{"id":23461,"date":"2015-05-21T12:52:47","date_gmt":"2015-05-21T10:52:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23461"},"modified":"2015-05-21T12:52:47","modified_gmt":"2015-05-21T10:52:47","slug":"marele-jaf-postcomunist-ideologia-tranzitiei-sub-lupa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marele-jaf-postcomunist-ideologia-tranzitiei-sub-lupa\/","title":{"rendered":"Marele jaf (post)comunist Ideologia tranzi\u0163iei sub lup\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>C\u0103t\u0103lin Zamfir, <em>O analiz\u0103 critic\u0103 a tranzi\u0163iei. Ce va fi \u201edup\u0103\u201c,<\/em> Editura Polirom, Ia\u015fi, 2004<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Tranzi\u0163ia a reprezentat unul dintre principalele subiecte politice \u00een Rom\u00e2nia postcomunist\u0103. O \u00eentreag\u0103 agend\u0103 public\u0103 a fost g\u00e2ndit\u0103 ca adjuvant al unui amplu proces de transformare socio-economic\u0103. E\u015fecurile acestei agende, pentru c\u0103 de succese nu prea putem vorbi, au fost justificate, exact ca \u00een perioada comunist\u0103: sacrificii temporare \u015fi justificabile \u00een lumina unui viitor \u201eluminos\u201c, care se las\u0103 \u00eens\u0103 a\u015fteptat pe termen nedefinit. Dar, \u00een 2007, odat\u0103 cu integrarea \u0163\u0103rii \u00een Uniunea European\u0103, viitorul a devenit trecut. Tranzi\u0163ia s-a \u00eencheiat, cel pu\u0163in \u00een accep\u0163iunea sa postcomunist\u0103. A \u00eenceput \u00een schimb un alt fel de tranzi\u0163ie, cea european\u0103, care m\u0103 tem c\u0103 nu se va \u00eencheia at\u00e2t de repede ca precedenta. Dac\u0103 \u0163inem cont de diferen\u0163ele structurale dintre Rom\u00e2nia \u015fi cuplul franco-german, nu se va \u00eencheia niciodat\u0103.<br \/>\nCe r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 din toate aceste tranzi\u0163ii, din tranzi\u0163ia perpetu\u0103 a Rom\u00e2niei moderne \u2013 ce altceva au fost perioada din a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, perioada interbelic\u0103 \u015fi cea comunist\u0103, dac\u0103 nu ni\u015fte tranzi\u0163ii? \u2013 poate fi rezumat \u00een mod simplu: eforturile \u015fi sacrificiile inutile, \u00een marea majoritate a cazurilor, f\u0103cute de popula\u0163ie. Sigur, \u00een logica fiec\u0103rei tranzi\u0163ii luate \u00een parte sacrificiile erau nu numai justificabile, ci \u015fi inevitabile: prosperitatea nu apare de azi pe m\u00e2ine, ci trebuie construit\u0103 cu pre\u0163ul confortului \u015fi al bun\u0103st\u0103rii actualei genera\u0163ii. Adic\u0103 a tuturor genera\u0163iilor care s-au succedat de la apari\u0163ia Rom\u00e2niei ca proiect politic independent.<br \/>\nCartea lui C\u0103t\u0103lin Zamfir se ocup\u0103 strict de tranzi\u0163ia postcomunist\u0103. Utiliz\u00e2nd sociologia politic\u0103 \u015fi economic\u0103 drept metode predilecte de studiu, autorul ajunge la concluzia c\u0103 germenii acestui tip de transformare au ap\u0103rut \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputurile perioadei comuniste, noul regim fiind respins sau cel pu\u0163in privit cu susceptibilitate de marea majoritate a popula\u0163iei \u2013 primind un impuls considerabil \u00een momentul destaliniz\u0103rii \u015fi al turbulen\u0163elor politice aferente care s-au consumat \u00een 1956. Tranzi\u0163ia postcomunist\u0103 nu a ap\u0103rut deci pe un teren gol. Nu numai emancipatorul an 1956, dar \u015fi influen\u0163a modelului cultural