{"id":2353,"date":"2010-04-22T08:33:37","date_gmt":"2010-04-22T06:33:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2353"},"modified":"2010-04-22T08:35:53","modified_gmt":"2010-04-22T06:35:53","slug":"imnul-politic-%e2%80%93-ritual-si-propaganda","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imnul-politic-%e2%80%93-ritual-si-propaganda\/","title":{"rendered":"Imnul politic \u2013 ritual si propaganda"},"content":{"rendered":"

Istoria secolului al XX-lea a consemnat ascensiunea fulminanta a ideologiilor extremiste, at\u00e2t de dreapta, c\u00e2t si de st\u00e2nga, ambele constituind fundamentul unor schimbari politice si sociale radicale pe scena Europei. Dintre acestea, impunerea comunismului si a nazismului\/fascismului sunt, fara indoiala, proeminente, cele doua ideologii reusind ca numai in c\u00e2teva decenii sa modifice harta lumii, sa determine izbucnirea Celui de-al II-lea Razboi Mondial si, poate chiar mai nociv, sa convinga grupuri imense de indivizi sa actioneze conform unor premise aberante.<\/strong><\/em>
\nMuzica si propaganda<\/strong>
\nPresiunile au jucat un rol esential, alaturi de crimele impotriva opozantilor si de amenintarile fata de toti ceilalti posibili disidenti, insa o contributie importanta a fost adusa si de propaganda, ale carei \u201emerite\u201c nu pot fi negate la o analiza atenta. Literatura, muzica, teatrul sau sportul, toate au fost puternic inseminate cu mesajele celor care se aflau la putere, cu scopul obtinerii sprijinului popular. Aceasta arta a convingerii pe cale pasnica a avut un impact considerabil, cre\u00e2nd imagini false si mituri, adeseori fara o sustinere reala, masurabila in practica.
\nImnul politic este unul dintre elementele de baza ale propagandei (de data aceasta cu sens neutru, in definitiv fiecare grupare politica semnificativa dispune de o astfel de creatie muzicala). La modul ideal, acesta trebuie sa contina mesajele de baza ale partidului, precum si un indemn credibil la a sustine si\/sau a te alatura actiunilor sale. In practica, situatia nu se prezinta intotdeauna in acest fel, ceea ce conduce, de fapt, la atragerea multor indivizi straini de orientarea reala a formatiunilor.
\nDas Horst-Wessel-Lied<\/strong>
\nAv\u00e2nd titlul original \u201eDie Fahne Hoch\u201c (\u201eSteagul sus\u201c), imnul \u201eDas Horst-Wessel-Lied\u201c a fost compus in martie 1929 de catre Horst Wessel si a servit, dupa ajungerea la putere a lui Adolf Hitler la 30 ianuarie 1933, drept parte secundara a imnului national al Germaniei, \u201eDeutschland uber alles\u201c, fiind mentinut p\u00e2na la prabusirea celui de-al Treilea Reich in mai 1945. Ca imn al NSDAP acesta a functionat intre 1930-1945. C\u00e2ntecul pare sa aiba o forta impresionanta la nivel emotional si astazi, fie cu raspuns favorabil sau nefavorabil, in comunitatea germana care a avut ocazia sa traiasca in perioada dictaturii hitleriste. Incep\u00e2nd cu cea de-a doua jumatate a anului 1945, intonarea c\u00e2ntecului, chiar si cu un text modificat, reprezinta o fapta incriminata de codul penal german si austriac, exceptie fac\u00e2nd scopurile educationale.
\nHorst Wessel, comandant al SA, districtul Friedrichshain din Berlin, a fost ucis de catre un membru al Partidului Comunist in februarie 1930 si transformat, prin contributia lui Joseph Goebbels, in martir al cauzei naziste. C\u00e2ntecul a fost auzit pentru prima data la inmorm\u00e2ntarea sa, fiind utilizat apoi de catre SA in cadrul paradelor. In data de 19 mai 1933, printr-o lege speciala, Adolf Hitler a recunoscut \u201eDas Horst-Wessel-Lied\u201c drept simbol national. In anul urmator a fost introdusa regula conform careia cei prezenti la intonarea imnului erau obligati sa ridice bratul drept si sa salute in maniera impusa de Hitler la auzul primului, respectiv celui de-al patrulea vers din fiecare strofa. O dovada a acestui tip de manifestare o constituie si filmul lui Leni Riefenstahl, \u201eTriumful vointei\u201c(1935), la finalul caruia liderii nazisti pot fi vazuti c\u00e2nt\u00e2nd impreuna imnul partidului.
