{"id":23515,"date":"2015-05-28T12:06:35","date_gmt":"2015-05-28T10:06:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23515"},"modified":"2015-05-28T12:06:35","modified_gmt":"2015-05-28T10:06:35","slug":"despre-realitatea-viselor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-realitatea-viselor\/","title":{"rendered":"Despre realitatea viselor"},"content":{"rendered":"

Olga Tokarczuk, Cas\u0103 de zi, cas\u0103 de noapte,<\/em> traducere de Cristina Godun, Editura Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, Cluj-Napoca, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eCasa este corpul vostru mai mare.\/ Ea cre\u015fte \u00een miezul zilei\/ \u015fi doarme \u00een t\u0103cerea nop\u0163ii.\/ \u015ei nu-i lipsit\u0103 de vise\u201c. Sunt versurile lui Khalil Gibran, folosite ca foarte inspirat epigraf al c\u0103r\u0163ii semnate de Olga Tokarczuk, Cas\u0103 de zi, cas\u0103 de noapte (1998). Casa, spa\u0163iul unde locuiesc oamenii, reprezint\u0103 \u2013 iar acest lucru este sugerat de la bun \u00eenceput \u2013 o veritabil\u0103 prelungire a fiin\u0163ei umane \u015fi, deopotriv\u0103, primul element ce mijloce\u015fte comunicarea cu ceilal\u0163i; dar \u015fi punctul de plecare pentru o viitoare posibil\u0103 explorare, de c\u0103tre fiecare individ, a universului exterior.<\/strong> <\/em>
\nCase, zile \u015fi nop\u0163i<\/strong>
\nN\u0103scut\u0103 \u00een anul 1962, \u00eentr-un ora\u015f din vestul Poloniei, \u015fi afirmat\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul anilor 90 ca prozatoare, poet\u0103, eseist\u0103 \u015fi specialist\u0103 \u00een psihologie, Olga Tokarczuk cucere\u015fte cititorii \u2013 \u015fi convinge critica de specialitate \u2013 \u00eenc\u0103 de la primele volume publicate, devenind una dintre cele mai influente voci din spa\u0163iul cultural polonez \u015fi fiind recompensat\u0103 \u00een doar c\u00e2\u0163iva ani cu prestigioase premii literare. Practic\u00e2nd at\u00e2t proza scurt\u0103, \u00een volume precum Ultime povestiri (2004), c\u00e2t \u015fi romanul \u2013 C\u0103l\u0103toria oamenilor c\u0103r\u0163ii (1993) sau R\u0103t\u0103citorii (2007) \u2013, dar neezit\u00e2nd nici \u00een fa\u0163a complexei formule a romanului-fluviu, dac\u0103 e s\u0103 amintim \u00een acest sens doar Scripturile lui Iacob (2014), Olga Tokarczuk poate sta oric\u00e2nd al\u0103turi de mari scriitori cum sunt laurea\u0163ii polonezi ai Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 Wislawa Szymborska \u015fi Czeslaw Milosz. Crea\u0163ia ei mizeaz\u0103 mult pe valen\u0163ele ironiei, pe procedee ale oralit\u0103\u0163ii, dar \u015fi pe o tematic\u0103 specific\u0103, ce eviden\u0163iaz\u0103 importan\u0163a colectivit\u0103\u0163ilor umane, mai cu seam\u0103 \u00een regiunile rurale ori izolate ale Poloniei (\u015fi nu numai), doar \u00een felul acesta, prin apartenen\u0163a la o comunitate, put\u00e2nd omul s\u0103 \u00eenfrunte cu adev\u0103rat marile provoc\u0103ri ale istoriei \u2013 adesea crud\u0103 \u015fi nedreapt\u0103 (din nou, \u00een Polonia \u015fi nu numai…). Cas\u0103 de zi, cas\u0103 de noapte, de\u015fi poart\u0103 subtitlul \u201eroman\u201c, e mai degrab\u0103 un ansamblu de povestiri, unele extrem de succinte, legate din punct de vedere tematic; iar acestea, prin accentele comice ori, dimpotriv\u0103, tragice sau grote\u015fti, prin juxtapunerea unor procedee specific livre\u015fti (povestirea \u00een povestire) sau utilizarea unor conven\u0163ii consacrate ale literaturii (manuscrisul g\u0103sit) prind cititorul de la primele pagini \u015fi-l introduc, de-a dreptul pe nesim\u0163ite, \u00eentr-un univers fic\u0163ional unde totul se poate \u00eent\u00e2mpla \u00eentr-o clip\u0103. \u015ei mai ales \u00eentr-o lume aparte, \u00een care visele sunt mult mai reale dec\u00e2t cea mai real\u0103 realitate. C\u0103 toate aceste tehnici narative sau procedee stilistice nu sunt noi e adev\u0103rat, \u00eens\u0103 modul \u00een care scriitoarea le pune al\u0103turi, d\u00e2ndu-le, \u00een acest fel, un nou sens, face din textul de fa\u0163\u0103 o crea\u0163ie ce provoac\u0103 cititorul \u015fi-l \u00eenc\u00e2nt\u0103, deopotriv\u0103, dar \u015fi o carte imposibil de prins \u00een vreo formul\u0103 critic\u0103 simplificatoare.
