{"id":23513,"date":"2015-05-28T12:04:53","date_gmt":"2015-05-28T10:04:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23513"},"modified":"2015-05-28T12:04:53","modified_gmt":"2015-05-28T10:04:53","slug":"ascensiunea-autofictiunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ascensiunea-autofictiunii\/","title":{"rendered":"Ascensiunea \u201eautofic\u0163iunii\u201c"},"content":{"rendered":"

Florina P\u00eerjol, Carte de identit\u0103\u0163i. Muta\u0163ii ale autobiograficului \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 de dup\u0103 1989,<\/em> Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 272 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Discutarea accep\u0163iunilor autofic\u0163iunii \u00een mediul francez s-a mai aflat, \u00een ultima vreme, \u00een aten\u0163ia constant\u0103 a lui Alexandru Matei. \u00cenainte de Cartea de identit\u0103\u0163i a Florinei P\u00eerjol, Ultimele zile din via\u0163a literaturii (2008) realiza o prim\u0103 inventariere a fic\u0163iunilor eului \u015fi a dezbaterilor franceze pe fondul scepticismului generalizat fa\u0163\u0103 de literatur\u0103. Concluziile suprapuse ale celor dou\u0103 volume dau m\u0103sura deosebirilor dintre fenomenul autofic\u0163iunii \u00een contextul francez \u015fi \u00een cel rom\u00e2nesc. Mai mult: o discu\u0163ie despre autofic\u0163iune devine simptomatic\u0103 pentru institu\u0163ia literarului \u00eensu\u015fi \u00een cele dou\u0103 culturi.
\nConcluzia cea mai la \u00eendem\u00e2n\u0103, pe care \u00eens\u0103 niciunul dintre autori n-o formuleaz\u0103 deschis, e c\u0103, \u00een timp ce la francezi ascensiunea autofic\u0163iunii echivaleaz\u0103 cu un soi de c\u00e2ntec de leb\u0103d\u0103 al literaturii \u00een \u00eentregul ei, \u00een mediul rom\u00e2nesc ea reprezint\u0103 doar o modalitate de detabuizare \u015fi de degonflare a unui discurs literar r\u0103mas defazat. C\u0103r\u0163ile unor Michel Houellebecq, Am\u00e9lie Nothomb, Christine Angot sunt, toate, medita\u0163ii indirecte cu privire la moartea literaturii \u00eentr-o societate consumerist\u0103 gata s\u0103 asimileze orice form\u0103 de discurs. \u00cen schimb, literatura confesiv\u0103 reprezint\u0103 la noi, dup\u0103 1990, o modalitate disociativ\u0103 fa\u0163\u0103 de autonomia esteticului, devenit\u0103 blazon \u015fi armur\u0103 pentru scriitorul rom\u00e2n \u00een toat\u0103 perioada totalitarist\u0103. Al\u0103turi de memorialistica propriu-zis\u0103, infla\u0163ia literaturii eului poate fi pus\u0103 pe seama polemicii la adresa \u201ejum\u0103t\u0103\u0163ilor de adev\u0103r\u201d rostite de cele mai \u00eendr\u0103zne\u0163e opere ale culturii autonomiei esteticului. Pe scurt: \u00een Fran\u0163a (\u00een Occident, \u00een general) ascensiunea autofic\u0163iunii indic\u0103 scepticismul fa\u0163\u0103 de literatur\u0103, \u00een timp ce \u00een context rom\u00e2nesc ea semnaleaz\u0103 doar scepticismul fa\u0163\u0103 de fic\u0163iunea \u00eens\u0103\u015fi, cu poten\u0163ialul ei mistificator.
