{"id":23440,"date":"2015-05-21T12:14:23","date_gmt":"2015-05-21T10:14:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23440"},"modified":"2015-05-21T12:14:23","modified_gmt":"2015-05-21T10:14:23","slug":"fenomenul-autofictiunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fenomenul-autofictiunii\/","title":{"rendered":"Fenomenul \u201eautofic\u0163iunii\u201c"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Florina P\u00eerjol, <em>Carte de identit\u0103\u0163i. Muta\u0163ii ale autobiograficului \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 de dup\u0103 1989,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 272 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<br \/>\nSpaima Florinei P\u00eerjol, m\u0103rturisit\u0103 \u00eentr-un interviu din Ziarul financiar, cum c\u0103 tema volumului ei de debut, Carte de identit\u0103\u0163i. Muta\u0163ii ale autobiograficului \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 de dup\u0103 1989, ar fi datat\u0103 la patru ani de la redactare, nu e deloc justificat\u0103. Dimpotriv\u0103. La o simpl\u0103 privire panoramic\u0103, de\u015fi mai to\u0163i criticii tinerei genera\u0163ii au debutat cu cronic\u0103 literar\u0103, \u00een momentul c\u00e2nd s-au a\u015fezat s\u0103 scrie prima carte au virat \u00een mod surprinz\u0103tor spre istoria literaturii, foarte preocupa\u0163i de a rescrie canonul dup\u0103 o lung\u0103 perioad\u0103 de cenzur\u0103 \u015fi autocenzur\u0103. A demonstrat-o recent Bogdan Cre\u0163u printr-o simpl\u0103 inventariere a steagurilor noii critici (Nicolae Manolescu \u015fi ostilitatea fa\u0163\u0103 de prezent, \u00een Ziarul de Ia\u015fi): eticheta infamant\u0103 de \u201eprezenteism\u201c, aplicat\u0103 superficial de Nicolae Manolescu \u00eentregii genera\u0163ii, n-are, ca mai toate afirma\u0163iile criticului din ultima vreme, nicio acoperire.<br \/>\nDintre numele tinere care au dedicat volume de construc\u0163ie fenomenului literar actual, doar dou\u0103 se pot aminti: Cristina Chevere\u015fan \u2013 cu Apocalipse vesele \u015fi triste, 2006 \u2013 \u015fi, recent, Florina P\u00eerjol. Dac\u0103 volumul primei era sub orice critic\u0103 (lipsit\u0103 de concept \u015fi de exerci\u0163iul limbii rom\u00e2ne, autoarea c\u0103dea \u00een admira\u0163ie naiv\u0103 fa\u0163\u0103 de toate produsele mediatice ale ultimei genera\u0163ii), \u00een schimb, cartea Florinei P\u00eerjol e demn\u0103 de toat\u0103 aten\u0163ia.<br \/>\n\u00cen prim\u0103 instan\u0163\u0103, pentru c\u0103 ea nu atac\u0103 direct problema tinerei genera\u0163ii, ci, cum se spune, o caut\u0103 la concept \u2013 ceea ce, s-o recunoa\u015ftem, nu s-a prea \u00eent\u00e2mplat \u00een ultimii ani. \u201eEgofic\u0163iune\u201c, \u201emizerabilism\u201c, \u201eminimalism\u201c, \u201eautofic\u0163iune\u201c, sunt termeni vehicula\u0163i la gr\u0103mad\u0103, cu sensuri mai pu\u0163in teoretice \u015fi mai mult atitudinale. O varia\u0163ie discursiv\u0103 liber\u0103 f\u0103cea s\u0103 func\u0163ioneze regula \u201espune-mi cine i-a catalogat pe tinerii scriitori \u00abmizerabili\u015fti\u00bb sau \u00abminimali\u015fti\u00bb ca s\u0103-\u0163i spun ce sens \u015fi judecat\u0103 valoric\u0103 implic\u0103 termenul avansat\u201c. Din acest motiv, ziceam, e cu totul ne\u00eentemeiat\u0103 teama autoarei c\u0103 o discu\u0163ie cu conceptele pe mas\u0103 despre literatura rom\u00e2n\u0103 postrevolu\u0163ionar\u0103 ar fi tardiv\u0103: cam toate \u00eencerc\u0103rile de limpezire s-au dezumflat repede \u00een polemici genera\u0163ioniste, degrab\u0103 reductibile la tab\u0103ra \u201epudibonzilor\u201c \u015fi a \u201eteribili\u015ftilor\u201c.