{"id":23444,"date":"2015-05-21T12:17:35","date_gmt":"2015-05-21T10:17:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23444"},"modified":"2015-05-21T12:17:35","modified_gmt":"2015-05-21T10:17:35","slug":"jurnalul-pitestean-al-lui-perpessicius","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnalul-pitestean-al-lui-perpessicius\/","title":{"rendered":"Jurnalul \u201epite\u015ftean\u201c al lui Perpessicius"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Teodor Tihan, <em>Pretext cehovian. Un jurnal inedit marca Perpessicius<\/em>, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>O personalitate enigmatic\u0103 a culturii rom\u00e2ne\u015fti este Perpessicius (1891-1971), de\u015fi istoria literar\u0103 nu las\u0103 deloc o asemenea imagine, prim\u00e2nd cea a unui critic literar, poet \u015fi editor necontroversat, a c\u0103rui contribu\u0163ie fundamental\u0103 la editarea operei lui Eminescu r\u0103m\u00e2ne fapta lui cultural\u0103 cea mai temeinic\u0103 \u015fi mai cunoscut\u0103. Bucure\u015fteanul, descins din Br\u0103ila, rezident \u00een strada Eminescu, nr. 122 (providen\u0163ial\u0103 coinciden\u0163\u0103!), \u015fi-a \u00eenfr\u0103\u0163it de timpuriu propriul destin cu acela al lui Eminescu. Dac\u0103 pe altarul patriei, \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial, \u015fi-a l\u0103sat jertf\u0103 un bra\u0163 (retezat de la cot), pe cel al eminescologiei \u2013 vederea, transform\u00e2nd astfel exigen\u0163a editorial\u0103 \u00een instrument \u015fi unitate de m\u0103sur\u0103 a profesiei editologice. Con\u015ftiin\u0163a identit\u0103\u0163ii lui spirituale eminesciene este oglindit\u0103, cum remarca Mircea Vulc\u0103nescu, \u015fi \u00een pseudonimul pe care \u015fi l-a ales: perpessicius \u00eenseamn\u0103 \u201e\u00eencercatul\u201c. Or, conceptul de \u00eencercare este fundamental \u00een g\u00e2ndirea eminescian\u0103, definind, al\u0103turi de arheu, esen\u0163a Fiin\u0163ei umane. Fac aceast\u0103 apropiere pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103, ajutat de solu\u0163ia etimologic\u0103 a lui Mircea Vulc\u0103nescu. Iar, mai departe, numele lui Perpessicius a devenit substantiv comun, perpessicius definind unitatea de m\u0103sur\u0103 a capacit\u0103\u0163ii de a edita texte cu maxim\u0103 dificultate, totodat\u0103, \u201emonet\u0103\u201c a jertfei, cum ne avertizeaz\u0103 dic\u0163ionarele specializate. Iar jertfa adev\u0103rat\u0103 nu st\u0103 la vedere, \u00eenc\u00e2t olimpianul estet, at\u00e2t de generos \u00een critica literar\u0103, ascunde o via\u0163\u0103 cu abisuri labirintice, chiar tragice, precum experien\u0163a erotic\u0103 din 1926, r\u0103mas\u0103 necunoscut\u0103 istoriei literare \u015fi scoas\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103, \u00eent\u00e2ia oar\u0103, de un spirit confin, poetul, traduc\u0103torul \u015fi eseistul C.D. Zeletin, \u00een nr. 49\/2001 al revistei Rom\u00e2nia literar\u0103.<br \/>\nPerpessicius s-a c\u0103s\u0103torit de timpuriu, la 23 de ani (1914), cu o coleg\u0103 de facultate, Alice Paleologu, av\u00e2nd un fiu, Dumitru D. Panaitescu (1915-1983), \u015fi el o personalitate cunoscut\u0103 ca italienist, eseist, editolog \u015fi traduc\u0103tor. C\u0103s\u0103toria aceasta s-a dovedit a fi prea gr\u0103bit\u0103, dac\u0103 nu de-a dreptul nereu\u015fit\u0103, cel pu\u0163in din punctul s\u0103u de vedere. A\u015fa se face c\u0103 la 34 de ani se \u00eendr\u0103goste\u015fte, \u00eent\u00e2lnind-o la Biblioteca Academiei pe Yvoria (Viorica Seco\u015fanu), o t\u00e2n\u0103r\u0103 frumoas\u0103 \u015fi sensibil\u0103, care, peste un an, afl\u0103 c\u0103 iubitul ei este c\u0103s\u0103torit \u015fi are un copil de 10 ani. Nu suport\u0103 drama sufleteasc\u0103 \u015fi, \u00eentr-o noapte, \u00ee\u015fi d\u0103 foc \u00eentr-un cavou din Cimitirul Bellu, agoniz\u00e2nd \u00een chinuri cumplite p\u00e2n\u0103 \u00een seara urm\u0103toare, c\u00e2nd a murit. Perpessicius a fost profund zguduit. Din acel an, 1926, istoria literar\u0103, observ\u0103 Ioana P\u00eervulescu (Jurnalul lui Perpessicius \u2013 Necunoscutul din strada Eminescu, \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103, nr. 50\/ 2001), n-a re\u0163inut dec\u00e2t evenimentul fericit, debutul editorial \u00een poezie cu volumul Scut \u015fi targ\u0103, primit de critic\u0103 elogios. Din aceast\u0103 iubire tragic\u0103 s-a n\u0103scut proiectul romanului Amor academic, r\u0103mas nerealizat, ca \u015fi Fatma sau focul de paie. Fa\u0163a ascuns\u0103 a vie\u0163ii lui Perpessicius s-a consumat \u00een t\u0103cere, r\u0103zb\u0103t\u00e2nd c\u00e2te ceva \u00een notele de jurnal din anii 1927-1935, 1940-1943 \u015fi \u00een alte dou\u0103 carnete din anii \u201950, din care D.D. Panaitescu a publicat fragmente cenzurate, cum ar fi comentariul despre poezia lui Ion Barbu, 1940, \u00eenchinat\u0103 lui Hitler, \u015fi considerat\u0103 at\u00e2t de reu\u015fit\u0103 de Perpessicius, \u00eenc\u00e2t, zice el ironic, dac\u0103 F\u00fchrerul ar cunoa\u015fte-o ne-ar da Ardealul \u00eenapoi! (Perpessicius, Jurnal (\u00eensemn\u0103rile anului 1940), \u00een Manuscriptum, nr. 1, 1975, p. 114) Coment\u00e2nd dezv\u0103luirile lui C.D. Zeletin din Rom\u00e2nia literar\u0103, privitoare la existen\u0163a jurnalelor lui Perpessicius, Ioana P\u00eervulescu, avertizeaz\u0103: \u201eNu \u015ftiu cine se ocup\u0103 de manuscrisele r\u0103mase de la Perpessicius, dup\u0103 moartea profesorului D.D. Panaitescu. Dar nu e nici o \u00eendoial\u0103 c\u0103 e timpul ca jurnalul s\u0103u \u2013 pe care lumea noastr\u0103 literar\u0103 \u00eel ignor\u0103 cu senin\u0103tate \u2013 s\u0103 fie publicat\u201c.