E greu s\u0103 nu observi c\u00e2t de mult suntem atra\u015fi \u2013 sau chiar dependen\u0163i \u2013 de ceea ce numim sens, semnifica\u0163ie. Nu de un sens \u00een sine, e aproape incomprehensibil a\u015fa ceva, ci de ceea ce accept\u0103m la un moment dat sub acest nume. \u00cens\u0103 nu a\u015f crede c\u0103 e \u00een joc doar nevoia elementar\u0103 de sens, nevoia de orientare \u00een lumea vie\u0163ii. Nici doar credin\u0163a \u00eentr-un sens ori altul, a\u015fa cum e posibil\u0103 \u00een decursul timpului. Mai mult dec\u00e2t acestea e \u00een joc \u00eens\u0103\u015fi voin\u0163a de sens, voin\u0163a de a institui noi \u015fi noi sensuri, a le impune \u00een cele din urm\u0103. Tocmai aceast\u0103 voin\u0163\u0103 are, \u00een destule situa\u0163ii, puterea neobi\u015fnuit\u0103 a unei obsesii. Nu e de mirare atunci c\u0103 noi propunem sensuri indiferent dac\u0103 sunt posibile sau nu. Le proiect\u0103m \u00een lumea vie\u0163ii \u015fi c\u0103ut\u0103m a le impune indiferent dac\u0103 se justific\u0103 sau nu.
\nCu \u00eeng\u0103duin\u0163a cititorului r\u0103bd\u0103tor, m\u0103 \u00eentorc o clip\u0103 la Nietzsche \u015fi la dou\u0103 fragmente din Voin\u0163a de putere. Cum scrie \u00een \u00a7 12, oamenii obi\u015fnuiesc s\u0103 caute sensul peste tot, \u00eel caut\u0103 \u201e\u00een tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, f\u0103r\u0103 ca acesta s\u0103 fie acolo\u201c. Risipesc astfel mult\u0103 energie, un chin \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 inutil. \u015ei constat\u0103 cu timpul c\u0103 nu siguran\u0163a lor cre\u015fte, dimpotriv\u0103, tocmai nesiguran\u0163a, nelini\u015ftea lor (\u201enesiguran\u0163a, absen\u0163a posibilit\u0103\u0163ii de a te odihni, de a te lini\u015fti \u00eentr-un fel\u201c). De ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 totu\u015fi astfel, cum de ne l\u0103s\u0103m \u00een voia unor n\u0103zuin\u0163e care se \u00eentorc p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00eempotriva noastr\u0103? Nietzsche r\u0103spunde aici ca un psiholog al vie\u0163ii comune, atent mai ales la un gen de metafizic\u0103 obi\u015fnuit\u0103, vulgar\u0103, care ne este adesea proprie. Observ\u0103 c\u0103 sub diferite impulsuri ale voin\u0163ei, sensul e v\u0103zut \u00een felul a ceva ce urmeaz\u0103 \u201es\u0103 fie atins ca atare\u201c. Ca \u015fi cum ar \u0163ine, naturalmente, de \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a unor lucruri. Obsesia sensului te face s\u0103 vezi \u201eca atare\u201c ceva care nu poate s\u0103 fie v\u0103zut sau care, pur \u015fi simplu, nu exist\u0103. De pild\u0103, cum se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte ordinea moral\u0103 \u00een lume, cum are loc mereu \u201ecre\u015fterea iubirii \u015fi a armoniei \u00eentre fiin\u0163e\u201c, cum oamenii se apropie \u201ede o stare general\u0103 de fericire\u201c, eventual de ceea ce i-ar elibera \u00een chip absolut (\u201eav\u00e2ntul spre un neant des\u0103v\u00e2r\u015fit\u201c). Se presupun \u0163eluri glorioase ale \u00eentregii deveniri, c\u00e2nd, de fapt, ceea ce devine nu poate avea un sens \u00een sine. \u00cens\u0103 acest mod exaltat de \u00een\u0163elegere nu dureaz\u0103 mult, la un moment dat e vizibil\u0103 vanitatea sa. Omul \u00ee\u015fi pierde atunci credin\u0163a \u00een sine, \u00een lumea sa dat\u0103. Nu-\u015fi pierde \u00eens\u0103 orice credin\u0163\u0103: dup\u0103 ce condamn\u0103 ca iluzorie aceast\u0103 lume, invoc\u0103 sau inventeaz\u0103 o alt\u0103 lume. Din credin\u0163a \u00een iluzia acestei lumi se na\u015fte o lume \u201ecu totul altfel\u201c. Doar c\u0103 nici aceast\u0103 credin\u0163\u0103 nu rezist\u0103 prea mult, nu satisface, c\u0103ci o lume separat\u0103 de trup, timp \u015fi moarte, adic\u0103 de via\u0163\u0103, se condamn\u0103 singur\u0103 ca himeric\u0103.