<br \/>\nDintr-odat\u0103, \u00eens\u0103, Florina P\u00eerjol ridic\u0103 aspecte importante ale literaturii actuale la nivelul dezbaterii terminologice. \u015ei asta, pentru c\u0103 a reu\u015fit s\u0103 identifice orizontul teoretic cel mai profitabil de a o cuprinde: genurile autobiograficului. Nu e greu de observat c\u0103, indiferent de diferen\u0163ele de viziune \u015fi de stilistic\u0103, cam to\u0163i prozatorii de azi cocheteaz\u0103 \u00eentr-un fel sau altul cu o retoric\u0103 a autenticit\u0103\u0163ii \u2013 ca reac\u0163ie deopotriv\u0103 la grand-narrative-ul \u015faizecist, gonflat de teme etice serioase, dar \u015fi la calambururile stilistice ale optzeci\u015ftilor. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, dincolo de a fi un simplu termen literar printre al\u0163ii, \u201eautofic\u0163iunea\u201c e \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 dea seama unei noi sensibilit\u0103\u0163i \u015fi a unei noi stilistici.<br \/>\nDiscutarea implica\u0163iilor ei \u00een literatura actual\u0103 e precedat\u0103 de o arheologie cultural\u0103 a genurilor autobiograficului. \u00cen loc s\u0103 extrapoleze \u00eens\u0103 nepermis conceptul de autofic\u0163iune la literatura Antichit\u0103\u0163ii, a\u015fa cum au f\u0103cut-o inclusiv teoreticieni francezi actuali (a se vedea Vincent Colonna, Autofiction et autres mythomanies litt\u00e9raires), Florina P\u00eerjol prefer\u0103 s\u0103-i inventarieze, cu scepticism, preistoria: Confesiunile Sf\u00e2ntului Augustin, scrierile lui Lucian din Samostata sau Metamorfozele lui Apuleius sunt invocate doar cu jum\u0103tate de gur\u0103, cu precizarea c\u0103 \u201enu e vorba de o inten\u0163ie de autoexpunere, c\u00e2t mai degrab\u0103 de un artificiu retoric, de o conven\u0163ie specific\u0103 epocii\u201c. \u00cen aceast\u0103 istorie tipologic\u0103 a genurilor biografice, abia Eseurile lui Montaigne sau Confesiunile lui Jean Jacques Rousseau \u00eencep s\u0103 semene cu ceea numim azi scriitur\u0103 personal\u0103, de vreme ce dispare nimbul hagiografic-didactic \u00een favoarea interesului pentru individ ca fiin\u0163\u0103 privat\u0103: \u201e\u00cen linii mari, inova\u0163ia pe care o aduce autobiografia lui Rousseau \u00een istoria genului este interesul \u015fi propensiunea spre nota\u0163ia intim\u0103, spre faptul de via\u0163\u0103 personal, lipsit de calitatea \u00abeducativ\u0103\u00bb a exemplarit\u0103\u0163ii. Individul nu mai este portavocea colectivit\u0103\u0163ii sau fiin\u0163a abstract\u0103 care vrea s\u0103 accead\u0103 la un nivel spiritual superior, ci creatura imperfect\u0103, slab\u0103, nevrozat\u0103, p\u0103c\u0103toas\u0103 etc. dar unic\u0103, \u00eenzestrat\u0103 cu o voce inimitabil\u0103\u201c, noteaz\u0103 autoarea. De aici p\u00e2n\u0103 la avatarurile de secol XIX-XX ale literaturii autobiografice, teoretizate \u015fi numite \u00een fel \u015fi chip de critica francez\u0103, de la \u201eroman intim\u201c (Sainte-Beuve) sau \u201eroman personal\u201c (Bruneti\u00e8re) sau roman autobiografic (Anatole France, Thibaudet), nu mai e dec\u00e2t un pas.