M-am oprit cu alt prilej la afirma\u0163ia surprinz\u0103toare a unui exeget, anume c\u0103 t\u00e2rziu de tot, abia \u00eentr-un fragment al lui Nietzsche din 1875, \u00eent\u00e2lnim expresia \u201esens al vie\u0163ii\u201c (Sinn des Lebens)(1). Venise vremea ca alte expresii cu inten\u0163ii asem\u0103n\u0103toare, \u201ecale a vie\u0163ii\u201c, \u201escop al vie\u0163ii\u201c sau \u201era\u0163iune a vie\u0163ii\u201c, s\u0103 intre \u00een eclips\u0103. O asemenea schimbare \u00een modul de \u00een\u0163elegere nu este totu\u015fi fortuit\u0103. Desigur, cineva cu o bun\u0103 preg\u0103tire filologic\u0103 \u015fi cu pasiunea lecturii simte nevoia s\u0103 aduc\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 ideea de sens. \u00cens\u0103 o face atunci c\u00e2nd textul, aceast\u0103 lume de semne, atrage aten\u0163ia mai mult ca alt\u0103dat\u0103.
\nA\u015fadar, un termen ce pare destul de neutru, tehnic, va fi repus la lucru de cineva cu sim\u0163 filologic. Nu se pierduse complet etimologia sa veche (latinescul sensus \u00eenseamn\u0103 \u00eenainte de toate \u201esim\u0163\u201c, \u201eputere de a sim\u0163i\u201c, \u201esensibilitate\u201c). Nietzsche \u00eenc\u0103 are \u00een vedere, \u00een fragmentele sale, un anume sim\u0163 al vie\u0163ii. \u00cenc\u0103 vorbe\u015fte despre o sensibilitate distinct\u0103 \u00een fa\u0163a vie\u0163ii, cu g\u00e2ndul la o posibil\u0103 realizare de sine. Caut\u0103 s\u0103 vad\u0103 cine anume dispune de un asemenea sim\u0163, cine se poate realiza ca existen\u0163\u0103 liber\u0103 \u015fi creatoare, apt\u0103 s\u0103 acorde vie\u0163ii valoarea ei cuvenit\u0103. \u015etim deja ce spune \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103: pu\u0163ini oameni se consider\u0103 \u201eindividualit\u0103\u0163i\u201c \u015fi se realizeaz\u0103 ca atare, doar filosoful, sf\u00e2ntul \u015fi artistul. De\u015fi scena timpului e dominat\u0103 de savan\u0163i, filologi \u015fi ingineri, ace\u015ftia nu-i apar ca figuri emblematice ale realiz\u0103rii de sine. Preocup\u0103rile lor, de\u015fi importante, nu ar avea de-a face cu sensul vie\u0163ii, nu spun ceva semnificativ cu privire la valoarea vie\u0163ii. Mai exact, ace\u015fti oameni nu-\u015fi propun ca lucrare propria via\u0163\u0103, nu au pasiunea de a \u015fi-o modela asemenea unei opere de art\u0103.
\nMai important \u00eens\u0103 mi se pare \u00een aceast\u0103 chestiune un alt fapt. Vorbind asemeni unui filolog, Nietzsche presupune c\u0103 via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi poate fi v\u0103zut\u0103 ca un text. Accept\u0103 acest analogon al vie\u0163ii omului, mai elocvent acum dec\u00e2t altele. \u00cens\u0103 ce anume ar avea distinct textul ca atare? \u00cen actul de lectur\u0103, de pild\u0103, acesta poate da la iveal\u0103 un ritm \u015fi o succesiune, un gen de temporalitate proprie. Textul \u00eenseamn\u0103 discurs, desf\u0103\u015furare, str\u0103batere a unui drum. Dar \u015fi diseminare, risip\u0103 sau dispersie \u00een multe direc\u0163ii. Nu mai pu\u0163in o anume punere \u00een scen\u0103, sub forma unei drame. Fa\u0163\u0103 de alte discursuri \u2013 cei vechi foloseau termenul deopotriv\u0103 pentru cursul a\u015ftrilor sau pentru mersul norilor pe cer \u2013 textul scris comport\u0103 ceva aparte. Nu cunoa\u015fte niciodat\u0103 o succesiune simpl\u0103 \u015fi nu reflect\u0103 ceva din afar\u0103, dimpotriv\u0103, face el \u00eensu\u015fi posibil\u0103 o lume. Faptul e vizibil \u00een efectele de sens pe care le produce, uneori cu totul nea\u015fteptate, stranii. Discursul astral \u2013 ca \u015fi cel al norilor \u2013 apare u\u015for ireal, produce mai \u00eentotdeauna efectul de irealitate. Cel textual, dimpotriv\u0103, genereaz\u0103 \u00een jocul semnelor sale o anume realitate. Cum bine s-a v\u0103zut, tot ce este semnificat prin limbaj (atitudini, personaje, situa\u0163ii, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, ac\u0163iuni) devine la r\u00e2ndul s\u0103u semnificant. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, \u00een fond, \u201eOdiseea nu se refer\u0103 la o realitate, ci este o realitate\u201c (Eugeniu Co\u015feriu, Logica limbajului \u015fi logica gramaticii). Textul revendic\u0103 pentru sine destul\u0103 putere, autonomie, at\u00e2t fa\u0163\u0103 de cel care scrie c\u00e2t \u015fi fa\u0163\u0103 de cel care interpreteaz\u0103. \u201e\u00cemi place s\u0103 spun uneori, afirm\u0103 Ricoeur, c\u0103 a citi o carte \u00eenseamn\u0103 a considera c\u0103 autorul ei e deja mort, iar cartea e postum\u0103\u201c. \u015ei aceasta \u00eentruc\u00e2t raportarea la carte a celui care cite\u015fte \u201edevine deplin\u0103 \u015fi oarecum intact\u0103\u201c, autorul nu mai poate face nimic (De la text la ac\u0163iune, II. 1). \u00cen articularea unui text import\u0103 mai ales rela\u0163iile dintre propriile sale tendin\u0163e, for\u0163e sau diferen\u0163e.