\nPretextul narativ e reprezentat de sosirea, \u00eentr-o mic\u0103 localitate rural\u0103 polonez\u0103, a unui personaj feminin (ea va deveni \u015fi vocea narativ\u0103 a c\u0103r\u0163ii) care se stabile\u015fte \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ul \u00een aceast\u0103 regiune din Silezia Inferioar\u0103, \u00een Mun\u0163ii Sude\u0163i, departe de zbuciumul lumii civilizate. Iar aici, ea va avea prilejul s\u0103 asculte istorisirile celor din partea locului, s\u0103 le adune \u015fi s\u0103 recompun\u0103, prin intermediul lor, \u00eentreaga istorie neoficial\u0103 \u2013 dar cu at\u00e2t mai important\u0103 \u2013 a unei zone de grani\u0163\u0103. C\u0103ci satul respectiv e situat la foarte mic\u0103 distan\u0163\u0103 de frontiera ceh\u0103, iar oamenii aud adesea muzica vecinilor sau, \u00een unele situa\u0163ii, chiar conversa\u0163iile acestora purtate cu voce prea tare. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, locuitorii de aici provin, \u00eentr-un procent \u00eensemnat, din regiunile de est ale Poloniei, fiind vorba despre aceia care, \u00een urma extinderii ariei de influen\u0163\u0103 sovietice, au decis s\u0103 se stabileasc\u0103 \u00een zone pe care le-au considerat mai sigure \u2013 paradoxul const\u00e2nd \u015fi \u00een aceea c\u0103, odat\u0103 ajun\u015fi aici, nu pu\u0163ini s-au instalat \u00een casele ce fuseser\u0103 p\u0103r\u0103site de cur\u00e2nd de c\u0103tre etnicii germani care s-au \u00eendreptat c\u0103tre patria-mam\u0103 dup\u0103 \u00eencheierea celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial. Omul e o simpl\u0103 juc\u0103rie aflat\u0103 la dispozi\u0163ia marilor mecanisme ale istoriei \u2013 acesta pare a fi cel mai evident mesaj al tuturor am\u0103nuntelor pe care Olga Tokarczuk le pune \u00een fa\u0163a cititorului. Numai c\u0103 autoarea nu e interesat\u0103 doar de mesajele evidente, ci \u00een primul r\u00e2nd de cele subtextuale. Iar subtilitatea acestei c\u0103r\u0163i se dezv\u0103luie cu adev\u0103rat doar la o lectur\u0103 reluat\u0103. O lectur\u0103 care va eviden\u0163ia, \u00een primul r\u00e2nd, veritabila estetic\u0103 a fragmentului utilizat\u0103 aici, dar \u015fi importan\u0163a ei. Pentru c\u0103 doar prin punerea cap la cap a am\u0103nuntelor esen\u0163iale ale tuturor vie\u0163ilor celor din aceast\u0103 localitate poate fi \u00een\u0163eles adev\u0103rul existen\u0163ei acestora, dar \u015fi substan\u0163a tragic\u0103 din care via\u0163a de fiecare zi e compus\u0103, dincolo de aparen\u0163a comic\u0103 a unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri sau evenimente. Structura aceasta mozaicat\u0103 \u00eeng\u0103duie, apoi, autoarei, s\u0103 se mi\u015fte cu deplin\u0103 u\u015furin\u0163\u0103 \u00eenainte \u015fi \u00eenapoi \u00een timp, s\u0103 cuprind\u0103, ca \u00eentr-o imens\u0103 fresc\u0103, o gam\u0103 extrem de larg\u0103 de experien\u0163e umane \u015fi s\u0103 dea senza\u0163ia c\u0103 discut\u0103 cazuri ori situa\u0163ii concrete, doar pentru a putea, \u00een acest fel, s\u0103 sugereze la tot pasul c\u0103 preocuparea sa de c\u0103p\u0103t\u00e2i este condi\u0163ia uman\u0103; \u015fi, de asemenea, provoc\u0103rile cu care oamenii simpli se confrunt\u0103 zi de zi, adesea prin\u015fi \u00een jocul unor for\u0163e istorice ori sociale nemiloase \u015fi din a c\u0103ror condi\u0163ionare nu exist\u0103 sc\u0103pare.
