1. Dintotdeauna s-a citit pretutindeni. Un specialist reputat nota la indexul de materii, ca locuri de lectur\u0103: \u201ealc\u00f4ve, asile de nuit, balcon, bordel, cabinet d\u2019aisance, caf\u00e9, champ de course etc.\u201c.<\/p>\n
Nu pot \u015fti unde au citit al\u0163ii, nu i-am \u00eentrebat personal. \u00cemi pot \u00eenchipui totu\u015fi. Cu siguran\u0163\u0103 c\u0103 au g\u0103sit locuri \u015fi prilejuri insolite. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, ofer curio\u015filor un catalog al locurilor (im)proprii, \u00een care am r\u0103sfoit c\u0103r\u0163i ori am citit din ele:
\nPe acoperi\u015ful blocului cu patru etaje, din strada Prim\u0103verii, nr.13, \u00een vacan\u0163a de var\u0103, f\u0103c\u00e2nd plaj\u0103 (Jocul cu m\u0103rgele de sticl\u0103, Doctor Faustus, Lotte la Weimar, M\u0103n\u0103stirea din Parma, Mo\u015f Goriot etc.), \u00een p\u0103durea Cet\u0103\u0163uii (Zahei Orbul de Vasile Voiculescu, \u00eentr-o edi\u0163ie cenzurat\u0103), la Galata, l\u00e2ng\u0103 cimitirul \u00eenc\u0103p\u0103tor de pe deal, de unde ai cea mai potrivit\u0103 priveli\u015fte a ora\u015fului \u015fi muritorilor (Portretul lui Dorian Gray), tot la Galata, dar pe c\u00e2mpul de la poalele m\u0103n\u0103stirii, mai precis la Purcica, unde lumea se pr\u0103jea la soare \u00eentr-o \u0163inut\u0103 mai mult dec\u00e2t sumar\u0103, iar reumaticii se tratau cu n\u0103mol ur\u00e2t mirositor, cu c\u00e2t miroase mai r\u0103u cu at\u00e2t e mai bun, spun reumatologii, dac\u0103 n-ar mirosi deloc sau ar mirosi a vanilie \u015fi scor\u0163i\u015foar\u0103, n-ar avea niciun efect curativ (\u015eerban Cioculescu, Introducere \u00een poezia lui Tudor Arghezi), la cursul dezl\u00e2nat de Economie politic\u0103 marxist\u0103, \u0163inut de profesorul V. N., c\u00e2nd am \u015fi fost dat afar\u0103 din amfiteatrul II.8 ca eretic cititor idealist (Odaia ginga\u015fei iubiri de Mihai Ursachi), pe dealul \u015eorogarilor, cu vedere spre mahalaua \u0162ic\u0103ului \u015fi spre bojdeuca povestitorului (G\u00e2ndirea egiptean\u0103 antic\u0103 \u00een texte), sub un stog de porumb, pe o ploaie \u00eendesat\u0103, \u00een satul R\u0103duc\u0103neni (Suflete moarte), \u00een sala Filarmonicii, sub privirile comp\u0103timitoare \/ dezaprobatoare ale publicului rafinat, p\u0103truns de suflul muzicii lui Anton\u00edn Leopold Dvor\u00e1k (revista Rom\u00e2nia literar\u0103, Sportul popular), pe malul Bahluiului, c\u00e2nd chiuleam \u00een liceu de la orele de matematic\u0103 (Christian Morgenstern, C\u00e2ntece de sp\u00e2nzur\u0103toare, Dylan Thomas, Balada momelii cu picioare lungi, Vincent Buranelli, Edgar Allan Poe, Jack London, Martin Eden), \u00een buc\u0103t\u0103rie, cuprins de spaim\u0103, nedumirit, terifiat, stors (Edgar Wallace, Arca\u015ful verde, Jules Verne, Insula misterioas\u0103), \u00een pat, sub p\u0103turi, l\u00e2ng\u0103 fereastra de unde priveam zilnic turla Palatului, \u00een care b\u0103tea vechiul orologiu nem\u0163esc (Alexandre Dumas, Ce trei muschetari, Dup\u0103 dou\u0103zeci de ani etc.), \u00een gr\u0103dina de la \u0163ar\u0103 a bunicilor, printre tulpinile de porumb (Victor Hugo, Mizerabilii, Boccaccio, Decameronul), \u00een parcul Copou, l\u00e2ng\u0103 trunchiul unui ar\u0163ar (Urmuz, Pu\u0163in\u0103 metafizic\u0103 \u015fi astronomie), \u00eentr-un tren \u201epersonal\u201c care m\u0103 transporta la Poneasca (I. L. Caragiale, Momente \u015fi schi\u0163e).
