S\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 remarcam c\u0103 \u00een studiul s\u0103u despre p\u0103trunderea proustianismului \u00een con\u015ftiin\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, \u00een contextul dezbaterilor privind romanul rom\u00e2nesc modern din epoca interbelic\u0103, Liviu Leonte consemneaz\u0103 un fapt de istorie literar\u0103 de o maxim\u0103 importan\u0163\u0103: r\u0103spunsul dat de
\nG. C\u0103linescu lui Camil Petrescu la \u00eentrebarea \u201eDe ce nu avem roman?\u201c printr-un articol care, apreciaz\u0103 pe bun\u0103 dreptate criticul ie\u015fean, \u201edeschide o perioad\u0103 fast\u0103 a literaturii rom\u00e2ne c\u00e2nd operele literare se situeaz\u0103 la un nivel european prin problematic\u0103 \u015fi valoarea contribu\u0163iilor\u201c. El precizeaz\u0103 pentru cititorul francez (reamintesc c\u0103 volumul a ap\u0103rut \u00een limba francez\u0103 la Institutul European din Ia\u015fi), dar nu numai, c\u0103 romanul rom\u00e2nesc \u00ee\u015fi are modelul mai ales \u00een Balzac, sus\u0163inut \u015fi legitimat, de altfel, \u015fi de critica de la noi, mai mult sau mai pu\u0163in tradi\u0163ionalist\u0103. Se reaminte\u015fte faptul c\u0103 N. Iorga, ca unul ce pune accentul pe tradi\u0163ie, este cel dint\u00e2i care a relevat valoarea literaturii rom\u00e2ne medievale, iar G. C\u0103linescu a venit apoi \u015fi a impus criteriul estetic \u00een judecata literar\u0103 \u015fi artistic\u0103. Cele dou\u0103 tendin\u0163e se confrunt\u0103 ferm \u015fi rareori coexist\u0103 benefic. Mai mult, o parte a celor ce reprezint\u0103 prima direc\u0163ie alunec\u0103, la finele anilor \u201930 \u015fi \u00eenceputul deceniului cinci, pe linia ideologiei de extrem\u0103 dreapt\u0103. Urmeaz\u0103 \u201eobsedantul deceniu\u201c c\u00e2nd ambele tendin\u0163e intr\u0103 \u00een umbr\u0103, \u00eempinse de o alt\u0103 ideologie, a interna\u0163ionalismului proletar \u015fi realismului socialist care condamn\u0103 deopotriv\u0103 tradi\u0163ia \u2013 ca fiind, cu mici excep\u0163ii, burghez\u0103, reac\u0163ionar\u0103, nociv\u0103 \u2013 \u015fi influen\u0163a \u201eOccidentului decadent\u201c, etichetat, \u015fi acesta, cum altfel?, ca reac\u0163ionar. Se proclam\u0103 \u015fi se \u00eencearc\u0103 punerea \u00een practic\u0103 a proiectului unei a\u015fa numite culturi noi, \u00een termeni absolu\u0163i, ca expresie pur\u0103 a ideologiei proletariatului revolu\u0163ionar. Este vorba de epoca postbelic\u0103 binecunoscut\u0103, marcat\u0103 de proletcultismul sterilizant, de import, ce avea s\u0103 fie urmat\u0103, mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd s-a revenit la cultul tradi\u0163iei autohtone, de protocronism, un curent ce-\u015fi avea originea \u00eentr-un studiu al unuia dintre cei mai lumina\u0163i c\u0103rturari rom\u00e2ni ai celei de a doua jum\u0103t\u0103\u0163i a secolului trecut: Edgar Papu, dar ale c\u0103rui idei \u015fi analize comparatiste au fost deformate p\u00e2n\u0103 la caricatural de unii scriitori \u015fi publici\u015fti. Liviu Leonte observ\u0103 c\u0103 \u00een orice discu\u0163ie pe tema impactului operei lui Proust asupra romanului rom\u00e2nesc interbelic nu se poate s\u0103 nu fie sesizat\u0103 apartenen\u0163a criticilor la una dintre cele dou\u0103 tendin\u0163e amintite, iar din acest punct de vedere, mai constat\u0103: \u201eDac\u0103 exist\u0103 comentatori, pu\u0163in numero\u015fi, reticen\u0163i p\u00e2n\u0103 la a nega aceast\u0103 influen\u0163\u0103, al\u0163ii sunt \u00eenclina\u0163i