\n\u00cens\u0103 nu o lume sau alta ar fi de pus \u00een discu\u0163ie, ci tocmai sensul credin\u0163elor noastre. Sau dincoace de acesta, jocul unor voin\u0163e, configurarea unor raporturi de for\u0163e. Sursa nihilismului se afl\u0103 \u00een acele credin\u0163e care se opun acestei vie\u0163i, care \u00eentre\u0163in un raport negativ cu via\u0163a \u00een trup, precum credin\u0163a \u00eentr-un scop \u201e\u00een sine\u201c, cea \u00een unitatea \u201eca atare\u201c a existen\u0163ei sau cea \u00eentr-o \u201elume adev\u0103rat\u0103\u201c. Acestea orienteaz\u0103 privirea \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t insignifiant\u0103 devine via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi(1). Odat\u0103 ce obosesc \u015fi cad, st\u0103ruie doar g\u00e2ndul c\u0103 nimic nu mai are sens. Ajunge astfel s\u0103 se impun\u0103 \u201enihilismul ca stare patologic\u0103\u201c, a\u015fa cum e numit aici. Starea patologic\u0103 prive\u015fte de fapt sensul ca atare (\u201epatologic\u0103 este generalizarea teribil\u0103, concluzia lipsei oric\u0103rui sens\u201c, adaug\u0103 \u00een \u00a7 13). \u00cen fond, sensul \u015fi celelalte categorii nu apar\u0163in ca atare existen\u0163ei, sunt \u00een mod fals v\u0103zute astfel \u015fi \u201eproiectate \u00een esen\u0163a lucrurilor\u201c. C\u0103ci \u00een absen\u0163a unor acte de percep\u0163ie, evaluare, interpretare, nu se poate spune nimic despre sens, nici c\u0103 este \u015fi nici c\u0103 nu este.
\n\u00cens\u0103 omul continu\u0103 s\u0103 vad\u0103 sensul ca \u015fi cum ar \u0163ine de esen\u0163a lucrurilor, continu\u0103 s\u0103-l proiecteze astfel ca atare. Tocmai aici rezid\u0103 una din cele mai ciudate naivit\u0103\u0163i. Este vorba \u201ede naivitatea hiperbolic\u0103 a omului de a se privi pe sine ca sens \u015fi m\u0103sur\u0103 a lucrurilor\u201c(2). O naivitate pe m\u0103sura reprezent\u0103rii de sine \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, un nem\u0103surat orgoliu.
\nPlec\u00e2nd de la aceste pagini, ar putea fi sesizate \u015fi alte maniere naive de a privi sensul. Una dintre ele, de pild\u0103, ne asigur\u0103 c\u0103 sensul \u00een sine e absolut logic, ra\u0163ional, chiar rezonabil, de pre\u0163uit oric\u00e2nd \u015fi oriunde. S\u0103-\u015fi aib\u0103 oare acest mod de a privi o surs\u0103 \u00een chiar autoritatea veche a logicii? Simplu vorbind, din punct de vedere logic o propozi\u0163ie are sens dac\u0103 respect\u0103 regulile g\u00e2ndirii valide. Cea mai important\u0103 ar fi, \u00een tradi\u0163ia aristotelic\u0103, regula noncontradic\u0163iei. Tocmai aceasta ar asigura posibilitatea unei judec\u0103\u0163i cu sens \u015fi a unei spuse cu sens. \u00cens\u0103 ce anume s-ar putea conchide \u00een grab\u0103 de aici? C\u0103 sensul \u2013 unei judec\u0103\u0163i sau al unui enun\u0163, dar \u015fi al unor fapte, evenimente \u2013 e dat de \u00eensu\u015fi caracterul lor logic. Iar dac\u0103, tot \u00een grab\u0103, echivalezi \u201elogic\u201c cu \u201erezonabil\u201c, vei spune c\u0103 sensul e rezonabil prin \u00eens\u0103\u015fi posibilitatea sa logic\u0103. Cu alte cuvinte, ar corespunde oric\u00e2nd unor norme \u015fi valori dezirabile. Ar fi, prin aceasta, acceptabil ca atare, pozitiv, chiar edificator. Ar asigura \u2013 prin sine \u00eensu\u015fi \u2013 o bun\u0103 comunicare \u015fi convie\u0163uire, forme elevate de expresie \u015fi via\u0163\u0103.