\n\u00cemi amintesc \u015fi ast\u0103zi (\u015fi pentru totdeauna) aceste minunate versuri din poemul lui Dylan Thomas:
\n\u201eAdio de-acum
\nB\u0103rbatului de pe puntea cu picioare de mare
\nPe mulinet\u0103 firul auriu c\u00e2nta
\nMomelii care a ie\u015fit din sac semea\u0163\u0103<\/p>\n
C\u0103ci noi \u00eel v\u0103zur\u0103m arunc\u00e2nd apelor repezi
\nO fat\u0103 vie cu c\u00e2rligele prin buze petrecute;
\nPe\u015ftii to\u0163i erau spuzi\u0163i cu s\u00e2nge
\nVestesc cor\u0103biile ce se-ndep\u0103rteaz\u0103…
\n…
\nAdio, r\u0103mas bun pescarului pierdut pe uscat,
\nB\u0103tur\u0103 pentru el lun\u0103 \u015fi soare
\nEl st\u0103 \u00een u\u015fa casei sale singur
\n\u00ce\u015fi \u0163ine-n palm\u0103 inima cu lungi picioare\u201c.<\/p>\n
Merit\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2i corigent la matematic\u0103, dac\u0103 po\u0163i citi \u00een libertate un poem at\u00e2t de frumos…<\/p>\n
2. Am citit, dup\u0103 cum am spus \u00een introducere, \u00een toate post\u00farile \u015fi pozi\u0163iile posibile (\u015fi nu numai): \u00een picioare, plimb\u00e2ndu-m\u0103 prin curtea \u015ecolii generale nr.6, din Sf\u00e2ntul Laz\u0103r, \u00een recrea\u0163ii \u00eentotdeauna prea scurte, cu manualul de Anatomie deschis la lec\u0163ia despre \u201ereproducere\u201c (doar eu puteam fi scos la tabl\u0103 pentru aceast\u0103 tem\u0103 dubioas\u0103, colegii mei nu reu\u015feau s\u0103-\u015fi p\u0103streze sobrietatea), a\u015fezat la o mas\u0103 lung\u0103, din fundul \u201es\u0103lii profesorilor\u201c de la BCU, al\u0103turi de amicul L. P. (\u015fi protejat de generozitatea neuitatei doamne Cornelia M\u00e2\u0163\u0103), culcat pe burt\u0103, pe spate (\u00een p\u0103durea de la Ciric, pe malul iazului cu acela\u015fi nume, pe acoperi\u015ful blocului), \u00eentins pe-o parte, \u00eentr-o r\u00e2n\u0103, cu capul sprijinit \u00een m\u00e2na st\u00e2ng\u0103, amor\u0163it\u0103 de efort \u015fi ap\u0103sare, precum turcul Ismail Ipek (originar din Smyrna, dar tr\u0103itor \u00een Berlin), pe podeaua od\u0103ii, r\u0103coroas\u0103, ori \u00een pat, mai ales \u00een pat, ascuns sub p\u0103turi, la lumina unei lanterne, pentru a nu semnala p\u0103rin\u0163ilor obiceiul incalificabil de a-mi pierde nop\u0163ile cu fleacuri. S\u0103 nu uit: p\u00e2n\u0103 \u015fi Guibert de Nogent citea \u00een pat.
\nDin lips\u0103 de calciu \u015fi magneziu, h\u00e9las, azi nu mai pot citi a\u015fa. Oasele mele au mare nevoie de s\u0103ruri, de aminoacizi, de fosfa\u0163i…
\n\u00centr-o via\u0163\u0103 care tinde s\u0103 devin\u0103 sup\u0103r\u0103toare prin lungime (\u015fi lips\u0103 de consisten\u0163\u0103), am cunoscut, fire\u015fte, cititori mult mai interesan\u0163i dec\u00e2t subsemnatul. \u015ei \u00een post\u00fari absolut inedite, irepetabile. Pe unul dintre ei l-am \u00eent\u00e2lnit, cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, \u00eentr-o tab\u0103r\u0103 de elevi, dintr-o a\u015fezare situat\u0103 nu departe de V\u0103lenii de Munte, nu mai \u015ftiu cum se chema, dar sigur nu era Poneasca, acolo am fost peste doi ani. Eram caza\u0163i \u00eentr-un fost conac boieresc, cu dou\u0103 caturi \u015fi saloane lungi, tenebroase (ca \u00een pavilioanele de la Socola).
