{"id":23523,"date":"2015-05-28T12:15:27","date_gmt":"2015-05-28T10:15:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23523"},"modified":"2015-05-28T12:15:46","modified_gmt":"2015-05-28T10:15:46","slug":"tobie-nathan-ne-spune-ce-inseamna-a-fi-mancat-si-cum-a-venit-la-putere-zeul-prozac","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tobie-nathan-ne-spune-ce-inseamna-a-fi-mancat-si-cum-a-venit-la-putere-zeul-prozac\/","title":{"rendered":"Tobie Nathan ne spune ce \u00eenseamn\u0103 \u201ea fi m\u00e2ncat\u201c \u015fi cum a venit la putere zeul Prozac"},"content":{"rendered":"

Dac\u0103 expunerea de la Bucure\u015fti, din seara zilei de 5 mai, a \u00eenceput cu o spiritual\u0103 evocare a personalit\u0103\u0163ii maestrului s\u0103u Georges Devereux (Lugoj fiind de altfel scopul concentric al vizitei sale \u00een Rom\u00e2nia), Tobie Nathan a continuat, \u00een \u00eent\u00e2mpinarea curiozit\u0103\u0163ii noastre, a tuturor, cu o mic\u0103 introducere despre metoda sa clinic\u0103.<\/strong><\/em>
\n\u015ei l-a ales pe Jimmy P. pentru a ne deschide u\u015fa cabinetului s\u0103u etnopsihiatric: filmul din 2013 al lui Arnaud Desplechin, cu Mathieu Amalric \u00een rolul lui Georges Devereux \u015fi Benicio del Toro \u00een rolul indianului Jimmy Picard, un film despre care Tobie Nathan e de p\u0103rere c\u0103 red\u0103 foarte \u00eendeaproape esen\u0163a \u015fedin\u0163elor de etnopsihiatrie (\u015fi, dup\u0103 impresia mea, singurul film \u2013 cel pu\u0163in dintre cele pe care le-am v\u0103zut \u2013 care reu\u015fe\u015fte s\u0103 ofere o imagine sugestiv\u0103 \u015fi corect\u0103 despre ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentr-o psihanaliz\u0103, chiar dac\u0103 setting-ul este aici unul cu totul neobi\u015fnuit; recomand filmul oricui dore\u015fte s\u0103 \u00ee\u015fi fac\u0103 o idee cinematografic\u0103 despre psihanaliz\u0103). Jimmy Picard este un indian de prerie, veteran al celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial, invalidat de o nevroz\u0103 traumatic\u0103 (cu termenul lui Freud, care o mai identific\u0103 \u015fi ca nevroz\u0103 de r\u0103zboi, Kriegneurose; cunoscut\u0103 \u015fi ca shell shock la solda\u0163ii Marelui R\u0103zboi, iar din 1980, apud DSM, ca tulburare de stress posttraumatic, faimoasa PTSD). Prima consulta\u0163ie acordat\u0103 de Georges Devereux lui Jimmy Picard, pe c\u00e2nd se afla la Clinica Menninger din Topeka, Kansas, reprezint\u0103 pentru Tobie Nathan modelul \u00eensu\u015fi al etnopsihiatriei. Momentul-cheie \u00eel constituie \u00eentrebarea, de interviu clinic, a lui Devereux: Cum v\u0103 numi\u0163i? \u015fi r\u0103spunsul: Jimmy Picard. Da, dar care este numele dumneavoastr\u00e3 adev\u0103rat? insist\u0103 Devereux, ar\u0103t\u00e2ndu-i astfel pacientului c\u0103 e con\u015ftient de faptul c\u0103 are o identitate ascuns\u0103, mai profund\u0103, cea etnic\u0103. Iar Jimmy \u00eei spune numele s\u0103u de indian Mohave. Dar ce \u00eenseamn\u0103? vrea s\u0103 \u015ftie mai departe psihanalistul \u2013 un psihanalist, iat\u0103, avizat \u00een lucrul cu pacien\u0163i provenind dintr-alte culturi. Cel-despre-care-se-va-vorbi-mult\u0103-vreme, se dezv\u0103luie Jimmy P. unui Devereux care \u015ftie cum i s-a ales acest nume. Starea de aducere pe lume a unui copil modific\u0103, chiar prin sine, starea lumii \u015fi ansamblul evenimentelor care se produc \u00een timpul sarcinii \u015fi al na\u015fterii, toate aceste semne fiind supuse unei lecturi sui generis spre a alege numele nou-n\u0103scutului amerindian. Este \u015fi cazul amerindianului nostru, acum pacient. Dincolo de formarea necesarei alian\u0163e terapeutice, Georges Devereux \u00eei transmite astfel: M\u0103 interesezi tu, dar \u00een acela\u015fi timp e\u015fti legat cu at\u00e2tea leg\u0103turi de lume, \u00eenc\u00e2t asta e de asemenea important pentru mine.