occidental, anticomunismul difuz al popula\u0163iei \u015fi, \u00eencep\u00e2nd cu 1964, pozi\u0163ia dizident\u0103 \u00een raport cu Uniunea Sovietic\u0103 \u2013 \u015fi-au adus contribu\u0163ia \u00een acest sens. Fundamentele tranzi\u0163iei erau simple: privatizare, restructurare, eficientizare (\u00een sfera economic\u0103), pluripartidism, democra\u0163ie, libertate de informare (\u00een sfera politic\u0103), bun\u0103stare, reducerea polariz\u0103rii sociale \u015fi acces crescut la s\u0103n\u0103tate \u015fi educa\u0163ie (\u00een sfera social\u0103), respectiv integrarea acquis-ului comunitar ca infrastructur\u0103 juridic\u0103 a statului de drept care aspira s\u0103 devin\u0103 parte, c\u00e2t mai cur\u00e2nd, a Uniunii Europene.<br \/>\nA\u015ftept\u0103rile optimiste au fost invalidate \u00een scurt timp de realitate: PIB-ul Rom\u00e2niei a sc\u0103zut accelerat, nivelul din 1989, anul cel mai de jos al comunismului, nefiind atins nici m\u0103car \u00een 2003. Procesul de dezindustrializare a atins cote alarmante. \u00cen doar zece ani de la Revolu\u0163ie nivelul de industrializare ajunsese la 40,8% din nivelul \u00eenregistrat \u00een 1989 (p. 37). Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? De ce nu a func\u0163ionat \u201eterapia de \u015foc\u201c at\u00e2t de ridicat\u0103 \u00een sl\u0103vi de FMI \u015fi de Banca Mondial\u0103? \u00cen primul r\u00e2nd, deoarece privatizarea agresiv\u0103 nu a fost f\u0103cut\u0103 pe un teren concuren\u0163ial; a fost schimbat, pur \u015fi simplu, monopolul statului cu monopolul privat. \u00cen al doilea r\u00e2nd a disp\u0103rut orice form\u0103 de control asupra noului tip de dezvoltare economic\u0103: confruntat cu ideologia neoliberal\u0103 a statului minimal, cauzator de probleme, statul s-a retras din economie, asum\u00e2ndu-\u015fi un rol mai degrab\u0103 simbolic, \u00een timp ce noii manageri nu aveau nici cel mai mic interes pentru a optimiza func\u0163ionalitatea firmelor pe care le conduceau. Firmele private au ap\u0103rut nu \u00een domeniul produc\u0163iei, ci \u00een domeniul serviciilor, intermediind diferite tipuri de produse \u00eentre firmele de stat \u015fi pia\u0163\u0103. Au fost numite, pe bun\u0103 dreptate, firme \u201ec\u0103pu\u015f\u0103\u201c, deoarece singurul lor rol economic era acela de a jefui sistematic resursele statului: \u201ePrins \u00een cle\u015ftele responsabilit\u0103\u0163ii politice pentru economie \u015fi abandonul controlului cu o m\u00e2n\u0103 de fier al acesteia, \u00een numele unui liberalism naiv (nu po\u0163i avea o politic\u0103 liberal\u0103 \u00eentr-o economie dominat\u0103 de \u00eentreprinderi proprietate de stat), singura func\u0163ie real\u0103 a statului a fost de a sus\u0163ine economic \u00eentreprinderile falimentare. Incapacitatea statului de a ac\u0163iona ca un proprietar responsabil a f\u0103cut ca el s\u0103 devin\u0103 victima propriilor sale \u00eentreprinderi. S-a intrat \u00eentr-un cerc vicios. Retragerea statului din func\u0163ia de administrare a \u00eentreprinderilor sale l-a f\u0103cut vulnerabil la presiunile combinate ale managementului acestora \u015fi ale sindicatelor de a sus\u0163ine prin finan\u0163are\/\u00eemprumuturi, rar returnate, o produc\u0163ie neglijent administrat\u0103 \u015fi grav \u00abc\u0103pu\u015fat\u0103\u00bb. El a trebuit s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 continuu din bugetul s\u0103u pierderile \u00eentreprinderilor sale, s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 jafurile la care ele au fost supuse. Statul a devenit prima victim\u0103 a jafului generalizat din economie\u201c (p. 41).