{"id":23485,"date":"2015-05-28T11:35:29","date_gmt":"2015-05-28T09:35:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23485"},"modified":"2015-05-28T11:35:29","modified_gmt":"2015-05-28T09:35:29","slug":"gandul-bun-al-celor-de-acasa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gandul-bun-al-celor-de-acasa\/","title":{"rendered":"G\u00e2ndul bun al celor de acas\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Cine n-a tr\u0103it \u00eentr-un internat sau \u00eentr-un c\u0103min studen\u0163esc nu cunoa\u015fte bucuria unui pachet primit de la cei de acas\u0103. Prelungit\u0103 peste v\u00e2rste, aceast\u0103 bucurie este sim\u0163it\u0103 \u015fi de cei pleca\u0163i peste grani\u0163e. \u201eUn pachet\u201c din Rom\u00e2nia a devenit bucurie pe mapamond.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u00cen biografia mea, trimiterea pachetului s-a f\u0103cut ini\u0163ial spre internatul unui liceu din Cluj. C\u00e2rna\u0163i la borcan, \u00eengropa\u0163i \u00een untur\u0103 de porc, dulcea\u0163\u0103, \u201eusc\u0103\u0163ele\u201c, adic\u0103 pr\u0103jituri care s\u0103 \u0163in\u0103 mult timp. Pachetele le \u0163ineam \u201ela dulapuri\u201c. Dulapurile \u00een sp\u0103l\u0103toare. \u00cenainte de stingerea de seara aveam c\u00e2te o jum\u0103tate de or\u0103 pentru pachete. Eu \u00eemi \u00eemp\u0103r\u0163eam bun\u0103t\u0103\u0163ile cu Doina Trifon, fata preotului de la Abrud. Unde o fi ea, Doina, acum?<br \/>\nPlecarea la facultate la Bucure\u015fti a st\u00e2rnit drame-n familie. Exista \u015fi un suport filosofic, \u00eemi face impresia, potrivit credin\u0163ei bunicii mele, c\u0103 \u201edoar ce spui Bucure\u015fti, \u015fi e lucru slab\u201c. Dar motivul principal era pachetul. P\u00e2n\u0103 la Cluj, ajungea, tot dup\u0103 spusele ei \u201ecu pl\u0103cinta cald\u0103\u201c. Dar p\u00e2n\u0103 la Bucure\u015fti? Ce gust s\u0103 mai aib\u0103 \u201ewur\u015ftii pe care, dac\u0103-i pr\u0103jeai, erau at\u00e2t de zemo\u015fi de te plozneau peste gur\u0103\u201c?<br \/>\nCum, necum, pachetele ne ajungeau \u015fi la Bucure\u015fti. Se ini\u0163iaser\u0103 adev\u0103rate strategii, cineva le ducea \u015fi le punea la vagon seara la Oradea \u015fi de acolo, \u00een \u00een\u0163elegere cu conductorul de tren, le luam de la Gara de Nord \u015fi m\u00e2ncam a doua zi diminea\u0163a \u201ewur\u015ftii\u201c.<br \/>\nApoi, dup\u0103 ni\u015fte ani r\u0103ma\u015fi \u00een Bucure\u015fti, am \u00eenceput s\u0103 m\u00e2nc\u0103m din \u201epachet\u201c mur\u0103turi. Nu mai veneau de la ai mei, ci de la p\u0103rin\u0163ii prietenului meu Ivan Helmer. El emigrase \u00een Anglia. Dar familia \u00eei r\u0103m\u0103sese-n Arad. C\u00e2nd venea s\u0103-i vad\u0103, \u00eel \u00eenc\u0103rcau cu pachete. \u015ei el ajungea cu ele p\u00e2n\u0103 la Bucure\u015fti, de unde lua avionul. \u201eEi, cum \u00ee\u015fi \u00eenchipuie mama c\u0103 m\u0103 duc eu la Londra cu borcanul cu mur\u0103turi?\u201c A\u015fa c\u0103 borcanele r\u0103m\u00e2neau la mine. S-o odihneasc\u0103 Dumnezeu pe tanti Helmer de la Arad, bune mur\u0103turi mai f\u0103cea!