\nCartea lui Georges Devereux \u00een care descrie analiza cu Jimmy Picard, Reality and Dream: Psychotherapy of a Plains Indian (1951), a reprezentat o turnant\u0103 pentru Tobie Nathan. Vorbim despre o carte masiv\u0103, de circa 600 de pagini, \u00een primele 300 de pagini Devereux explic\u00e2nd de ce acest demers (c\u0103ci simte nevoia s\u0103 se justifice, pentru c\u0103 \u00een aceast\u0103 vreme candideaz\u0103 pentru a intra la Soci\u00e9t\u00e9 Psychanalytique de Paris, de\u015fi, pe de alt\u0103 parte, expune despre cazul unui indian de prerie, explic\u00e2nd la tot pasul diferen\u0163ele de abordare a unui pacient din alt\u0103 cultur\u0103 \u015fi implicit o metod\u0103 nou\u0103: sarcin\u0103 de-a dreptul imposibil\u0103, a unui eretic). \u00cen urm\u0103toarele 300 de pagini Georges Devereux descrie, una c\u00e2te una, cu o uimitoare acribie, cele 83 de \u015fedin\u0163e ale analizei cu Jimmy Picard. Tobie Nathan va extrage de aici un model, pe care \u00eel va aplica \u00een sute de cazuri: arabi din Maghreb, africani din vestul Africii, apoi portughezi, chinezi, afgani… P\u0103str\u00e2nd aceast\u0103 convingere, dac\u0103 nu cumva crez: Conteaz\u0103 cine e\u015fti \u015fi cum e\u015fti ca individ \u00een raport cu ata\u015famentele tale: cu familia, cu divinit\u0103\u0163ile, cu locurile tale, cu g\u00e2ndirea oamenilor din acele locuri. To\u0163i oamenii au o familie, un Dumnezeu, un spa\u0163iu propriu. To\u0163i au ata\u015famente. Or, ata\u015famentele, \u00een concep\u0163ia lui Tobie Nathan, sunt chiar mai importante dec\u00e2t oamenii, dec\u00e2t omul nud, sunt cele care \u00eel definesc.
\nDar cum s\u0103 \u00eenscrii toate acestea, cum s\u0103 le aduci \u015fi cum s\u0103 le percepi explicit, nu doar implicit, \u00een spa\u0163iul unei \u015fedin\u0163e psihoterapeutice?
\nPrin redarea limbii vorbite \u00een acest spa\u0163iu.
\nPentru care este \u00eens\u0103 necesar ca \u00een spa\u0163iul \u015fedin\u0163ei s\u0103 fie incluse persoane care cunosc \u2013 nativ \u2013 limba pacientului. Nu este vorba de a \u00een\u0163elege ceva \u00eentr-alt\u0103 limb\u0103, ceea ce a ar fi o catastrof\u0103, spune Tobie Nathan, ci s\u0103 \u00een\u0163elegi ceea ce pacientul nu poate spune dec\u00e2t \u00een acea limb\u0103.