<br \/>\n\u015ei cum statul este finan\u0163at de popula\u0163ie, putem spune c\u0103 aceasta a devenit principala victim\u0103 a jafului generalizat postcomunist. Tristul deznod\u0103m\u00e2nt, facilitat de c\u0103tre o legisla\u0163ie confuz\u0103 \u015fi permisiv\u0103, al c\u0103rei rol era acela de a cosmetiza abuzurile, nu de a le condamna sau de a le preveni \u2013 a fost gestionat direct de c\u0103tre institu\u0163iile financiare ale Occidentului, circumspecte \u00een raport cu orice rol mai proeminent al statului \u00een economie din motive preponderent politice, nu economice: teama (absurd\u0103, dar oarecum de \u00een\u0163eles \u00een cadrul contextului geopolitic mai larg) de o eventual\u0103 resurgen\u0163\u0103 a neocomunismului est-european sub umbrela Moscovei. Numai c\u0103 \u015fi Rusia p\u0103\u015fise cu entuziasm pe calea tranzi\u0163iei neoliberale, a\u015fa c\u0103 teama Occidentului era totu\u015fi nefondat\u0103. Dar, odat\u0103 acreditat\u0103 ideea statului minimal, orice idee contrar\u0103 fiind asociat\u0103 automat cu \u201enostalgia\u201c comunist\u0103 \u015fi lipsa de adeziune la proiectul tranzi\u0163iei, \u00een ciuda faptului c\u0103 multe economii occidentale, cum este cea francez\u0103, includ importante elemente de planificare \u2013 privatizarea, indiferent de costurile sociale pe care le genera, a devenit imperativ\u0103. Nu s-a \u0163inut cont de faptul c\u0103, pentru noii manageri, era mai profitabil s\u0103 distrug\u0103 companiile recent achizi\u0163ionate pentru a le vinde pe buc\u0103\u0163i sau pentru a vinde activele acestora (terenurile, cl\u0103dirile) \u2013 dec\u00e2t s\u0103 le eficientizeze. \u201ePrivatizarea distructiv\u0103 nu s-a datorat unui comportament aberant sau chiar criminal, ci oper\u0103rii normale a mecanismelor pie\u0163ei, de care \u00eens\u0103 strategia privatiz\u0103rii nu a \u0163inut seam\u0103. Actorii economici au ac\u0163ionat ra\u0163ional \u00een acord cu mecanismele economiei de pia\u0163\u0103, orient\u00e2ndu-se spre maximizarea profitului \u00een modalitatea cea mai adecvat\u0103 \u00een contextul economiei noastre: mai frecvent prin dezmembrarea \u00eentreprinderilor dec\u00e2t prin dezvoltarea lor\u201c (p. 43). Odat\u0103 falimentate, dup\u0103 investi\u0163ii minime \u015fi profituri maxime, situa\u0163ia companiilor privatizate revenea, inevitabil, \u00een responsabilitatea statului, al\u0103turi de o \u00eentreag\u0103 suit\u0103 de consecin\u0163e sociale negative, dintre care \u015fomajul a fost, de departe, cea mai important\u0103.<br \/>\nSigur c\u0103, \u00een unele cazuri, c\u00e2nd companiile respective chiar nu mai puteau fi restructurate, privatizarea a fost o solu\u0163ie. Sau \u00een ceea ce prive\u015fte turismul. Numai c\u0103, \u00een acest caz, privatizarea a fost \u00eent\u00e2rziat\u0103 nejustificat de mult, tocmai pentru a prelungi oportunit\u0103\u0163ile de c\u00e2\u015ftig speculate de c\u0103tre unii politicieni, care nu doreau s\u0103 renun\u0163e at\u00e2t de u\u015for la aceast\u0103 \u201eg\u0103in\u0103 cu ou\u0103 de aur\u201c. Pe cale de consecin\u0163\u0103, au fost descurajate investi\u0163iile modernizatoare \u00een turism, diminu\u00e2ndu-se corelativ \u015fi sumele pe care acest domeniu economic le-ar fi putut aduce la bugetul de stat.