{"id":23517,"date":"2015-05-28T12:10:14","date_gmt":"2015-05-28T10:10:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23517"},"modified":"2015-05-28T12:10:14","modified_gmt":"2015-05-28T10:10:14","slug":"trandafirul-albastru-iubeste-inorogul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trandafirul-albastru-iubeste-inorogul\/","title":{"rendered":"Trandafirul albastru iube\u015fte inorogul"},"content":{"rendered":"

Duce \u00een spate o povar\u0103. Una neobi\u015fnuit\u0103: un imens trandafir albastru care, suspendat, va domina fundalul p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Este amintirea ce nu-i d\u0103 pace: cea a surorii pe care un coleg de liceu o poreclise \u201eTrandafir albastru\u201d. De la fa\u0163a v\u00e2n\u0103t\u0103 de dup\u0103 pneumonie! Ca \u015fi tat\u0103l s\u0103u pe vremuri, b\u0103iatul de pe scen\u0103 a evadat de mult din universul restrictiv al familiei. Dar, oric\u00e2te z\u0103ri ar str\u0103bate, oric\u00e2te \u0163ig\u0103ri ar fuma, \u00een oric\u00e2te baruri s-ar afunda, tot nu poate sc\u0103pa de amintirea fragilei sale surori. Cam a\u015fa sun\u0103 declara\u0163ia de final. \u201eLaura, Laura, am \u00eencercat s\u0103 te uit, dar \u00ee\u0163i sunt mai credincios dec\u00e2t mi-am imaginat vreodat\u0103\u201d.<\/strong><\/em><\/p>\n

A\u0163i recunoscut, desigur, povestea din Menajeria de sticl\u0103 de Tennessee Williams, ultima premier\u0103 de la Teatrul \u201eToma Caragiu\u201d din Ploie\u015fti, \u00een regia S\u00e2nzienei Stoican, prezentat\u0103 \u00een cadrul Festivalului \u201eToma Caragiu\u201d. Este cazul fericit c\u00e2nd o t\u00e2n\u0103r\u0103 regizoare se \u00eentoarce la un text (deja) clasic pentru c\u0103 are ceva de spus despre el. Nu \u00eel bulverseaz\u0103, nu \u00eel distorsioneaz\u0103, nu \u00eel ia drept pretext. \u00cel spal\u0103 doar de patetismul care p\u00e2nde\u015fte din umbr\u0103 \u015fi de aerul u\u015for pr\u0103fuit al sensibilit\u0103\u0163ii vechi de acum \u015faizeci de ani, la polul opus fa\u0163\u0103 de cea de azi, a lumii ve\u015fnic \u00een mi\u015fcare.
\n\u00cen fa\u0163a scenei, Tom se opre\u015fte \u015fi prive\u015fte (imaginar) la menajeria de sticl\u0103 a surorii sale. Amintirile \u00eencep s\u0103 se \u00eenchege \u00eencet. Timpul scenei este unul al analepsei. Tom evoc\u0103 anii tinere\u0163ii, cu imensa absen\u0163\u0103 a tat\u0103lui, al c\u0103rui portret suspendat, \u00eentors pe o latur\u0103, ocup\u0103 o bun\u0103 parte din scen\u0103. \u00cen rolul lui Tom cel vulnerabil \u015fi sc\u00e2rbit de rolul social care i-a revenit, dar \u015fi de propria neputin\u0163\u0103, Ionu\u0163 Vi\u015fan balanseaz\u0103 fin, cu ingenuitate, \u00eentre ap\u0103sare \u015fi teribilism. Face pauze, \u00ee\u015fi adun\u0103 g\u00e2ndurile p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd povestea \u00eencepe s\u0103 prind\u0103 contur. Strecoar\u0103, pe alocuri, c\u00e2te o f\u0103r\u00e2m\u0103 de metadiscurs: \u201ePiesa este o amintire, e slab luminat\u0103, sentimental\u0103\u201d. \u201ePrin urmare, este nerealist\u0103, dup\u0103 spusele lui Tennessee Williams. Amintirea \u00ee\u015fi permite multe licen\u0163e poetice. Ea omite anumite detalii; pe altele le exagereaz\u0103, \u00een func\u0163ie de valoarea emo\u0163ional\u0103 a subiectului pe care \u00eel atinge, asta pentru c\u0103 amintirea locuie\u015fte numai \u015fi numai \u00een inim\u0103\u201d.
