La sf\u00e2r\u015fitul anului 1959, \u00een lag\u0103rul de la Salcia \u015fi prin \u201ecoloniile\u201c – satelit: Str\u00e2mba, Stoene\u015fti, B\u0103ndoiu se aflau mii de de\u0163inu\u0163i politici; nu se \u015ftie cu exactitate c\u00e2\u0163i, putem doar s\u0103 b\u0103nuim, \u0163in\u00e2nd seama de cifra cunoscut\u0103 mie direct \u2013 1.200 la \u201eCentru\u201c. (Preciz\u0103m c\u0103 termenul \u201ecolonie\u201c este un eufemism; cum era s\u0103 le spun\u0103 statul comunist pe numele adev\u0103rat, lag\u0103re de exterminare?!). Al\u0163i circa 1.200 de du\u015fmani ai poporului \u00ee\u015fi t\u00e2rau zilele pe bacurile Kastro, Gironde (ah, ce amintiri are autorul acestor r\u00e2nduri despre nop\u0163ile \u00een p\u00e2ntecul acelui \u015flep pe care f\u00e2lf\u00e2ia pavilionul francez!) \u015fi Yser. (Despre Periprava, lag\u0103rul din Delt\u0103, exist\u0103 c\u00e2teva date oficiale: \u00een mai 1959 \u2013 1.800 de de\u0163inu\u0163i, \u00een 1962 \u2013 2.509.)<\/p>\n
La Salcia \u015fi \u00een \u00eemprejurimi trudeau la dig ori s\u0103pau canale de iriga\u0163ie indivizi periculo\u015fi precum I.D. S\u00e2rbu, Sergiu Al-George, Al. Ivasiuc, Florin Pavlovici, dramaturgul Paskandi Geza, Mihai Ursachi, Matei Boil\u0103, anglistul Mihai R\u0103dulescu, istoricii Alexandru Zub, Dumitru Vacariu, Mihalache Brudiu; al\u0163i ciuma\u0163i precum Ovidiu Vasilescu, Max B\u0103nu\u015f, actorul Mitic\u0103 Popescu, baritonul \u015etefan Vasile, tenorul Ion Popescu-Loredan, sclipitorul Gaby Michailescu, impresarul Mariei T\u0103nase, \u00eenv\u0103\u0163atul preot ortodox Gheorghe Chiriac (doctorat cu Karl Jaspers), os\u00e2ndit la 15 ani fiindc\u0103 \u00eei d\u0103ruise un palton unui fugar, li se al\u0103turau \u00een m\u0103rea\u0163a oper\u0103 de construire a celei mai bune dintre lumile posibile. Celebrul memorialist Ion Ioanid va veni, \u00eempreun\u0103 cu doctorii Miltiade Ionescu \u015fi Emil C\u0103praru, mai t\u00e2rziu.
\nC\u00e2t a durat epuizanta munc\u0103 la dig, bandi\u0163ii \u2013 hr\u0103ni\u0163i de administra\u0163ie cu ciorb\u0103 de mur\u0103turi \u00een alternan\u0163\u0103 cu zeam\u0103 de ceap\u0103 putred\u0103, plus un sfert de chil de p\u00e2ine pe zi, \u015fi zdrav\u0103n b\u0103tu\u0163i seara \u00een poarta lag\u0103rului dac\u0103 nu f\u0103ceau norma, de fapt de nef\u0103cut \u2013 nu se puteau g\u00e2ndi la conferin\u0163e \u00een barac\u0103 ori la \u00eenv\u0103\u0163at limbi str\u0103ine. Roaba \u015fi h\u00e2rle\u0163ul anihilaser\u0103 interesul pentru cultur\u0103, pentru \u00eenv\u0103\u0163are, at\u00e2t de detestat de comandantul ho\u0163oman M\u0103l\u0103ngeanu, un interlop sadea (din B\u0103d\u0103lan? Din Br\u0103ili\u0163a?), \u015fi de caralii dintre care unul singur, o glorie a tagmei, sergentul-major Grecu, \u015ftia s\u0103 numere din cinci \u00een cinci f\u0103r\u0103 s\u0103 se poticneasc\u0103, \u015ftiin\u0163\u0103 esen\u0163ial\u0103 pentru num\u0103ratul la apel sau la plecarea la munc\u0103.
