\u00centr-o noapte, un cititor (adic\u0103 eu), b\u00e2jb\u00e2ind prin \u00eentuneric, prive\u015fte lumea prin geamul care \u00eel separ\u0103 de exterior, \u00ee\u015fi pune \u00eentreb\u0103ri, \u00ee\u015fi scrie \u00een minte propria via\u0163\u0103 \u015fi apoi \u00eei devine primul cititor \u015fi singurul care are acces la aceast\u0103 scriere… Are ochi pentru a privi, dar privirea e at\u00e2t de \u00een\u015fel\u0103toare. Nu \u00eei pas\u0103, cite\u015fte semne, imagini, cu bucuria de a recunoa\u015fte onestitatea \u00een\u015fel\u0103ciunii… Acum cite\u015fte lumea, dar \u015ftie c\u0103, \u00een cur\u00e2nd, noaptea de iarn\u0103 se termin\u0103, lumina se aprinde \u015fi atunci vede c\u0103 are ochi ca s\u0103 citeasc\u0103… Pune m\u00e2na pe o carte, o prive\u015fte, o analizeaz\u0103, \u201eo cite\u015fte dintr-o privire\u201c, o deschide, apleac\u0103 privirea, nu mai prive\u015fte noaptea de iarn\u0103 printr-un geam, ci intr\u0103 \u00een lumea fic\u0163iunii… A ales cartea aceasta \u015fi nu alta pentru c\u0103 vrea s\u0103 se bucure de citit ca de un ritual, ca de o poveste. E noapte de iarn\u0103, imagina\u0163ia poate s\u0103 se elibereze, a\u015fa c\u0103 \u00eei spune: \u201eBine ai venit, cititorule creativ!\u201c. Acum, la prima lectur\u0103, nu \u00eei pas\u0103 de conven\u0163ii, acum cartea \u00eel domin\u0103, pentru ca la o recitire s\u0103 fie un joc ca \u00eentre Jacques fatalistul \u015fi st\u0103p\u00e2nul s\u0103u… Dar gata cu preg\u0103tirea, ca s\u0103 continue s\u0103 citeasc\u0103 o carte \u00eei trebuie privirea Cititoarei supuse din tabloul lui Ren\u00e9 Magritte, pentru c\u0103 lectura este cea mai frumoas\u0103 provocare. Nu degeaba a ales s\u0103 studieze Literele. Apoi, dac\u0103 e noapte de iarn\u0103 \u015fi eu sunt cititorul, m\u0103 a\u015fez, asemenea cititoarei lui Renoir, \u00eentr-un spa\u0163iu protector care eman\u0103 lumin\u0103, chiar dac\u0103 afar\u0103 e at\u00e2t de \u00eentuneric… Dar noaptea este at\u00e2t de scurt\u0103, s\u0103 \u00eenceap\u0103 lectura, de\u015fi ceremonialul ei a \u00eenceput demult.
\nTu, cititorule din mine, cite\u015fti primele r\u00e2nduri, \u00eencerci s\u0103 \u00ee\u0163i \u0163ii \u00een fr\u00e2u memoria, asocia\u0163ii vei face abia la recitire… De\u015fi \u00ee\u0163i propui s\u0103 cite\u015fti aceast\u0103 carte \u00een mod absolut, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 p\u0103strezi grani\u0163a care desparte realitatea de fic\u0163iune, ceremonialul lecturii \u00ee\u0163i aminte\u015fte de o alt\u0103 experien\u0163\u0103 \u015fi atunci \u00ee\u0163i spui: \u201eC\u00e2t de legat\u0103 este lectura de un timp, de un loc, de ni\u015fte oameni \u015fi de multe amintiri!