\nDe aici par s\u0103 fi plecat conceptul regizoral, dar \u015fi cel scenografic semnat de Valentin V\u00e2rlan, care exceleaz\u0103 \u00een fine\u0163e, suger\u00e2nd c\u0103 faptele sunt subiective. C\u0103 apar exact a\u015fa cum au fost re\u0163inute de interiorul vinovat al b\u0103iatului. Trandafirul culcat \u015fi portretul spart, \u00eentors al tat\u0103lui, care domin\u0103 scena, fac parte dintre numeroasele mijloace de a reda amintirile. Ca \u015fi postura \u00eenghe\u0163at\u0103 a copiilor ascun\u015fi \u00een propriul univers, pe m\u0103sur\u0103 ce mama \u00eei pis\u0103loge\u015fte. Este una dintre modalit\u0103\u0163ile regizoarei de a transmite inadecvarea personajelor la societatea care pretinde conformare, de a figura anestezia lor interioar\u0103, diluarea ritmurilor naturale atunci c\u00e2nd sunt confrunta\u0163i cu un Cel\u0103lalt ce revendic\u0103 aten\u0163ie, supunere \u015fi adecvare la ambient. C\u0103ci orice Cel\u0103lalt, indiferent c\u00e2t l-ar estompa conturul \u015fters al amintirii, oblig\u0103 la o dureroas\u0103 amputare. \u00cen Menajeria de sticl\u0103, bre\u015fele rememor\u0103rii sparg povestea realist\u0103. Propor\u0163iile apar u\u015for distorsionate, iar pozi\u0163iile, pe alocuri, nefire\u015fti. La cinema (refugiul de fiecare sear\u0103 al b\u0103iatului obligat s\u0103 munceasc\u0103 la depozitul de pantofi pentru a-\u015fi \u00eentre\u0163ine familia), Tom st\u0103, al\u0103turi de figura patern\u0103 cu plete albe, care \u00eel m\u00e2ng\u00e2ie, cu spatele la public. Acolo, eliberat, \u00ee\u015fi las\u0103 capul \u015fi povara pe umerii tat\u0103lui. Mai t\u00e2rziu, sub imperiul amintirii, de aceast\u0103 dat\u0103 a fetei, publicul va \u00eenregistra boc\u0103nitul puternic al protezei pe sc\u0103ri, supradimensionat de sensibilitatea adolescentei infirme. Obligat\u0103 s\u0103 urce sc\u0103rile, \u00een v\u0103zul tuturor colegilor, pentru a-\u015fi ocupa locul \u00een cor, sunetul se amplific\u0103 exponen\u0163ial. Prin asemenea mici materializ\u0103ri, a transpunerilor subtile din plan simbolic-afectiv \u00een cel concret, S\u00e2nziana Stoican reface dramatic universul amintirii.