\nPrin octombrie \u201960, o puternic\u0103 epidemie de febr\u0103 tifoid\u0103 a lovit popula\u0163ia lag\u0103relor din Balt\u0103. Nici nu se putea altfel, e chiar de mirare c\u0103 nu izbucnise mai \u00eenainte. La Salcia, unde apa se aducea cu o saca \u2013 dou\u0103 butoaie gigantice, trase de boi m\u00e2na\u0163i de nenea Avadic, un taciturn de etnie necunoscut\u0103 \u2013 singura surs\u0103 era Dun\u0103rea Moart\u0103, o deriva\u0163ie a fluviului. Ap\u0103 mizerabil\u0103, tulbure, cu filamente suspecte \u2013 dar n-aveam cum s\u0103 n-o bem, alta nu era. Pe Dun\u0103rea Mare, la Luciu-Giurgeni unde era ancorat imensul bac Gironde, apa p\u0103rea mai limpede \u2013 dar era infestat\u0103 de bacili de febr\u0103 tifoid\u0103 \u015fi de f\u0103r\u00e2me infinitezimale din dejec\u0163iile aruncate de pe vapoarele care treceau prin partea locului. A ap\u0103rut \u015fi leptospiroza, boal\u0103 despre care medicii de\u0163inu\u0163i \u015ftiau doar c\u0103 ultimele cazuri fuseser\u0103 \u00eenregistrate spre sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea, \u00een Sicilia: ne-a venit de la \u015fobolanii care se plimbau noaptea nestingheri\u0163i prin bar\u0103ci, unde veneau de la haznale. Cum, necum, s-a auzit \u201eafar\u0103\u201c \u015fi O.M.S. \u2013 la care Rom\u00e2nia comunist\u0103 aderase \u2013 s-a scandalizat \u015fi a cerut explica\u0163ii. Cum partidul nu gre\u015fea nicic\u00e2nd, vinova\u0163ii au fost c\u0103uta\u0163i \u00een cuibul de parazi\u0163i de la Serviciul Medical al Direc\u0163iei Penitenciarelor, trimi\u015fi s\u0103 bat\u0103 Balta cu pasul, s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 pe bolnavi \u015fi s\u0103-i izoleze. Ca \u015fi c\u00e2nd partidul, care le \u015ftia \u015fi le f\u0103cea pe toate, ar fi uitat subit c\u0103 el poruncise s\u0103 fim extermina\u0163i!
\nA\u015fa se face c\u0103 vreo c\u00e2teva sute de de\u0163inu\u0163i au fost sco\u015fi din \u201efocarul de boal\u0103 infec\u0163ioas\u0103\u201c; eu am ajuns la spitalul din Constan\u0163a, \u00eentr-o select\u0103 companie de ar\u0103t\u0103ri scheletice, c\u0103rora doamna doctor Bacalba\u015fa, care ne-a fost ca o mam\u0103, \u015fi grupul s\u0103u de medici \u015fi asistente (Sanda \u015fi Vera) aveau s\u0103 le redea \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare omeneasc\u0103. Securi\u015ftii le-au explicat, \u201efire\u015fte\u201c, s\u0103 se fereasc\u0103 de \u201eace\u015fti mizerabili criminali, ho\u0163i, delapidatori, violatori, drojdia societ\u0103\u0163ii\u201c \u2013 dar au uitat s\u0103 le explice \u015fi de ce nu au transmis direc\u0163iei spitalului identitatea real\u0103 a pacien\u0163ilor, \u00eenlocuind-o cu porecle… conspirative. (Pe mine, de pild\u0103, m\u0103 botezaser\u0103 \u201eCrati\u0163\u0103\u201c, nu \u015ftiu de ce, \u015fi a\u015fa am fost \u00eenscris \u00een foaia de observa\u0163ie clinic\u0103; e drept c\u0103 nu m\u0103 puteam opri din m\u00e2ncat…) Dup\u0103 care am fost du\u015fi, febri\u015ftii, cum