\u201c. \u00ce\u0163i aminte\u015fti de Anna Karenina care, \u00een trenul ce o duce dinspre Sankt Petersburg spre Moscova, tot \u00eentr-o noapte de iarn\u0103, ca o c\u0103l\u0103toare-cititoare, vrea s\u0103 citeasc\u0103 un roman englez. \u00cel deschide \u00eencet, dar aten\u0163ia \u00eei e distras\u0103 de orice zgomot (tu, cititorule din mine, e\u015fti distras de lini\u015ftea din lumea ta). Anna Karenina \u00eencepe s\u0103 citeasc\u0103, dar observ\u0103 c\u0103 nu \u00eei place: ea vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, are o \u201eprea mare\u201c dorin\u0163\u0103 de via\u0163\u0103. Dimpotriv\u0103, cititorul din mine (este, cred, un \u201ecititor din pe\u015fter\u0103\u201c care vrea tot timpul s\u0103 se elibereze) dore\u015fte s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 altfel: c\u00e2nd cite\u015fte, tr\u0103ie\u015fte \u00een lumea c\u0103r\u0163ii. La prima lectur\u0103 a c\u0103l\u0103torit cu Don Quijote, l-a \u00eenso\u0163it pe Sancho pe insula lui, l-a a\u015fteptat pe Odiseu, a fost cu Eneas sau cu Dante \u00een Infern, a citit \u015fi a suferit cu doamna Bovary, a g\u00e2ndit \u00eempreun\u0103 cu lucrurile cu Antoine Roquentin… La prima lectur\u0103, cartea a fost suveran\u0103, \u201ela \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul\u201c. Prima lectur\u0103 cititorul din mine o tr\u0103ie\u015fte \u00een afara timpului \u015fi \u00een afara oric\u0103ror leg\u0103turi posibile (las\u0103 acest alt tip de pl\u0103cere pentru ochiul specialistului la re-lectur\u0103). Ce te face s\u0103 z\u00e2mbe\u015fti, pe tine, cititorule din mine, cu sub\u00een\u0163eles este c\u0103 un personaj, o n\u0103scocire, crede c\u0103 g\u0103se\u015fte via\u0163a \u00een realitate. Iar tu, \u201ecititorul lipsit de alte treburi\u201c (vorba lui Cervantes), cau\u0163i via\u0163a \u00een alt\u0103 parte: cau\u0163i via\u0163a Annei Karenina sau a doamnei Bovary \u00een lumea lor, \u015fi nu \u00een lumea ta sau \u00een lumea mea. \u015ei ce frumos este s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een imagina\u0163ie: ochii doamnei Bovary sunt fie verzi, fie alba\u015ftri. Ea este fie blond\u0103, fie brunet\u0103. Iar c\u00e2nd detaliile se pierd printre cuvinte, po\u0163i s\u0103 umpli golurile \u015fi s\u0103 le dai, capricios, via\u0163\u0103. Astfel, crezi c\u0103 po\u0163i afirma: \u201eMadame Bovary (sau orice alt personaj) sunt eu\u201c.
\nM-am adresat destul cititorului din mine devenit, parc\u0103, un personaj al lecturilor mele, este timpul s\u0103 vorbesc la persoana I, astfel nu m\u0103 mai simt fic\u0163iune… Sunt, poate, doar un cititor \u201enaiv\u201c, deocamdat\u0103… Astfel, m\u0103 simt creator \u015fi practic o prim\u0103 lectur\u0103 creativ\u0103: pentru mine acolo este literatura, relectura aduce, inevitabil, mai-mult-dec\u00e2t literatura. \u00centre lumea-lume \u015fi lumea-fic\u0163iune exist\u0103 o fereastr\u0103 prin care doar privirea poate p\u0103trunde. La orice lectur\u0103 nu mai sunt eu, sunt privire, deci devin fic\u0163iune asemenea personajelor mele. Dar, \u00een calitate de cititor, le creionez, le completez sau, dimpotriv\u0103, le deconstruiesc: din personaje clasice prefer s\u0103 fac schi\u0163e \u00e0 la Picasso, iar celor moderne le dau coeren\u0163a tablourilor lui Van Gogh. Sunt un cititor-pictor care, dac\u0103 ar fi r\u0103spuns la \u00eentreb\u0103rile lui Nabokov, ar fi \u00eendeplinit, poate, condi\u0163iile unui bun cititor cu imagina\u0163ie \u015fi sim\u0163 artistic.
