Sunt invitat\u0103 la Atena la o petrecere a rom\u00e2nilor emigra\u0163i din Chi\u015fin\u0103u. Cine a trecut printr-o asemenea experien\u0163\u0103 \u015ftie ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 petreci bine. Nu exist\u0103 vorb\u0103 mai dulce dec\u00e2t cea a gospodinelor care te invit\u0103 s\u0103 le gu\u015fti m\u00e2ncarea. Nu exist\u0103 m\u00e2nc\u0103ruri mai savuroase. Nu exist\u0103 o bun\u0103 dispozi\u0163ie mai total\u0103 dec\u00e2t cea a b\u0103rba\u0163ilor care-\u0163i toarn\u0103-n pahar. \u015ei, dup\u0103 un pahar, dou\u0103, c\u00e2ntatul. \u015ei \u00eentre c\u00e2ntece statul de vorb\u0103 pe \u00eendelete, deschis, cu sufletul \u00een palm\u0103. R\u00e2sul \u015fi pl\u00e2nsul.
\n\u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103, deci, iat\u0103 povestea Larisei. C\u0103uta de lucru. \u015ei a v\u0103zut \u00eentr-un ziar un anun\u0163. Cineva avea nevoie de o femeie la cur\u0103\u0163enie. A dat telefon la num\u0103rul afi\u015fat. S-a \u00een\u0163eles cu cel care postase anun\u0163ul s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 peste c\u00e2teva zile. \u00centr-o joi, la ora 5 dup\u0103-amiaz\u0103. Larisa a ajuns la adresa indicat\u0103 \u00een anun\u0163. A primit-o un om \u00een v\u00e2rst\u0103. \u00centr-o \u00eenc\u0103pere uria\u015f\u0103, cu p\u00e2nze pe pere\u0163i, cu p\u00e2nze pe \u015fevalete, cu p\u00e2nze proptite pe du\u015fumea, cu fa\u0163a la perete. Era atelierul unui pictor. Proprietarul, pictorul \u00een persoan\u0103. De la intrare Larisa a remarcat pe peretele din fa\u0163\u0103 un tablou uria\u015f. I-au r\u0103mas ochii la el. Reprezenta un b\u0103tr\u00e2n cu barba r\u0103v\u0103\u015fit\u0103. Cu ochii \u00eeneca\u0163i parc\u0103 \u00een lacrimi. Cu trupul masiv. \u00centr-o c\u0103ma\u015f\u0103 neagr\u0103, cu benti\u0163\u0103 la g\u00e2t.
\nPictorul i-a urm\u0103rit privirea. A l\u0103sat-o s\u0103 fixeze portretul. \u015ei v\u0103z\u00e2nd-o at\u00e2t de absorbit\u0103, a \u00eentrebat-o: \u201e\u015etii dumneata cine este persoana din acest portret?\u201c
\n\u201eBine\u00een\u0163eles, a spus Larisa. \u015ei cu vorba ei dulce, moldoveneasc\u0103, a ad\u0103ugat: Este Liev Nikalaevici Talstoi\u201c. Pictorul s-a a\u015fezat pe-un scaun. C\u00e2teva minute n-a avut nici o reac\u0163ie. Apoi s-a ridicat, a \u00eenceput s\u0103 se plimbe prin atelier \u015fi s\u0103 rosteasc\u0103 cu vorba bubuitoare: \u201eJum\u0103tate din intelectualii acestei \u0163\u0103ri au trecut prin acest atelier. To\u0163i studen\u0163ii mei la pictur\u0103. Pe to\u0163i i-am \u00eentrebat. Nimeni n-a \u015ftiut cine e \u00een portret. Unul c\u0103 e Sf\u00e2ntul Petru. Altul c\u0103 e un c\u0103lug\u0103r de pe muntele Athos. Altul c\u0103 e schivnicul care face minuni pe insula Evia. Cine e\u015fti dumneata, femeie, de-l recuno\u015fti pe Tolstoi dintr-o privire?\u201c.