ni s-a spus, \u00een lag\u0103rul de la Stoene\u015fti, caza\u0163i \u00een dou\u0103 imense saivane cu pere\u0163i de ceamur, acoperi\u015f de stuf \u015fi, pe jos, p\u0103m\u00e2nt plin de ce l\u0103saser\u0103 oile, scoase \u00een grab\u0103 ca s\u0103 le fac\u0103 loc convalescen\u0163ilor. Era la o dep\u0103rtare astronomic\u0103 de ceea ce se nume\u015fte a\u015fez\u0103m\u00e2nt medical. \u015ei, totu\u015fi, noi am considerat acele bar\u0103ci infecte ca fiind o sucursal\u0103 terestr\u0103 a Edenului. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru c\u0103 nici un caraliu nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 intre acolo. Doctorii de la spital \u2013 la sugestia medicilor-de\u0163inu\u0163i, pacien\u0163i \u015fi ei \u2013 \u00eei preveniser\u0103 pe securi\u015fti s\u0103 nu se apropie de noi. \u201eE boal\u0103 infec\u0163ioas\u0103, se poate transmite \u015fi prin respira\u0163ie, aerul e vector pentru bacili, se ia, po\u0163i s-o duci acas\u0103 la nevast\u0103 \u015fi copii, aten\u0163ie!\u201c. Vector, bacili \u2013 vai de capul gardienilor cu asemenea cuvinte \u00eenfrico\u015f\u0103toare, spuse \u00eentr-o limb\u0103 str\u0103in\u0103! Abia de mai vedeai picior de caraliu prin curte, necum s\u0103 cuteze careva s\u0103 intre… \u00cen\u0103untru, s\u0103 te \u0163ii: francez\u0103, englez\u0103, german\u0103, italian\u0103, matematici, istorie, medita\u0163ie religioas\u0103 \u2013 tot ce poate face banditul c\u00e2nd domnu\u2019 cadru nu-l poate supraveghea direct. De perchezi\u0163ii ce s\u0103 mai vorbim? Cine s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 s\u0103 scotoceasc\u0103 prin sarsanalele imunde, \u00een paiele \u015fi pleava din saltelele pe jum\u0103tate putrezite, \u00een scorburile din stuf, cine s\u0103 cerceteze fundul gamelelor ori talpa bocancilor, reinventare \u00een miez de secol XX a tabulei cerata pe care alumnii Romei antice scriau cu stilus-ul. (Tehnologia fiind, totu\u015fi diferit\u0103, noi lucram cu tabula saponata \u2013 suprafa\u0163\u0103 umed\u0103, s\u0103punit\u0103 prin frecare cu minusculul paralelipiped cafeniu distribuit cu zg\u00e2rcenie de administra\u0163ie, al c\u0103rui miros singur putea ucide p\u0103duchii, apoi pudrat\u0103 cu insecticidul american DDT, de care nu duceam lips\u0103. Stilus putea fi orice: un v\u00e2rf de os, o bucat\u0103 de s\u00e2rm\u0103. Ideal era s\u0103 posezi un cui \u015fi unii ferici\u0163i chiar aveau)
\nA\u015fadar, popula\u0163ia bar\u0103cilor \u00eenv\u0103\u0163a frenetic, se \u00eembiba de cultur\u0103 cu o sete aidoma poftei de vinuri a lui Gargantua. Cu dou\u0103 excep\u0163ii: Ion Omescu \u015fi Andrei Ciurunga. M\u0103 refer strict la baraca noastr\u0103 \u2013 c\u0103ci vizavi Sa\u015fa Ivasiuc \u0163inea cursuri de psihiatrie, istorie \u015fi englez\u0103, iar domnul Riga, cobor\u00e2tor din poetul Rigas Velestinul \u2013 de francez\u0103 \u015fi istoria diploma\u0163iei.
\nOmescu \u015fi Ciurunga nu \u00eenv\u0103\u0163au. Creau.