<br \/>\nAgricultura reprezint\u0103 un alt e\u015fec major al tranzi\u0163iei. Timorat\u0103 de presiunile Occidentului \u015fi de opozi\u0163ia intern\u0103 sprijinit\u0103 masiv de acesta, noua putere politic\u0103 a optat pentru o strategie total neinspirat\u0103: re\u00eempropriet\u0103rirea integral\u0103 a \u0163\u0103ranilor. \u00cen schimb, subven\u0163iile de la stat au lipsit cu des\u0103v\u00e2r\u015fire, atunci c\u00e2nd nu au fost pur simbolice. A\u015fa a fost distrus sistemul de iriga\u0163ii din sudul \u0163\u0103rii, a\u015fa s-a ajuns la devalizarea p\u0103durilor. Pentru c\u0103 o agricultur\u0103 de subzisten\u0163\u0103, centrat\u0103 pe gospod\u0103ria proprie, garanteaz\u0103 men\u0163inerea \u0163\u0103ranului \u00eentr-o stare de s\u0103r\u0103cie \u015fi nimic mai mult. La fel, retrocedarea imobilelor na\u0163ionalizate abuziv odat\u0103 cu instalarea comunismului a accentuat problemele sociale \u015fi economice ale Rom\u00e2niei \u2013 societatea fiind cea care a suportat costurile acestor retroced\u0103ri sau desp\u0103gubiri \u00een contul lor, nu vinova\u0163ii \u2013 oferind \u00een schimb o oarecare compensa\u0163ie moral\u0103 numai proprietarilor, o infim\u0103 parte a popula\u0163iei. De fapt, nici m\u0103car acestora, mul\u0163i dintre ei fiind v\u00e2rstnici care \u015fi-au cedat titlurile de proprietate unor re\u0163ele mafiote bine puse la punct, format\u0103 din noii \u00eembog\u0103\u0163i\u0163i ai tranzi\u0163iei \u015fi func\u0163ionari locali: dup\u0103 ani \u00eentregi de tergivers\u0103ri, proprietarii imobilelor vindeau titlurile de proprietate la sume reprezent\u00e2nd, \u00een cel mai bun caz, zece procente din valoarea real\u0103 a acestora, unor speculan\u0163i care, cu ajutorul \u015fi complicitatea func\u0163ionarilor locali, deveneau peste noapte proprietari de imobile istorice. Evident, func\u0163ionarii \u00ee\u015fi primeau partea. Timi\u015foara reprezint\u0103 un astfel de caz nefericit, unde s-a \u00eent\u00e2mplat ca majoritatea acestor speculan\u0163i s\u0103 fie de etnie rom\u0103. Pu\u0163ini au luat \u00een calcul re\u0163eaua structural\u0103 a corup\u0163iei \u00een care ace\u015ftia erau o simpl\u0103 verig\u0103 \u00een cazul unui angrenaj mafiot bine orchestrat tocmai de c\u0103tre autorit\u0103\u0163ile locale, autorit\u0103\u0163i care, str\u00e2nse cu u\u015fa, au jucat cartea rasismului \u015fi a intoleran\u0163ei \u015fi, pe fondul ostilit\u0103\u0163ii generalizate fa\u0163\u0103 de romi, au c\u00e2\u015ftigat.<br \/>\nRe\u00eenfiin\u0163area partidelor istorice reprezint\u0103 un alt capitol important al tranzi\u0163iei postcomuniste. Alc\u0103tuite din lideri \u00een v\u00e2rst\u0103, care nu au apucat s\u0103 se maturizeze politic \u00een perioada interbelic\u0103, acestea pretindeau conducerea \u0163\u0103rii \u00een baza unei legitimit\u0103\u0163i inexistente. \u201ePartidele istorice ofereau ca suport pentru ob\u0163inerea puterii o legitimitate istoric\u0103, prin invocarea unui trecut \u00eendep\u0103rtat, complet nerelevant pentru imensa majoritate a popula\u0163iei. Pentru aceasta suferin\u0163ele produse de un trecut apropiat reprezentau o legitimitate mult mai solid\u0103 pentru dreptul de a participa democratic la proiectarea viitorului\u201c (p. 56). Atitudinea paternalist\u0103 \u015fi condescendent\u0103 fa\u0163\u0103 de o popula\u0163ie care ar fi r\u0103mas tributar\u0103 mentalit\u0103\u0163ii comuniste \u015fi deci incapabil\u0103 