\nLa prima lectur\u0103 m\u0103 simt asemenea povesta\u015fului lui Llosa pentru care lectura este capabil\u0103 s\u0103 dea via\u0163\u0103: aici cuv\u00e2ntul d\u0103 via\u0163\u0103 imagina\u0163iei \u015fi face s\u0103 tac\u0103 ra\u0163iunea. La prima lectur\u0103 sunt \u00eentotdeauna un cititor romantic, evazionist… Cititorule, \u00eentorci pagin\u0103 dup\u0103 pagin\u0103, noaptea de iarn\u0103 este departe. A devenit poate chiar peisajul c\u0103r\u0163ii tale; este a ta pentru c\u0103 tu o cite\u015fti, tu e\u015fti autorul ei de aceast\u0103 dat\u0103 \u015fi creatorul lumii ei. Poate ai s\u0103rit descrieri (se citesc greu \u015fi te enervezi), iar iarna a \u00eenlocuit peisajul din carte pe care l-ai omis (chiar dac\u0103 nu cite\u015fti \u00cen labirint al lui Alain Robbe-Grillet). Cartea pe care ai ales-o a fost acolo de at\u00e2ta timp, nu \u015ftii de ce ai ales-o acum, dar la prima lectur\u0103 \u0163i se pare o scrisoare cu un destinatar unic \u015fi \u00eencepi s\u0103 crezi c\u0103 a fost scris\u0103 special pentru tine \u015fi c\u0103 nu poate fi \u00een\u0163eleas\u0103 dec\u00e2t de tine. Da, prima lectur\u0103 este pentru cititorul din mine cu imagina\u0163ia \u015fi cu fic\u0163iunea lui, \u015fi nu pentru mine, omul, persoana sau filologul.
\nNoaptea s-a sf\u00e2r\u015fit (am adormit citind?). Am s\u0103rit pagini, dar am ajuns la final. Aproape de final, citesc atent, nu m\u0103 mai uit \u00een jur, ninsoarea parc\u0103 s-a oprit. Am\u00e2n finalul, dar, de fapt, \u00eenc\u0103 de pe acum \u00eencepe recitirea (de fapt, pentru Nabokov, nu exist\u0103 citire, ci doar recitire). Citesc, recitesc, revin, abia c\u00e2nd m\u0103 apropii de finalul unei c\u0103r\u0163i (sau mai degrab\u0103, de finalul vie\u0163ii pe care i-am dat-o c\u0103r\u0163ii). Recitirea \u00eencepe, via\u0163a continu\u0103, dar altfel: nu mai sunt \u00een copil\u0103ria lecturii. Copilul-cititor din mine adoarme, cititorul naiv ia o pauz\u0103, cititorul magician \u015fi pictor este obosit. Cititorul (aproape) profesionist intr\u0103 \u00een scen\u0103, relectura \u00eencepe… Ce r\u0103m\u00e2ne? Bucuria lecturii \u015fi a descoperirii, bucuria de \u201ea citi \u015fi reciti\u201c. Acum este o zi agitat\u0103, timpul nu mai are r\u0103bdare, lumea este \u015fi ea febril\u0103, \u00eencepe relectura… Eu sunt un alt cititor, \u00eenarmat cu acel ciudat concept denumit \u201ecultur\u0103\u201c. Dac\u0103 primul cititor voia cu tot diandinsul s\u0103 fac\u0103 parte din carte, acum el pare un \u201eom care aduce cartea\u201c: nu se mai las\u0103 dominat de carte, o st\u0103p\u00e2ne\u015fte. De c\u00e2nd cite\u015fte numele autorului \u015ftie ceva: are a\u015ftept\u0103ri de lectur\u0103, un \u201eorizont de a\u015fteptare\u201c, a\u015fa cum a fost formulat de teoreticienii recept\u0103rii din \u015ecoala de la Konstanz. Da, ast\u0103zi, mai degrab\u0103 sunt un recititor, un cititor amfibie, care nu mai are timp s\u0103 fie cititor dezinteresat (dac\u0103 ar exista o ras\u0103 de oameni care s\u0103 fie numai cititori, sigur a\u015f fi din ea). A\u015fa c\u0103 apare eternul recititor (a c\u0103rui mare bucurie este s\u0103 sublinieze c\u0103r\u0163ile, av\u00e2nd percep\u0163ia animist\u0103 c\u0103, astfel, le poate da via\u0163\u0103), \u201eun bun cititor, un cititor matur, un cititor activ \u015fi creativ\u201c, dac\u0103 \u00eei d\u0103m crezare lui Nabokov. La recitire, toate c\u0103r\u0163ile devin hipertexte: fraze, idei, personaje \u00ee\u015fi r\u0103spund \u015fi \u00eemi dau pl\u0103cerea unui text cu mai multe \u00eentrebuin\u0163\u0103ri, care pare rescris odat\u0103 cu leg\u0103turile pe care sunt capabil, \u00een calitatea de cititor, s\u0103 le fac. La relectur\u0103, cartea este \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een f\u00e2\u015fii (literatura recitit\u0103 s\u0103 fie, oare, sf\u00e2\u015fiat\u0103?), iar autori \u015fi timpuri f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 pot s\u0103 convie\u0163uiasc\u0103 prin intermediul literaturii \u015fi al culturii, \u00een general, devenite, hypertexte f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit \u015fi, poate, f\u0103r\u0103 voia lor. Doar la relectur\u0103, Balzac poate fi citit \u00een cheia Noului Roman. Astfel, relectura pare adev\u0103rata lectur\u0103, o lectur\u0103 atent\u0103.