\nAu stat \u00een dup\u0103-amiaza aceea c\u00e2teva ore de vorb\u0103. Dup\u0103 care pictorul a decis: \u201eAici, \u00een casa asta, dumneata nu vei pune m\u00e2na pe m\u0103tur\u0103. S\u0103-mi fac\u0103 cur\u0103\u0163enie voi g\u0103si pe altcineva. Dumneata vei veni o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, joia, c\u00e2teva ore, s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103. Te voi pl\u0103ti rege\u015fte. Fiindc\u0103 nevoia mea cea mare, ucig\u0103toare, asta este de fapt. N-am cu cine s\u0103 stau de vorb\u0103. S\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ce spun. S\u0103 m\u0103 intereseze ce-mi spune. Mie din asta mi se va trage sf\u00e2r\u015fitul. Vino a\u015fadar, eu te voi pl\u0103ti pentru bun\u0103voin\u0163\u0103. Vino s\u0103 vorbim despre cultur\u0103. \u015ei despre art\u0103. \u015ei despre c\u00e2t e lumea asta de mare \u015fi de frumoas\u0103, dac\u0103 o \u00een\u0163elegi\u201c.
\n\u015ei a\u015fa s-a dus c\u00e2\u0163iva ani Larisa, \u00een fiecare joi, la b\u0103tr\u00e2nul pictor. Care a intrat \u00eentr-o zi fericit \u00een morm\u00e2nt, fiindc\u0103 avusese \u00een ultimii lui ani pe cineva cu care s\u0103 poat\u0103 s\u0103 stea de vorb\u0103. S\u0103-\u015fi aline astfel singur\u0103tatea intelectual\u0103, o form\u0103 de singur\u0103tate mai rea, poate, dec\u00e2t multe altele, nici ele u\u015foare.
\nDe la Larisa a aflat pictorul c\u0103 ea, de fapt, nu era femeie de serviciu, ci profesoar\u0103 de literatur\u0103. \u015ei traduc\u0103toare. Dar c\u0103 plecase din \u0163ara ei fiindc\u0103 avea trei copiii. Pe care cu un salariu de profesor nu \u015fi-i putea cre\u015fte. A\u015fa cum nu reu\u015fiser\u0103 nici Ana, nici Galina \u015fi nici Olga, comesenele noastre de la petrecerea emigran\u0163ilor de la Chi\u015fin\u0103u. Care nu avuseser\u0103 \u00eens\u0103 norocul Larisei, s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 un pictor chinuit de lipsa comunic\u0103rii intelectuale. Fiindc\u0103, dac\u0103 l-ar fi \u00eent\u00e2lnit, pe \u201eLiev Nikalaevici\u201c l-ar fi recunoscut \u015fi ele. \u015ei ele \u00eei \u015ftiau chipul \u015fi opera. Olga era medic de profesie. Galina studiase pedagogia la Universitatea din Chi\u015fin\u0103u. Ana fusese director de po\u015ft\u0103. \u00cen emigra\u0163ie Olga avea grij\u0103 de o b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u015fi cea mai mare dorin\u0163\u0103 a ei era s\u0103 nu cumva s\u0103 dea \u201ebabu\u015fca\u201c ortul popii \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ea f\u0103r\u0103 salariu. Galina f\u0103cea gospod\u0103ria \u00eentr-o cas\u0103 cu trei copii, \u00een timp ce copiii ei erau crescu\u0163i de rudele de la B\u0103l\u0163i. Iar Ana sp\u0103la sc\u0103rile pe la blocuri pentru un salariu de c\u00e2teva sute de euro. Da, mi-au comunicat ele cu m\u00e2ndrie, dar erau euro. \u015ei ele munceau \u00eentr-o \u0163ar\u0103 a Uniunii Europene unde, oric\u00e2t ar fi fost situa\u0163ia de jalnic\u0103, oric\u00e2t ar fi fost criza de ad\u00e2nc\u0103, oricum, se c\u00e2\u015ftiga mai bine dec\u00e2t \u00een \u0163ara lor. A\u015fa c\u0103 unica lor dorin\u0163\u0103, la masa la care se turna \u00een pahare, se c\u00e2nta, se r\u00e2dea \u015fi se pl\u00e2ngea \u00een Atena, era ca Republica Moldova s\u0103 fie la un moment dat acceptat\u0103 \u00een Uniunea European\u0103.