<br \/>\n\u015ei iat\u0103 c\u0103 un istoric \u015fi critic literar, clujeanul Teodor Tihan, care a fost \u00een rela\u0163ie epistolar\u0103 cu D.D. Panaitescu, a avut \u015fansa, pe c\u00e2nd \u00eenc\u0103 mai tr\u0103ia eseistul, s\u0103 intre \u00een posesia unui astfel de jurnal, fiindc\u0103 este vorba de mai multe, destule pagini fiind f\u0103cute disp\u0103rute din varii motive (unele, amintind de cazul Rebreanu, altele \u2013 fiindc\u0103 erau primejdioase, politic vorbind, pentru via\u0163a criticului). Apropierea dintre familiile lui T. Tihan \u015fi D.D. Panaitescu s-a produs \u00een urma public\u0103rii, \u00een Steaua, a unui studiu despre critica literar\u0103 a lui Perpessicius (1970). Cu intermiten\u0163e, leg\u0103tura s-a p\u0103strat p\u00e2n\u0103 la moartea acestuia, \u00een 1983. T. Tihan a avut acces la manuscrisele lui Perpessicius \u015fi datorit\u0103 proiectului s\u0103u de a elabora o tez\u0103 de doctorat despre marele critic. \u00centre manuscrise, a g\u0103sit \u015fi un caiet de vreo 60 de file, cu un inedit Jurnal silvestru, dat\u00e2nd din 1950 \u015fi av\u00e2nd imprimat pe copert\u0103 chipul lui Cehov, alegere nu \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, \u00eensemn\u0103rile trimi\u0163\u00e2nd chiar la un Pretext cehovian, titlu prin care s-a n\u0103scut cartea recent\u0103 a d-lui Tihan Pretext cehovian. Un jurnal inedit marca Perpessicius (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014). Jurnalul acesta a fost redactat la Pite\u015fti, \u00een august 1950, c\u00e2nd criticul \u015fi-a petrecut concediul, \u00eempreun\u0103 cu familia, \u00een Trivale, asum\u00e2ndu-\u015fi \u015fi misiunea de a face corectura la volumul V din Operele lui Eminescu. Cu un sentiment v\u0103dit \u00eenstr\u0103inat fa\u0163\u0103 de Alice \u015fi de copil, Perpessicius \u00ee\u015fi concentreaz\u0103 aten\u0163ia asupra lui Eminescu \u015fi asupra scrierii unei proze jurnaliere izvodite dintr-o nou\u0103 experien\u0163\u0103 erotic\u0103, consumat\u0103 tot \u00eentre arhivele de la Academia Rom\u00e2n\u0103, iubire n\u0103scut\u0103 cu \u015fase luni \u00een urm\u0103, protagonista fiind o suceveanc\u0103 pe nume Elena, cercet\u0103toare la Biblioteca Academiei, care, \u00eentre altele, se documenta \u00een vederea scrierii unui roman istoric.<br \/>\nPerpessicius debutase ca prozator cu o schi\u0163\u0103, un fel de replic\u0103 la un volum al lui Emil G\u00e2rleanu, Omida. Din lumea celor care se t\u00e2r\u0103sc, proz\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een 1911, \u00een publica\u0163ia br\u0103ilean\u0103 Flori de c\u00e2mp, sub pseudonimul Victor Pribeagu. Nici acest pseudonim nu fusese ales la \u00eent\u00e2mplare, marc\u00e2nd, \u00een definitiv, o via\u0163\u0103 de pribegie \u015fi de jertf\u0103, conturat\u0103 definitiv sub pseudonimul consacr\u0103rii. \u00cen \u201er\u0103t\u0103cirile\u201c sale sentimentale, Perpessicius a vrut s\u0103 se ascund\u0103 cu discre\u0163ie, cru\u0163\u00e2ndu-\u015fi familia, \u00een acela\u015fi timp. Rana episodului Yvoria se cicatrizase, dup\u0103 aproape un sfert de veac, \u00eens\u0103 destinul i-a adus-o \u00een cale pe Ch\u00e9risson, \u00een pragul v\u00e2rstei sexagenare. De ast\u0103 dat\u0103, comparativ cu povestea tragic\u0103 a Yvoriei, cel aflat \u00een criz\u0103 profund\u0103 pare s\u0103 fie Perpessicius, sentiment augmentat de dep\u0103rtarea de Bucure\u015fti, dar \u015fi de faptul c\u0103 Ch\u00e9risson, devenit\u0103 personaj sub acest nume, avea deja o rela\u0163ie menit\u0103 s\u0103 complice lucrurile. Dac\u0103 cele dou\u0103 proiecte de roman au r\u0103mas in nuce, de ast\u0103 dat\u0103 conjunctura concediului de la Pite\u015fti \u00eel determin\u0103 s\u0103 a\u015ftearn\u0103 \u00een caietul cehovian povestea iubirii t\u00e2rzii, subtil reflex estet al \u201ecomplexului Lear\u201c, pe care, \u00eentre cei ilu\u015ftri, \u00eel tr\u0103ise \u015fi Goethe. \u00cen schimb, Perpessicius se descoper\u0103 \u00een varianta fic\u0163ional\u0103 a lui Cehov, din Doamna cu c\u0103\u0163elul, Salonul nr. 6 sau din Casa cu mezanin.