\nAstfel de virtu\u0163i \u2013 \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 formale \u2013 fac din text un analogon al vie\u0163ii omene\u015fti. Doar c\u0103 t\u00e2rziu, abia c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea, ajunge privilegiat\u0103 o asemenea analogie.
\n\u00cens\u0103 \u015ftim bine c\u0103 via\u0163a omeneasc\u0103 a fost v\u0103zut\u0103 \u00een multe feluri, sub multe analogii, unele simple sau pitore\u015fti, altele greu de \u00een\u0163eles. Probabil c\u0103 fiecare manier\u0103 distinct\u0103 de a privi lumea a putut genera o astfel de reprezentare. E de ajuns, cred, o anume perplexitate \u00een fa\u0163a acelor st\u0103ri de lucruri care \u201evin \u015fi trec\u201c, l\u0103s\u00e2nd cel mai adesea f\u0103r\u0103 r\u0103spuns \u00eentrebarea \u201ede unde?\u201c sau \u201e\u00eencotro?\u201c, doar ceva obscur sau enigmatic \u00een urm\u0103. \u00cen ochii p\u0103storului, de pild\u0103, via\u0163a este asemeni ierbii \u015fi florilor c\u00e2mpului, sau asemeni norilor care se pierd \u00een zare. Privirea atras\u0103 de puterea focului vede via\u0163a asemeni acestuia, cum izbucne\u015fte \u015fi arde un r\u0103stimp, ca s\u0103 lase \u00een urm\u0103 doar cenu\u015fa. C\u00e2nd familiare sunt vechi preocup\u0103ri, via\u0163a e asemuit\u0103 bun\u0103oar\u0103 cu torsul unui fuior, sau cu ivirea unui desen \u00een \u0163es\u0103tura covorului. Dar \u015fi cu o c\u0103l\u0103torie, un parcurs ce urmeaz\u0103 a fi s\u0103v\u00e2r\u015fit. Pentru o privire contemplativ\u0103, atras\u0103 de mi\u015fcarea a\u015ftrilor pe cer, cercul vie\u0163ii se \u00eenscrie \u00een altul mai cuprinz\u0103tor, care, la r\u00e2ndul lui, e cuprins \u00een altul. Lui Aristotel \u00eei pl\u0103cea s\u0103 compare via\u0163a omului cu intervalul zilei, b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea fiind \u00eens\u0103\u015fi seara vie\u0163ii. \u00cens\u0103 cel atent mai ales la agita\u0163ia de pe scena public\u0103 prefer\u0103 s\u0103 o vad\u0103 \u00een felul unui rol \u2013 nesigur, aproximativ \u2013 \u00eentr-o reprezenta\u0163ie dramatic\u0103 oarecare.
\nLa un moment dat, \u00eens\u0103, via\u0163a va fi asemuit\u0103 cu un text, o \u0163es\u0103tur\u0103 de semne, o scriere oferit\u0103 spre lectur\u0103. Probabil c\u0103 aceast\u0103 reprezentare e destul de t\u00e2rzie. Nu \u015ftiu s\u0103 se fi spus, de c\u0103tre cei vechi, c\u0103 via\u0163a e asemeni unui manuscris, unei t\u0103bli\u0163e scrise, unei scoar\u0163e pline cu semne. De altfel, imaginea lor despre scriere e arareori pozitiv\u0103, \u00eentruc\u00e2t i-ar lipsi memoria vie \u015fi suflul dialogic, puterea de a \u00eentreba \u015fi de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri (cf. Phaidros, 274 e \u2013 275 b). Doar c\u0103, mai t\u00e2rziu, schimbarea e u\u015for sesizabil\u0103. Textul devine un analogon greu de concurat al vie\u0163ii \u00eense\u015fi. \u201eAsemeni unui text citit sau spus, via\u0163a posed\u0103 un \u00eenceput, un sf\u00e2r\u015fit \u015fi prin aceasta o direc\u0163ie \u015fi un sens. Poate fi considerat\u0103 un \u00abparcurs cu sens\u00bb(astfel un cursus, de unde ideea de \u00abcarier\u0103\u00bb), susceptibil\u0103 de direc\u0163ie \u015fi grij\u0103, dar \u015fi de r\u0103sturn\u0103ri sau catastrofe\u201c (Jean Grondin, Le sens de la vie: une question assez r\u00e9cente, mais pleine de saveur, 2001). Se petrece \u00een cele din urm\u0103 un gen de \u201efilologizare\u201c a existen\u0163ei omene\u015fti, fapt evident \u015fi ast\u0103zi \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103.
