La moartea lui Marin Preda, \u00een acea prim\u0103var\u0103 nefast\u0103 pentru literatura rom\u00e2n\u0103 a anului 1980, un important scriitor \u00eentreba: \u201eCe ne vom face f\u0103r\u0103 El?\u201c. Timpul avea s\u0103 justifice cu asupra de m\u0103sur\u0103 \u00eengrijorarea din \u00eentrebarea amintit\u0103. Nu ne-am sim\u0163it deloc bine f\u0103r\u0103 autorul Imposibilei \u00eentoarceri \u2013 nici \u00eenainte, nici dup\u0103 ruptura din 1989. Prestigiul s\u0103u de cel mai mare prozator rom\u00e2n postbelic era enorm. A\u015fa cum scria cu decenii \u00een urm\u0103 Eugen Simion, simpla lui prezen\u0163\u0103 \u201ed\u0103dea un sentiment de siguran\u0163\u0103 muncii literare\u201c \u015fi era garan\u0163ia c\u0103 \u201enici o mare nenorocire nu se poate abate asupra profesiunii noastre\u201c. Dar Marin Preda nu d\u0103dea doar scriitorului o anumit\u0103 siguran\u0163\u0103. Am mai afirmat, coment\u00e2nd aici volumul de documente din arhiva Securit\u0103\u0163ii publicat recent de Ioana Diaconescu, c\u0103 \u00eentr-o Rom\u00e2nie cu Marin Preda nici chiar Ceau\u015fescu nu-\u015fi putea permite s\u0103 fac\u0103 orice. Cu acela\u015fi prilej subliniam c\u0103 nu oric\u0103rui prozator \u2013 a\u015f zice chiar c\u0103 numai unuia singur! \u2013 i s-ar fi editat un roman ca Delirul, care \u015ftim ce reac\u0163ii violente a st\u00e2rnit la Moscova \u015fi \u00een Germania, dar \u015fi \u00een r\u00e2ndul unor cominterni\u015fti autohtoni. Pentru ca s\u0103 apar\u0103 o asemenea carte \u00een care, chiar \u015fi sub \u201eacoperirea\u201c fic\u0163iunii, Ion Antonescu s\u0103 fie \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat altfel dec\u00e2t \u00een istoriografia oficial\u0103 a vremii \u2013 ca s\u0103 nu mai vorbim de cea anterioar\u0103 a sinistrului Roller \u2013 continuat, din p\u0103cate, ast\u0103zi de ni\u015fte \u201eistorici\u201c, \u00eentre care unul cu o figur\u0103 de v\u00e2nz\u0103tor de haine second hand face istoriografie de acela\u015fi nivel, una prin care vrea cu orice pre\u0163 s\u0103 ne vindece de miturile na\u0163ionale \u2013 trebuia ca ea, cartea, s\u0103 fie semnat\u0103 de un mare prozator, care era perceput \u015fi ca o mare con\u015ftiin\u0163\u0103. \u00cen Jurnalul intim al lui Marin Preda, editat de Eugen Simion \u015fi Oana Soare, cel mai interesant \u015fi cel mai dramatic este Carnetul de atelier al romanului Delirul. \u00centr-un excep\u0163ional interviu, din 1974, luat de S\u00e2nziana Pop, Preda spune la un moment dat: \u201eUn om nu se na\u015fte ca s\u0103 fac\u0103 literatur\u0103, ci ca s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 via\u0163a\u201c. Ei bine, tocmai Marin Preda se num\u0103r\u0103 printre cei foarte pu\u0163ini care contrazic aser\u0163iunea sa. Dac\u0103 cineva ar mai avea nevoie s\u0103 se conving\u0103 de acest adev\u0103r n-are dec\u00e2t s\u0103 citeasc\u0103 \u201edosarul\u201c Delirului, carte ce l-a preocupat p\u00e2n\u0103 la obsesie mai bine de un sfert de veac, practic p\u00e2n\u0103 la moarte. \u00cen 1975, romancierul m\u0103rturisea \u00eentr-un alt interviu, din care citez de aceast\u0103 dat\u0103 mai pe larg: \u201e\u00cenainte de a m\u0103 g\u00e2ndi la Morome\u0163ii, m-am g\u00e2ndit, \u00eenc\u0103 acum dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani, la Delirul. Aceast\u0103 carte am vrut s-o scriu \u015fi nu alta (subl. mea). Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu mi-am dat repede seama c\u0103 trebuie s\u0103 scriu \u00eent\u00e2i Morome\u0163ii… Am vrut s\u0103 scriu acest roman \u00een anul 1949, iar acest vis e pe cale de \u00eemplinire, din el nemair\u0103m\u00e2n\u00e2nd de scris dec\u00e2t al doilea volum al Delirului. Aceste dou\u0103 romane, \u00eempreun\u0103 cu Morome\u0163ii vol. I \u015fi II, vor constitui nu un ciclu…, ci un roman constituit din patru volume, o tetralogie, \u00eentre care Delirul vol. I \u015fi II vor fi romanele din interior, iar actualul volum Morome\u0163ii II va constitui finalul acestei tetralogii. Poate c\u0103 ar fi fost mai bine s\u0103 se fac\u0103 aceste declara\u0163ii la sf\u00e2r\u015fitul eforturilor, cu alte cuvinte c\u00e2nd \u015fi sf\u00e2r\u015fitul volumului II al Delirului va fi terminat, dar sper s\u0103 nu am nenorocul s\u0103 nu mai termin acest volum ultim \u015fi tetralogia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ne\u00eemplinit\u0103\u201c.