\n\u00centre vise \u015fi pove\u015fti<\/strong>
\nCeea ce stabile\u015fte leg\u0103tura profund\u0103 \u00eentre toate fragmentele acestui inedit puzzle este, \u00een primul r\u00e2nd, vocea narativ\u0103. Iar \u00een al doilea r\u00e2nd, cadrul comun de desf\u0103\u015furare. Interesant este, apoi, c\u0103 toate aceste fragmente nu dau niciodat\u0103 impresia risipirii, ci exprim\u0103 extrem de bine estetica ce st\u0103 la baza acestei minunate c\u0103r\u0163i. Olga Tokarczuk e convins\u0103 \u2013 iar acest lucru se vede de la \u00eenceputul \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul textului \u2013 c\u0103 via\u0163a omeneasc\u0103 are nenum\u0103rate fa\u0163ete, c\u0103 e adesea ambigu\u0103 \u015fi c\u0103 r\u0103m\u00e2ne, nu o dat\u0103, \u00een ciuda oric\u0103ror \u00eencerc\u0103ri, imposibil de definit p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Prin urmare, grani\u0163a dintre realitate \u015fi imagina\u0163ie tinde s\u0103 se \u015ftearg\u0103, la fel \u015fi cea dintre noapte \u015fi zi. Universul devine un soi de substan\u0163\u0103 fluid\u0103 \u2013 \u015fi poate fi str\u0103b\u0103tut din orice parte \u00eenspre orice direc\u0163ie. \u00cen primul r\u00e2nd prin intermeiul rememor\u0103rii. De aici decurge, desigur, excelenta tehnic\u0103 a sugestiei; \u015fi tot de aici subtilele pagini de atmosfer\u0103, care fac deliciul oric\u0103rui cititor.
\nDe altfel, romanul \u00eencepe, \u00een mod semnificativ, tocmai cu relatarea unui vis al protagonistei, care exprim\u0103 esen\u0163a \u00eentregii c\u0103r\u0163i, ca o nea\u015fteptat\u0103 punere \u00een abis: \u201e\u00cen prima noapte am visat c\u0103 sunt privire pur\u0103, c\u0103ut\u0103tur\u0103 pur\u0103 \u015fi c\u0103 nu am nici corp, nici nume. Stau suspendat\u0103 sus, deasupra v\u0103ii, \u00eentr-un punct nedefinit, din care v\u0103d totul sau aproape totul. Mai degrab\u0103 lumea contemplat\u0103 mi se supune c\u00e2nd m\u0103 uit la ea, se apropie \u015fi se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de mine, astfel \u00eenc\u00e2t pot s\u0103 v\u0103d totul sau doar cele mai m\u0103runte detalii\u201c. Apoi, \u00eent\u00e2mplarea cea mai important\u0103 pentru str\u0103ina pasionat\u0103 de pove\u015fti este \u00eent\u00e2lnirea cu Marta, o vecin\u0103 v\u00e2rstnic\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleapt\u0103 \u2013 dar deloc lipsit\u0103 de mistere \u2013 \u015fi care d\u0103 impresia c\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u00een ritmul naturii, nu \u00een func\u0163ie de orele sau minutele m\u0103surate de ceasornice. Iar Olga Tokarczuk pare a o fi construit pe Marta, ca personaj, \u00een mod asem\u0103n\u0103tor cu acela pe care l-a folosit pentru a-\u015fi elabora \u00eentreaga carte. Adic\u0103, pun\u00e2nd cap la cap relat\u0103rile acesteia \u015fi amintirile ei, \u00een \u00eencercarea de a-i crea un portret \u00een mi\u015fcare, un portret care s\u0103 \u0163in\u0103 seama \u00een primul r\u00e2nd de peisajele suflete\u015fti pe care fiecare cuv\u00e2nt al acesteia le evoc\u0103. \u00cempreun\u0103 cu Marta, personajul narator face cele mai simple lucruri \u2013 spal\u0103 vasele, st\u0103 c\u00e2teva clipe la taclale, prive\u015fte schimbarea anotimpurilor sau bea o cafea. Numai c\u0103, abordate \u00eentotdeauna prin prisma \u015fi din perspectiva pove\u015ftii pe care o implic\u0103 de fiecare dat\u0103 aceste activit\u0103\u0163i aparent banale, ele devin expresii ale marilor mistere ale existen\u0163ei. Iar unul dintre acestea e permanenta transformare a oamenilor \u015fi a lucrurilor, micile miracole ascunse \u00eenapoia unor eviden\u0163e care, de\u015fi foarte pregnante, nu sunt \u00eentotdeauna evaluate la corecta semnifica\u0163ie. \u00cen\u015fi\u015fi oamenii locului dau senza\u0163ia c\u0103 au o dubl\u0103 viziune asupra vie\u0163ii, \u015ftiind mereu \u015fi cum s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, pe de o parte, dar \u015fi cum s\u0103 reflecteze asupra celor tr\u0103ite, pe de alta. Dat\u0103 