\nDe pild\u0103, un preot congolez omoar\u0103 accidental, cu ma\u015fina, un copil. Prad\u0103 unei crize de con\u015ftiin\u0163\u0103, se pred\u0103 singur for\u0163elor locale ale poli\u0163iei. Dar acestea se arat\u0103 rezervate \u015fi, confrunt\u00e2nd versiunea preotului cu cea a p\u0103rin\u0163ilor, reiese c\u0103, de\u015fi ace\u015ftia sunt, firesc, \u00eendurera\u0163i, socotesc tristul eveniment ca nefiind totu\u015fi extrem de grav. Motivul trimite la o credin\u0163\u0103 local\u0103: copilul \u201eera deja m\u00e2ncat\u201c. Pentru un necunosc\u0103tor acest motiv este intraductibil. El aduce la suprafa\u0163\u0103 convingerea profund \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 c\u0103 \u00een timpul nop\u0163ii membrii tribului practic\u0103 antropofagia (noaptea \u00eensemn\u00e2nd nu un moment al zilei, ci un spa\u0163iu al nev\u0103zutului). Oamenii m\u0103n\u00e2nc\u0103 oameni \u00een timpul nop\u0163ii. Iar rezultatul se vede ziua. Un copil este accidentat. Cineva se \u00eemboln\u0103ve\u015fte. Altcineva intr\u0103 \u00een \u015fomaj. \u015ei a\u015fa mai departe. Tobie Nathan a z\u0103bovit, ne spune, ore \u00eentregi cu pacien\u0163ii congolezi asupra sensului lui \u201ea fi m\u00e2ncat\u201c, interesat fiind nu de cum se poate traduce, ci de cum nu se poate traduce.
\n\u015eedin\u0163a despre \u201ea m\u00e2nca\u201c \u015fi consecin\u0163ele sale deschide un \u00eentreg univers. Cum s\u0103 \u00eempiedici, cum s\u0103 anulezi consecin\u0163ele, negativit\u0103\u0163ile? \u00cen acest sens Tobie Nathan a dezvoltat o \u00eentreag\u0103 metodologie de lucru (g\u00e2ndire \u015fi tehnic\u0103) cu pacien\u0163ii congolezi. Lucrurile nu sunt simple, \u00eentruc\u00e2t nu despre a m\u00e2nca la propriu oameni este vorba, ci sunt folosite \u00een acest scop obiecte, feti\u015furi…\u00a0 Avem un univers specific \u015fi totodat\u0103 politic. Un membru al tribului \u00ee\u015fi dore\u015fte o avansare, ar vrea s\u0103 ajung\u0103 \u015fofer pe autobuz. \u015ei merge la un grup de vr\u0103jitori care stabilesc c\u0103, potrivit obiceiului, trebuie \u201es\u0103 dea\u201c pe cineva de pe linie matrilinear\u0103, un nepot sau o nepoat\u0103 cu care nu se \u00een\u0163elege bine. Ob\u0163ine avansarea, iar nepoata sa de sor\u0103 se \u00eemboln\u0103ve\u015fte. Ce poate face etnopsihiatrul Tobie Nathan? Convoac\u0103 \u00een cabinetul s\u0103u pe to\u0163i cei implica\u0163i \u00eentr-un fel sau altul (15-20 de persoane!) \u015fi, evident, pe unchiul \u00een cauz\u0103, pe cel care \u015fi-a dorit avansarea, pentru a desface, prin tehnici \u015fi ele specifice, negativitatea ab\u0103tut\u0103 asupra nepoatei. Iat\u0103, a\u015fadar, tabloul unei consulta\u0163ii etnopsihiatrice!