\nDar, pentru reu\u015fita unui spectacol memorabil, se ajut\u0103 \u015fi de mijloacele tradi\u0163ionale, de rela\u0163iile excelent creionate, de punct \u015fi de contrapunct, de contrastul, de exemplu, dintre inhibi\u0163ia anesteziant\u0103 a Laurei la \u00eent\u00e2lnirea cu b\u0103iatul de care era \u00eendr\u0103gostit\u0103 \u00een liceu \u015fi veselia social\u0103 a mamei c\u00e2nd acesta vine \u00een vizit\u0103. Sau dintre privirea victorios a\u0163intit\u0103 asupra mamei, ie\u015find dintr-o stan\u0103 de piatr\u0103, \u015fi dezam\u0103girea celeilalte, al c\u0103rei plan se n\u0103ruie\u015fte c\u00e2nd afl\u0103 c\u0103 poten\u0163ialul pe\u0163itor e deja logodit. \u00cen acest spectacol construit preponderent clasic, mijloacele tradi\u0163ionale nu aduc o retoric\u0103 demodat\u0103, ci necesarul plus de subtilitate. Mai ales c\u0103 regizoarea le folose\u015fte \u00eentr-un dozaj miraculos.
\nAl\u0103turi de tabloul spart \u015fi culcat al tat\u0103lui, cea mai solid\u0103 pies\u0103 de decor r\u0103m\u00e2ne imensul grilaj din flori brodate, artificial \u015fi vetust, a\u015fa cum e \u00eentregul univers al familiei sau cum sunt melodiile vechi pe care fata le ascult\u0103 la gramofon. Numai menajeria de sticl\u0103, refugiul fetei, str\u0103luce\u015fte \u00een lumin\u0103. Este coconul ei protector, calea bl\u00e2nd\u0103 de a evada dintr-o realitate plin\u0103 de oameni \u015fi de reguli care produc spaim\u0103 \u015fi v\u0103rs\u0103turi. Nici o alt\u0103 pies\u0103 nu evoc\u0103 cu at\u00e2ta for\u0163\u0103 durerea inadapt\u0103rii la realitate, fragilitatea celor incapabili s\u0103 se muleze pe lumea bine a\u015fezat\u0103, cu reguli, roluri sociale \u015fi atitudini de fa\u0163ad\u0103. \u00cen grade diferite, toate personajele vor resim\u0163i traumatic complexul inadapt\u0103rii. Urmat, evident, de cel de inferioritate. Fiecare dintre personaje \u00ee\u015fi poart\u0103 propriul balast, angrenajul de poveri \u015fi de vinov\u0103\u0163ii. Fiul duce povara prea grea de substitut al tat\u0103lui care trebuie s\u0103 asigure traiul familiei, fata cu handicap, povara traumatizant\u0103 de a nu se descurca printre oameni, t\u00e2n\u0103rul Jim, povara de a nu se fi ridicat la \u00een\u0103l\u0163imea a\u015ftept\u0103rilor. \u015ei fiecare rezolv\u0103, \u00een felul s\u0103u, discrepan\u0163a \u00eentre lumea constrictiv\u0103 \u015fi preaplinul oferit de reverie.
\nChiar \u015fi mama duce cu stoicism povara cre\u015fterii celor doi copii f\u0103r\u0103 tat\u0103, de\u015fi ea pare s\u0103 fie excep\u0163ia care \u00ee\u015fi debiteaz\u0103 zilnic, cu acela\u015fi optimism, lozincile, predicile pentru copii \u015fi amintirile compensatoare despre cei \u015faptesprezece pe\u0163itori. Este femeia care nu se las\u0103 descurajat\u0103 de prietenele care \u00eei \u00eenchid telefonul \u00een nas, la auzul ve\u015fnicei pove\u015fti menite s\u0103 v\u00e2nd\u0103 ultima revist\u0103 pentru femei. Oxana Moravec face un rol complex, sp\u0103lat de obi\u015fnuitele stereotipii pe care le impune aceast\u0103 partitur\u0103. Ea interpreteaz\u0103 mama hot\u0103r\u00e2t\u0103, care trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 \u015fandramaua unei familii cu afectele sparte, neav\u00e2nd voie, cu nici un chip, s\u0103-\u015fi arate oboseala \u015fi spaima. Actri\u0163a cur\u0103\u0163\u0103 rolul, pe c\u00e2t posibil, de ridicol, de aparen\u0163a de tonomat stricat, diversific\u00e2ndu-i paleta, c\u0103ci vitalitatea celei obligate s\u0103 p\u0103streze direc\u0163ia vireaz\u0103, \u00een anumite momente, abia presim\u0163ite, spre disperare.