\nDe aici, diferen\u0163ele \u2013 surprinse foarte bine de studiul Florinei P\u00eerjol \u2013 \u00een ce prive\u015fte evolu\u0163ia formelor autofic\u0163iunii sau gradul lor de contonden\u0163\u0103. Tocmai pentru c\u0103 la noi genul fic\u0163ional n-a \u00eensemnat o reticen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de literatur\u0103 \u00een general, formele narative mai tradi\u0163ionale vor rena\u015fte odat\u0103 ce primele rafale polemice ale \u201eegoprozatorilor\u201d s-au stins. De unde la \u00eenceputul anilor 2000 cam toat\u0103 proza fusese confiscat\u0103 \u00eentr-un fel sau altul de simptomele autofic\u0163iunii (Adrian Schiop, Ionu\u0163 Chiva, Drago\u015f Bucurenci Sorin Stoica, Ioana Bradea), la jum\u0103tatea lor critica a putut vorbi deja despre \u201ereabilitarea fic\u0163iunii\u201d sau de \u201e\u00eentoarcerea la story\u201d. Cu toate inflam\u0103rile de discurs de la \u00eenceputul deceniului \u00een cauz\u0103, fenomenul rom\u00e2nesc n-a avut nici amploarea, nici vehemen\u0163a celui francez. Ceea ce o face pe Florina P\u00eerjol s\u0103 nu postuleze o muta\u0163ie radical\u0103 a literarului sub presiunea autofic\u0163iunii, ci mai degrab\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103, foarte expresiv, despre \u201ecura de dezintoxicare\u201d la care a fost supus\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103: o dezintoxicare de temele \u00eenalte ale \u015faizeci\u015ftilor, de retorica pre\u0163ios-juc\u0103u\u015f\u0103 a optzeci\u015ftilor sau, general vorbind, de \u201emisia\u201d cu care \u00eenvestiser\u0103 scriitorii literatura \u00eentr-o societate permanent amenin\u0163at\u0103 de ideologic. Chiar \u015fi autori care nu pot fi plasa\u0163i direct sub umbrela autofic\u0163iunii (precum Sorin Stoica, Dan Lungu, Florin L\u0103z\u0103rescu, Lucian Dan Teodorovici, Florina Ilis) au mizat pe limbajul ei direct \u015fi pe deconstruc\u0163ia ecua\u0163iilor complicate ale scriiturii.
\nLipsa de radicalism a fenomenului \u00een context rom\u00e2nesc a f\u0103cut ca volumul autoarei s\u0103 identifice continuit\u0103\u0163i \u015fi contiguit\u0103\u0163i chiar \u015fi acolo unde nu era cazul. Interesant\u0103 (\u015fi poate obligatorie, din ra\u0163iuni academice) e \u00eencercarea de a identifica un precursorat al autofic\u0163iunii \u00eenainte de 1990. Referirile la perioad\u0103 nu puteau lipsi mai cu seam\u0103 pentru c\u0103, dintre toate genurile, probabil c\u0103 scriiturile personale au avut cel mai mult de suferit. Discutabil e doar faptul c\u0103 volumele \u015ecolii de la T\u00e2rgovi\u015fte ar \u00eentruni caracteristicile autofic\u0163iunii de dup\u0103 \u201990 sau s-ar \u00eenscrie m\u0103car \u00een zona unei retorici a autenticit\u0103\u0163ii sau a sincerit\u0103\u0163ii. Frapant\u0103 e, \u00een c\u0103r\u0163i precum P\u0103rul Berenicei sau Ocheanul \u00eentors, tocmai absen\u0163a gesturilor cotidiene \u015fi a istoriilor personale \u00een favoarea unor foarte complicate strategii de filtrare livresc\u0103. Mai degrab\u0103 dec\u00e2t scriituri personale, de plasat \u00een rela\u0163ie cu autofic\u0163iunea, ele ilustreaz\u0103 ciud\u0103\u0163enia aplic\u0103rii autonomiei esteticului la propria existen\u0163\u0103. Mircea Horia Simionescu, c\u0103ruia autoarea \u00eei dedic\u0103 de asemenea un capitol consistent, mizeaz\u0103 \u015fi mai pu\u0163in pe o poetic\u0103 a autenticit\u0103\u0163ii \u00een favoarea jocului de-a intertextualitatea. De neexplicat, apoi, altfel dec\u00e2t printr-un feti\u015f personal, invocarea lui Livius Cioc\u00e2rlie, \u00een c\u0103r\u0163ile c\u0103ruia trebuie s\u0103 sapi prin mald\u0103re de citate pentru a identifica vreo aser\u0163iune cu iz biografist. E drept, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 nici autoarea nu e prea convins\u0103 de aceste precursorate, din moment ce poate afirma c\u0103 \u201eRadu Petrescu pare s\u0103 fi fost complet impermeabil la realitatea exterioar\u0103 textului\u201d sau c\u0103 la Mircea Horia Simionescu \u201espiritul ludic anuleaz\u0103 sinceritatea, demasc\u00e2nd-o ca o simpl\u0103 \u015fi ineficient\u0103 strategie retoric\u0103\u201d.
\nMai \u00eendep\u0103rtat\u0103 istoric, stabilirea unei genealogii interbelice mi s-ar fi p\u0103rut totu\u015fi mai profitabil\u0103 pentru studiul Florinei P\u00eerjol. Dac\u0103 nu de-a dreptul Camil Petrescu (la care mecanismele de fic\u0163ionalizare sunt mai evidente), m\u0103car Anton Holban, Max Blecher,
\nC. F\u00e2nt\u00e2neru sau, de ce nu, Mircea Eliade din \u015eantierul, ar fi putut reprezenta puncte de referin\u0163\u0103 mai apropiate de scriitura tinerei genera\u0163ii dec\u00e2t nota\u0163iile intelectualizate ale \u015ecolii de la T\u00e2rgovi\u015fte.