\nCe e un bolnav? se \u00eentreab\u0103 Tobie Nathan. Nu e cineva fragil, cu un minus, cum cred europenii, ci, potrivit ritualurilor practicate \u00een culturile vechi, bolnavul e cineva cu ceva \u00een plus, cineva sensibil la o for\u0163\u0103 nou\u0103, extraordinar\u0103, care st\u0103 s\u0103 vin\u0103. Or, for\u0163ele noi sunt mereu importante \u015fi \u00ee\u015fi creeaz\u0103 grupuri proprii. Extrapol\u00e2nd, Tobie Nathan explic\u0103 prin aceast\u0103 teorie ample fenomene clinice \u015fi culturale. Fie ale trecutului, cit\u00e2nd de pild\u0103 din piesa Bacantele de Euripide, \u00een care decripteaz\u0103 modul \u00een care Dionysos, un \u201ezeu debutant\u201c, deocamdat\u0103 minor, \u00ee\u015fi impune cultul \u00een cetatea Tebei, form\u00e2ndu-\u015fi ceea ce am numi azi un \u201egrup de sus\u0163in\u0103tori\u201c. Ori ale contemporaneit\u0103\u0163ii, ar\u0103t\u00e2nd cum a fost construit mitul Prozac, \u201epastila fericirii\u201c, medicament dezvoltat \u00eencep\u00e2nd cu 1971 ca substan\u0163\u0103 generic\u0103 \u015fi aprobat \u00een 1987 de U.S. Food and Drug Administration ca tratament pentru depresia major\u0103. Problema este, spune Tobie Nathan (pe urma unor statistici cunoscute, de altfel), c\u0103 depresia aproape c\u0103 nu exista la apari\u0163ia medicamentului (\u015fi, adaug eu, chiar dezvoltatorul, concernul Eli Lilly, credea ini\u0163ial c\u0103 LY110141 \u2013 mai t\u00e2rziu Fluoxetina, iar apoi, cu denumirea comercial\u0103, Prozac \u2013 va servi la reducerea tensiunii arteriale). Pe c\u00e2nd azi, dup\u0103 peste un sfert de veac de utilizare a Prozacului, depresia a atins propor\u0163ii epidemice. Concluzia nu poate fi dec\u00e2t una, dup\u0103 Nathan: nu exista o necesitate pentru Prozac la apari\u0163ia acestuia, ci zeul Prozac \u2013 aceast\u0103 \u201efor\u0163\u0103 nou\u0103\u201c \u2013 e acela care \u015fi-a creat consumatorii \u015fi care a schimbat realitatea. Un alt exemplu pentru a ar\u0103ta cum for\u0163ele noi sunt mereu importante \u015fi \u00ee\u015fi creeaz\u0103 grupuri \u0163inte\u015fte \u00een tulburarea obsesiv-compulsiv\u0103 (TOC, sau OCD \u00een limba englez\u0103), soclul pe care Freud a \u00een\u0103l\u0163at psihanaliza ca metod\u0103 eficient\u0103 de tratament psihoterapeutic. Or, a\u015fa cum provocator sus\u0163ine Tobie Nathan, nici Freud, nici psihanaliza nu au vindecat p\u00e2n\u0103 azi m\u0103car un caz de tulburare obsesiv-compulsiv\u0103. \u00cen schimb, pacien\u0163ii obsesiv-compulsivi s-au acomodat de minune cu psihanaliza, care prin cadru \u015fi regularitate le convenea perfect, \u015fi s-au constituit \u00een grupuri de pacien\u0163i cu tulburare obsesiv-compulsiv\u0103, care cunosc tot \u015fi ceva \u00een plus despre afec\u0163iunea lor. Este o nou\u0103 form\u0103 de cult, la care po\u0163i adera doar dac\u0103 \u015ftii ceva nou s\u0103 le spui despre afec\u0163iunea pe care ei o cunosc mai bine ca oricine. Este \u015fi perplexitatea pe care el \u00eensu\u015fi a \u00eencercat-o atunci c\u00e2nd a fost solicitat s\u0103 conferen\u0163ieze la o adunare a organiza\u0163iei na\u0163ionale a persoanelor cu TOC din Fran\u0163a. S-a trezit \u00eenaintea unei s\u0103li cu circa 500 de persoane cu tulburare obsesiv-compulsiv\u0103. Ce \u015fi cum s\u0103 le spun\u0103 despre TOC unor persoane suferind de TOC \u015fi perfect informate despre condi\u0163ia lor?