<br \/>\nNe \u00eentreb\u0103m de ce T. Tihan a ales aceast\u0103 modalitate de a restitui Jurnalul silvestru al lui Perpessicius, nerecurg\u00e2nd la o edi\u0163ie obi\u015fnuit\u0103, ci la o exegez\u0103. Primul r\u0103spuns ar fi c\u0103 textul, \u00een pu\u0163in\u0103tatea lui, greu de descifrat, cu lec\u0163iuni incerte (consecin\u0163\u0103 a infirmit\u0103\u0163ii din 1916 a autorului, c\u00e2nd a trebuit s\u0103 \u201ere\u00eenve\u0163e\u201c scrisul, exers\u00e2nd cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103), n-ar fi permis dec\u00e2t o bro\u015fur\u0103, \u00een care notele critice ar fi prevalat \u00een raport cu textul. Calea aleas\u0103 e \u015fi original\u0103, \u015fi \u00een spiritul criticii lui Perpessicius, \u00eenc\u00e2t se poate spune c\u0103 autorul Men\u0163iunilor critice \u015fi-a g\u0103sit un exeget ideal, analist subtil, produc\u0103tor de nuan\u0163e comparatistice, \u00een care intertextualitatea cehovian\u0103 se amplific\u0103, \u00een capitolul al X-lea, cu o reverbera\u0163ie din proza lui Thomas Mann din 1898-1899, Dulapul de haine, av\u00e2nd subtitlul O poveste plin\u0103 de enigme. Am invocat, mai sus, \u015fi \u201ecomplexul Lear\u201c, c\u00e2nd, la senectute, individul uman vrea s\u0103 se \u015ftie iubit, s\u0103 i se fac\u0103 declara\u0163ii de dragoste, ca \u00een tragedia shakespearian\u0103, t\u0103cerea Cordeliei fiind luat\u0103 drept absen\u0163\u0103 a dragostei. Corobor\u00e2nd dragostea t\u00e2rzie a lui Perpessicius \u015fi cu \u201epretextul cehovian\u201c, putem s\u0103 \u00eenaint\u0103m c\u0103tre o tipic\u0103 iubire mediat\u0103 livresc, ca \u00een analizele profunde ale lui Ren\u00e9 Girard. Numai c\u0103 rafinatul estet Perpessicius este con\u015ftient de asemenea capcane psihodramatice \u015fi scruteaz\u0103 melancolic-ironic propriile tr\u0103iri, ca \u015fi pe ale Elenei-Ch\u00e9risson, \u00eenc\u00e2t, observ\u0103 T. Tihan, el nu realizeaz\u0103 simple note de jurnal, ci construie\u015fte o adev\u0103rat\u0103 proz\u0103 sub tehnic\u0103 diaristic\u0103: exist\u0103 \u201etoate motivele s\u0103 credem c\u0103 acest Pretext cehovian este mai mult dec\u00e2t un simplu jurnal de vacan\u0163\u0103. C\u0103ci, pornind de la o realitate palpabil\u0103, criticul ne pune, de fapt, \u00een fa\u0163a unei ample povestiri \u00een care se impune \u00eensu\u015fi ca protagonist\u201c (p. 22). Iubirea acestui protagonist este vie, dincolo de vreun capriciu livresc, \u00eenc\u00e2t dorin\u0163a mediat\u0103 cehovian are, totodat\u0103, substan\u0163ialitatea celei verticale din manuscrisele eminesciene la care tocmai trudea cu g\u00e2ndul la Ch\u00e9risson: \u201eNe despart nu numai zecile de kilometri dintre noi, nici numai anii sau biografiile, dar, totul. Singur, \u00een inima p\u0103durii, cu o fil\u0103 de h\u00e2rtie alb\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi cu o cerneal\u0103 coclit\u0103 (de Pite\u015fti) reeditez epigraful din capul acestor r\u00e2nduri: Ch\u00e9risson, unde e\u015fti \u2013 ?, c\u0103ci la nimic nu pot g\u00e2ndi dec\u00e2t la tine \u015fi e singurul rost al acestor \u00eensemn\u0103ri&#8230;\u201c Situa\u0163ia ingrat\u0103 \u00een care se g\u0103sea \u201etomnatecul\u201c \u00eendr\u0103gostit este astfel comentat\u0103 de T. Tihan: \u201echiar dac\u0103 suflete\u015fte va fi fost dispus s\u0103 reac\u0163ioneze ca un t\u00e2n\u0103r, trecuse totu\u015fi bini\u015for, \u00een 1950, de acel mijloc al vie\u0163ii despre care vorbise c\u00e2ndva \u015fi Dante \u00een capodopera sa, ca s\u0103 nu-\u015fi dea p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 seama c\u0103 la cei aproape \u015faizeci de ani, c\u00e2\u0163i avea \u00een acel moment, nu putea s\u0103 fie un competitor real la inima unei femei care n-avea, se pare, nici jum\u0103tate din v\u00e2rsta sa. Ca s\u0103 nu mai spunem c\u0103 eforturile acestui cam tomnatec \u00eendr\u0103gostit aveau pu\u0163ine \u015fanse de reu\u015fit\u0103 c\u00e2t timp fiin\u0163a adorat\u0103 mai era \u015fi gardat\u0103 de un om (probabil amant) care \u0163inea s\u0103 n-o scape din ochi!\u201c (p. 19). Totu\u015fi, dup\u0103 trei ani dragostea aceasta, ascuns\u0103 cu discre\u0163ie, \u00eenc\u0103 nu se stinsese, de vreme ce Ch\u00e9risson cite\u015fte jurnalul \u015fi face adnot\u0103ri pe text, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 corijeze unele g\u00e2nduri ale \u00eendr\u0103gostitului. Cei doi erau buni cunosc\u0103tori ai operei lui Cehov \u015fi t\u00e2n\u0103ra \u00eei imput\u0103 prea ostentativa asimilare a iubirii lor cu una cehovian\u0103. Repro\u015feaz\u0103 criticului c\u0103 n-ar trebui s\u0103 se cread\u0103 un Trigorin.