s\u0103 vad\u0103 proustianism pretutindeni unde \u00eent\u00e2lnim amintiri, o redare a iubirii, a geloziei, a viciului, o medita\u0163ie despre timp. Tendin\u0163a de a \u00abstoarce pietrele\u00bb, dup\u0103 formula lui G. C\u0103linescu, ne poate duce la asemenea concluzii. Lucru ciudat, acela\u015fi C\u0103linescu, care a negat vehement prezen\u0163a lui Proust \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103, nu ezit\u0103, \u00een capitolul intitulat Romancierii \u2013 din a sa Istorie a literaturii rom\u00e2ne…, \u2013 s\u0103 se refere la proustieni. O lectur\u0103 atent\u0103 ne conduce la concluzia c\u0103 nu se poate decela o influen\u0163\u0103 a scriitorului francez dec\u00e2t la un num\u0103r restr\u00e2ns de romancieri. Trebuie s\u0103 ai o imagina\u0163ie bogat\u0103 pentru a afirma c\u0103 Mihail Sebastian sau Felix Aderca, care s-au pronun\u0163at cu privire la Proust, sunt \u00eenrudi\u0163i \u00een arta lor literar\u0103 cu autorul romanului \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut. Situa\u0163ia este diferit\u0103, \u00eens\u0103, \u00een cazul unor scriitori importan\u0163i ca Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu sau Anton Holban. Modul \u00een care ei \u00eel prezint\u0103 pe Proust comport\u0103 trimiteri la ansamblul crea\u0163iei lor, pentru a explica mai bine aspectele legate de raporturile cu opera scriitorului francez \u015fi pentru a elimina anumite poncife instalate cu obstina\u0163ie \u00een exegez\u0103\u201c.
\nEra necesar, \u00een consecin\u0163\u0103, ca autorul s\u0103 consacre c\u00e2te un eseu monografic celor trei prozatori pomeni\u0163i, ceea ce \u015fi face. Mai \u00eent\u00e2i, lui Camil Petrescu care, de pild\u0103, \u00een viziunea a doi critici importan\u0163i din genera\u0163ii diferite \u2013 Tudor Vianu \u015fi Ovid S. Crohm\u0103lniceanu \u2013 ar fi \u201eprimul prozator rom\u00e2n care a adoptat \u00abmetoda lui Proust\u00bb, metod\u0103 ce reprezint\u0103 o tehnic\u0103 literar\u0103, f\u0103r\u0103 implica\u0163ii filosofice obligatorii\u201c. Un alt critic important, Alexandru George, vede \u00een autorul Nop\u0163ii de dragoste \u2013 \u201eun fidel al principiului proustian al unit\u0103\u0163ii de viziune\u201c. Apoi, Hortensia Papadat-Bengescu. Ca \u015fi \u00een cazul lui Camil, Liviu Leonte trece \u00een revist\u0103 romanele acesteia, inform\u00e2ndu-l pe lectorul francez asupra con\u0163inutului \u015fi formulei fiec\u0103ruia dintre ele, reproduc\u00e2nd, totodat\u0103, at\u00e2t m\u0103rturiile prozatoarei privind tehnica \u015fi concep\u0163ia sa despre roman, dar mai ales concluziile unor critici de prim plan ca E. Lovinescu, Tudor Vianu (Arta prozatorilor rom\u00e2ni), \u015eerban Cioculescu, Constantin Ciopraga ori Nicolae Manolescu, uneori extrem de diferite, chiar antinomice. Este cazul romanului Logodnicul (1935), a c\u0103rui primire a fost una surprinz\u0103toare \u00een compara\u0163ie cu cea de care s-a bucurat romanciera la apari\u0163ia altor c\u0103r\u0163i ale sale. Acestea avuseser\u0103 parte de opinii critice \u201emai mult sau mai pu\u0163in convergente\u201c, pe c\u00e2nd Logodnicul a reprezentat pentru unii \u201eo lovitur\u0103 de maestru\u201c, iar pentru al\u0163ii un e\u015fec, C\u0103linescu, de exemplu, consider\u00e2ndu-l \u201emagistral\u201c, iar \u015eerban Cioculescu \u201eo capodoper\u0103 de plictiseal\u0103\u201c. \u00cen realitate \u2013 apreciaz\u0103 Liviu Leonte \u2013 romanul nu merita asemenea atitudini at\u00e2t de opuse. Important