\nActorul-poet
\n\u015fi cear\u015faful-turn de filde\u015f
\nIon Omescu a fost unul dintre cei mai cul\u0163i oameni pe care i-am cunoscut \u2013 \u015fi nu numai \u00een pu\u015fc\u0103rie. Se n\u0103scuse \u00een 1925 la Arad, din p\u0103rin\u0163i farmaci\u015fti cu studii la Viena. Absolvise Liceul \u201eMoise Nicoar\u0103\u201c cu media zece, numele lui fiind \u00eenscris pe o plac\u0103 de marmur\u0103 (de la el am aflat c\u0103 \u015fi Radu Beligan terminase primul cursurile Liceului Internat din Ia\u015fi, cu \u00eenscriere pe placa de marmur\u0103). S\u0103 spui c\u0103 vorbea excelent franceza, engleza \u015fi germana nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 restitui dimensiunea adev\u0103rat\u0103 a st\u0103p\u00e2nirii acelor limbi; am fost martor la scene insolite petrecute \u00een sordidul saivan devenit spa\u0163iu academic, de pild\u0103 la explica\u0163iile date colegilor no\u015ftri Fredi Kraus ori Rudi Wentzel relativ la un cuv\u00e2nt din Altehochdeutsch. B\u00e2ntuit de mari furtuni interioare, Omescu absolvise Conservatorul de Art\u0103 Dramatic\u0103, studiind \u00een paralel educa\u0163ia fizic\u0103 la ANEF \u015fi dreptul. \u201eMa\u00eetre \u2013 a\u015fa \u00eei spuneam to\u0163i \u2013, Ma\u00eetre, ai avut ambi\u0163ia s\u0103-l concurezi pe Pico della Mirandola?\u201c. S-a mul\u0163umit s\u0103 sur\u00e2d\u0103 enigmatic. Dup\u0103 cinci ani de pu\u015fc\u0103rie, dintre care doi la Canal, a fost rearestat \u015fi condamnat la al\u0163i \u015fapte ani, din pricina unui manuscris \u00een care povestea ororile de pe \u015fantierul Marelui \u015ean\u0163. Nu s-a pl\u00e2ns niciodat\u0103, niciodat\u0103 nu a ar\u0103tat c\u0103 l-ar fi ros foamea, era de o st\u0103p\u00e2nire de sine fabuloas\u0103. Ajuns \u00een Fran\u0163a, a devenit doctor \u00een dramaturgia lui Shakespeare, cu o tez\u0103 premiat\u0103 de Academia Francez\u0103, \u015fi profesor de art\u0103 dramatic\u0103 la Toneelacademie de la Maastricht.
\nAcum, \u00eens\u0103, \u00een prim\u0103vara lui 1961, \u00een \u00eempu\u0163itul saivan de la Stoene\u015fti, Ma\u00eetre creeaz\u0103. \u00cenvelit din cap p\u00e2n\u0103-n picioare \u00eentr-un cear\u015faf rufos, pav\u0103z\u0103 \u00eempotriva vacarmului, zid simbolic \u201e\u00eentre el \u015fi ce-i afar\u201c, actorul repet\u0103. Ce, nu \u015ftim. Vom afla seara. Una dintre serile noastre de vis \u015fi tain\u0103, c\u00e2nd se mistuiau pe t\u0103cute pere\u0163ii \u015fi nu r\u0103m\u00e2nea nimic din duhoarea staulului, una dintre serile de lumin\u0103 d\u0103ruite nou\u0103 de Maestru. Pe Hamlet l-a jucat \u00een englez\u0103, monologul prea-lucidului \u015fi mult-nefericitului prin\u0163 fiind cizelat cu grija \u015fi m\u0103iestria cu care l-ar fi rostit pe scena \u201eNa\u0163ionalului\u201c. Actorul vorbea doar pentru c\u00e2\u0163iva din jurul lui, vocea nu p\u0103rea c\u0103 trece de noi, dar c\u00e2nd volumul cuvintelor se umfla ca p\u00e2raiele de munte, c\u0103z\u00e2nd \u00een v\u0103g\u0103uni bubuitoare, nimeni nu mai scotea de mult o \u015foapt\u0103, magia verbului pusese st\u0103p\u00e2nire pe to\u0163i, ne fascina, anihila realul, deschiz\u00e2nd \u00een suflete por\u0163ile unei libert\u0103\u0163i mai pure \u015fi mai \u00eenalte dec\u00e2t cea de dincolo de s\u00e2rma ghimpat\u0103…
\nDeambul\u00e2nd ceasuri \u00een \u015fir cu cearceaful \u00een cap \u00een spa\u0163iul dintre paturi, Ma\u00eetre nu cizela numai rostirea verbului Marelui Will. \u00ce\u015fi \u015flefuia \u015fi propriile versuri. \u00cen saivan au fost \u201escrise\u201c poeziile str\u00e2nse \u00een volumul Filtru, tip\u0103rit la patru ani de la eliberarea din 1964. Sunt expresia unei culturi rafinate, a des\u0103v\u00e2r\u015fitului sim\u0163 al limbii, a rigorii aproape matematice a prozodiei.
