{"id":23493,"date":"2015-05-28T11:44:06","date_gmt":"2015-05-28T09:44:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23493"},"modified":"2015-05-28T11:44:06","modified_gmt":"2015-05-28T09:44:06","slug":"despre-filosofia-personei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-filosofia-personei\/","title":{"rendered":"Despre filosofia personei"},"content":{"rendered":"

\u201eNu uita c\u0103 e\u015fti actor \u00eentr-o dram\u0103 aleas\u0103 de cineva mai mare dec\u00e2t tine. Vei juca pu\u0163in, dac\u0103 a ales-o scurt\u0103, mult, dac\u0103 a ales-o lung\u0103. \u0162i-a \u00eemp\u0103r\u0163it rolul unui s\u0103rac? Joac\u0103-l bine, cu tot farmecul lui. \u0162i-a c\u0103zut rolul \u015fchiopului, al magistratului, al plebeului? Aceea\u015fi <\/strong>datorie. C\u0103ci at\u00e2ta e al t\u0103u: s\u0103 joci frumos rolul primit. Dar alegerea lui nu e treaba ta.\u201c (Epictet)<\/em><\/strong>
\nPersona este \u201emasca noastr\u0103 de actori\u201c (Jung, OC 9\/I \u00a743, p. 29).<\/em> <\/strong><\/p>\n

Persona mediaz\u0103 \u00eentre lumea interioar\u0103 \u015fi lumea exterioar\u0103, \u00eentre impresiile provenite din incon\u015ftient \u015fi stimulii lumii externe. Amprenta \u201elumii\u201c (Heidegger ar fi folosit termenul de In-der-Welt-Sein <faptul-de-a-fi-\u00een-lume> pentru a indica conexiunea originar\u0103 \u00eentre individ \u015fi lume) \u015fi a \u201eceluilalt\u201c \u015fMit-Sein\u0163, a semenului, care este \u00een rela\u0163ii coparticipative sau concuren\u0163iale cu mine, altfel spus, amprenta extern\u0103 este semnificativ mai pregnant\u0103 dec\u00e2t amprenta intern\u0103, care provine din sineitatea mea. Dovad\u0103 c\u0103 atunci c\u00e2nd suntem singuri nu avem nevoie de persona sau c\u0103 ne pierdem persona dac\u0103 suntem izola\u0163i de lume (Hannah). Diferen\u0163a dintre Eu \u015fi persona poate fi perceput\u0103 intuitiv c\u00e2nd vorbim la telefon cu cineva din afara cercului familial, cu un prieten mai distant sau cu o cuno\u015ftin\u0163\u0103: c\u00e2nd \u00eenchidem telefonul, masca se disipeaz\u0103 instant. Familia \u015fi prietenii intimi ne cunosc nu numai Eul, ci \u015fi umbra. Un apropiat care observ\u0103 cum rela\u0163ion\u0103m cu un \u201estr\u0103in\u201c prin intermediul personei, poate avea impresia falsit\u0103\u0163ii (neautenticit\u0103\u0163ii) noastre. O lume lipsit\u0103 de persona ar fi relevant\u0103 \u015fi distrug\u0103toare \u00een acela\u015fi timp, sub aspectul brutalit\u0103\u0163ii \u015fi al lipsei de polite\u0163e. Am afla multe despre noi \u00een\u015fine, ne-am pierde multe din iluzii dar am c\u0103p\u0103ta \u015fi o cunoa\u015ftere \u00eenveninat\u0103, care ne-ar reteza esen\u0163iale poten\u0163ialit\u0103\u0163i.