<br \/>\nCadrul silvestru \u00een care-\u015fi petrecea complicatul concediu este schi\u0163at astfel \u00een jurnalul ce se configureaz\u0103 \u015fi ca o adresare direct\u0103, epistolar\u0103: \u201eDeocamdat\u0103, voiam numai s\u0103-\u0163i anun\u0163 \u00eenceputul acestui jurnal, \u015fi topografia s\u0103lii de lectur\u0103. Pavilionul \u00eel b\u0103nuie\u015fti: e habitual tuturor p\u0103durilor. \u00cen dreapta jos e \u015foseaua din Trivale, \u00een fa\u0163\u0103 un trunchi de arbor retezat, pe care m-a\u015fez c\u00e2nd m\u0103 pr\u0103jesc la soare, \u00een st\u00e2nga urc\u0103 p\u0103durea p\u00e2n\u0103 la paji\u015ftea din deal, poian\u0103 minunat\u0103, unde, pe vremuri se f\u0103cea nu \u015ftiu ce t\u00e2rg. Bradul s-a \u00eencins \u015fi r\u0103\u015fina \u00eemi aminte\u015fte de m\u0103n\u0103stirile pe unde voi r\u0103t\u0103ci \u00een cur\u00e2nd, spre marea mea disperare, \u00een compania unor g\u00e2nduri ce nu vor fi ale mele\u201c. \u201eFericirea\u201c \u00eei este permis\u0103 c\u00e2t\u0103 vreme poate sta de vorb\u0103 cu ea, scriindu-i \u015fi ni\u015fte versuri \u015foptite, \u00een consonan\u0163\u0103 cu natura din jur care o \u00eenlocuie\u015fte: \u201eLe \u015foptesc v\u00e2ntului sau \u00eenser\u0103rii, ca atunci, \u015ftii, \u00eent\u00e2ia oar\u0103, \u015fi te reconstitui \u00eentreag\u0103 \u015fi natural\u0103, tu scumpa \u015fi abstracta mea fantasm\u0103\u201c. Poezia este reprodus\u0103 pe o contrapagin\u0103 \u015fi cuprinde \u015fase ter\u0163ine (semidante\u015fti\/eminesciene?). Poetul de alt\u0103dat\u0103 redivivus: \u201eTu, mic\u0103 Cleopatr\u0103,\/ Cu inima de piatr\u0103\/ \u015ei ochii de Bengal;\/\/ A\u015f pune s\u0103 ne ard\u0103\/ Pe-un rug imens de nard\u0103\/ De-a\u015f fi Sardanapal:\/\/ Poate-o putea lignitul\/ S\u0103-nduplece granitul\/ \u00cen care te-ai zidit:\/\/ Poate-o putea pojarul\/ S\u0103 mistuie amarul\/ Cu care m-ai nutrit!\/\/ Dar nu e timp de vise.\/ Sentin\u0163ele-s \u00eenscrise\/ Ad\u00e2nc \u00een ochii t\u0103i;\/\/ Nici eu nu-s din Ninive\/ \u015ei-al t\u0103u amor fictiv e\/ \u015ei oamenii sunt r\u0103i\u201c.<br \/>\nJurnalul \u00ee\u015fi conserv\u0103 tenta narativ\u0103, av\u00e2nd ca laitmotiv \u00eentrebarea din finalul Casei cu mezanin a lui Cehov: \u201eUnde e\u015fti Misius?\u201c, replica pictorului \u00eendr\u0103gostit de adolescenta \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een casa unde fusese invitat ca oaspete. O nostalgie paradiziac\u0103 de felul z\u0103pezilor villone\u015fti, observ\u0103 T. Tihan (p. 43). Se pare c\u0103 \u00een una din zile a trebuit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Bucure\u015fti sub pretextul \u00eent\u00e2lnirii cu traduc\u0103torul lui Pu\u015fkin (Evgheni Oneghin), Ion Buzdugan, de la Chi\u015fin\u0103u. A vrut s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 \u015fi cu Ch\u00e9risson, dar custoda de la Biblioteca Academiei n-a fost de g\u0103sit, spre disperarea \u00eendr\u0103gostitului. Motivul \u00eentoarcerii la Bucure\u015fti nu fusese, totu\u015fi, unul inventat, fiindc\u0103, observ\u0103 T. Tihan, peste ani, traducerea lui Ion Buzdugan va ap\u0103rea, cu o prefa\u0163\u0103 generoas\u0103 a lui Perpessicius (pp. 48-49 ). Fantasma femeii \u00eel \u00eenso\u0163e\u015fte pretutindeni: \u201eSingur, printre columnele \u00eenal\u0163ilor arbori, pe sub bolta nesf\u00e2r\u015fit\u0103 a p\u0103durii, cu tine (subl. lui T. Tihan, n.n.), p\u00e2n\u0103 \u00een parcul de jos. M\u0103 odihnesc pe-o banc\u0103 \u015fi pe nisipul de la picioare te gravez \u00een frumoase capitole: CH\u00c9 RI SSON. \u00cemi zic: voi trece m\u00e2ine s\u0103 v\u0103d dac\u0103 persi\u015fti. Dar a doua zi era duminic\u0103 \u015fi desigur oaspe\u0163ii de duminic\u0103 ai parcurilor n-avea s\u0103 te cru\u0163e. N-am mai trecut. Pentru mine, numele t\u0103u e indelebil\u201c.<br \/>\n\u015etie c\u0103-\u015fi va \u00eencepe \u015fi ea concediul \u015fi c\u0103, probabil, Ion al ei o va urma. O asigur\u0103 c\u0103 nu e gelos, de\u015fi acela i-a impus s\u0103 curme \u201ecolocviile noastre\u201c: \u201eGelos nu. Trist, de bun\u0103 seam\u0103. Dar nu e vina dtale\u201c. Se amuz\u0103, \u00een schimb, de preg\u0103tirile \u00een vederea s\u0103rb\u0103toririi zilei de 23 august. Pe aleile din parc, \u00eei vede exers\u00e2nd pe solda\u0163i, c\u00e2nt\u00e2nd versuri cu \u201elumina de la r\u0103s\u0103rit\u201c. Sau comenteaz\u0103 o traducere cu articole de teorie \u015fi critic\u0103 literar\u0103 din Gorki, \u00een care cenzura nu observase c\u0103 un text despre Pu\u015fkin al autorului Mamei contrazicea abera\u0163iile despre literatura proletcultist\u0103, text pe care-l comenteaz\u0103 cu satisfac\u0163ie (pp. 58-61). Ironizeaz\u0103 \u015fi cartea lui M. Ermilov despre Cehov, interesant\u0103 ca informa\u0163ie, dar partizan\u0103 ideologic \u015fi cu profe\u0163ia aberant\u0103 c\u0103 autorul Pesc\u0103ru\u015fului a prev\u0103zut venirea luminoas\u0103 a bol\u015fevismului (pp. 65-66). Dup\u0103 cum, \u00een alte pagini, nu scap\u0103 prilejul de a ironiza interven\u0163iile de ideologie cultural\u0103 bol\u015fevic\u0103 de la radio ale \u201etov. Novicov\u201c (pp. 135-136). Se-ntoarce, lucid, apoi, la iubirea pentru Ch\u00e9risson: \u201e\u00cemi dau seama c\u0103 e absurd s\u0103 te doresc a\u015fa cum te doresc, c\u00e2nd e\u015fti at\u00e2t de departe cu g\u00e2ndurile tale toate \u2013 dar, cazna iubirii nu se discut\u0103. A fost un blestem c\u0103 te-am \u00eent\u00e2lnit, dar blestemul acesta mi-i binecuv\u00e2ntat\u201c. Criticul devenit personaj se comport\u0103 ca eroul cehovian Gurov, cel care \u201eaflat la odihn\u0103 la Ialta n-o scap\u0103 o clip\u0103 din ochi pe blonda, \u00een urma c\u0103reia \u00abalerga un \u015fpi\u0163 alb\u00bb, nici criticul nostru nu pare a fi mai prejos, c\u00e2t timp se las\u0103 prins de amintirea femeii pe care o iubea\u201c (p. 84). \u201eMimetismul\u201c cehovian este, totu\u015fi, o capcan\u0103, fiindc\u0103, a\u015fa cum observ\u0103<br \/>\nT. Tihan, \u201emarca Perpessicius\u201c se contureaz\u0103 dincolo de paralelismul cu personajele scriitorului rus: protagonistul jurnalului, \u201echiar dac\u0103 sufer\u0103 \u015fi el de pe urma acelora\u015fi defecte sau infirmit\u0103\u0163i suflete\u015fti, reg\u0103se\u015fte \u00een el puterea de a se \u00eenscrie, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, pe un alt traiect. \u015ei care nu poate fi, \u00een nici un caz, al omului obi\u015fnuit, decis s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een ciclul oarbei deveniri \u00eentru devenire, despre care vorbise mai demult Constantin Noica\u201c (p. 86). Comparatismul de diferen\u0163iere continu\u0103 astfel: \u201edac\u0103 Gurov are abia dup\u0103 un timp revela\u0163ia c\u0103 se afl\u0103 \u00een pragul unei nea\u015fteptate \u00eemb\u0103tr\u00e2niri, autorul acestui \u00abjurnal silvestru\u00bb are din primul moment sentimentul c\u0103 \u00eentre el \u015fi iubita sa exist\u0103 un prea ap\u0103s\u0103tor num\u0103r de ani. \u015ei chiar dac\u0103, uneori, ignor\u0103 deliberat imensa diferen\u0163\u0103 de v\u00e2rst\u0103 dintre ei, el simte, totu\u015fi, c\u0103 are puterea de a surmonta acest handicap \u015fi de a-l face, astfel, uitat, la nivel scriptural\u201c (pp. 91-92).<br \/>\nCu alte cuvinte, exist\u0103 o splendid\u0103 ambiguitate a jocului intelectual \u015fi afectiv rezultat\u0103 din puterea diaristului de a se raporta, simultan, la dou\u0103 niveluri de Realitate diferite, cum ar spune Basarab Nicolescu, exist\u00e2nd un lumini\u015f al acestei ambiguit\u0103\u0163i, \u00een care protagonistul practic\u0103 un fel de \u201ejoc secund\u201c barbian, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103, prad\u0103 sentimentului de o acut\u0103 for\u0163\u0103 \u015fi autenticitate, el, totu\u015fi, se arat\u0103 deopotriv\u0103 vindecat de ceea ce am numit, anterior, \u201ecomplexul Lear\u201c, cel care duce la finalul tragic din capodopera \u201edivinului brit\u201c. Cu siguran\u0163\u0103, trebuie s\u0103 fi contribuit la aceast\u0103 \u201evindecare\u201c, oric\u00e2t de dureroas\u0103, trecutul episod al Yvoriei. Acest joc dramatic \u00eentre cele dou\u0103 niveluri de Realitate, \u00eentre cele dou\u0103 v\u00e2rste, face din Perpessicius, \u00een plin proletcultism (nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor culegerea de articole a lui Gorki, proasp\u0103t tradus\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte, este invocat\u0103!), un nea\u015fteptat prozator plonj\u00e2nd parc\u0103 peste bune decenii, \u00eentr-un ethos literar transmodern \u015fi transdisciplinar, ceea ce nu-i scap\u0103 nici lui T. Tihan: \u201eProced\u00e2nd astfel, Perpessicius probabil c\u0103 nici nu-\u015fi d\u0103dea seama, \u00een acei ani, c\u00e2t de modern sau, mai degrab\u0103, c\u00e2t de transmodern era, ca s\u0103 folosim un concept mai adecvat unei astfel de proze\u201c (p. 22). Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u201ejurnalul silvestru\u201c nu era destinat dec\u00e2t unui singur cititor, c\u00e2nd o astfel de proz\u0103 devenea, da capo, \u00een imposibilitate de a exista public, prins\u0103 tot \u00eentre dou\u0103 niveluri de Realitate ostile: cea familial\u0103 \u015fi cea politico-ideologic\u0103\/istoric\u0103, \u00eentre care Perpessicius g\u0103sise, norocos, marea salvare cu manuscrisele eminesciene, volumul V de Opere fiind cel mai complex \u015fi mai fascinant \u00eentre cele restituite p\u00e2n\u0103 atunci. Convingerea mea e c\u0103 Eminescu l-a ajutat, atunci, s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 iubind \u015fi scriind \u00een cheie at\u00e2t de diferit\u0103 de canonul vremii.<br \/>\nSe cuvine a mai z\u0103bovi o clip\u0103 asupra jocului existen\u0163ial \u015fi estetic al prozei lui Perpessicius, joc surprins de T. Tihan \u00een capitolele V-VII. Printr-o imprevizibil\u0103 abordare contrapunctic\u0103, raportarea la nivelele de Realitate diferite, dac\u0103 nu antitetice, se ad\u00e2nce\u015fte prin apari\u0163ia, \u00een habitatul silvestru al protagonistului, a celor doi copii, indezirabili, la \u00eenceput. Asta tocmai \u00een momentul c\u00e2nd se apucase de corectura volumului V ! \u015ei c\u00e2nd, totodat\u0103: \u201eVoiam s\u0103 te v\u0103d, \u00een mijlocul copacilor. Cum te ai \u015fi cum te por\u0163i cu fra\u0163ii t\u0103i, arborii, &lt;virgula nu exist\u0103 \u00een mss. \u2013 n.m. T.T.