\nTranscriu, spre exemplificare, Hamlet, fruct al permanentei sale obsesii: \u201eSe risipir\u0103 fastul \u015fi splendoarea\/ acelei cur\u0163i cu duh otr\u0103vitor.\/ Din tot ce-a fost c\u00e2ndva, la Elsinor\/ au mai r\u0103mas doar pietrele \u015fi marea.\/ Dar, tu, strigoi din os de domnitor,\/ colinzi civiliza\u0163ii cu-ntrebarea\/ ce nu-\u015fi g\u0103se\u015fte-n palm\u0103 dezlegarea\/ \u015fi n-are-n zodii semn prevestitor.\/ <…> Reamintindu-\u0163i clipele acele\/ c\u00e2nd ai str\u0103puns la doamna \u00een iatac\/ pe \u015fobolanul-sfetnic prin perdele\/ \u00ee\u0163i desf\u0103\u015fori dilema f\u0103r\u0103 leac.\/ De sub m\u0103t\u0103suri, dintre catifele\/ \u015fi-o-mpl\u00e2n\u0163i \u00een pieptul fiec\u0103rui veac.\u201c
\nDetesta s\u0103 vorbeasc\u0103 despre politic\u0103, la fel \u2013 despre pu\u015fc\u0103rie. Recluziunea se insinueaz\u0103, totu\u015fi, \u00een poezia lui, abordat\u0103 nu \u00een registrul impreca\u0163iei, ci cu dispre\u0163 \u00een care se topesc reminiscen\u0163e dante\u015fti: \u201eDescal\u0163\u0103-te, str\u0103ine, de sandale. \/ De-aici \u00eencepe \u0163ara f\u0103r\u0103 cer. \/ Prostia m-a b\u0103tut \u00een balamale\/ \u015fi ura-mi puse limbile de fier. \/\/ B\u0103tr\u00e2n\u0103 sunt ca lumea \u015fi p\u0103m\u00e2ntul,\/ din tagma celor f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit.\/ Eu m-am n\u0103scut o dat\u0103 cu cuv\u00e2ntul\/ \u015fi pizma cea dint\u00e2i m-a z\u0103mislit.\/\/ Prin mine treci \u00een umbr\u0103 \u015fi uitare.\/ Prin mine dai de trudnicii strigoi.\/ Prin mine-ajungi la ultima-ntrebare,\/ \u015fi-\u0163i pierzi n\u0103dejdea-ntoarcerii-napoi\u201c (Inscrip\u0163ie pe poarta Infernului).