\nDeschis dezbaterii r\u0103m\u00e2ne \u015fi tabloul autofic\u0163iunii postdecembriste, privit\u0103 \u00een toat\u0103 amplitudinea \u015fi varietatea ei stilistic\u0103. C\u00e2nd e s\u0103 treac\u0103 la analizele propriu-zise, autoarea nu opereaz\u0103 cu o defini\u0163ie str\u00e2mt\u0103 a conceptului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eenglobeze c\u00e2t mai multe poetici individuale. De aici, disponibilitatea egal\u0103 pentru tab\u0103ra \u201eautofic\u0163ionarilor suprareali\u015fti sau introverti\u0163i\u201d (Simona Popescu, Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Gheorghe Cr\u0103ciun sau Ruxandra Cesereanu) \u015fi a \u201eautofic\u0163ionarilor biografi\u015fti sau extroverti\u0163i\u201d precum Ioana Baetica, Ioana Bradea, Drago\u015f Bucurenci, Cecilia \u015etef\u0103nescu, Claudia Golea, Ionu\u0163 Chiva, Adrian Schiop sau Alexandru Vakulovski. Cu men\u0163iunea c\u0103 flerul critic al autoarei, corect mai \u00eentotdeauna \u015fi materializat \u00een \u015ficane savuroase, \u00eei suspecteaz\u0103 permanent pe ultimii de lips\u0103 de maturitate stilistic\u0103.
\nSuspiciunea c\u0103 o \u201eautofic\u0163iune suprarealist\u0103\u201d reprezint\u0103 o contradic\u0163ie \u00een termeni e spulberat\u0103 de autoare printr-o serie de analize subtile ale romanelor lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu sau Simona Popescu. Cu toat\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tura livresc\u0103 a scriiturii lor, incompatibil\u0103 cu directe\u0163ea \u201eegofic\u0163ionarilor\u201d dou\u0103mii\u015fti, cei doi pot fi plasa\u0163i \u00eentr-adev\u0103r \u00een familia l\u0103rgit\u0103 a autofic\u0163iunii. Pe Simona Popescu o calific\u0103, \u00een acest sens, \u201espontaneitatea c\u0103r\u0163ii, curgerea ei cu sonorit psihanalitic, scrierea asociativ\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, pulsatile, vie\u201d, \u00een timp ce romanele lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu reiau, toate, trauma \u2013 cu substrat biografic \u2013 \u201ede a nu putea atinge totul\u201d. E drept c\u0103, de\u015fi cei doi sunt plasa\u0163i sub eticheta de autofic\u0163ionari, \u00een analizele propriu-zise autoarea prefer\u0103 s\u0103 relativizeze termenul, vorbind mai degrab\u0103 de \u201efic\u0163iuni auctoriale\u201d sau de \u201ejocul de-a autobiografia\u201d.
\nAdev\u0103ra\u0163ii autofic\u0163ionari, \u00een consonan\u0163\u0103 cu sensibilitatea scriitorilor contemporani din mediul francez, sunt doar \u201eautofic\u0163ionarii biografi\u015fti\u201d, taxa\u0163i de critica rom\u00e2nesc\u0103 adeseori drept mizerabili\u015fti: adic\u0103 cei dedica\u0163i unei scriituri violente, reprezentative pentru \u201eepoca suspiciunii\u201d \u2013 \u015fi care pactizeaz\u0103 cu voyeurismul publicului contemporan. Lucru de mirare, de aceea, cum tocmai autoarea poate s\u0103 afirme c\u0103 \u201eLipse\u015fte aproape complet (altfel spus, lipse\u015fte ca proiect coerent) de pe scena autohton\u0103 tipul de autofic\u0163iune \u00abpur\u00bb, profesat de de Doubrovsky sau de Angot: acea scriitur\u0103-de-sine intempestiv\u0103, sincer\u0103, brutal\u0103, amintind de discursul psihanalitic\u201d. Departe de a lipsi, direc\u0163ia cea mai \u201epur\u0103\u201d a autofic\u0163iunii e reprezentat\u0103 cu brio chiar de numele puse pe mas\u0103 de volumul Florinei P\u00eerjol, care, printr-un rar act de masochism intelectual, \u00ee\u015fi neag\u0103 originalitatea \u015fi consisten\u0163a obiectului de studiu. Inegal\u0103 valoric \u2013 autoarea are perfect\u0103 dreptate s\u0103 taxeze derapajele valorice ale unor Claudia Golea, Ioana Baetica, Drago\u015f Bucurenci sau Alexandru Vakulovski, l\u0103ud\u00e2nd \u00een schimb scriitura lui Adrian Schiop, Ionu\u0163 Chiva sau Ioana Bradea \u2013, \u201eautofic\u0163iunea biografist\u0103\u201d are deja nu doar buletin, ci \u015fi carte de vizit\u0103 \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 recent\u0103.