\nAm stat \u015fi i-am ascultat. Am stat \u015fi-am ciocnit pahare c\u00e2nt\u00e2nd de inim\u0103 albastr\u0103. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la un moment dat, n-am mai \u00een\u0163eles dac\u0103 mi se \u00eenv\u00e2rte capul doar de la b\u0103utur\u0103. Uria\u015ful paradox de care se pare c\u0103 nimeni nu se sesiza a fost pus \u00een cuvinte de un cercet\u0103tor \u015ftiin\u0163ific din Chi\u015fin\u0103u. Care \u00eencerca \u015fi el s\u0103 se \u00eencropeasc\u0103 prin diaspor\u0103. Accepta a\u015fadar pe ici, pe colo servicii infecte, cu plata pe sponci, de\u015fi el era doctor \u00een \u015ftiin\u0163e \u015fi autor de studii. \u201eCe dracu\u2019 de uniune e asta, se \u00eentreba el, dac\u0103 la aceea\u015fi presta\u0163ie e\u015fti pl\u0103tit diferit \u00eentr-o parte \u015fi-n alta? Cine cu cine s-a unit \u015fi de ce, dac\u0103 un medic e pl\u0103tit \u00een Grecia cu c\u00e2teva sute de euro \u015fi \u00een Germania cu c\u00e2teva mii, dac\u0103 nu chiar cu c\u00e2teva zeci de mii? La ce fel de uniune visa\u0163i voi, dac\u0103 \u00een cadrul ei, la aceea\u015fi munc\u0103, salariile nu se unesc? Vre\u0163i adic\u0103 s\u0103 intra\u0163i \u00eentr-o \u00abuniune\u00bb \u00een care oricum \u00een \u0163ara voastr\u0103 nu ve\u0163i fi mai bine pl\u0103ti\u0163i, deci va trebui s-o p\u0103r\u0103si\u0163i, nu pentru Grecia, care, de\u015fi e \u00een \u00abuniune\u00bb, e la sap\u0103 de lemn \u015fi…\u201c.
\nVorbea singur la cap\u0103t de mas\u0103. Cei din preajma lui au refuzat s\u0103-l asculte. L-au implorat s\u0103 tac\u0103, s\u0103 nu strice cheful. Dar el s-a \u00eenver\u015funat, a\u015fa c\u0103 l-au scos afar\u0103, la aer. \u201e\u015etii, mi-a spus Larisa, care st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 mine, el, de c\u00e2nd e pe-aici, vai de capul lui, f\u0103r\u0103 lucru, f\u0103r\u0103 nevast\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 copiii, a cam \u00eenceput s-o ia la m\u0103sea\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sunt invitat\u0103 la Atena la o petrecere a rom\u00e2nilor emigra\u0163i din Chi\u015fin\u0103u. Cine a trecut printr-o asemenea experien\u0163\u0103 \u015ftie ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 petreci bine. Nu exist\u0103 vorb\u0103 mai dulce dec\u00e2t cea a gospodinelor care te invit\u0103 s\u0103 le gu\u015fti m\u00e2ncarea. Nu exist\u0103 m\u00e2nc\u0103ruri mai savuroase. Nu exist\u0103 o bun\u0103 dispozi\u0163ie mai total\u0103 dec\u00e2t cea a… Cite\u0219te mai mult »Liev Nikalaevici<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6210],"class_list":["post-23465","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti"],"views":1158,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23465","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23465"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23465\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23466,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23465\/revisions\/23466"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23465"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23465"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23465"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}