{"id":23531,"date":"2015-05-28T12:22:28","date_gmt":"2015-05-28T10:22:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23531"},"modified":"2015-05-28T12:22:28","modified_gmt":"2015-05-28T10:22:28","slug":"roland-garros","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros\/","title":{"rendered":"Roland Garros"},"content":{"rendered":"<p>\u00cencepe Roland Garros-ul&#8230; iar pentru pasiona\u0163ii tenisului o asemenea afirma\u0163ie echivaleaz\u0103 cu a vorbi unui gurmand despre rafinamente culinare mediteraneene, cu a-l duce pe un \u00eendr\u0103gostit de Picasso \u00een Barri Gotic din Barcelona, acolo unde adast\u0103 un fabulos muzeu dedicat operelor de \u00eenceput ale maestrului, sau cu a-l \u00eembia pe un amator de escalade montaniarde cu un traseu de vis pe Matterhorn. Sigur, discu\u0163ia este infinit\u0103, dar faptele r\u0103m\u00e2n fapte: un turneu de Mare \u015elem este ca un campionat mondial de fotbal sau ca Turneul celor \u015fase na\u0163iuni la rugby.<br \/>\nDe ce Roland Garros-ul ar avea \u00eens\u0103 vreo preeminen\u0163\u0103 \u00een imaginarul amoros al fanilor sportului alb? De fapt, nici nu este vorba despre to\u0163ii fanii tenisului, ci doar despre cei europeni ori sud-americani, iar din r\u00e2ndul acestora operez o selec\u0163ie \u015fi m\u0103 refer stricto sensu la suporterii continentali. Ra\u0163iunea e una evident\u0103: c\u00e2nd cre\u015fti pe zgur\u0103 \u015fi tenisul t\u0103u este adaptat acestei suprafe\u0163e, c\u00e2nd \u00eenve\u0163i tenisul pe suprafa\u0163a ocru \u015fi acest sport se reduce la senza\u0163iile iscate de zgur\u0103, c\u00e2nd ideea de sport alb se leag\u0103 instantaneu, pavlovian aproape, de combina\u0163ia cromatic\u0103 ro\u015fu-alb, este clar c\u0103 turneul de la Roland Garros are semnifica\u0163ia unei Mecca. Nec plus ultra.<br \/>\nPoate c\u0103 pentru britanici sportul alb se asociaz\u0103 cu verdele gazonului de la Wimbledon, poate c\u0103 pentru australieni tenisul e pus al\u0103turi \u00eentr-o reprezentare mental\u0103 cu albastrul hardului de pe Rod Laver Arena ori pentru americani cu verdele altui hard, cel de pe Louis Armstrong Stadium, tot aia, dar pentru un central european sau pentru un latin, fie el de pe b\u0103tr\u00e2nul continent sau din America Latin\u0103, tenisul face cas\u0103 bun\u0103 cu ocrul zgurei de la Roland Garros. De fapt, se identific\u0103 f\u0103r\u0103 drept de apel cu fermec\u0103toarea nuan\u0163\u0103 de ro\u015fu de pe Stade Philippe Chatrier.<br \/>\nA\u015fadar, suprafa\u0163a de joc este zgura. Zgura european\u0103, acea zgur\u0103 pe care inginerul Charles Bouhana, mare specialist \u00een suprafe\u0163e \u015fi terenuri sportive, a inventat-o \u015fi abilitat-o ca demn\u0103 s\u0103 sus\u0163in\u0103 un meci de tenis \u00een 1928, c\u00e2nd Roland Garros-ul a fost construit pentru a g\u0103zdui challenge round-ul contra echipei americane de Cupa Davis. De fapt, zgura parizian\u0103 nu este altceva dec\u00e2t un amestec de materiale \u015fi proceduri care trebuie respectat p\u00e2n\u0103 la milimetru \u015fi gram. \u00cent\u00e2i, sol din taluz acoperit cu o pelicul\u0103 din pietri\u015f calculat\u0103 ca grosime. Din punctul de vedere al inginerului Bouhana, argila \u015fi nisipul au fost repudiate cu d\u00e2rzenie. Pe urm\u0103, un strat gros de arsur\u0103 de c\u0103rbune de cincisprezece p\u00e2n\u0103 la dou\u0103zeci de centimetri, apoi un strat de calcar din carierele de la Oise. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, frumoasa \u015fi faimoasa culoare ro\u015fie, un praf ob\u0163inut din c\u0103r\u0103mid\u0103 pisat\u0103. Aceasta este re\u0163eta \u015fi ea nu a evoluat c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in din 1928 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, dup\u0103 cum celebritatea Roland Garros-ului \u00een calitate de cel mai bun teren de zgur\u0103 al lumii a r\u0103mas ne\u015ftirbit\u0103.