<br \/>\nApoi am emigrat eu. \u00cent\u00e2i \u00een Olanda. \u00cen anii grei, le trimiteam pachete celor din Rom\u00e2nia. Dar nici ei nu se l\u0103sau. M\u0103car o sl\u0103nin\u0103, c\u00e2nd noi eram la cur\u0103 de sl\u0103bire! M\u0103car o palinc\u0103, pe care odat\u0103 am v\u0103rsat-o pe sc\u0103ri, sp\u0103rg\u00e2nd din gre\u015feal\u0103 sticla. A\u015fa c\u0103 a mirosit palierul blocului vreo dou\u0103 luni, de str\u00e2mbau vecinii mei, musulmanii, din nas de c\u00e2te ori erau nevoi\u0163i s\u0103 deschid\u0103 u\u015fa.<br \/>\nAcum mai aveam o familie \u015fi \u00een Grecia. \u015ei de acolo se trimiteau baclavale, fiindc\u0103-i pl\u0103ceau fetei mele. C\u00e2teodat\u0103 mai aveam nevoie de acte, de manuscrise. Toate manuscrisele mele l\u0103sate peste var\u0103 \u00een Atena \u015fi trimise apoi spre Olanda sunt t\u0103v\u0103lite prin mierea de la baclavale. Cumnata mea, Matina, nu se l\u0103sa p\u00e2n\u0103 nu ne trimitea \u015fi c\u00e2te o tav\u0103 de pr\u0103jituri numai siropuri. Strategiile se dezvoltau \u00een func\u0163ie de condi\u0163ii. Pentru cei din Elada lumea se \u00eemp\u0103r\u0163ea acum de la sine: greci pleca\u0163i \u015fi greci r\u0103ma\u015fi \u00een \u0163ar\u0103. Cei pleca\u0163i se \u00een\u0163elegea de la sine c\u0103 se \u00eent\u00e2lneau \u00eentre ei, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2lneau cei de pe strada Amiradaki. A\u015fa c\u0103 m\u0103 pomeneam cu c\u00e2te un telefon din K\u00f6ln:<br \/>\n\u201eVezi c\u0103 am fost pe-acas\u0103. \u015ei \u0163i-a trimis cumnat\u0103-ta, Matina, o tav\u0103 de baclavale. S\u0103 veni\u0163i s\u0103 o lua\u0163i\u201c. Nu-i puteam spune celui din K\u00f6ln, pe care poate c\u0103 nici nu-l cuno\u015fteam, c\u0103 am un grec la col\u0163ul str\u0103zii, \u00een ora\u015ful meu olandez, care are cofet\u0103rie \u015fi vinde baclavale. Ar fi pl\u00e2ns cumnata mea Matina de s-ar fi umflat dac\u0103 ar fi aflat c\u0103 baclavalele ei n-au ajuns la destina\u0163ie, s\u0103-\u015fi bucure nepoata. A\u015fa c\u0103 ne socoteam cum s\u0103 facem, c\u00e2nd avem timp, c\u00e2nd avem bani de benzin\u0103, s\u0103 lu\u0103m drumul p\u00e2n\u0103 la K\u00f6ln, s\u0103 ne lu\u0103m \u201epachetul\u201c.<br \/>\n\u015ei uite c\u0103 ne-am globalizat. Ne-a prins globalizarea \u00een Grecia, unde ne-am a\u015fezat la pensie. Dar au \u00eenceput s\u0103 emigreze rom\u00e2nii cu sutele, cu miile, cu milionul. \u015ei-au \u00eenceput s\u0103 emigreze \u015fi grecii din nou, din cauza crizei, cu sutele, cu miile, cu milionul. Au emigrat copiii mei \u00een Fran\u0163a. Le fac pachet. Le trimit cozonac cu nuc\u0103, rom\u00e2nesc, din Atena, de la covrig\u0103ria moldoveanului de pe Acharnon. Le trimit uzo de la un produc\u0103tor cretan. Fiindc\u0103 nu \u015ftiu cum naiba, dar aici \u015fi \u00een Rom\u00e2nia noi avem parte de toate produsele lor fran\u0163uze\u015fti, dar \u00een Fran\u0163a ei nu g\u0103sesc nimic de la noi prin magazine. A\u015fa c\u0103 tr\u0103iesc acolo cu bucuria \u201epachetului\u201c.