\nDezv\u0103luit de Marin Preda nu f\u0103r\u0103 o oarecare team\u0103 (ce se va dovedi premonitorie!) proiectul privind \u201e\u00eemplinirea\u201c tetralogiei cu volumul II al Delirului, a\u015fteptat, s-ar putea spune, de toat\u0103 suflarea cititorilor rom\u00e2ni de literatur\u0103, care la acea vreme erau foarte mul\u0163i, cum probabil nu vor mai fi niciodat\u0103, a r\u0103mas nedus p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Pentru el Marin Preda s-a documentat intens \u015fi profund, ca un veritabil cercet\u0103tor, ca \u015fi cum s-ar fi preg\u0103tit s\u0103 scrie o istorie propriu-zis\u0103 a perioadei ce urma s\u0103 fie evocat\u0103, de fapt re\u00eenviat\u0103, \u00een cartea sa: presa vremii, studii despre cel de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial \u015fi despre ce s-a petrecut \u00een Rom\u00e2nia \u00een anii premerg\u0103tori celei mai mari \u015fi mai devastatoare conflagra\u0163ii, dar \u015fi dup\u0103 aceasta, ca s\u0103 nu mai vorbim de anul 1944, unul cu adev\u0103rat de r\u0103scruce, documente secretizate, dar \u015fi alte surse ca, de pild\u0103, m\u0103rturiile v\u0103duvei lui Armand C\u0103linescu etc. \u015ei \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, Marin Preda este un model pe care orice prozator care se respect\u0103 ar trebui s\u0103-l aib\u0103 tot timpul \u00een vedere. Carnetul de atelier din Jurnalul intim se deschide cu o \u00eensemnare a scriitorului, dat\u00e2nd din 1973, ce spune aproape totul despre tensiunea \u00een care se afla Marin Preda \u00een acele momente, despre \u00eencordarea \u015fi efortul de a-\u015fi apropia \u015fi, \u00een fine, de a-\u015fi lua \u00een st\u0103p\u00e2nire tema. Dar nu numai at\u00e2t. Confesiunile, considera\u0163iile, rememor\u0103rile reproduse de editorii Jurnalului intim dintr-o agend\u0103 a romancierului atest\u0103 c\u00e2t de cople\u015fit era Marin Preda de r\u0103spunderea pe care \u015fi-o asumase: aceea de a scrie un roman ca Delirul, mai ales \u00een contextul istoric, politic \u2013 intern \u015fi interna\u0163ional \u2013 al anilor 70. Dac\u0103 aceasta este Literatura (cu majuscul\u0103), dac\u0103 (re)facerea unei lumi \u00eentr-o oper\u0103 de art\u0103 \u2013 cum este romanul \u2013 presupune, pe l\u00e2ng\u0103 voca\u0163ie, talent \u015fi chiar geniu, o at\u00e2t de puternic\u0103 ardere, o at\u00e2t de mare suferin\u0163\u0103, e drept \u015fi dulce, nu doar amar\u0103, atunci nu ne mai surprinde faptul c\u0103 \u2013 a\u015fa cum m\u0103rturisea Lucian Raicu \u00eentr-un alt context \u2013 ne trec fiori citind cele notate \u00een agenda amintit\u0103. \u00censemn\u0103rile de acolo relev\u0103 \u015fi modul \u00een care se privea pe sine Marin Preda, cu o luciditate neiert\u0103toare, a\u015f zice tragic\u0103, raport\u00e2ndu-se pe c\u00e2t de obsesiv, pe at\u00e2t de fecund la marii romancieri rom\u00e2ni \u015fi str\u0103ini din epoci diferite: \u201eAzi m-am plimbat cu g\u00e2ndul la cel mai greu roman al vie\u0163ii mele, volumul doi (care s-ar intercala \u00eentre unu \u015fi doi Morome\u0163ii) din tetralogia Morome\u0163ii. \u00cempreun\u0103 cu Marele singuratic, la care ar mai trebui s\u0103 lucrez pentru importante