e, \u00eens\u0103, c\u0103, pe ansamblu, marii critici ai epocii \u015fi cei ce i-au urmat au disociat cu p\u0103trundere, pun\u00e2nd \u00een lumin\u0103 \u015fi ceea ce era cu adev\u0103rat proustianism \u00een romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. O descriere a operei lui Anton Holban \u015fi a exegezei acesteia este, de asemenea, menit\u0103 s\u0103 argumenteze ce \u015fi c\u00e2t a \u00eensemnat proustianismul pentru romanul rom\u00e2nesc modern. Liviu Leonte remarc\u0103 mai ales contribu\u0163ia critic\u0103 novatoare a lui Alexandru C\u0103linescu, care, \u00een eseul Anton Holban \u2013 complexul lucidit\u0103\u0163ii, plec\u00e2nd de la Testamentul literar al autorului celor patru romane publicate \u00eentr-un r\u0103stimp de opt ani, scur\u015fi de la debut p\u00e2n\u0103 la moartea prematur\u0103 a scriitorului (1902-1937), face o net\u0103 distinc\u0163ie \u00eentre narator \u015fi eroul s\u0103u. Acesta viseaz\u0103 mereu, ca \u015fi naratorul din \u00c0 la recherche…, la libertate, independen\u0163\u0103, dar \u00een realitate el e din ce \u00een ce mai legat de amanta sa; el ar putea g\u00e2ndi despre sine ceea ce g\u00e2nde\u015fte naratorul proustian: \u201ec\u00e2nd nu e gelos se plictise\u015fte, c\u00e2nd e gelos sufer\u0103\u201c.
\nDup\u0103 o \u201eabsen\u0163\u0103 aproape total\u0103 a studiilor proustiene \u00een perioada r\u0103zboiului \u015fi a deceniului \u015fase\u201c, urmeaz\u0103 \u00een deceniul \u015fapte un timp al unei reale deschideri, c\u00e2nd realismul socialist este abandonat, iar \u00een acest context apar \u015fi articole \u015fi studii despre Marcel Proust, precum cele semnate de Nicolae Balot\u0103, Elena Vianu, Mariana \u015eora, Vladimir Streinu, iar din genera\u0163ia atunci t\u00e2n\u0103r\u0103 Nicolae Manolescu, Liviu Petrescu, Mihai Zamfir. Al\u0163ii \u201ese specializeaz\u0103 \u00een studii proustiene, cel mai adesea \u00een perspectiva comparatismului: Irina Mavrodin (cea c\u0103reia \u00eei dator\u0103m \u015fi traducerea integral\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte a operei lui Proust, c\u0103reia i-a dedicat nu mai pu\u0163in de 17 ani din via\u0163\u0103 \u2013 nota mea), Irina Eliade, Cornelia \u015etef\u0103nescu, Traian Liviu-Bir\u0103escu\u201c. Un rol deosebit l-au avut Dan Grigorescu, Cornelia Comorovski \u015fi Ovid S. Crohm\u0103lniceanu, care \u00een 1968 motiveaz\u0103 cu o prefa\u0163\u0103 reeditarea volumului \u00eent\u00e2i din \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut, \u00een traducerea lui Radu Cioculescu. Liviu Leonte evoc\u0103 apoi momentul 1971, c\u00e2nd Centenarul Proust a coincis cu tezele ideologice de trist\u0103 faim\u0103 din luna iulie a acelui an, prin care Ceau\u015fescu proclama, \u00een fond, o minirevolu\u0163ie cultural\u0103. Totu\u015fi, opera lui Proust a continuat s\u0103 constituie \u201eobiectul studiilor specializate\u201c \u00een epoca postbelic\u0103, mai exact \u00een ultimele decenii ale secolului trecut. Criticii \u015fi esei\u015ftii care o supun analizei formuleaz\u0103 judec\u0103\u0163i \u015fi propun puncte de vedere noi, cum ar fi zis Mihai Ralea, \u00een texte ce ar putea figura \u00een orice bibliografie privind exegeza operei proustiene, oric\u00e2t de selectiv\u0103 ar fi ea. Sunt nume de prim plan ale criticii \u015fi eseisticii literare, de la Ion Vartic la Nicolae Steinhardt, de la George Pruteanu la Irina Mavrodin, de la Mircea Berindei la Eugen Simion, Mihai Zamfir, Traian Liviu Bir\u0103escu sau Livius Cioc\u00e2rlie.