<br \/>\nVecina mea e rusoaic\u0103 din Chi\u015fin\u0103u. B\u0103rbatul ei e rom\u00e2n, moldovean. Copilul studiaz\u0103 Medicina la Bucure\u015fti. A\u015fa c\u0103 maic\u0103-sa, \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103, e la cursele de autobuze Atena-Bucure\u015fti. \u00cei trimite lui Nikolaki pachet. Nikolaki \u00ee\u015fi \u00eemparte bun\u0103t\u0103\u0163ile cu colegii lui greci. Fiindc\u0103 el, crescut \u00een Atena, se simte mai aproape de ei dec\u00e2t de cei de la Chi\u015fin\u0103u. Dar maic\u0103-sa \u00eei trimite brio\u015fe. \u015ei-i trimite la borcan tochitur\u0103. \u015ei ni\u015fte portocale, fiindc\u0103 b\u0103iatul, \u00eemi spune, a crescut aici, la Atena, cu fructele la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u015fi le duce lipsa. Asear\u0103 am vorbit cu o alt\u0103 vecin\u0103. Rom\u00e2nc\u0103, emigrat\u0103 de mul\u0163i ani la Atena. B\u0103iatul ei a r\u0103mas \u00een Rom\u00e2nia. A f\u0103cut acolo liceul \u015fi facultatea. Nu una, dou\u0103. \u015ei, supercalificat, a \u00eencercat s\u0103 g\u0103seasc\u0103 de lucru. N-a g\u0103sit nimic. A\u015fa c\u0103 a emigrat \u00een&#8230; China. Maic\u0103-sa \u00eei face pachet. Din Atena. \u00cen pachet \u00eei trimite produse rom\u00e2ne\u015fti. Fiindc\u0103 b\u0103iatul le duce dorul.<br \/>\nSe las\u0103 seara. \u015ei-n fa\u0163a por\u0163ii, de pe strada mea, Mikras Asias, mai r\u0103m\u00e2nem s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103. \u201eNu pot s\u0103-i trimit numai lui pachet, \u00eemi spune femeia. Mai are o coleg\u0103 din Cluj, care e \u015fi ea prin China. \u015ei, de c\u00e2te ori vine ea acas\u0103, \u00eemi ia pachet \u015fi pentru b\u0103iatul meu. A\u015fa c\u0103 acum fac \u00abusc\u0103\u0163ele\u00bb s\u0103-i pun \u015fi ei c\u00e2teva la pachet. Trimit pachetul prin po\u015ft\u0103. Dar s-or descurca ei pe-acolo. Da, e mare distan\u0163\u0103 \u00eentre locul \u00een care munce\u015fte unul \u015fi cel\u0103lalt. Unul \u00eentr-o parte de continent, cel\u0103lalt \u00een cealalt\u0103 parte. Dar se vor duce la po\u015ft\u0103 \u015fi-\u015fi vor expedia pachetele unul altuia. Ce putem face? Au f\u0103cut am\u00e2ndoi facultatea la Cluj\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cine n-a tr\u0103it \u00eentr-un internat sau \u00eentr-un c\u0103min studen\u0163esc nu cunoa\u015fte bucuria unui pachet primit de la cei de acas\u0103. Prelungit\u0103 peste v\u00e2rste, aceast\u0103 bucurie este sim\u0163it\u0103 \u015fi de cei pleca\u0163i peste grani\u0163e. \u201eUn pachet\u201c din Rom\u00e2nia a devenit bucurie pe mapamond. \u00cen biografia mea, trimiterea pachetului s-a f\u0103cut ini\u0163ial spre internatul unui liceu din&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gandul-bun-al-celor-de-acasa\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">G\u00e2ndul bun al celor de acas\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7249],"class_list":["post-23485","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-romani-din-diaspora"],"views":1119,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23485","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23485"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23485\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23486,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23485\/revisions\/23486"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23485"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23485"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23485"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}