\nUltima veste despre Ma\u00eetre a fost un ferpar trimis din capitala Fran\u0163ei de reputatul traduc\u0103tor Alain Paruit: \u201eIon OMESCO est mort tragiquement \u00e0 Paris le 14 ao\u00fbt 2000… Selon sa derni\u00e8re volont\u00e9, Ion Omesco sera incin\u00e9r\u00e9 au cimeti\u00e8re du P\u00e8re Lachaise\u201c. S-a auzit c\u0103 s-ar fi sinucis. (Un important membru al exilului, fost de\u0163inut politic, om de obicei foarte bine informat, mi-a spus \u2013 sub rezerva respect\u0103rii anonimatului \u2013 c\u0103 este convins c\u0103 regretatul nostru prieten a fost asasinat…)
\nAndrei Ciurunga,
\n\u201e\u015foarecele-\u00eenger\u201c
\nEra mic de statur\u0103 ca Esop, bo\u0163it la fa\u0163\u0103, cu nas de p\u0103tl\u0103gic\u0103 \u015fi ochi sc\u00e2nteietori de inteligen\u0163\u0103 \u00eend\u0103r\u0103tul ochelarilor cu dioptrii supradimensionate. Avea gesturi iu\u0163i, un neast\u00e2mp\u0103r care sugera mi\u015fc\u0103rile unui \u015foricel iscoditor. Atunci c\u00e2nd \u201escria\u201c, disp\u0103rea \u00eentr-un pat de la craca a treia, st\u0103tea ceasuri \u00een \u015fir imobil ca un fachir \u015fi, c\u00e2nd cobora \u00een vacarmul de dedesubt, ne aduna \u015fi ne recita ultima \u201eproduc\u0163ie\u201c. O scriam repede pe fundul gamelei… \u015fi ne puneam pe memorizat. De pild\u0103: \u201eSuntem \u00een celula de zid numai doi,\/ ba trei cu vizeta rotund\u0103,\/ ureche ce-ascult\u0103 \u015fi ochi de strigoi\/ ce vede, cerc\u00e2nd s\u0103 se-ascund\u0103.\/\/ P\u00e2nde\u015fte la u\u015f\u0103, abia a\u015ftept\u00e2nd\/ s\u0103 prind\u0103 un gest ori o vorb\u0103. Te simte\/ c\u00e2nd faci semnul crucii sau c\u00e2nd\/ bagi lingura lacom \u00een ciorb\u0103\/ Aproapelui t\u0103u dac\u0103-i spui c\u00e2te-un jind\/ vizeta \u0163i-l duce departe \u2013\/ \u015fi iar\u0103\u015fi se-ntoarce la post sfredelind\/ prin bezna celulei, de moarte.\/\/ Dar eu port \u00een mine tot cerul lui mai\/ imens\u0103 n\u0103dejde albastr\u0103.\/ \u2013 O suflete, bine c\u0103 n-ai\/ vizet\u0103, ca temni\u0163a noastr\u0103!\u201c.
\nRobert Cahuleanu, Andrei Ciurunga erau pseudonime. Numele real era Robert Eisenbraun. Am crezut c\u0103 apar\u0163inea Poporului Ales; nici vorb\u0103, era neam\u0163 sadea din Cahul. O via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 a dus dorul Basarabiei natale. Poezia era a doua lui natur\u0103; de fapt, recurg la un cli\u015feu: el tr\u0103ia \u00een, prin \u015fi pentru poezie. F\u0103cuse pu\u015fc\u0103rie la Canal, pentru volumul C\u00e2ntece de dor \u015fi de r\u0103zboi, ap\u0103rut la Editura \u201eDacia Traian\u0103\u201c din Chi\u015fin\u0103u (\u00een februarie 1944, \u00een deplin\u0103 legalitate, dar care con\u0163inea \u201eversuri antistaliniste\u201c. \u00cen timpul anchetei \u00eel va cunoa\u015fte, la V\u0103c\u0103re\u015fti, pe finul, delicatul scriitor I. Peltz (re\u00eent\u00e2lnit la Poarta Alb\u0103), c\u0103ruia \u00eei va p\u0103stra toat\u0103 via\u0163a o amintire luminoas\u0103.
\nLa Peninsula, lag\u0103r de exterminare supranumit Valea Neagr\u0103, a r\u0103mas de pomin\u0103 prin r\u0103spunsul dat, pe c\u00e2nd era de planton \u201eschimbul doi\u201c \u00een noaptea de Pa\u015fti 1952, unui galonat care se a\u015ftepta la formula stereotip\u0103 \u201e\u00cen timpul schimbului meu nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic\u201c. Privindu-l \u00een ochi, \u00eencremenit \u00eentr-o impecabil\u0103 pozi\u0163ie de drep\u0163i, de\u0163inutul i-a raportat: \u201e\u00cen timpul schimbului meu a \u00eenviat Hristos!\u201c (Urmarea a fost azv\u00e2rlirea ocna\u015fului la carcer\u0103, f\u0103r\u0103 pat, cu o can\u0103 de ap\u0103 \u015fi o feliu\u0163\u0103 de p\u00e2ine pe zi.)