\nConferin\u0163a a fost interesant\u0103, animat\u0103 \u015fi a beneficiat de incontestabila carism\u0103 a lui Tobie Nathan. Totu\u015fi, de la un punct am avut impresia unei fracturi discursive, pentru ca \u00een final s\u0103 r\u0103m\u00e2n cu c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri \u015fi nel\u0103muriri. Nu am \u00een\u0163eles de ce universul \u015fedin\u0163elor de etnopsihiatrie ar fi cu necesitate unul politic (poate pentru c\u0103 implic\u0103 participarea direct\u0103\u00a0 a comunit\u0103\u0163ilor locale?). Nu mi-a fost clar nici dac\u0103 tu\u015fele antipsihiatrice (\u00eentr-adev\u0103r politice) sunt parte integrant\u0103 a demonstra\u0163iei etnopsihiatrice (dincolo de accentele interesante: cum corpora\u0163iile farmaceutice \u00ee\u015fi creeaz\u0103 singure nosologia \u015fi publicul; dar \u015fi de un anume schematism sau reduc\u0163ionism, c\u0103ci nu pot g\u0103si altfel dec\u00e2t hazardat\u0103 o specula\u0163ie precum cea dup\u0103 care depresia ar fi exclusiv inven\u0163ia Prozacului). Ideea c\u0103 nu putem vorbi despre universalitatea complexului Oedip, ci numai despre un concept valabil pentru categoria extrem de restr\u00e2ns\u0103 a clientelei lui Freud, alc\u0103tuit\u0103 din industria\u015fi \u015fi comercian\u0163i evrei extrem de boga\u0163i, mi s-a p\u0103rut neconving\u0103tor argumentat\u0103 (faptul c\u0103 un ivorian \u00eei r\u0103spunde, atunci c\u00e2nd Nathan \u00eei evoc\u0103 interdic\u0163ia incestului, c\u0103 asta e o prostie pentru c\u0103 nimeni din tribul s\u0103u nici nu s-ar g\u00e2ndi m\u0103car la incest nu mi se pare un argument \u00eempotriv\u0103, c\u00e2t indiciul unei posibile \u015fi foarte fire\u015fti reful\u0103ri); sau chiar sofistic (dintre toate culturile lumii numai evreii ar stipula scriptic interdic\u0163ia incestului \u2013 or, asta nu ne asigur\u0103 c\u0103 interdic\u0163ia nu exist\u0103 totu\u015fi, \u00eentr-o form\u0103 sau alta, de\u015fi nu scris\u0103, \u015fi \u00eentr-alte culturi).
\nCeea ce nu am \u00een\u0163eles \u00eens\u0103 peste toate este cum decurge, totu\u015fi, o \u015fedin\u0163\u0103 de etnopsihiatrie. Foarte surprinz\u0103toare pentru psihoterapeu\u0163ii \u015fi psihanali\u015ftii din sal\u0103 a fost precizarea c\u0103 la o \u015fedin\u0163\u0103 pot participa \u015fi 15-20 de persoane! Un prieten psihanalist mi-a comunicat dup\u0103 conferin\u0163\u0103 convingerea sa c\u0103 ar fi vorba despre prezen\u0163a lor simbolic\u0103; continui s\u0103 cred \u00eens\u0103 c\u0103 Tobie Nathan se referea la participan\u0163i \u00een carne \u015fi oase (oare cum arat\u0103 cabinetul s\u0103u?). Iar dac\u0103 scopul \u015fedin\u0163ei de etnopsihiatrie ar fi \u2013 \u00een cazul \u00een care \u00eentr-adev\u0103r am \u00een\u0163eles bine \u2013 cel de a dezlega, de a \u00eentoarce din drum \u201enegativit\u0103\u0163ile\u201c, scop de realizat tot prin recursul la practici de magie ritualic\u0103, \u00eentrebarea care se ridic\u0103 este, la urma urmelor, dac\u0103 mai putem vorbi atunci despre psihoterapie.
\n\u015ei, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, dac\u0103 mai exist\u0103 vreo congruen\u0163\u0103 sau continuitate \u00eentre concep\u0163iile \u015fi practica lui Tobie Nathan \u015fi cele ale lui Georges Devereux.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dac\u0103 expunerea de la Bucure\u015fti, din seara zilei de 5 mai, a \u00eenceput cu o spiritual\u0103 evocare a personalit\u0103\u0163ii maestrului s\u0103u Georges Devereux (Lugoj fiind de altfel scopul concentric al vizitei sale \u00een Rom\u00e2nia), Tobie Nathan a continuat, \u00een \u00eent\u00e2mpinarea curiozit\u0103\u0163ii noastre, a tuturor, cu o mic\u0103 introducere despre metoda sa clinic\u0103. \u015ei l-a ales… Cite\u0219te mai mult »Tobie Nathan ne spune ce \u00eenseamn\u0103 \u201ea fi m\u00e2ncat\u201c \u015fi cum a venit la putere zeul Prozac<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14317,14316,14318],"class_list":["post-23523","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-etnopsihiatrie","tag-georges-devereux","tag-tobie-nathan"],"views":1480,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23523","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23523"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23523\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23524,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23523\/revisions\/23524"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23523"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23523"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23523"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}