<br \/>\nDac\u0103 evolu\u0163ia tipologic\u0103 a genurilor autobiografice e pus\u0103 pe fast forward, ceea ce o preocup\u0103 \u00een schimb pe autoare e explicarea fenomenului autofic\u0163iunii. Spun \u201efenomen\u201c \u015fi nu \u201egen literar\u201c, pentru c\u0103 Florina P\u00eerjol respinge accep\u0163iunile strict formale ale literaturii catalogate astfel. E \u015fi motivul pentru care clasific\u0103rile naratologice ale lui Genette sau Lejeune o las\u0103 rece. \u00cen schimb, autoarea pare s\u0103 se \u00eendrepte spre dimensiunea social-identitar\u0103 a acestui \u201ecuv\u00e2nt-valiz\u0103\u201c. \u00cenainte de a fi un concept literar, autofic\u0163iunea e un simptom cultural al actualit\u0103\u0163ii. Cea mai consistent\u0103 parte a c\u0103r\u0163ii reface, de aceea, dezbaterile franceze \u00een jurul termenului, odat\u0103 cu consacrarea lui de c\u0103tre Serge Doubrovsky, \u00een 1977. Aplicat propriului roman, Fils, conceptul de autofic\u0163iune \u00eencepe s\u0103 prind\u0103 substan\u0163\u0103 \u00een deceniile urm\u0103toare deopotriv\u0103 prin materie literar\u0103 (Am\u00e9lie Nothomb, Michel Houellebecq, Christine Angot, Annie Arnaux, Philippe Vilain, Guillaume Dustan sunt doar c\u00e2teva dintre numele c\u0103rora li s-a aplicat conceptul) \u015fi prin contribu\u0163ii teoretice. Reperele constante ale Florinei P\u00eerjol sunt Marie Darrieusecq, Jacques Lecarme, Vincent Colonna, Philippe Gasparini, Philippe Forest sau Mounir Laouyen. Insisten\u0163a cu care s-a vorbit despre autofic\u0163iune \u00een mediul francez a f\u0103cut ca ea s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 limitele unui simplu gen specializat \u015fi s\u0103 devin\u0103 un adev\u0103rat simptom cultural, cu totul reprezentativ pentru problematicile scriiturii \u00een societatea de consum. De la simpl\u0103 op\u0163iune literar\u0103, cum putea fi privit\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul anilor \u201980, autofic\u0163iunea tinde s\u0103 devin\u0103 tot mai mult (\u015fi aici, autoarea merge pe m\u00e2na lui Marie Darieussecq) o practic\u0103 \u201esubversiv\u0103\u201c, vertiginoas\u0103, care \u201e\u00eentoarce cu susul \u00een jos gestul autobiografic\u201c. Etapa romantic\u0103 \u015fi naiv\u0103 a genurilor autobiografice s-a \u00eencheiat, de vreme ce autofic\u0163iunea se confund\u0103 cu o practic\u0103 radical\u0103 a scriiturii. F\u0103r\u0103 a o defini niciodat\u0103 exact (cartea se rezum\u0103 adesea la expunerea c\u00e2t mai larg\u0103 a c\u00e2mpului de problematici), Florina P\u00eerjol insist\u0103 asupra valen\u0163elor actuale ale fenomenului. Spicuiesc c\u00e2teva dintre cele mai interesante sintagme \u00een acest sens \u2013 \u015fi care converg, toate, spre radicalizarea acestui discurs ale eului: \u201eliteratur\u0103 a \u201emarginalilor\u201c (ba chiar a marginalilor din unghi sexual sau ideologic), preocupat\u0103 de \u201ev\u00e2nzarea public\u0103 a intimit\u0103\u0163ii\u201c; \u201em\u0103rturisire de tip psihanalitic: urgent\u0103, intempestiv\u0103, instinctiv\u0103\u201c; \u201eliteratur\u0103 crud\u0103, violent\u0103\u201c; \u201ecategorie textual\u0103 ce acoper\u0103 autobiografii rebele sau transgresive\u201c; \u201ereac\u0163ie la terorismul societ\u0103\u0163ii de consum\u201c.