\nReticen\u0163a Florinei P\u00eerjol de a acorda adev\u0103rata \u201ecarte de identitate\u201d autofic\u0163ional\u0103 tocmai grup\u0103rii de scriitori care s-ar fi pretat cel mai bine profilului deriv\u0103, \u00een fond, din suspiciunea (justificat\u0103!) cu privire la valoarea ei. Cei mai potrivi\u0163i tipologiei autofic\u0163iunii sunt \u015fi cei mai friabili din punct de vedere estetic \u2013 iat\u0103 paradoxul \u015fi tensiunea nev\u0103zut\u0103 a c\u0103r\u0163ii Florinei P\u00eerjol. Altfel, toate semnele unei poetici asumate \u015fi a unui proiect coerent sunt bine-mersi \u2013 \u015fi identificate ca atare, \u00een formul\u0103ri care se re\u0163in: B\u0103g\u0103u al Ioanei Bradea \u201espune povestea unui underground virtual, un spa\u0163iu ascuns, tabuizat, dublat de pere\u0163ii prea str\u00e2m\u0163i ai unei interiorit\u0103\u0163i inflamate\u201d. C\u00e2nd nu e un remake mizerabilist al Crailor de Curtea Veche, 69 aminte\u015fte de \u201eTrainspotting, dar \u015fi de Portocala mecanic\u0103, peste care Ionu\u0163 Chiva adaug\u0103 o poezie a str\u0103zii c\u00e2t se poate de local\u0103\u201d. Despre pe bune\/pe invers a lui Adrian Schiop: \u201eObscen, underground, necenzurat, frust sau, din contra, supralicitat \u015fi artificial, dens \u015fi plin de aluzii culturale, limbajul este cel care salveaz\u0103 de la colaps un roman care poveste\u015fte, \u00een realitate, ni\u015fte lucruri de o teribil\u0103 banalitate\u201d.
\nProbabil c\u0103 tensiunea dintre tipologic \u015fi valoric n-ar fi fost at\u00e2t de evident\u0103 \u00een tabloul autofic\u0163ionarilor postdecembri\u015fti dac\u0103 autoarea n-ar fi omis dou\u0103 dintre cele mai reprezentative romane ale genului: Lumini\u0163a, mon amour, amintit\u0103 doar \u00een treac\u0103t, a provocat \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc o mic\u0103 dezbatere cu privire la etica noului gen, sor\u0103 cu dezbaterile provocate de polemica \u201einterfic\u0163ional\u0103\u201d \u015fi nu prea dintre Philippe Vilain \u015fi Annie Ernaux. C\u00e2t despre Solda\u0163ii lui Adrian Schiop, el a \u00eentrunit consensul critic \u00eentr-o asemenea m\u0103sur\u0103, \u00eenc\u00e2t s-a vorbit despre maturizarea genului autofic\u0163ional ca atare.
\nCu toate nuan\u0163ele evocate mai sus, Florina P\u00eerjol a reu\u015fit s\u0103 scrie o carte provocatoare, una dintre cele mai provocatoare c\u0103r\u0163i de critic\u0103 literar\u0103 din ultimii ani, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 ridice miza teoretic\u0103 a discu\u0163iilor despre literatura actual\u0103. Sper doar c\u0103 acel \u201eTo be continued\u2026\u201d care \u00eencheie volumul s\u0103 nu fie o simpl\u0103 formul\u0103 retoric\u0103, ci o promisiune real\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florina P\u00eerjol, Carte de identit\u0103\u0163i. Muta\u0163ii ale autobiograficului \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 de dup\u0103 1989, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 272 p.   Discutarea accep\u0163iunilor autofic\u0163iunii \u00een mediul francez s-a mai aflat, \u00een ultima vreme, \u00een aten\u0163ia constant\u0103 a lui Alexandru Matei. \u00cenainte de Cartea de identit\u0103\u0163i a Florinei P\u00eerjol, Ultimele zile din via\u0163a literaturii (2008) realiza… Cite\u0219te mai mult »Ascensiunea \u201eautofic\u0163iunii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14306,12355],"class_list":["post-23513","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carte-de-identitati","tag-florina-pirjol"],"views":1842,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23513","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23513"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23513\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23514,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23513\/revisions\/23514"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23513"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23513"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23513"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}