\nNu sunt pu\u0163ine consecin\u0163ele acestui fapt. \u00cenainte de toate, se ivesc \u00eentreb\u0103ri relativ noi cu privire la \u201esensul vie\u0163ii\u201c. De pild\u0103, un asemenea sens e imanent vie\u0163ii\/textului sau, dimpotriv\u0103, \u00eei este insuflat din alt\u0103 parte? Poate fi inventat\/scris de acela care \u00ee\u015fi tr\u0103ie\u015fte via\u0163a, sau, dimpotriv\u0103, e predat\/prescris? Dac\u0103 e prescris, atunci cum subscrii la ceea ce deja \u0163i se ofer\u0103? Astfel de \u00eentreb\u0103ri decurg din \u00eens\u0103\u015fi presupozi\u0163ia, filologic\u0103 \u00een sine, c\u0103 via\u0163a omului e asemeni unui text. Se afirm\u0103 adesea c\u0103 un text comport\u0103 multe niveluri \u015fi, prin urmare, multe sensuri. Unele conteaz\u0103, altele nu. La fel \u015fi via\u0163a omului, se va spune. Textul poate s\u0103 fie uneori ilizibil ca atare, lipsit de sens. Acela\u015fi lucru se va spune \u015fi despre via\u0163a omului. Textul \u00eenseamn\u0103 cu adev\u0103rat ceva doar \u00een timp ce se scrie sau se cite\u015fte. Via\u0163a omului, \u00een timp ce este tr\u0103it\u0103 ca atare. Sensul unui text nu se ascunde \u00een unele semne, nici sensul vie\u0163ii \u00een unele fapte doar. Sensul unui text, dac\u0103 exist\u0103, e nev\u0103zut \u015fi neauzit ca atare. Nu poate fi enun\u0163at precis, clar, \u00eentr-o propozi\u0163ie. La fel \u015fi \u00een privin\u0163a sensului vie\u0163ii. A \u00een\u0163elege un text \u00eenseamn\u0103 adesea a te preda unui ciudat \u201enonsens\u201c. C\u0103ci fie \u00eel tr\u0103dezi ca atare, conferindu-i tu \u00eensu\u0163i un anume sens, fie ui\u0163i pur \u015fi simplu c\u0103 exist\u0103, c\u0103 e vorba de un text, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd cel care cite\u015fte uit\u0103 de toate, inclusiv de faptul c\u0103 tocmai cite\u015fte. Or, \u00eencercarea de a a-\u0163i clarifica un posibil sens al vie\u0163ii reface acest \u201enonsens\u201c. Ceea ce a spus Wittgenstein \u00een aceast\u0103 chestiune e suficient. \u201eDezlegarea problemei vie\u0163ii se vede \u00een dispari\u0163ia acestei probleme. (Nu este oare acesta motivul pentru care oamenilor c\u0103rora sensul vie\u0163ii le-a devenit clar dup\u0103 \u00eendelungi \u00eendoieli nu pot spune \u00een ce const\u0103 acest sens?)\u201c (Tractatus, \u00a7 6.521).
\nCred c\u0103 o asemenea analogie \u00eentre situa\u0163ia textului \u015fi cea proprie vie\u0163ii omene\u015fti ar putea fi dus\u0103 departe. Numai c\u0103, s\u0103 nu uit\u0103m, e vorba doar de o analogie. Iar analogia nu face dec\u00e2t s\u0103 aduc\u0103 \u00een una \u015fi aceea\u015fi imagine realit\u0103\u0163i care nu se las\u0103 u\u015for imaginate. Caut\u0103 s\u0103 le vad\u0103 asem\u0103n\u0103toare pe cele care sunt \u00een destule privin\u0163e f\u0103r\u0103 nicio asem\u0103nare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M-am oprit cu alt prilej la afirma\u0163ia surprinz\u0103toare a unui exeget, anume c\u0103 t\u00e2rziu de tot, abia \u00eentr-un fragment al lui Nietzsche din 1875, \u00eent\u00e2lnim expresia \u201esens al vie\u0163ii\u201c (Sinn des Lebens)(1). Venise vremea ca alte expresii cu inten\u0163ii asem\u0103n\u0103toare, \u201ecale a vie\u0163ii\u201c, \u201escop al vie\u0163ii\u201c sau \u201era\u0163iune a vie\u0163ii\u201c, s\u0103 intre \u00een eclips\u0103. O… Cite\u0219te mai mult »Un analogon al vie\u0163ii omului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14420,14421],"class_list":["post-23561","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-expresia-sens-al-vietii","tag-fragment-nietzsche"],"views":1018,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23561","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23561"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23561\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23562,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23561\/revisions\/23562"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23561"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23561"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23561"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}