\n\u00cemi amintesc de unul dintre personajele lui Urmuz, Algazzy care descoper\u0103 c\u0103 \u201etot ceea ce r\u0103m\u0103sese bun din literatur\u0103 fusese consumat \u015fi digerat\u201c. Poate c\u0103 scopul adev\u0103ratei recitiri este s\u0103 re\u00eenvie c\u0103r\u0163ile din ceea ce, conven\u0163ional, este denumit canon (dar, \u00een biseric\u0103, de unde vine \u015fi sensul de baz\u0103, nu este canonul o pedeaps\u0103?). Ca s\u0103 nu mai fie consumate \u015fi digerate, la o relectur\u0103 (situat\u0103, poate, la secole distan\u0163\u0103 de c\u00e2nd o carte a fost scris\u0103), c\u0103r\u0163ile prind via\u0163\u0103, se repozi\u0163ioneaz\u0103 \u00een propria istorie a literaturii. De altfel, c\u00e2te c\u0103r\u0163i nu au fost descoperite abia la o relectur\u0103? \u00centotdeauna, la relectur\u0103 am sim\u0163it nebunia lui Don Quijote \u015fi mi-am \u00eenchipuit paradisul ca pe o bibliotec\u0103, asemenea lui Borges.
\nDar, cititorule din mine, g\u00e2nde\u015fte-te de c\u00e2te ori \u00een lecturile tale ai \u00eent\u00e2lnit lectura \u015fi ceremonialul ei \u00een stare pur\u0103 \u015fi relectura \u201ea\u015fa cum scrie la carte\u201c. De c\u00e2te ori nu ai avut impresia c\u0103 exist\u0103 c\u0103r\u0163i f\u0103cute mai degrab\u0103 s\u0103 le recite\u015fti, s\u0103 vii \u00eenarmat cu o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103 dinainte? Sunt c\u0103r\u0163i cu care te lup\u0163i. C\u00e2\u0163i dintre noi n-au \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103 Proust, dar n-au trecut de primele paragrafe (care ocup\u0103, ce-i drept, c\u00e2teva pagini)? \u00cen asemenea catedrale (metafora \u00eei apar\u0163ine tot lui Proust), cu stiluri \u015fi construc\u0163ii complicate, nu mai po\u0163i fi un cititor naiv: ba\u0163i la u\u015f\u0103, dar nimeni nu \u00ee\u0163i r\u0103spunde, te sim\u0163i asemenea str\u0103inului lui Camus. Am aruncat cartea \u015fi peste ani am revenit. De aceast\u0103 dat\u0103, \u015ftiam la ce s\u0103 m\u0103 a\u015ftept (poate c\u0103 citind acest tip de c\u0103r\u0163i eram asemenea Annei Karenina care voia, \u00eenainte de toate, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u015fi nu suporta g\u00e2ndul c\u0103 fic\u0163iunea poate fi mai \u201evie\u201c dec\u00e2t realitatea), la faptul c\u0103 via\u0163a este \u00een alt\u0103 parte. Numai accept\u00e2nd acest pact, am realizat c\u0103 exist\u0103 c\u0103r\u0163i care nu pot fi citite, pot fi doar recitite (sau, care, la prima lectur\u0103 sunt recitite, urm\u00e2nd ca apoi s\u0103 fie citite). Sunt c\u0103r\u0163ile care pot fi citite mai u\u015for, cer un grad mai mic de concentrare? Nu cred, a\u015fa cum nu cred c\u0103 acele c\u0103r\u0163i recitite sunt, obligatoriu, dificile. Astfel, am citit \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut f\u0103c\u00e2nd un pact al recitirii ce echivaleaz\u0103 cu \u201eun mod al aten\u0163iei care presupune \u00eencetinirea lecturii, c\u00e2nt\u0103rirea critic\u0103 a detaliilor, un anumit profesionalism al lecturii\u201c (Matei C\u0103linescu), al r\u0103bd\u0103rii de a citi, de a