\nNu \u015ftiu dac\u0103 aici e vorba doar de o confuzie sau poate o str\u0103veche dorin\u0163\u0103, \u00eens\u0103 aceast\u0103 \u00een\u0163elegere ascunde o naivitate pe c\u00e2t de frumoas\u0103 \u00een aparen\u0163\u0103 pe at\u00e2t de riscant\u0103, grav\u0103. \u00cens\u0103 nu a\u015f \u00eenvinov\u0103\u0163i logica de aceast\u0103 ciudat\u0103 naivitate. Am \u00eencercat la un moment dat s\u0103 vorbesc despre posibilitatea unui sens aberant, chiar absurd. Expresia \u201esens absurd\u201c pare ea \u00eens\u0103\u015fi absurd\u0103, dar nu este, nu \u00eentotdeauna este astfel. Unele situa\u0163ii ne las\u0103 a vedea bine aceast\u0103 metamorfoz\u0103 a unor sensuri. De pild\u0103, sensul care, aparent rezonabil, exclude \u00een timp oricare altul. Este sensul f\u0103r\u0103 alternativ\u0103. Sau cel impus \u00een manier\u0103 silnic\u0103, violent\u0103, a\u015fa cum vedem \u00een unele ideologii ale ultimului secol. Sau cel pentru care, \u00een utopia sa, nu mai conteaz\u0103 dac\u0103 e posibil un anume drum \u015fi dac\u0103 merit\u0103 risipit\u0103 at\u00e2ta energie. Or, a fixa un sens \u00een virtutea voin\u0163ei de sens, acest lucru descoper\u0103 imediat nonsensul celor care se voiesc cu sens.
\nCred c\u0103 ideea unui sens rezonabil \u00een sine are o surs\u0103 \u00een conduitele \u00eentre\u0163inute de sim\u0163ul comun. Acesta caut\u0103 de regul\u0103 sensul care se ob\u0163ine \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, un sens vizibil \u015fi la \u00eendem\u00e2n\u0103, disponibil \u015fi uzual. \u00cens\u0103 tocmai acesta apare uneori aberant. Coment\u00e2nd c\u00e2teva din obsesiile lui Ivan Karamazov, din cunoscutul roman, Bulgakov constat\u0103 o antinomie teribil\u0103 pe care acesta o tr\u0103ie\u015fte. A\u015fa cum g\u00e2nde\u015fte personajul, dac\u0103 oamenii nu ar mai crede \u00een Dumnezeu, ei nu ar crede nici \u00een nemurirea sufletului, o credin\u0163\u0103 \u00een parte natural\u0103 ce ar putea oric\u00e2nd s\u0103 dispar\u0103. Iar dac\u0103 nu ar crede \u00een nemurirea sufletului, atunci nimic pe lume nu i-ar determina s\u0103-\u015fi iubeasc\u0103 aproapele. \u00cen definitiv, totul ar fi permis. Nu ar mai exista criterii morale deplin \u00eentemeiate. Aceast\u0103 concluzie, perfect logic\u0103 pentru Ivan, \u00eel \u00eengroze\u015fte pur \u015fi simplu. \u00cel va chinui ani \u00een \u015fir ca pe pu\u0163ini al\u0163ii. \u201eTragedia lui Ivan nu st\u0103 \u00een faptul c\u0103 ajunge la concluzii ce neag\u0103 moralitatea; doar nu pu\u0163ini sunt oamenii pentru care teoreticul \u00abtotul e permis\u00bb devine un paravan confortabil pentru imoralitatea pus\u0103 \u00een practic\u0103; tragedia const\u0103 \u00een aceea c\u0103 sufletul lui \u00abales, chinuit de at\u00e2ta suferin\u0163\u0103\u00bb, cum \u00eel caracterizeaz\u0103 stare\u0163ul Zosima, nu poate s\u0103 accepte un asemenea r\u0103spuns\u201c (Ivan Karamazov ca tip filosofic). \u00centr-adev\u0103r, un sens comun, de a c\u0103rui eviden\u0163\u0103 logic\u0103 e greu s\u0103 te \u00eendoie\u015fti, poate s\u0103 apar\u0103 de-a dreptul terifiant, destructiv \u00een ordine moral\u0103.
