exclusiv superficial. Altfel, o carte cu triunghiuri amoroase, cu probleme religioase \u015fi urbane, cu o stilistic\u0103 f\u0103c\u00e2nd mari concesii verosimilului etc. O carte c\u00e2nd simandicoas\u0103, \u00een care parfumurile, gesturile estetizate \u015fi dorin\u0163ele erotice sunt dublate de alegeri referen\u0163iale haute (la du\u015f Strauss, la libr\u0103rie Da Vinci), c\u00e2nd furioas\u0103. Astfel c\u0103 problema romanului \u0163ine de o preconcep\u0163ie: aceea c\u0103 aglomerarea \u015fi simultaneitatea pot da tridimensionalitate. Nu cred: ea \u00eensceneaz\u0103 un Crash (Haggis) rom\u00e2nesc prin tehnici standard.
\nAglomerarea \u00eentr-un timp scurt a multor pove\u015fti (care, luate separat, nu ofer\u0103 suficient) poate lua fa\u0163a de la lipsa de contact a prozei cu subiectele ei, pe care le conven\u0163ionalizeaz\u0103 modern, \u00eensceneaz\u0103 sau le transform\u0103 \u00een butaforii. Astfel c\u0103 proiectul mare (totalizator) este sufocat din interior.
\nCa arhitect de roman, Cristina Andrei are nevoie s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un peisagist, un designer de interior \u015fi s\u0103-\u015fi concedieze juristul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristina Andrei, Abonatul nu poate fi contactat, Editura Nemira, Bucure\u015fti, 2014   Motto: \u201eThe writer\u2019s life is a life of revisions, and I came to think that what needed revision were my own earlier books\u201c \u2013 Jonathan Franzen, The Paris Review, The Art of Fiction, nr. 207 Discu\u0163iile despre romanele de debut ale ultimilor ani… Cite\u0219te mai mult »Aglomerare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8],"tags":[14428,14427],"class_list":["post-23567","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-abonatul-nu-poate-fi-contactat","tag-cristina-andrei"],"views":1219,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23567","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23567"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23567\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23568,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23567\/revisions\/23568"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23567"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23567"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23567"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}