\nInsul cu pricina se retr\u0103gea \u00eentr-un foi\u015for, nu-l \u00eenso\u0163ea nimeni, geniul lui era intangibil, r\u0103m\u00e2nea \u00een picioare \u015fi se \u00eenv\u00e2rtea \u00een cerc, cu o carte \u00een m\u00e2n\u0103, mim\u00e2nd o abstragere complet\u0103, de\u015fi, probabil, nu era deloc indiferent la privirile invidioase ale celor din jur \u015fi, mai cu seam\u0103, la \u015foapte, la zgomote, la chicotelile fetelor. Lumea \u00eel ar\u0103ta cu degetul \u015fi \u00eel considera admirativ un nou Labi\u015f. \u00cen treac\u0103t fie spus, noul Labi\u015f n-a atins niciodat\u0103 notorietatea celui vechi, fiindc\u0103 a avut norocul s\u0103 nu fie zdrobit de un tramvai, la miezul nop\u0163ii, \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, n-a scris nimic, absolut nimic. A procedat prin urmare ca un \u00een\u0163elept.
\nTotul ar fi fost perfect banal, dac\u0103 \u00een foi\u015forul poetului n-ar fi urcat, de trei ori pe zi (fix la orele 11, 15 \u015fi 18), o orchestr\u0103 de sufl\u0103tori. Existau \u015fi al\u0103muri, \u015fi tobe, \u015fi tube, \u015fi fligornuri. La un semn al dirijorului orchestra pornea s\u0103 \u0163ipe. Ceva ca un muget ne lovea timpanele, haotic. \u015ei, totu\u015fi, individul se p\u0103stra imperturbabil \u015fi concentrat, str\u00e2ngea volumul cu ambele m\u00e2ini, \u00een mijlocul grupului muzical, \u015fi continua s\u0103 citeasc\u0103 din tomul lui masiv, un in-folio. De \u00eendat\u0103 ce orchestra pleca, \u00ee\u015fi relua mersul \u00een cerc. Raza foi\u015forului nu era mai mare de cinci-\u015fase metri, iar el nu se ab\u0103tea de la perimetru…
\nDar pozi\u0163ia\/post\u00fara cea mai original\u0103 a fost \u00eenchipuit\u0103 (\u015fi, f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, pus\u0103 \u00een practic\u0103) de c\u0103tre Mihai Ursachi, pe c\u00e2nd se g\u0103sea \u00een America. Poetul a pretins (\u015fi avem toate motivele s\u0103-l credem pe cuv\u00e2nt) c\u0103 a citit Sein und Zeit, tratatul din 1927 al lui Martin Heidegger, \u00eentr-o singur\u0103 dup\u0103 amiaz\u0103, \u00eenot\u00e2nd pe spate \u00een valurile Pacificului, printre sirene cu p\u0103rul blond platinat \u015fi c\u0103lu\u0163i de mare. Nu peste mult, Mihai Ursachi \u015fi-a trecut doctoratul cu profesorul Ronald Werth de la Universitatea Statului Texas, o somitate \u00een domeniul germanisticii. Am devenit curios. L-am c\u0103utat insistent pe Google.
\nN-a fost deloc o surpriz\u0103 pentru mine: doctorul Werth, savantul unanim pre\u0163uit de comunitatea academic\u0103, nu exist\u0103…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1. Dintotdeauna s-a citit pretutindeni. Un specialist reputat nota la indexul de materii, ca locuri de lectur\u0103: \u201ealc\u00f4ve, asile de nuit, balcon, bordel, cabinet d\u2019aisance, caf\u00e9, champ de course etc.\u201c. Nu pot \u015fti unde au citit al\u0163ii, nu i-am \u00eentrebat personal. \u00cemi pot \u00eenchipui totu\u015fi. Cu siguran\u0163\u0103 c\u0103 au g\u0103sit locuri \u015fi prilejuri insolite. \u00cen… Cite\u0219te mai mult »Lecturi \u00een Pacific<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-23559","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1183,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23559","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23559"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23559\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23560,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23559\/revisions\/23560"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23559"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23559"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23559"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}