s\u0103 se autoconduc\u0103, ba chiar reprezent\u00e2nd un pericol pentru democratizarea \u0163\u0103rii \u2013 denot\u0103 elitismul liderilor partidelor istorice, partide fondate \u00een jurul propriilor personalit\u0103\u0163i \u015fi func\u0163ion\u00e2nd ca emana\u0163ie a autorit\u0103\u0163ii morale a acestora. Sprijinul necondi\u0163ionat oferit de Occident acestor partide, pentru care orice tip de consens social echivala, \u00een subsidiar, cu un proiect neo- sau criptocomunist, a accentuat deruta popula\u0163iei \u015fi instabilitatea politic\u0103 a anilor 1990. Discreditate \u00een timpul guvern\u0103rii 1996-2000, partidele istorice au intrat \u00eentr-un con de umbr\u0103 din care nu \u015fi-au mai revenit.<br \/>\n\u00cen raport cu celelalte state est-europene, Rom\u00e2nia a alocat cele mai reduse fonduri protec\u0163iei sociale. Venitul minim garantat a fost introdus t\u00e2rziu, iar aloca\u0163iile pentru copii au sc\u0103zut sim\u0163itor. Datorit\u0103 importan\u0163ei lor politice, pensionarii au fost ceva mai bine trata\u0163i. Cheltuielile sociale, percepute ca find nejustificat de mari, au fost considerate un impediment \u00een calea implement\u0103rii tranzi\u0163iei. Departe de a fi sprijini\u0163i, s\u0103racii (tot mai numero\u015fi) trebuiau s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 noua lor condi\u0163ie este una tranzitorie \u015fi, \u00een general, \u201eo parte a strategiei tranzi\u0163iei\u201c (p. 167). Per ansamblu, \u201eNoua valoare a libert\u0103\u0163ii a devenit rapid o ideologie justificativ\u0103 a toler\u0103rii abuzurilor, escrocheriilor \u015fi corup\u0163iei c\u0103rora popula\u0163ia le-a c\u0103zut victim\u0103\u201c (p. 168). Ast\u0103zi, la peste un deceniu de la scrierea c\u0103r\u0163ii \u015fi la opt ani de la integrarea Rom\u00e2niei \u00een Uniunea European\u0103, sensul libert\u0103\u0163ii nu s-a schimbat prea mult pentru rom\u00e2ni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u0103t\u0103lin Zamfir, O analiz\u0103 critic\u0103 a tranzi\u0163iei. Ce va fi \u201edup\u0103\u201c, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2004 Tranzi\u0163ia a reprezentat unul dintre principalele subiecte politice \u00een Rom\u00e2nia postcomunist\u0103. O \u00eentreag\u0103 agend\u0103 public\u0103 a fost g\u00e2ndit\u0103 ca adjuvant al unui amplu proces de transformare socio-economic\u0103. E\u015fecurile acestei agende, pentru c\u0103 de succese nu prea putem vorbi, au fost&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marele-jaf-postcomunist-ideologia-tranzitiei-sub-lupa\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Marele jaf (post)comunist Ideologia tranzi\u0163iei sub lup\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[14320,14319],"class_list":["post-23461","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-catalin-zamfir","tag-o-analiza-critica-a-tranzitiei-ce-va-fi-dupa"],"views":1845,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23461","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23461"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23461\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23462,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23461\/revisions\/23462"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23461"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23461"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23461"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}