\nPersona a fost numit\u0103 arhetip social tocmai pentru a explica preponderen\u0163a lumii \u015fi a \u201eceluilalt\u201c din constitu\u0163ia ei. Cu noi suntem \u2013 cel pu\u0163in la nivel con\u015ftient \u2013 de cele mai multe ori sinceri, pe ceilal\u0163i nu ezit\u0103m s\u0103-i min\u0163im: \u201e\u00centotdeauna exist\u0103 o tent\u0103 de pref\u0103c\u0103torie \u00een persona, c\u0103ci ea reprezint\u0103 un soi de vitrin\u0103 \u00een care ne place s\u0103 ne etal\u0103m m\u0103rfurile noastre cele mai bune\u201c (Stevens). Persona este, deci, un \u201ezid de ap\u0103rare\u201c (Jung, OC 7 \u00a7269, pp. 200-201), \u201eun dig de protec\u0163ie necesar\u201c (Jacobi), \u201ece urm\u0103re\u015fte, pe de-o parte, s\u0103 fac\u0103 o anumit\u0103 impresie asupra celorlal\u0163i, pe de alt\u0103 parte, s\u0103 ascund\u0103 natura adev\u0103rat\u0103 a individului\u201c (Jung, OC 7 \u00a7305, pp. 219-220). Persona are o dubl\u0103 teleologie: a) pozitiv\u0103 \u2013 masca noastr\u0103 trebuie s\u0103-l mi\u015fte pe cel\u0103lalt, s\u0103-i trezeasc\u0103 admira\u0163ie sau invidie; f\u0103r\u0103 persona, am fi complet dezadapta\u0163i; b) negativ\u0103 \u2013 masca poate ascunde un eu g\u0103unos sau o umbr\u0103 agresiv\u0103.
\nO persona eficient\u0103 trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 cont de trei factori:
\n\u201ea) constitu\u0163ia corporal\u0103 \u015fi cea sufleteasc\u0103;
\nb) idealul Eului: ce\/cum a\u015f vrea s\u0103
\nfiu …;
\nc) idealul mediului \u00eenconjur\u0103tor\u201c, cum ar vrea cei din jur s\u0103 fiu (Jacobi).
\nDac\u0103 avem numai factorii a) \u015fi b), \u201eindividul este un fantast, un rebel sau un excentric\u201c. Dac\u0103 avem factorii a) \u015fi c), individul va fi plictisitor, plat \u015fi mediocru (va fi previzibil \u015fi oarecum la\u015f). Dac\u0103 avem numai punctele b) \u015fi c), avem un contrast \u00eentre \u201eideal \u015fi real\u201c, dintre ceea ce sunt \u015fi ceea nu a\u015f putea fi din pricina facticit\u0103\u0163ii: \u201egrasul vrea s\u0103 fie slab, cel mic vrea s\u0103 fie mare, cel delicat vrea s\u0103 fie puternic\u201c. Dac\u0103 avem numai factorul b), individul va fi un nonconformist total, dac\u0103 avem numai factorul c) omul se dizolv\u0103 \u00een colectiv, f\u0103r\u0103 a avea nici un accent personal. \u201eDoar c\u00e2nd to\u0163i cei trei factori sunt intercondi\u0163iona\u0163i, persona este eficient\u0103\u201c (Jacobi).
\nUn mare pericol asupra c\u0103ruia avertizeaz\u0103, \u00een repetate r\u00e2nduri, Jung este identificarea cu persona. \u201eMasca sufletului\u201c are aceast\u0103 caracteristic\u0103 de a \u00eencarna pe chip \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t nu o mai putem diferen\u0163ia de Eu: \u201ePericolul… este \u015fca oamenii\u0163 s\u0103 devin\u0103 identici cu persona, ca de pild\u0103 profesorul cu manualul s\u0103u ori tenorul cu vocea sa. Atunci r\u0103ul s-a produs… Ve\u015fm\u00e2ntul Deianirei i-a crescut str\u00e2ns pe piele\u201c (Jung, OC 9\/I \u00a7221, p. 142). Individualitatea \u201edegenereaz\u0103 \u015fi se \u00eendreapt\u0103 spre o sufocare total\u0103\u201c dac\u0103 persona devine mecanic\u0103 (Jacobi). S\u0103 nu confund\u0103m chipul cu masca: chiar dac\u0103 \u00eel mint pe cel\u0103lalt, cu mine trebuie s\u0103 fiu sincer. Mai mult: chiar dac\u0103 m\u0103 mint pe mine (la nivelul Eului), exist\u0103 \u2013 \u00een ad\u00e2ncuri \u2013 un profund adev\u0103r personal, \u00een care coincid cu mine \u00eensumi \u015fi unde nu exist\u0103 minciun\u0103 (\u00eentre nivelul umbrei \u015fi cel al Sinelui). Vocea daimon-ului (\u00een accep\u0163iunea heideggerian\u0103 Stimme des Gewissens, vocea con\u015ftiin\u0163ei) provine de profundis \u015fi reverbereaz\u0103 dincolo de masc\u0103, bruind verbiajul personei. Identificarea cu persona seam\u0103n\u0103 cu psihoza actorului care se identific\u0103 total cu rolul s\u0103u: \u201eCur\u00e2nd are s\u0103 soseasc\u0103 ziua … \u00een care actorii vor crede c\u0103 masca lor \u015fi costumele lor sunt chiar ei \u00een\u015fi\u015fi\u201c (Epictet).