&gt; \u015fi cu surorile tale, frunzele?\u201c (p. 106). Iar pentru a-i reaminti de \u201ecruzimea\u201c ei, i se adreseaz\u0103 cu \u201escump\u0103 lady Macbeth\u201c, intermitent cu lectura altor schi\u0163e din Cehov, \u201e\u00eendeosebi Un nuit atroce\u201c, \u00een singur\u0103tatea din pavilion, cu avantajul c\u0103 oaspe\u0163ii erau cobor\u00e2\u0163i \u00een parc. Pe 16 august, apar feti\u0163a \u015fi b\u0103iatul: \u201eM\u0103 n\u0103p\u0103desc doi copii, foarte dr\u0103gu\u0163i, frate \u015fi sor\u0103, foarte g\u0103l\u0103gio\u015fi, \u015fi dup\u0103 aceea \u015fi mama lor, o german\u0103 cu ochelari, care ar vrea s\u0103 m\u0103 lase \u00een pace, cu corecturile, dar nu poate de r\u0103ul copiilor, care au \u015fi pus st\u0103p\u00e2nire pe b\u0103ncile circulare. (&#8230;) Sunt, pare-se, bucure\u015fteni: seam\u0103n\u0103 extraordinar cu Gretchen (Mady) din Poemele din Ajun ale volumului meu Scut \u015fi targ\u0103\u201c. C\u0103ldura torid\u0103 de mar\u0163i, 15 august, \u00eei readuce fantasma custodei iubite, ca \u00een zilele fierbin\u0163i din Bucure\u015fti, c\u00e2nd a \u00eent\u00e2lnit-o \u00eent\u00e2ia oar\u0103: \u201eSunt minutele mele cele mai scumpe, pentru c\u0103 e\u015fti la distan\u0163a unui s\u0103rut numai de mine, pentru c\u0103 m\u0103 pot cufunda \u00een ochii t\u0103i, ca-ntr-o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 de pierzanie, f\u0103r\u0103 s\u0103 te superi \u015fi pentru c\u0103 pot s\u0103 m\u0103 despart cu imaginea ta s\u0103pat\u0103 ad\u00e2nc \u00een ochii mei\u201c.<br \/>\nDe\u015fi g\u00e2ndul nu se poate dezlipi de Ch\u00e9risson, sau tocmai de aceea, \u00eendr\u0103gostitul simte ispita s\u0103 o substituie cu noua lui cuno\u015ftin\u0163\u0103, feti\u0163a, imagine tulbur\u0103toare a Scufi\u0163ei Ro\u015fii. Acum, distan\u0163a dintre v\u00e2rste e \u015fi mai mare: de la \u201ebunic\u201c la \u201enepoat\u0103\u201c, iubirea put\u00e2nd dob\u00e2ndi \u00eentreaga ei puritate originar\u0103, ca \u00een amintirea \u201eacelei extraordinare, prec\u00e2t de juvenile, t\u0103lm\u0103ciri din Schiller, a lui Eminescu\u201c, \u015fi aceasta legat\u0103 de corectura la volumul V. Vineri, 18 august, coincidea cu ziua de na\u015ftere a lui Ch\u00e9risson: \u201e\u015fi sunt cinci luni \u00eencheiate de c\u00e2nd m-ai introdus \u00een aceast\u0103 camer\u0103 secret\u0103 a biografiei tale\u201c, zi \u00een care ea a fost nespus de rea, cum a \u015fi recunoscut mai t\u00e2rziu. De aceea, spre a o feri de propria-i r\u0103utate, \u00eentr-o insolit\u0103 \u201er\u0103zbunare\u201c, o substituie cu Scufi\u0163a Ro\u015fie de la Pite\u015fti: \u201eDa, da, e\u015fti toat\u0103 tu de-acum aproape un sfert de veac. Dac\u0103 n-ar fi fost frate-s\u0103u de fa\u0163\u0103, i-a\u015f fi cerut permisiunea s-o s\u0103rut pe ochi&#8230; Pentru tine. (Nu mi-ai promis \u015fi tu, odat\u0103, un s\u0103rut&#8230; pentru Eminescu?)\u201c. T. Tihan vede aici \u201eo alternare de planuri\u201c (nu at\u00e2t narative, c\u00e2t niveluri de Realitate, desigur) care-i \u00eeng\u0103duie s\u0103 intre simultan \u201e\u00een lumea cu totul aparte a copiilor\u201c, realiz\u00e2nd \u201e\u015fi un transfer emo\u0163ional, care \u00eei permite criticului s\u0103 \u00eentrevad\u0103, sub chipul feti\u0163ei cu ochi gena\u0163i, pe femeia de acum a visurilor sale\u201c (pp. 133-134). De altfel, aceast\u0103 Scufi\u0163\u0103 Ro\u015fie poart\u0103 un nume de capodoper\u0103 eminescian\u0103, Doina. Ea seam\u0103n\u0103 at\u00e2t de mult cu Ch\u00e9risson, \u00eenc\u00e2t, atunci c\u00e2nd nu mai apare, are sentimentul c\u0103-l tr\u0103deaz\u0103: \u201eScufi\u0163a Ro\u015fie m-a tr\u0103dat.\u201c \u201eE ora 12 din zi! Nici ploaie, nici soare. Sunt obosit, mi-e foame, m\u0103 preg\u0103tesc de plecare. Regret c\u0103 nu \u0163i-am v\u0103zut \u015fi ast\u0103zi imaginea din copil\u0103rie. \u015ei poim\u00e2ne pleac\u0103. De-ar fi m\u00e2ine soare!\u201c A doua zi, de\u015fi soare, Scufi\u0163a Ro\u015fie n-a venit: \u201eNu-\u0163i pot spune dezn\u0103dejdea mea. \u015ei vinovat\u0103 e\u015fti numai tu, c\u0103ci tu n-ai l\u0103 (un accident de stilou m\u0103 oblig\u0103 la tocul cu past\u0103 incomod prin excelen\u0163\u0103 \u2013 subl. \u00een text) sat-o s\u0103 vin\u0103&#8230;\u201c E clipa \u201edemasc\u0103rii\u201c geloziei lui Ch\u00e9risson: \u201eE\u015fti oare geloas\u0103 pe tine de acum mai bine de un sfert de veac? Spune-mi c\u0103 a\u015fa este \u015fi-\u0163i voi ierta s\u0103rutul a jum\u0103tate din constela\u0163ii\u201c. \u00cen ajun de 23 august, marea s\u0103rb\u0103toare a \u201eEliber\u0103rii\u201c, singurul lucru care-l preocup\u0103 este tot Ch\u00e9risson: \u201ete vei fi g\u00e2ndit o secund\u0103 la mine?