\nPentru a exemplifica, l-a\u015f men\u0163iona pe cel al lui Ion Vartic: Luciditate \u015fi himer\u0103 la Marcel Proust \u2013 o paralel\u0103 \u00eentre Don Quijote \u015fi Swann. \u201eIubirile lui Swann\u201c \u2013 comenteaz\u0103 Liviu Leonte \u2013 \u201e\u00eenainte de \u00eent\u00e2lnirea cu Odette se remarc\u0103 printr-un caracter pasager \u015fi spontan care dispare c\u00e2nd el \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 femeia iubit\u0103 cobor\u00e2t\u0103 dintr-o fresc\u0103 de Botticelli. Abia din acest moment iubirea lui seam\u0103n\u0103 cu cea a lui Don Quijote, p\u00e2n\u0103 la apari\u0163ia geloziei\u201c. Ion Vartic observa: \u201eDragostea la Don Quijote \u015fi Swann este forma de cunoa\u015ftere absolut\u0103, modul de a contempla, dincolo de fenomen, esen\u0163ele. Tot astfel se explic\u0103 \u015fi voin\u0163a lor constructiv\u0103, dorin\u0163a de a face din femeia iubit\u0103 centrul unui univers fictiv\u201c. Criticul clujean propune apoi o \u201electur\u0103 proustian\u0103\u201c a episodului din romanul lui Cervantes \u00een care b\u0103tr\u00e2nul hidalgo adoarme \u00een grota de la Montesinos, cu sentimentul c\u0103 somnul s\u0103u apar\u0163ine unei alte dimensiuni a timpului, asemenea celei teoretizate de naratorul din \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut.
\n\u00cen c\u0103utarea romanului modern. Receptarea operei lui Marcel Proust de Liviu Leonte este biografia cuprinz\u0103toare a unei teme majore: proustianismul \u00een con\u015ftiin\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 remarcam c\u0103 \u00een studiul s\u0103u despre p\u0103trunderea proustianismului \u00een con\u015ftiin\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, \u00een contextul dezbaterilor privind romanul rom\u00e2nesc modern din epoca interbelic\u0103, Liviu Leonte consemneaz\u0103 un fapt de istorie literar\u0103 de o maxim\u0103 importan\u0163\u0103: r\u0103spunsul dat de G. C\u0103linescu lui Camil Petrescu la \u00eentrebarea \u201eDe ce nu avem roman?\u201c printr-un articol care, apreciaz\u0103… Cite\u0219te mai mult »Prozatorii \u015fi criticii rom\u00e2ni fa\u0163\u0103 cu proustianismul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10836,14308],"class_list":["post-23442","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-liviu-leonte","tag-receptarea-operei-lui-marcel-proust"],"views":1755,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23442","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23442"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23442\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23443,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23442\/revisions\/23443"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23442"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23442"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23442"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}