\nImportanta Kampfliedului<\/strong>
\nInainte de a analiza efectiv structura si mesajul imnului, trebuie evidentiat rolul c\u00e2ntecului de lupta nazist in cadrul Sturmabteilung (SA sau \u201ecamasile maro\u201c). Practic toate sau aproape toate c\u00e2ntecele intonate in SA erau Kampflieder, ale caror autori faceau parte din miscare. Lu\u00e2nd in considerare ca mass-media nu era inca extrem de dezvoltata, Kampflied-ul trebuia sa disemineze filosofia si tintele oricarei organizatii politice (in acest caz NSDAP, Partidul Muncitoresc German National Socialist), adeseori fac\u00e2nd uz de clisee si sloganuri cu priza sigura la publicul larg aranjate pe ritmuri dinamice, puternice. Hans Bajer afirma: \u201eCel mai eficient mod de propaganda pentru SA era Kampflied-ul. Oric\u00e2nd un Sturm marsaluia in zonele \u00abrosii\u00bb ale orasului sau duminica in sate, intreaga asezare era vrajita de interpretarea coloanelor maro\u201c(1).
\nMesajele transmise prin c\u00e2ntece erau g\u00e2ndite in asa fel inc\u00e2t sa aiba impact asupra unei parti c\u00e2t mai consistente a comunitatii si sa ofere o alternativa viabila la situatia haotica din timpul Republicii de la Weimar. Acelasi Bajer marturisea: \u201eCea mai importanta functie a Kampflied-ului era sa informeze publicul la momentul respectiv despre miscarea lui Hitler, sa ii ofere o noua credinta\u201c (2). In special spre sf\u00e2rsitul perioadei Republicii de la Weimar, c\u00e2ntecul de lupta era intruchiparea \u201ec\u00e2ntecului in actiune\u201c (Lyrik im Einsatz, dupa denumirea data de NSDAP). Horst Well, afirma diverse surse, era constient de forta Kampfliedului, succesul gruparii Sturm 5 fiind foarte mare, depasind toate celelalte Sturms din zona Berlinului.
\nDesi c\u00e2ntecul a fost compus in martie 1929, prima versiune tiparita a textului a aparut abia sase luni mai t\u00e2rziu intr-un supliment al ziarului \u201eDer Angriff\u201c, nr. 38, la Berlin, pe 23 septembrie 1929, intitul\u00e2ndu-se \u201eDer Unbekannte SA-Mann\u201c. Textul a fost numit \u201eDie Fahne hoch!\u201c.
\nCa orice imn national (in definitiv a jucat acest rol timp de 12 ani), compozitia lui Horst Wessel adopta un stil sau, mai degraba, un ton asemanator celui religios, ritualic. In cadrul textului raportarea la grupul nazist si la Hitler, conducatorul mesianic, se face in mod asemanator cu raportarea la divinitate in religii. Ideea de natiune aici este mascata si se identifica, in mod interesant, practic cu grupul de sustinatori ai NSDAP. Pentru a se realiza aceasta distinctie clara intre \u201enoi\u201c si \u201eceilalti\u201c, esentiala imnului de acest tip, sunt prezentati dusmanii. Acestia sunt \u201edie Rotfront\u201c, mai exact gruparile paramilitare comuniste, impotriva carora au luptat trupele SA de-a lungul existentei lor, sau reactionarii, partidele conservatoare si guvernul liberal-democrat din perioada Republicii de la Weimar.
\nSimbolurile prezente in text sunt cele usor identificabile de catre oricine, anume \u201esteagurile\u201c si \u201esvastica\u201c. Promisiunile catre populatie, prezente in discursurile dure, ale lui Hitler se regasesc in versul: \u201eziua libertatii si p\u00e2inii rasare\u201c. Interesanta este si referirea, de asemenea indirecta, la problemele implicate de Tratatul de la Versailles, anume: \u201eziua servitudinii noastre va lua sf\u00e2rsit cur\u00e2nd\u201c. Aici mesajul nazistilor a reusit sa aiba un impact puternic datorita similitudinii dintre modul in care acestia priveau implicatiile tratatelor de la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial si conceptia majoritara a populatiei. Dupa cum s-a afirmat in nenumarate r\u00e2nduri, succesul lui Hitler a fost posibil si (sau mai ales) datorita incercarii de ingropare a Germaniei dupa infr\u00e2ngerea sa in razboi. Nu in ultimul r\u00e2nd, elementul supranatural apare in prima\/ultima strofa \u2013 anume camarazii cazuti in lupta sunt prezenti, in spirit, in r\u00e2ndurile SA.