\nDac\u0103 din perspectiva Sinelui este gre\u015fit s\u0103 ne identific\u0103m cu persona (Jung, OC 7 \u00a7247, p. 181), sfera \u201elumii\u201c, categoria \u201eceluilalt\u201c pun presiune pe noi s\u0103 ne identific\u0103m cu persona noastr\u0103 profesional\u0103, care este invariabil recompensat\u0103 (Jung, OC 9\/I \u00a7221, p. 142):
\nSocietatea a\u015fteapt\u0103\u2026 din partea fiec\u0103rui individ s\u0103-\u015fi joace, c\u00e2t mai des\u0103v\u00e2r\u015fit posibil, rolul prev\u0103zut, deci ca cineva care este preot s\u0103-\u015fi \u00eendeplineasc\u0103 nu doar obiectiv func\u0163iile demnit\u0103\u0163ii sale, ci \u015fi altminteri, \u00een toate timpurile \u015fi \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile, s\u0103 joace f\u0103r\u0103 \u015fov\u0103ial\u0103 rolul preotului. Societatea pretinde lucrul acesta ca un fel de certitudine; fiecare trebuie s\u0103 stea pe locul s\u0103u, unul este cizmar, altul poet… Societatea e convins\u0103 c\u0103 doar cizmarul care nu este \u015fi poet poate s\u0103 livreze pantofii executa\u0163i corect profesional (Jung, OC 7 \u00a7305, p. 220).
\nLa nivel intersubiectiv g\u0103sim, deci, o fric\u0103 de cel\u0103lalt, o repulsie fa\u0163\u0103 de Eul \u015fi umbra celuilalt, mai exact. Dincolo de epiderm\u0103 este iadul, un Vezuviu care poate erupe oric\u00e2nd, un haos amoral, anomic \u015fi lipsit de determina\u0163ii spa\u0163io-temporale, asem\u0103n\u0103tor Se-ului freudian. Dictatura personei este o resemnificare a Sinelui prin intermediul func\u0163ionalit\u0103\u0163ii: individul cu o persona deficitar\u0103 va fi considerat un ne-om, un \u201estr\u0103in\u201c, un marginal \u015fi va fi \u0163inta proiec\u0163iilor generale (Hannah). Un argument similar cu cel jungian g\u0103sim \u00een Fiin\u0163a \u015fi neantul:
\nExist\u0103 jocul b\u0103canului, al croitorului, al evaluatorului \u00een licita\u0163ii, prin care ei se str\u0103duiesc s\u0103-\u015fi conving\u0103 clientela c\u0103 nu sunt nimic altceva dec\u00e2t un b\u0103can, un evaluator, un croitor. Un b\u0103can care viseaz\u0103 este ofensator pentru cump\u0103r\u0103tor, fiindc\u0103 nu mai este \u00een \u00eentregime un b\u0103can. Polite\u0163ea cere ca el s\u0103 se men\u0163in\u0103 \u00een func\u0163ia sa de b\u0103can, a\u015fa cum soldatul \u00een pozi\u0163ie de drep\u0163i se face lucru-soldat, cu o privire direct\u0103, dar care nu vede, care nu mai este f\u0103cut\u0103 pentru a vedea. (Sartre).