racord\u0103ri, acest nou roman ar scoate \u0163\u0103r\u0103nimea rom\u00e2n\u0103 pe scena na\u0163ional\u0103 prin participarea ei la ultimul r\u0103zboi \u015fi prin aceasta, pe scena universal\u0103. Dar g\u00e2ndul nu zboar\u0103, elanul e ascuns \u015fi nu pot evoca nimic, nici o scen\u0103 din cele totu\u015fi mari pe care le am \u00een minte \u015fi care sunt \u00abcertitudinea de baz\u0103\u00bb a credin\u0163ei mele c\u0103 pot scrie acest roman \u015fi pot s\u0103-mi \u00eemplinesc, astfel, ambi\u0163iosul proiect… \u00cendoieli nu am. Am scris, \u00een anul care a trecut, \u00eentr-o zi \u015fi o noapte, una din \u00abmarile scene\u00bb, moartea Nadejdei Aliuleeva Stalin, pe care o recitesc adesea \u015fi m\u0103 pun pe picioare \u00een orele mele grele. Am mai scris de asemeni \u00ab\u00eenceputul\u00bb, \u015faptezeci de pagini pe care le recitesc \u00eens\u0103 cu un sentiment diferit de mul\u0163umire \u015fi \u00een acela\u015fi timp de \u00eendoial\u0103: e bun, \u00eemi zic, dar e bun?! Era felul de a se \u00eendoi al tat\u0103lui meu \u00een ultimii ani ai vie\u0163ii. Ziceam c\u0103 o s\u0103-i trimit 20.000 lei s\u0103-\u015fi fac\u0103 o cas\u0103 nou\u0103. \u00ab\u00cemi trimi\u0163i tu, zicea, dar \u00eemi trimi\u0163i?\u00bb. Tonul era intraductibil, dar \u015fi cuvintele… \u00cendoiala care \u00eenso\u0163e\u015fte \u00eencrederea, \u00een mod egal… Adev\u0103rul e c\u0103 \u00abmoartea Nadejdei Aliuleeva Stalin\u00bb nu seam\u0103n\u0103 prin nimic cu felul de a scrie al lui Tolstoi, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac, bine\u00een\u0163eles, compara\u0163ii de valoare cu moartea, s\u0103 zicem, a prin\u0163ului Andrei. Da, dar e altceva \u015fi prin asta o mare greutate mi s-a luat de pe umeri. Nu-l voi imita pe Tolstoi. Capitolul acesta de 22 de pagini nu recurge nici la psihologie, nici la introspec\u0163ie \u015fi nici nu se plaseaz\u0103 atot\u015ftiutor \u00een mintea lui Stalin \u015fi a so\u0163iei sale pentru a dezv\u0103lui cititorului ceea ce g\u00e2ndesc (sau se \u00eent\u00e2mpl\u0103 o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori, fugitiv). \u015ei totu\u015fi ceea ce am vrut s\u0103 se \u015ftie despre ei se dezv\u0103luie prin mijlocul cel mai simplu, folosit \u015fi \u00een teatru: spusele lor \u015fi l\u0103muririle necesare, ca s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 ceea ce \u00ee\u015fi spun, fiind vorba de fapte de istorie… Da, dar n-am g\u0103sit, \u00eenc\u0103, viziunea integratoare. Cu alte cuvinte, cartea nu e \u00eenc\u0103 n\u0103scut\u0103. E foarte bizar acest proces. O carte poate fi prost scris\u0103, tern\u0103, de prost gust, stilistic st\u00e2rnindu-\u0163i dispre\u0163ul cum e de pild\u0103 Ion de Rebreanu… Dar cartea aceasta totu\u015fi n\u0103scut\u0103 \u015fi creat\u0103 \u00een acest stil de \u015fcolar al lui Rebreanu se integreaz\u0103 unei viziuni care, dup\u0103 c\u00e2teva capitole, \u00eencepe s\u0103 te fascineze. De aceea m\u0103 plimb zile \u00eentregi pe str\u0103zi cu g\u00e2ndul aiurea… A\u015ftept, chem, \u00eencerc s\u0103 p\u0103trund \u00een haos, s\u0103 \u00eentrez\u0103resc punctul luminos al nebuloasei… Nu v\u0103d nimic…\u201c