\nCum practic nu \u201escria\u201c poezie dec\u00e2t c\u00e2nd dormea, s-a g\u00e2ndit la o formul\u0103 care s\u0103 \u00eenlesneasc\u0103 memorizarea. La Salcia \u201eam n\u0103scocit decastihul, o form\u0103 fix\u0103 pur mnemotehnic\u0103 (…) o poezie de zece versuri, alc\u0103tuit\u0103 din patru strofe: un vers, un distih, o ter\u0163in\u0103 \u015fi un catren, cu numai dou\u0103 familii de rime, ce se chemau parc\u0103 una pe alta. (…) Era suficient s\u0103 \u015ftii primul vers ca s\u0103-\u0163i vie \u015fi celelalte \u00een minte\u201c (Memorii optimiste, Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 1992, p. 92). Prima \u201eproduc\u0163ie\u201c elaborat\u0103 conform acestei Ars poetica sui-generis a fost Miezul nop\u0163ii, din care cit\u0103m: \u201eEu n-am viitorimii nici un sur\u00e2s s\u0103-i las.\/\/ Isc\u0103litur\u0103 pus\u0103 pe fiecare ceas\/ va aminti de neguri, pierzanie \u015fi moarte.\/\/ Un lan\u0163 ori o c\u0103tu\u015f\u0103, la fiecare pas,\/ vor tres\u0103ri sub versuri, trezite de departe,\/ Din \u0163ara f\u0103r\u0103 soare, cu umbre f\u0103r\u0103 glas.\u201c
\nAceast\u0103 poezie, pe care o pot numi istoric\u0103, a fost \u201escris\u0103\u201c \u00een g\u00e2nd, \u00een timp ce miriapodul cu dou\u0103 mii de picioare se t\u00e2ra spre \u015fantierul digului…
\nAndrei Ciurunga, vecinul meu de pat de la Stoene\u015fti din ianuarie p\u00e2n\u0103 \u00een noiembrie \u201961, este autorul unor versuri celebre \u00een lumea pu\u015fc\u0103riei politice \u2013 ast\u0103zi cunoscute \u00een cercuri mai largi ale iubitorilor de poezie, gra\u0163ie unor merituo\u015fi antologatori precum regretatul Zahu Pan\u0103. Lirica lui Ciurunga este expresia luptei cu moartea \u00een temni\u0163a comunist\u0103, o poezie dur\u0103, uneori vaticinar\u0103. Aiudul nu poate fi \u00een\u0163eles, \u00een toat\u0103 groz\u0103via \u2013 dar \u015fi \u00een sfin\u0163enia \u2013 lui f\u0103r\u0103 versurile lui Gyr; la fel Canalul, f\u0103r\u0103 poeziile lui Cahuleanu. Ce pu\u015fc\u0103ria\u015f n-a auzit, \u00een \u00eenchisoarea dejist\u0103, versurile: \u201eCei care-au trecut pe-aici\/ duc \u015fi-n vis pe sub pleoape\/ ordinul cu \u015ffichi de bici\/ \u201e\u2013 Ia pe cinci \u015fi \u0163ine-aproape!\u201c\/\/ Somnul nostru izgonit\/ de pe priciuri tari de sc\u00e2nduri,\/ de pistoale str\u0103juit\/ trece ritmic, r\u00e2nduri \u2013 r\u00e2nduri\/\/ Numai foamea ce-o sim\u0163im\/ calc\u0103-n pas cu noi al\u0103turi\/ de din zori, de c\u00e2nd ie\u015fim\/ p\u00e2n\u0103 iar intr\u0103m sub p\u0103turi\/\/ \u015fi m\u0103r\u015f\u0103luim mereu\/ peste dealuri \u015fi h\u00e2rtoape\/ Sub \u00eendemnul scurt \u015fi greu:\/ \u201e\u2013 Ia pe cinci \u015fi \u0163ine-aproape!\u201c (Mar\u015f for\u0163at). Care zek, cum zicea Soljeni\u0163\u00een, nu va fi ascultat aceast\u0103 Poezie, cu majuscul\u0103? Transcriu poate cele mai cunoscute versuri din c\u00e2te a scris Cahuleanu: \u201eAprin\u015fi sub biciul v\u00e2ntului fierbinte\/ bolnavi \u015fi goi pe ger \u015fi pe ninsoare\/ am pres\u0103rat cu mii de oseminte\/ meleagul dintre Dun\u0103re \u015fi Mare\/\/ Trudind fl\u0103m\u00e2nzi de c\u00e2ntec \u015fi de p\u00e2ine\/ \u00eenjur\u0103turi \u015fi pumni ne-au fost r\u0103splata\/ S\u0103 facem drum vapoarelor de m\u00e2ine\/ am despicat Dobrogea cu lopata.