\nPutem observa, deci, ca versurile nu contin dec\u00e2t un numar foarte mic de mesaje\/idei, utiliz\u00e2nd un limbaj simplu si imagini care puteau fi recunoscute cu usurinta de catre cetatenii germani. Daca la inceputul luptei pentru putere un astfel de text servea atragerii sprijinului popular pentru NSDAP, dupa victoria din alegeri si instaurarea treptata a lui Hitler ca dictator \u201eDas Horst-Wessel-Lied\u201c urmarea pastrarea, stabilizarea situatiei. Numele c\u00e2ntecului a fost promovat in aceasta forma, diferita de cea originala de \u201eDie Fahne Hoch!\u201c pentru a crea si consolida mitul martirului nazist, ucis in lupta pentru eliberare contra dusmanului \u2013 in acest caz, gruparea comunista. Miscarea lui Goebbels s-a dovedit a fi de succes, intruc\u00e2t impactul asupra maselor a fost sporit. De mentionat si faptul ca suplimentul cotidianului \u201eDer Angriff\u201c, unde a fost publicat textul pentru prima data, purta numele soldatului necunoscut. Astfel Horst Wessel a fost transformat in simbol al luptei pentru libertate, o libertate pe care populatia germana majoritara o resimtea drept necesitate dupa Primul Razboi Mondial. Totodata esecul Republicii de la Weimar si criza economica profunda vin sa sustina mesajul nazist al zilei in care \u201ep\u00e2inea\u201c (simbol al prosperitatii in acest caz) va reveni in viata germanilor.
\nDusmanul e peste tot<\/strong>
\nInteresant este faptul ca mesajul antisemit lipseste in imnul partidului nazist. Cu toate acestea, aparitia imaginii Dusmanului putea fi asociata, in definitiv, cu oricare dintre cei contra carora NSDAP lupta. Explicit se remarca Partidul Comunist, insa, odata cu anihilarea acestuia, exista numai un pas de la anti-comunism la anti-semitism. Daca aplicam teoria de sorginte lacaniana expusa in mai multe r\u00e2nduri de Slavoj Zizek, putem afirma ca Dusmanul se identifica permanent cu cel care se opune\/fura \u201ejouissance\u201c-ul poporului german, al carui reprezentant se voia a fi Adolf Hitler, astfel inc\u00e2t in momentul initial acesta era grupul comunist, pentru ca mai apoi sa fie evreii, invinovatiti de problemele majore ale tarii.
\nRitmul cadentat, melodia si interpretarea eroica au avut un impact pozitiv asupra ascultatorilor. Aceste elemente au oferit, impreuna cu ideile expuse in versuri, senzatia nevoii de sustinere si implicare alaturi de SA (deci NSDAP) intr-o lupta mareata care avea sa redea libertatea si bunastarea Germaniei. Purific\u00e2nd-o pe aceasta din urma de elementele nocive, precum comunistii (si mai apoi evreii), se putea, deci, crea o societate libera, edenica. Melodia, desi sobra si inaltatoare, imprima o atitudine pozitiva, viz\u00e2nd influentarea emotionala a auditoriului. Dupa cum am vazut mai sus, creatia se muleaza perfect pe ideea lui Hitler de uniune sentimental-emotionala a maselor, pe impresionarea acestora prin orice mijloc posibil, pentru a le atrage de partea unei anumite cauze.<\/p>\n

Esential pentru doctrina hitlerista era conceptul de Gemeinschaft (comunitate), viata colectiva a rasei ariene, cumva potrivita exact modelului de luptator SA. Personajul principal colectiv al imnului este, in definitiv, gruparea militara capabila de a salva natiunea germana. Extrapol\u00e2nd, in societatea ideala nazista fiecare individ ar fi facut parte de facto din colectivitatea devotata propriei eliberari. Adolf Hitler afirma in acest sens in 1933: \u201eArianul nu atinge nivelul maxim de dezvoltare prin calitatile sale umane, ci mai degraba in contextul disponibilitatii sale de a-si pune capacitatile in slujba comunitatii sGemeinschaftt. Goana dupa conservarea de sine atinge forma ei cea mai nobila in el atunci c\u00e2nd acesta isi subordoneaza de bunavoie individualitatea vietii colectivitatii si, c\u00e2nd soseste momentul, face sacrificiul suprem. (…) A iti devota intreaga viata existentei comunitatii este gloria incoronata a tuturor ideilor de sacrificiu.\u201c (3)<\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1.Hans Bajer, \u201eZur Geschichte des ersten SA-Liederbuches\u201c, V\u00f6lkische Musik-Erziehung, 1939, p. 586 (Cf. G.Boderick)
\n2.Ibidem, p. 587
\n3.Adolf Hitler, Mein Kampf, 1933, pp. 326-327 in Terrel Carver & Matti Hyvarinen, \u201eInterpreting the Political\u201c, Routledge, London, 1997, p.128<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istoria secolului al XX-lea a consemnat ascensiunea fulminanta a ideologiilor extremiste, at\u00e2t de dreapta, c\u00e2t si de st\u00e2nga, ambele constituind fundamentul unor schimbari politice si sociale radicale pe scena Europei. Dintre acestea, impunerea comunismului si a nazismului\/fascismului sunt, fara indoiala, proeminente, cele doua ideologii reusind ca numai in c\u00e2teva decenii sa modifice harta lumii, sa… Cite\u0219te mai mult »Imnul politic \u2013 ritual si propaganda<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1929],"class_list":["post-2353","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-ideologii-extremiste"],"views":2887,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2353","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2353"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2353\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2353"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2353"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2353"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}