fiind aceast\u0103 realitate, nu va fi, deci, o surpriz\u0103 faptul c\u0103 majoritatea schi\u0163elor \u015fi a portretelor pe care naratoarea le face celor pe care-i cunoa\u015fte sau celor c\u0103rora ajunge s\u0103 le cunoasc\u0103 istoriile sunt menite a pune pe g\u00e2nduri cititorul \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, a-l impresiona prin s\u00e2mburele tragic pe care \u00eel poart\u0103 \u00een ele chiar \u015fi cele mai aparent ne\u00eensemnate fiin\u0163e. Marek Marek e convins c\u0103 trupul \u00eei este locuit de o pas\u0103re \u015fi sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a se sinucide. Franz Frost sufer\u0103 de co\u015fmaruri ce par a-i fi trimise, \u00een mod inexplicabil, de pe o alt\u0103 planet\u0103 \u015fi, deoarece refuz\u0103 s\u0103 se supun\u0103 rigorilor r\u0103zboiului \u015fi s\u0103 poarte casca militar\u0103, este ucis. Ulterior, fiul s\u0103u moare din cauza ciupercilor otr\u0103vitoare. Un profet local a\u015fteapt\u0103 sf\u00e2r\u015fitul lumii, iar pentru c\u0103 acesta nu vine, \u00eencepe s\u0103-i caute pretutindeni semnele prevestitoare. Kummeris, o t\u00e2n\u0103r\u0103 frumoas\u0103 \u015fi pioas\u0103 care, datorit\u0103 calit\u0103\u0163ilor sale ar fi putut s\u0103 fie canonizat\u0103, sf\u00e2r\u015fe\u015fte respins\u0103 de lumea laic\u0103 deoarece, dup\u0103 un miracol se treze\u015fte av\u00e2nd chipul lui Christos (deci, nu mai corespunde imaginii pe care cei din jur o aveau despre ea), \u00eens\u0103 e respins\u0103 \u015fi de lumea religioas\u0103, deoarece contrazice toate modelele pe care, anterior, se considera c\u0103 o femeie trebuie s\u0103 le urmeze pentru a putea aspira la sfin\u0163enie…
\nVia\u0163a cotidian\u0103 se amestec\u0103 \u00een permanen\u0163\u0103 cu cea imaginat\u0103, adev\u0103rul ia adesea forma iluziei, \u00eens\u0103 pura \u015fi gratuita aparen\u0163\u0103 nu trece niciodat\u0103 drept esen\u0163\u0103, ci are darul de a \u00eendrepta aten\u0163ia cititorului doar spre ceea ce trebuie re\u0163inut. \u015ei, sigur, spre acele lucruri asupra c\u0103rora trebuie s\u0103 meditezi pentru a putea ajunge la revela\u0163ia ce d\u0103 sens \u00eentregii existen\u0163e. Iar dac\u0103, \u00een cazul personajului feminin care-\u015fi asum\u0103 rolul de narator \u00een Cas\u0103 de zi, cas\u0103 de noapte, ori al Martei, aceasta const\u0103 \u00een povestire \u015fi\/ sau \u00een rememorare, pentru Olga Tokarczuk, marea revela\u0163ie este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, descoperirea unei voca\u0163ii literare ce dezv\u0103luie un talent uimitor \u015fi o art\u0103 care spune multe despre o Europ\u0103 de Est care a fost, din p\u0103cate, prea pu\u0163in cunoscut\u0103. P\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Olga Tokarczuk, Cas\u0103 de zi, cas\u0103 de noapte, traducere de Cristina Godun, Editura Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, Cluj-Napoca, 2015   \u201eCasa este corpul vostru mai mare.\/ Ea cre\u015fte \u00een miezul zilei\/ \u015fi doarme \u00een t\u0103cerea nop\u0163ii.\/ \u015ei nu-i lipsit\u0103 de vise\u201c. Sunt versurile lui Khalil Gibran, folosite ca foarte inspirat epigraf al c\u0103r\u0163ii semnate de… Cite\u0219te mai mult »Despre realitatea viselor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14379,14378,14377],"class_list":["post-23515","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-casa-de-noapte","tag-casa-de-zi","tag-olga-tokarczuk"],"views":1616,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23515","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23515"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23515\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23516,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23515\/revisions\/23516"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23515"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23515"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23515"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}