\nNi se cere abdicarea de la personalitatea\u00a0 noastr\u0103 \u015fi identificarea erect\u0103 \u015fi vigilent\u0103 cu func\u0163ia; \u00een consecin\u0163\u0103, falsitatea este o moned\u0103 de schimb eficient\u0103 \u015fi universal\u0103. Ne sim\u0163im ofensa\u0163i dac\u0103 b\u0103canul \u00ee\u015fi scoate masca \u015fi ni se confeseaz\u0103; un soldat care nu eman\u0103 rigoare \u015fi disciplin\u0103 ni se pare declasat; un cizmar care recit\u0103 versuri va fi privit cu mefien\u0163\u0103 \u015fi dispre\u0163, etc. Dincoace de persona exist\u0103 o lume pe care societatea noastr\u0103 prefer\u0103 s-o pun\u0103 \u00eentre paranteze.
\nDup\u0103 Vasile Dem. Zamfirescu, persona jungian\u0103 poate fi asimilat\u0103 impersonalului \u201ese\u201c <das Man>, tradus \u201ecreator\u201c de Constantin Noica prin \u201efiin\u0163a anonim\u0103\u201c. Trei dintre caracteristicile acestui concept heideggerian se potrivesc \u015fi personei: mediocritatea sau caracterul mediu <Durchschnittlichkeit>, nivelarea <Einebnung> \u015fi deresponsabilizarea fiin\u0163ial\u0103 <Seinsentlastung> (Zamfirescu). Iat\u0103 cum descrie Heidegger \u201emediocritatea\u201c Dasein-ului aflat sub despotismul \u201efiin\u0163ei anonime\u201c:
\nEl <impersonalul \u201ese\u201c> se men\u0163ine factic \u00een caracterul mediu a ceea ce se cade, a ceea ce este valabil \u015fi a ceea ce nu e, a ceea ce se poate bucura de succes sau, dimpotriv\u0103, nu poate avea parte de el. Acest caracter mediu prin care ne este prescris ceea ce putem \u015fi avem voie s\u0103 \u00eendr\u0103znim vegheaz\u0103 asupra oric\u0103rei excep\u0163ii ce s-ar putea ivi. (Heidegger)
\nLa fel ca persona, impersonalul \u201ese\u201c este un compromis \u00eentre individ \u015fi lume (aici \u201ecompromis\u201c este mai degrab\u0103 un eufemism pentru conjunc\u0163ia dintre un subiect submisiv \u015fi o societate cu preten\u0163ii autoritare). Amintindu-ne de cele trei criterii pentru o persona eficient\u0103, criterii evocate de Jolande Jacobi, am putea spune totu\u015fi c\u0103 individul care ac\u0163ioneaz\u0103 sub auspiciile mediocrit\u0103\u0163ii, este subjugat de idealul mediului ambiant, nemaiav\u00e2nd ochi pentru idealul Eului, care \u00eel poate scoate din anonimitate. S\u0103 vedem cum caracterizeaz\u0103 Heidegger nivelarea <Einebnung>, termen care aminte\u015fte de sintagma nietzschean\u0103 de Ausgleichung, care a fost tradus\u0103 tot prin \u201enivelare\u201c (Nietzsche):
\nOrice tinde s\u0103 capete \u00eent\u00e2ietate este tacit reprimat. Tot ce aminte\u015fte de origini este \u00eentr-o clipit\u0103 nivelat pe motivul c\u0103 este de mult cunoscut. Tot ce a fost dob\u00e2ndit prin lupt\u0103 ajunge la \u00eendem\u00e2na oricui. Orice tain\u0103 \u00ee\u015fi pierde puterea. Grija pe care o pune \u00een joc caracterul mediu dezv\u0103luie din nou o tendin\u0163\u0103 esen\u0163ial\u0103 a Dasein-ului pe care o numim nivelare a tuturor posibilit\u0103\u0163ilor de fiin\u0163\u0103. (Heidegger)