\nNe-am obi\u015fnuit de mult\u0103 vreme s\u0103 opunem sensul nonsensului, a\u015fa cum ra\u0163iunea o opunem absurdului. \u00cens\u0103 ra\u0163iunea \u2013 mai ales atunci c\u00e2nd se vrea neutr\u0103, pur tehnic\u0103, \u201eliber\u0103 de orice valoare\u201c \u2013 poate deveni ea \u00eens\u0103\u015fi absurd\u0103. Sensul \u00eensu\u015fi, dac\u0103 desfigureaz\u0103 tot ce atinge \u00een zona voin\u0163ei care \u00eel impune, atunci e un sens absurd, tocmai acesta e absurd \u00eenainte de orice.<\/p>\n
<\/p>\n
(1) Se afl\u00e3 aici un motiv pentru care Nietzsche nu crede \u201e\u00een \u201amarile evenimente\u201c zgomotoase (Zarathustra, II), ci \u201e\u00een pluralitatea t\u00e3cut\u00e3 de sensuri a fiec\u00e3rui eveniment \u00een parte\u201c. Un anumit fenomen \u201e\u00ee\u015fi schimb\u00e3 sensul \u00een func\u0163ie de for\u0163a ce pune st\u00e3p\u00e2nire pe el\u201c, for\u0163\u00e3 care, la \u00eenceput, \u00eemprumut\u00e3 \u201emasca for\u0163elor precedente care ocupau deja acest lucru\u201c (Gilles Deleuze, Nietzsche \u015fi filosofia, I, \u00a7 2, traducere de Bogdan Ghiu).
\n(2) De ce oare hiperbolic\u00e3? Filologul Nietzsche era destul de atent la puterea \u015fi semnifica\u0163ia anumitor cuvinte. Naivitatea devine hiperbolic\u00e3 atunci c\u00e2nd e apt\u00e3 s\u00e3 te arunce dincolo de orice m\u00e3sur\u00e3 a credin\u0163ei \u015fi a vie\u0163ii obi\u015fnuite, s\u00e3 te livreze unui dincolo \u015fi, \u00een cele din urm\u00e3, neantului ca atare. \u00cen acest fel, ea conduce la starea patologic\u00e3 a nihilismului, c\u00e2nd ajunge s\u00e3 domine tocmai credin\u0163a c\u00e3 nimic nu are sens.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"E greu s\u0103 nu observi c\u00e2t de mult suntem atra\u015fi \u2013 sau chiar dependen\u0163i \u2013 de ceea ce numim sens, semnifica\u0163ie. Nu de un sens \u00een sine, e aproape incomprehensibil a\u015fa ceva, ci de ceea ce accept\u0103m la un moment dat sub acest nume. \u00cens\u0103 nu a\u015f crede c\u0103 e \u00een joc doar nevoia elementar\u0103… Cite\u0219te mai mult »O preafrumoas\u0103 naivitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14360,14359,14358],"class_list":["post-23495","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-maniere-naive-de-a-privi-sensul","tag-ordinea-morala","tag-sensul"],"views":1032,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23495","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23495"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23495\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23496,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23495\/revisions\/23496"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23495"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23495"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23495"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}