\/\/ Istoria, ce curge-acum \u00eentoars\u0103\/ va \u0163ine minte \u015fi-ntre foi va str\u00e2nge\/ acest cumplit Danubiu care vars\u0103\/ pe trei guri ap\u0103 \u015fi pe-a patra s\u00e2nge\u201c (Canalul, din ciclul Poemele cumplitului Canal).
\nPe c\u00e2t de solemn-abstras era Omescu, pe at\u00e2t de hazos, chiar ludic era Ciurunga. Odat\u0103 l-am v\u0103zut \u015foptind unor in\u015fi mai \u00een v\u00e2rst\u0103, taciturni, acri\u0163i de multa pu\u015fc\u0103rie, ceva care-i f\u0103cea s\u0103 pufneasc\u0103 \u00een r\u00e2s. \u201eCe le spui, me\u015ftere, de-ajung s\u0103 r\u00e2d\u0103?\u201c l-am \u00eentrebat. \u201eEi, zice Poetul, \u00eencerc s\u0103-i conving pe zg\u00e2rciobii \u0103\u015ftia s\u0103 contribuie, c\u00e2nd om ie\u015fi, la o list\u0103 de subscrip\u0163ie pentru realizarea unei statui de aur, \u00een m\u0103rime natural\u0103, a bacilului de febr\u0103 tifoid\u0103…\u201c.
\nN\u0103scute sub bolta cu clopot a por\u0163ii, cum spunea Arghezi, ori \u00een vipia neiert\u0103toare sau \u00een iernile crunte ale stepei dobrogene, poemele lui Andrei Cahuleanu \u015fi Ion Omescu se adaug\u0103 crea\u0163iei din pu\u015fc\u0103rie a lui Radu Gyr, Nichifor Crainic, Sergiu Grossu, Dumitru Bacu, Sergiu Mandinescu… Scrise pe talpa bocancului, pe gamel\u0103 ori pur \u015fi simplu \u00een g\u00e2nd, memorizate \u015fi repetate de tineri \u00een ritmul trudit al mersului la munca for\u0163at\u0103, sunt monumentul mai trainic dec\u00e2t bronzul al poe\u0163ilor \u00een zeghe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La sf\u00e2r\u015fitul anului 1959, \u00een lag\u0103rul de la Salcia \u015fi prin \u201ecoloniile\u201c – satelit: Str\u00e2mba, Stoene\u015fti, B\u0103ndoiu se aflau mii de de\u0163inu\u0163i politici; nu se \u015ftie cu exactitate c\u00e2\u0163i, putem doar s\u0103 b\u0103nuim, \u0163in\u00e2nd seama de cifra cunoscut\u0103 mie direct \u2013 1.200 la \u201eCentru\u201c. (Preciz\u0103m c\u0103 termenul \u201ecolonie\u201c este un eufemism; cum era s\u0103 le… Cite\u0219te mai mult »Poe\u0163i \u00een gr\u0103dinile lui Akademos din Balta Br\u0103ilei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[14425,14426],"class_list":["post-23565","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei","tag-lagarul-de-la-salcia","tag-periprava"],"views":1610,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23565","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23565"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23565\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23566,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23565\/revisions\/23566"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23565"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23565"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23565"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}