\u201c Iar pe 24 august \u0163ine s\u0103 o \u201edeconspire\u201c, numind-o pe numele ei \u201emirean\u201c \u2013 Elena, nedispl\u0103c\u00e2ndu-i, gata s\u0103-l treac\u0103 prin Homer \u015fi Ronsard, ca nume \u201ede zile mari \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti\u201c, trimi\u0163\u00e2nd iar\u0103\u015fi la Eminescu, poate la marea iubire de la Ipote\u015fti, din care s-a n\u0103scut Mortua est!. \u015ei, de ce nu, la Veronica, \u00eentr-un cadru precum cel de la V\u0103ratic, ca ultim\u0103 ironie amar\u0103: \u201eSingur\u0103 cu tine \u00eens\u0103\u0163i \u00een vreo poian\u0103 minunat\u0103 la V\u0103ratic, la morm\u00e2ntul Veronic\u0103i, cu o carte \u00een m\u00e2n\u0103, pe c\u0103r\u0103ri t\u0103inuite de p\u0103dure, pe sub brazi aroma\u0163i, \u00een cine \u015ftie ce taifas erudit sau frivol, \u00een orice caz st\u0103p\u00e2n\u0103 pe g\u00e2ndurile tale ca un vizitiu de epopee (poetul modern, care construie\u015fte socialismul, ar zice, ca o tractorist\u0103) indiferent\u0103 la ispitele aducerilor aminte, despre partea mea lini\u015ftit\u0103, imun\u0103. \u00cen timp ce eu&#8230; (&#8230;) Nu m-am vindecat \u00eenc\u0103 de tine \u015fi de vraja ta. Sunt iremediabil pierdut\u201c. \u015ei, deodat\u0103, o \u00eentreab\u0103 intempestiv: \u201eCe p\u0103rere ai, despre noul nostru ora\u015f Stalin?\u201c. \u015ei tot el d\u0103 r\u0103spunsul crunt: \u201eTrebuie s\u0103 studiem condi\u0163iile \u00een care Washington a dat numele s\u0103u capitalei Statelor Unite\u201c.<br \/>\nDup\u0103 o c\u0103l\u0103torie la Meri\u015fani, \u00eentre Pite\u015fti \u015fi Curtea de Arge\u015f, pe 31 august concediul \u015fi jurnalul, bine p\u0103zit de ochi iscoditori, se \u00eencheie: \u201eCea din urm\u0103 zi a unui condamnat. De bun\u0103 seam\u0103, cea mai frumoas\u0103 zi a lungului surghiun ce m-a desp\u0103r\u0163it de tine\u201c, c\u00e2nd \u201e\u00cen cinstea ta, desigur, au \u00eenflorit, de-a dreapta \u015fi de-a st\u00e2nga treptelor pe care urc, cicorile albastre. O clip\u0103 m-am g\u00e2ndit s\u0103 rup una \u015fi s\u0103 o presez \u00eentre filele acestui jurnal al omniprezen\u0163ei tale, pe care mi l-ai sugerat tu. Mi-a fost team\u0103 s\u0103 nu fie cu mult prea romantic, de\u015fi, pre c\u00e2t \u00eemi amintesc, nu l-ai condamnat niciodat\u0103 de plano romantismul\u201c. Mi-ar fi f\u0103cut pl\u0103cere, va adnota Ch\u00e9risson, pe pagina 50, la lectura jurnalului. Prozatorul \u0163ine s\u0103 \u00eencheie tot \u00een not\u0103 cehovian\u0103, reamintindu-i de scena din Pesc\u0103ru\u015ful \u00een care Trigorin, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een locul unde o cunoscuse pe Nina, \u201et\u0103g\u0103duie\u015fte c\u0103 ar fi sugerat s\u0103 se \u00eemp\u0103ieze pas\u0103rea ucis\u0103 de Treplev\u201c: \u201eDar eu te-am dezam\u0103git: nu sunt Trigorin. Cel mult un biet pesc\u0103ru\u015f!\u201c.<br \/>\nSurpriza e c\u0103 acest \u201ejurnal\u201c se termin\u0103 cu un epilog-poem, ceea ce \u00eent\u0103re\u015fte inten\u0163ia narativ-liric\u0103 a scrierii: \u201eAm \u00eentrebat cicorile pe care le-am cru\u0163at\/ \u015ei le-am l\u0103sat \u00een grija Domnului s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103\/ Pe lujerul predestinat \u2013\/ Ce vor visa de m\u00e2ine \u00eenainte\/ C\u00e2nd nu m-or mai vedea cu trista-mi masc\u0103\/ De tine aduc\u00e2ndu-le aminte.\/\/ \u015ei mi-au r\u0103spuns: Nu-\u0163i fie team\u0103!\/ Nimic din ce-a fost g\u00e2ndit cu dragoste nu piere:\/ Nici ghimpii rozelor \u00eentr-o coroan\u0103 funerar\u0103\/ Nici fagurul albinelor, cu miere,\/ Nici, mai ales, iubirea ta dulce-amar\u0103\u201c. Acest epilog, testamentar, \u00eel determin\u0103 pe T. Tihan s\u0103 consacre capitolul al X-lea des\u0103v\u00e2r\u015firii propriei exegeze la insolita proz\u0103 perpessiciusin\u0103.<\/p>\n<p>Lucidul protagonist al jurnalului \u015ftie c\u0103, oric\u00e2t \u015fi-ar ascunde b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, fiecare zi \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre inevitabilul sf\u00e2r\u015fit, cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t diaristul nu crede \u00een nemurirea sufletului, presim\u0163irea mor\u0163ii fiind chiar pedeapsa ra\u0163ionalismului excesiv, ca \u00een povestirea lui Thomas Mann, Dulapul cu haine. Albrecht van der Qualen, spre deosebire de protagonistul rom\u00e2n, nu mai crede nici \u00een puterea izb\u0103vitoare a iubirii, a\u015ftept\u00e2ndu-\u015fi sf\u00e2r\u015fitul. Totu\u015fi, ia o hot\u0103r\u00e2re brusc\u0103, ira\u0163ional\u0103: urc\u0103 \u00een acceleratul Berlin \u2013 Roma f\u0103r\u0103 \u0163int\u0103, de\u015fi ini\u0163ial vizase Floren\u0163a. Crede c\u0103 astfel se va desprinde de timp (\u201eNu avea ceas\u201c), ceea ce, spune naratorul, \u00eei \u201eprocura o senza\u0163ie pl\u0103cut\u0103\u201c. Nu reu\u015fe\u015fte \u00eens\u0103 a se desprinde de dimensiunea prezentului, admi\u0163\u00e2nd c\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-o toamn\u0103, dar nu se \u015ftie unde, \u00eentr-un dincolo plin de