\n\u00cen sarabanda emo\u0163iilor pe care le presupune Menajeria de sticl\u0103, regizoarea evit\u0103 patetismul mai cu seam\u0103 prin apari\u0163ia solar\u0103, plin\u0103 de ingenuitate, deloc boln\u0103vicioas\u0103 a fetei. Spectacolul nu ar avea at\u00e2ta for\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 irezistibilul farmec al Florentinei N\u0103stase. De o gra\u0163ie botticellian\u0103, cu fa\u0163a radiind de frumuse\u0163e interioar\u0103, fata cu handicap cucere\u015fte prin delicate\u0163e \u015fi armonia universului s\u0103u interior. Sensibil\u0103, proasp\u0103t\u0103, plin\u0103 de ging\u0103\u015fie \u015fi de dr\u0103g\u0103l\u0103\u015fenii, de intui\u0163ie \u015fi de \u00een\u0163elegere pentru cei doi din jurul s\u0103u domestic, ea este gata oric\u00e2nd de joac\u0103. Florentina N\u0103stase face, realmente, un rol de neuitat. Iar scena dintre ea \u015fi colegul de liceu, cea mai puternic\u0103 din \u00eentregul spectacol, r\u0103m\u00e2ne de o frumuse\u0163e des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Ad\u00e2nc uman\u0103, cu fa\u0163ete multiple, printre care prietenia, solidaritatea \u015fi compasiunea sunt numai c\u00e2teva, secven\u0163a are tensiune, ingenuitate \u015fi un impact cutremur\u0103tor. Meritul \u00eei revine, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u015fi partenerului ei, Cristian Popa, de-a dreptul excelent. \u00cen pe\u0163itorul s\u0103u f\u0103r\u0103 voie, se ghicesc nuan\u0163e infinite: ego umflat, ambi\u0163ii, dezam\u0103gire, lupta cu existen\u0163a, dar mai ales omenie. Rolul s\u0103u seduce prin ad\u00e2ncimea pe care actorul i-o confer\u0103, ad\u0103ug\u00e2ndu-i strat dup\u0103 strat. Acela\u015fi t\u00e2n\u0103r care face cursuri de dezvoltare personal\u00e3 \u015fi de oratorie, pentru ca, eventual, s\u0103 prind\u0103 din mers \u00eenceputul televiziunii, se dovede\u015fte sensibil, r\u0103bd\u0103tor \u015fi delicat cu fata.
\nF\u0103r\u0103 mijloace gratuite, subtil, sensibil \u015fi imaginativ, spectacolul Menajeria de sticl\u0103 de la Ploie\u015fti se bucur\u0103, mai presus de toate, de o minune de interpretare. Nu-l rata\u0163i!<\/p>\n

\"teatru\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Duce \u00een spate o povar\u0103. Una neobi\u015fnuit\u0103: un imens trandafir albastru care, suspendat, va domina fundalul p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Este amintirea ce nu-i d\u0103 pace: cea a surorii pe care un coleg de liceu o poreclise \u201eTrandafir albastru\u201d. De la fa\u0163a v\u00e2n\u0103t\u0103 de dup\u0103 pneumonie! Ca \u015fi tat\u0103l s\u0103u pe vremuri, b\u0103iatul de pe scen\u0103… Cite\u0219te mai mult »Trandafirul albastru iube\u015fte inorogul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[14380,14381,14382],"class_list":["post-23517","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-povestea-din-menajeria-de-sticla-de-tennessee-williams","tag-premiera-de-la-teatrul-toma-caragiu-din-ploiesti","tag-regia-sanzienei-stoican"],"views":2542,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23517","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23517"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23517\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23519,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23517\/revisions\/23519"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23517"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23517"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23517"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}