\nCaracterul mediu, caracteristica pregnant\u0103 a impersonalului \u201ese\u201c, pare preocupat cu obliterarea excep\u0163iei, cu anihilarea tendin\u0163elor care ar putea s\u0103 transgreseze patul procustian al normei. Este elocvent c\u0103 amintitul termenul nietzschean pentru \u201enivelare\u201c este legat de \u201emediocrizare\u201c <Vermittelm\u00e4ssigung> \u015fi de \u201emic\u015forare\u201c <Verkleinerung>. Persona este o variant\u0103 diminutival\u0103 a existentului: prin ea particip\u0103m cu to\u0163ii la mic\u015forarea lumii. A treia caracteristic\u0103 heideggerian\u0103 se refer\u0103 la deresponsabilizare:
\nImpersonalul \u201ese\u201c poate s\u0103-\u015fi permit\u0103 aproape orice, de vreme ce \u201ese\u201c face constant recurs la el. Cel mai lesne \u00eei este s\u0103 poat\u0103 prelua orice r\u0103spundere, deoarece nu e nimeni care ar urma s\u0103 dea seam\u0103 de ceva. Desigur, \u201ea fost\u201c de fiecare dat\u0103 impersonalul \u201ese\u201c \u015fi totu\u015fi se poate spune c\u0103 nu a fost \u201enimeni\u201c. \u00cen cotidianitatea Dasein-ului cele mai multe lucruri se petrec astfel \u00eenc\u00eet ne vedem obliga\u0163i s\u0103 spunem c\u0103 \u201enu a fost nimeni\u201c. Impersonalul \u201ese\u201c \u00eel despov\u0103reaz\u0103 de fiecare dat\u0103 pe Dasein \u00een cotidianitatea sa… Fiecare este cel\u0103lalt \u015fi nimeni nu este el \u00eensu\u015fi. Impersonalul \u201ese\u201c… este nimeni<das Man… ist das Niemand>… (Heidegger)
\nDeresponsabilizarea de la nivelul impersonalului \u201ese\u201c ac\u0163ioneaz\u0103 ca o depersonalizare: din perspectiv\u0103 jungian\u0103, aceast\u0103 abdicare la personalitate (ca renun\u0163are la Sine) poate fi semnalat\u0103 \u00een identificarea cu persona profesional\u0103, pe care ne-o impune societatea. Noi \u00een\u015fine suntem impersonalul \u201ese\u201c, spune Heidegger (persona noastr\u0103 preia atribu\u0163iile axei Eu-Sine \u00een via\u0163a profesional\u0103, ar spune Jung sau Edinger) \u015fi \u00een calitatea noastr\u0103 de robo\u0163i func\u0163ionali \u015fi anonimi suntem nimeni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eNu uita c\u0103 e\u015fti actor \u00eentr-o dram\u0103 aleas\u0103 de cineva mai mare dec\u00e2t tine. Vei juca pu\u0163in, dac\u0103 a ales-o scurt\u0103, mult, dac\u0103 a ales-o lung\u0103. \u0162i-a \u00eemp\u0103r\u0163it rolul unui s\u0103rac? Joac\u0103-l bine, cu tot farmecul lui. \u0162i-a c\u0103zut rolul \u015fchiopului, al magistratului, al plebeului? Aceea\u015fi datorie. C\u0103ci at\u00e2ta e al t\u0103u: s\u0103 joci frumos… Cite\u0219te mai mult »Despre filosofia personei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14356,14357,14355,11143],"class_list":["post-23493","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-faptul-de-a-fi-in-lume","tag-impersonalul","tag-in-der-welt-sein","tag-persona"],"views":1070,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23493","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23493"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23493\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23494,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23493\/revisions\/23494"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23493"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23493"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23493"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}