enigme. Ca \u00een marea trecere blagian\u0103, topos al matricei stilistice rom\u00e2ne\u015fti. \u201eTuristul\u201c f\u0103r\u0103 \u0163int\u0103 al lui Thomas Mann trece un pod pe sub care curge o ap\u0103 tulbure \u015fi unde a\u015fteapt\u0103 \u201eo luntre lung\u0103 \u015fi putred\u0103, din spatele c\u0103reia un om v\u00e2slea cu o pr\u0103jin\u0103 lung\u0103\u201c, umbr\u0103 a miticului Caron. Eroul ajunge \u00eens\u0103 la o cas\u0103 de oaspe\u0163i a c\u0103rei patroan\u0103 i se pare \u201eca o apari\u0163ie de co\u015fmar, ca o figur\u0103 din Hoffmann\u201c. Printre indivizii ora\u015fului necunoscut, Albrecht van der Qualen \u015ftie c\u0103 e \u201eliber\u201c, c\u0103 nu datoreaz\u0103 nim\u0103nui nimic, nici lui Dumnezeu: \u201eDumnezeu nu \u015fi-a \u00eentins niciodat\u0103 m\u00e2na asupr\u0103-mi, nici m\u0103car nu m\u0103 cunoa\u015fte\u201c. C\u0103ci e Dumnezeul mort al lui Nietzsche. Oamenii au devenit umbre, lipsite de orice corporalitate, ca \u00een pe\u015ftera lui Platon. T. Tihan apropie acest erou straniu de personalitatea ascuns\u0103 a lui Perpessicius \u00eensu\u015fi, cel care s-a pierdut, ca om, prin \u201eora\u015ful\u201c pseudonimelor. Albrecht van der Qualen ascult\u0103, \u00een fiecare sear\u0103, pove\u015ftile unei noi \u015fi stranii \u015eeherezade din casa de oaspe\u0163i. La Perpessicius, rolurile s-ar inversa: el este cel care joac\u0103 rolul \u015eeherezadei, spun\u00e2nd povestea umbrei de Elen\u0103 lui Ch\u00e9risson. Albrecht van der Qualen se las\u0103 ademenit de farmecul povestirilor, fascinat de frumuse\u0163ea povestitoarei, aceast\u0103 Fata Morgana care-i sc\u0103pa mereu printre degete, \u00eentre t\u0103ceri \u015fi poveste. Thomas Mann nu \u015ftie c\u00e2t va fi durat aceast\u0103 tain\u0103, finalul r\u0103m\u00e2n\u00e2nd deschis, ca \u00een nuvela Dou\u0103 loturi a lui Caragiale, insinu\u00e2nd \u00eens\u0103 str\u0103vechiul motiv al vie\u0163ii ca vis: a cobor\u00e2t din trenul Berlin-Roma Albrecht van der Qualen sau a r\u0103mas dormind \u201e\u00een compartimentul s\u0103u de clasa \u00eent\u00e2i\u201c? Nu se \u015ftie: \u201eTotul este scris \u00een aer\u201c. Nu cumva s-a produs transla\u0163ia \u00eentre lumi, \u00eentre nivelurile de Realitate, \u201ecu o vitez\u0103 nemaipomenit\u0103\u201c? Poate viteza luminii sau a g\u00e2ndului. \u201eLa aceast\u0103 inevitabil\u0103 \u00abmare trecere\u00bb va \u00eencepe s\u0103 reflecteze \u015fi Perpessicius \u2013 apreciaz\u0103, finalmente, exegetul clujean \u2013 \u00een al s\u0103u Pretext cehovian, chiar dac\u0103 mai reg\u0103se\u015fte \u00een el puterea de a crede c\u0103 dragostea sa i-ar putea supravie\u0163ui, prin chiar ecoul pe care l-ar putea avea \u00een inima celei pe care, \u00een timpul vie\u0163ii, at\u00e2t de mult o iubise\u201c (pp. 203-204). Este, cu siguran\u0163\u0103, uitarea necredin\u0163ei sale \u00een nemurirea sufletului, prin puterea iubirii, precum la marele s\u0103u \u201eidol\u201c Mihai Eminescu din ecourile\/umbrele c\u0103ruia s-a n\u0103scut jurnalul pite\u015ftean, \u00eenve\u015fnicind-o pe cvasianonima Ch\u00e9risson.<br \/>\nSe cuvine s\u0103-i mul\u0163umim lui Teodor Tihan pentru aceast\u0103 original\u0103 restituire a unor pagini despre care literatura rom\u00e2n\u0103 n-a avut \u015ftire p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. E de b\u0103nuit c\u0103 va urma \u015fi o edi\u0163ie critic\u0103, propriu-zis\u0103, a Jurnalului silvestru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Teodor Tihan, Pretext cehovian. Un jurnal inedit marca Perpessicius, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014 &nbsp; O personalitate enigmatic\u0103 a culturii rom\u00e2ne\u015fti este Perpessicius (1891-1971), de\u015fi istoria literar\u0103 nu las\u0103 deloc o asemenea imagine, prim\u00e2nd cea a unui critic literar, poet \u015fi editor necontroversat, a c\u0103rui contribu\u0163ie fundamental\u0103 la editarea operei lui Eminescu r\u0103m\u00e2ne fapta lui&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnalul-pitestean-al-lui-perpessicius\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Jurnalul \u201epite\u015ftean\u201c al lui Perpessicius<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14309,12125],"class_list":["post-23444","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pretext-cehovian-un-jurnal-inedit-marca-perpessicius","tag-teodor-tihan"],"views":1455,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23444","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23444"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23444\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23445,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23444\/revisions\/23445"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23444"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23444"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23444"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}