<br \/>\nNormal, un turneu de Grand Slam nu se reduce la substan\u0163a \u015fi caracteristicile suprafe\u0163ei de joc, de\u015fi un \u00eentreg univers de senza\u0163ii se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul acesteia. Un Mare \u015elem este un cosmos al dorin\u0163elor, fantasmelor, aspira\u0163iilor, proiec\u0163iilor \u015fi reveriilor. Totodat\u0103, o felie din cea mai capitalist\u0103 realitate, practic\u00e2nd un comer\u0163 fabulos cu suveniruri scumpe. (\u015etia\u0163i c\u0103 la elegantele buticuri din parcul tenisistic din Bois-de-Boulogne se vinde zgur\u0103 \u00eembuteliat\u0103 \u00een sticlu\u0163e frumos ambalate \u00een cutii din carton asem\u0103n\u0103toare cu cele ale parfumurilor fabricate de marile case pariziene?). Oricum ar fi, b\u0103tr\u00e2na Europ\u0103 nu are rival c\u00e2t prive\u015fte rafinamentul \u015fi cochet\u0103ria unui Grand Slam, iar Roland Garros-ul de\u0163ine un miraj \u015fi o putere de seduc\u0163ie pe care nici Wimbledon-ul, \u00een ciuda neverosimilei sale green grass, nu le posed\u0103.<br \/>\nA\u015fadar, \u00eencepe Roland Garros-ul. O edi\u0163ie, cea din 2015, de care noi, rom\u00e2nii, ne leg\u0103m legitime speran\u0163e. Simona Halep a jucat anul trecut finala de simplu, iar ast\u0103zi noi o investim cu un imens orizont de a\u015fteptare. Dorim s\u0103 c\u00e2\u015ftige. Vrem la Bucure\u015fti Cupa Suzanne Lenglen. La dublu-b\u0103ie\u0163i \u015fi Horia Tec\u0103u, al\u0103turi de Jean-Julien Rojer, \u015fi Florin Mergea, al\u0103turi de Rohan Bopanna, pot face rezultate extraordinare, de ce nu o final\u0103? sau mai mult chiar? Iar Nadal \u015fi Djokovici sunt \u00een apropierea unor performan\u0163e fabuloase. Spaniolul, dac\u0103 va c\u00e2\u015ftiga simplul, ar stabili un record pentru mileniul al patrulea: zece titluri pe zgura de la Porte d\u2019Auteuil. S\u00e2rbul, \u00een schimb, dac\u0103 ia Cupa Mu\u015fchetarilor, se \u00eenscrie foarte serios pe orbita realiz\u0103rii Marelui \u015elem. Roland Garros-ul i-ar da aripi pentru Wimbledon, iar apoi ar r\u0103m\u00e2ne doar US Open-ul. \u015ei Budge, \u015fi Laver este foarte posibil s\u0103 aib\u0103 un tovar\u0103\u015f care s\u0103 le mai aline singur\u0103tatea.<br \/>\nSperan\u0163e, speran\u0163e. \u00cencepe Roland Garros-ul. S\u0103 ne conect\u0103m cu m\u0103re\u0163ia unui turneu de un farmec nebun. S\u0103 ne bucur\u0103m de tenis!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cencepe Roland Garros-ul&#8230; iar pentru pasiona\u0163ii tenisului o asemenea afirma\u0163ie echivaleaz\u0103 cu a vorbi unui gurmand despre rafinamente culinare mediteraneene, cu a-l duce pe un \u00eendr\u0103gostit de Picasso \u00een Barri Gotic din Barcelona, acolo unde adast\u0103 un fabulos muzeu dedicat operelor de \u00eenceput ale maestrului, sau cu a-l \u00eembia pe un amator de escalade montaniarde&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[720],"class_list":["post-23531","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-roland-garros"],"views":1345,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23531","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23531"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23531\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23532,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23531\/revisions\/23532"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23531"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23531"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23531"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}