<br \/>\nDe altfel, marele atu al c\u0103r\u0163ii e de a reface \u00eentreaga re\u0163ea ideologic\u0103 a termenului \u015fi de a-i identifica leg\u0103turile dincolo de zona literarului: \u201eBlog-urile, forumurile, re\u0163elele de (fals\u0103) socializare, reality show-urile, vedetele de carton cu biografiile lor falsificate, literatura tot mai u\u015foar\u0103, mim\u00e2nd autenticitatea, tot acest b\u00e2lci mediatic v\u00e2nz\u0103tor de sinceritate \u2013 iat\u0103 doar c\u00e2teva ipostaze \u00absociale\u00bb, antropologice chiar, ale autofic\u0163iunii care ar trebui s\u0103 ne conving\u0103 definitiv c\u0103 nu avem de-a face doar cu un gen fragil, ambiguu, cu miz\u0103 facil\u0103 \u015fi trec\u0103tor, ca orice mod\u0103, ci global, cu o nou\u0103 \u00abv\u00e2rst\u0103\u00bb a deja anun\u0163atei religii a simulacrelor \u015fi a nesincerit\u0103\u0163ii. Pl\u0103cerea lecturii, cu toate notele distincte ce o compun, pierde teren \u00een fa\u0163a curiozit\u0103\u0163ii voaieriste \u015fi a dorin\u0163ei primare de adrenalin\u0103, de senza\u0163ional, iar relevan\u0163a \u015fi valoarea estetic\u0103 devin un accesoriu op\u0163ional al unei activit\u0103\u0163i \u00een care juisarea de moment \u015fi posibilitatea de a se recunoa\u015fte \u00een cele citite devin mize supreme\u201c.<br \/>\nProiect\u00e2nd discu\u0163ia pe un ecran at\u00e2t de vast, autoarea poate cobor\u00ee cu credibilitate \u00een literatura postrevolu\u0163ionar\u0103 (\u015fi nu numai), pentru a stabili o tipologie \u015fi un mod de evolu\u0163ie a genurilor autobiografice rom\u00e2ne\u015fti. Acest segment al c\u0103r\u0163ii necesit\u0103, \u00eens\u0103, un comentariu separat. <em><strong>(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Florina P\u00eerjol, Carte de identit\u0103\u0163i. Muta\u0163ii ale autobiograficului \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 de dup\u0103 1989, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 272 p. &nbsp; Spaima Florinei P\u00eerjol, m\u0103rturisit\u0103 \u00eentr-un interviu din Ziarul financiar, cum c\u0103 tema volumului ei de debut, Carte de identit\u0103\u0163i. Muta\u0163ii ale autobiograficului \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 de dup\u0103 1989, ar fi datat\u0103 la patru&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fenomenul-autofictiunii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Fenomenul \u201eautofic\u0163iunii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14307,14306,14305],"class_list":["post-23440","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-autobiograficul-in-proza-romaneasca","tag-carte-de-identitati","tag-florina-parjol"],"views":2278,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23440","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23440"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23440\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23441,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23440\/revisions\/23441"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23440"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23440"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23440"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}