\n\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu scena mor\u0163ii Nadejdei Aliuleeva, editorii Jurnalului intim fac trimitere la Amintirile deghizate ale lui Ovid S. Crohm\u0103lniceanu, care l-a sf\u0103tuit \u015fi l-a sus\u0163inut pe Marin Preda \u00een multe momente ale evolu\u0163iei sale. Afl\u0103m astfel c\u0103 creatorul Morome\u0163ilor voia s\u0103 sugereze \u00een Delirul c\u0103 sinuciderea Nadejdei Aliuleeva, interpretat\u0103 de Stalin ca o tr\u0103dare a \u00eencrederii lui, ar fi \u00eensemnat \u00eenceputul \u201edelirului suspicios al celui care avea s\u0103 vad\u0103 apoi peste tot comploturi \u015fi urzeli infernale\u201c, episodul fiind situat \u00eentr-o anumit\u0103 \u201esimetrie artistic\u0103\u201c cu cel \u00een care Hitler mu\u015fc\u0103 isteric covorul. Numai c\u0103, observ\u0103 Crohm\u0103lniceanu, romancierul a c\u0103zut aici \u201evictim\u0103 propriei sale viclenii \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti\u201c. A introdus scena, \u015ftiind c\u0103 cenzura se va focaliza pe ea. Stratagema, cum o nume\u015fte \u015fi criticul, era folosit\u0103 de mul\u0163i autori \u00een lupta lor cu cenzura. Lui Preda i-a reu\u015fit, dar, regreta mai t\u00e2rziu Crohm\u0103lniceanu: \u201eMai bine, zic eu acum, e\u015fua \u015fi publica romanul dup\u0103 o vreme a\u015fa cum \u00eel g\u00e2ndise… Mie capitolul mi s-a p\u0103rut extraordinar, ca o nara\u0163iune literar\u0103 pe acest subiect de talia nuvelei lui Nabokov Exterminarea tiranilor…\u201c.
\nConsiderat de Marin Preda \u201ecel mai greu roman al vie\u0163ii mele\u201c, nu este exclus ca, \u201e\u00eemplinit\u201c cu volumul II, Delirul s\u0103 se fi dovedit \u015fi cel mai important al s\u0103u \u015fi, de ce nu, al literaturii rom\u00e2ne postbelice. N-a fost s\u0103 fie, adeverindu-se o dat\u0103 \u00een plus c\u0103 tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La moartea lui Marin Preda, \u00een acea prim\u0103var\u0103 nefast\u0103 pentru literatura rom\u00e2n\u0103 a anului 1980, un important scriitor \u00eentreba: \u201eCe ne vom face f\u0103r\u0103 El?\u201c. Timpul avea s\u0103 justifice cu asupra de m\u0103sur\u0103 \u00eengrijorarea din \u00eentrebarea amintit\u0103. Nu ne-am sim\u0163it deloc bine f\u0103r\u0103 autorul Imposibilei \u00eentoarceri \u2013 nici \u00eenainte, nici dup\u0103 ruptura din 1989. Prestigiul… Cite\u0219te mai mult »A tr\u0103i pentru a face literatur\u0103. Rememor\u0103ri la a 35-a comemorare a lui Marin Preda<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1141,14373],"class_list":["post-23505","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-eugen-simion","tag-jurnalul-intim-al-lui-marin-preda"],"views":1387,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23505","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23505"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23505\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23506,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23505\/revisions\/23506"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23505"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23505"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23505"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}