reveni, de a percepe materialitatea cuv\u00e2ntului scris. Pentru acest tip de c\u0103r\u0163i citirea urmeaz\u0103 recitirii: abia dup\u0103 ce am \u00een\u0163eles-o, dup\u0103 ce am interpretat-o \u015fi am sf\u00e2\u015fiat-o prin recitire, ea poate fi citit\u0103. Atunci, putem s\u0103 p\u0103trundem \u00een acele \u201ecatedrale de cuvinte\u201c \u015fi s\u0103 le citim \u00een nop\u0163i de iarn\u0103, pentru pl\u0103cerea textului \u015fi, \u00een definitiv, a lecturii. Pentru a citi astfel de c\u0103r\u0163i, care se cer mai \u00eent\u00e2i recitite trebuie s\u0103 ne raport\u0103m la modul \u00een care o carte poate fi interpretat\u0103, de\u015fi cercet\u0103tori ca Susan Sontag sunt, mai degrab\u0103, \u201e\u00eempotriva interpret\u0103rii\u201c.
\nCum citesc? Iat\u0103 \u00eentrebarea de la care am pornit \u015fi la care ne \u00eentoarcem. Dintre diferitele tipuri de lectori, m\u0103 mul\u0163umesc s\u0103 r\u0103m\u00e2n lectorul real, fie el \u201eun om f\u0103r\u0103 calit\u0103\u0163i, un loc comun\u201c (Paul Cornea), dar care are un suflet, o inim\u0103 \u015fi care, dincolo de orice considerente, poate s\u0103 fie povesta\u015ful, adic\u0103 acela ce d\u0103 via\u0163\u0103 literaturii. Dac\u0103 l-a\u015f parafraza pe Heraclit, a\u015f spune c\u0103 nu po\u0163i citi de dou\u0103 ori aceea\u015fi carte, deoarece la a doua lectur\u0103 nici cartea, nici cititorul nu mai sunt la fel. Citesc \u015fi recitesc au ca reflex scriu \u015fi rescriu \u015fi cred cu t\u0103rie, asemenea cronicarului, c\u0103 toate s-au scris \u00een inima mea. \u015ei, poate c\u0103 fiecare cititor are un pariu: acela de a continua lectura, conexiunile, inedita c\u0103utare a tot ceea ce \u00eenseamn\u0103 evaziune \u00een lumea de azi, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri despre rolul s\u0103u \u015fi al c\u0103r\u0163ii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o noapte, un cititor (adic\u0103 eu), b\u00e2jb\u00e2ind prin \u00eentuneric, prive\u015fte lumea prin geamul care \u00eel separ\u0103 de exterior, \u00ee\u015fi pune \u00eentreb\u0103ri, \u00ee\u015fi scrie \u00een minte propria via\u0163\u0103 \u015fi apoi \u00eei devine primul cititor \u015fi singurul care are acces la aceast\u0103 scriere… Are ochi pentru a privi, dar privirea e at\u00e2t de \u00een\u015fel\u0103toare. Nu \u00eei pas\u0103,… Cite\u0219te mai mult »Cititor, pe marginea lecturii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[14299],"class_list":["post-23434","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cititorul-creativ"],"views":1271,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23434","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23434"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23434\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23435,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23434\/revisions\/23435"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23434"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23434"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23434"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}