{"id":23430,"date":"2015-05-21T12:05:55","date_gmt":"2015-05-21T10:05:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23430"},"modified":"2015-05-21T12:05:55","modified_gmt":"2015-05-21T10:05:55","slug":"in-pas-de-tango","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-pas-de-tango\/","title":{"rendered":"\u00cen pas de tango"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Arturo P\u00e9rez-Reverte, <em>Tangoul Vechii G\u0103rzi,<\/em> traducere \u015fi note de Dan Munteanu Col\u00e1n, Editura Polirom, <\/strong><strong>Ia\u015fi, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eTangoul reprezint\u0103 confluen\u0163a mai multor elemente: tangoul andaluz, habanera, milonga \u015fi dansurile sclavilor negri. Acei gauchos din pampas, pe m\u0103sur\u0103 ce se apropiau cu chitarele lor de c\u00e2rciumile, pr\u0103v\u0103liile \u015fi bordelurile de la periferia Buenos Aires-ului, au creat milonga, care era c\u00e2ntat\u0103, \u015fi \u00een cele din urm\u0103 tangoul, care la \u00eenceput era o milonga dansat\u0103. Muzica \u015fi dansurile africane au fost importante, pentru c\u0103 \u00een epoca aceea perechile dansau \u0163in\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103, nu \u00eembr\u0103\u0163i\u015fate.\u201c Astfel explic\u0103 Max Costa, unul dintre personajele centrale ale romanului Tangoul Vechii G\u0103rzi de Arturo P\u00e9rez-Reverte, evolu\u0163ia pasionalului \u2013 \u015fi pasionantului \u2013 dans \u015fi c\u00e2ntec argentinian \u00een fa\u0163a interlocutorilor s\u0103i, so\u0163ii Armando \u015fi Mecha de Troeye, tovar\u0103\u015fii lui de c\u0103l\u0103torie pe transatlanticul Cap Polonio, \u00een drum spre Buenos Aires, unde Armando, celebru compozitor, voia s\u0103 ajung\u0103 pentru a compune un tango.<br \/>\n<strong>\u00cent\u00e2lniri \u015fi reg\u0103siri<\/strong><br \/>\nAp\u0103rut \u00een anul 2012 \u015fi devenit rapid best-seller \u00een Spania \u015fi \u00een alte \u0163\u0103ri europene, ca s\u0103 nu mai vorbim de spa\u0163iul cultural hispanofon, prezentul roman al lui P\u00e9rez-Reverte d\u0103 cititorului obi\u015fnuit cu tematica autorului spaniol senza\u0163ia c\u0103 include \u00een paginile sale majoritatea preocup\u0103rilor pe care acesta le-a demonstrat \u00een crea\u0163iile anterioare. Dar, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, c\u0103 reprezint\u0103 \u015fi ceva pe deasupra. C\u0103ci, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, pentru un scriitor at\u00e2t de celebru cum e Arturo P\u00e9rez-Reverte, nu ar avea sens ca lucrurile ori strategiile (narative sau stilistice) cunoscute s\u0103 fie repetate f\u0103r\u0103 a fi mult nuan\u0163ate, c\u00e2t\u0103 vreme el a \u00eencercat ca prin fiecare carte publicat\u0103 s\u0103 deschid\u0103 un alt drum \u2013 sau cel pu\u0163in \u00eenc\u0103 o u\u015f\u0103 \u2013 \u00een fa\u0163a celor pasiona\u0163i de explorarea unor lumi fic\u0163ionale noi. \u00cen orice caz, e adev\u0103rat c\u0103 \u00een rela\u0163ia complicat\u0103 a protagoni\u015ftilor din Tangoul Vechii G\u0103rzi se pot recunoa\u015fte o parte din tensiunile \u015fi apropierile ori \u00eendep\u0103rt\u0103rile succesive ale personajelor prinse \u00eentr-o v\u00e2ltoare amoroas\u0103 care nu se putea \u00eemplini \u015fi nici rezolva \u00eentru totul satisf\u0103c\u0103tor la nivel romanesc, a\u015fa cum erau eviden\u0163iate toate acestea \u00een Asediul (2010). Acum, \u00eens\u0103, Max Costa \u015fi Mecha Inzunza (de Troeye) reprezint\u0103 ni\u015fte protagoni\u015fti remarcabili, c\u0103rora autorul le construie\u015fte cu luare aminte biografiile \u2013 \u015fi chipurile marcate de trecerea anilor, \u00een vreme ce tr\u0103irile le-au r\u0103mas la fel de n\u0103valnice ca \u00een anii tinere\u0163ii. Ce doi, trecu\u0163i de \u015faizeci de ani \u015fi re\u00eent\u00e2lnindu-se dup\u0103 decenii, se recunosc \u015fi se redescoper\u0103 \u2013 nu f\u0103r\u0103 dificultate!&#8230; \u2013 amintindu-\u015fi cu c\u00e2t\u0103 aten\u0163ie se studiaser\u0103 cu ani \u00een urm\u0103, la bordul transatlanticului Cap Polonio, \u00een ritmuri de tango, \u00eentr-o ame\u0163itoare combina\u0163ie de interes \u015fi atrac\u0163ie spontan\u0103 care aminte\u015fte, pe alocuri, maniera de a scrie pe care Arturo P\u00e9rez-Reverte o exersase \u00eentr-o carte anterioar\u0103, Maestrul de scrim\u0103 (1988), dac\u0103 e s\u0103 avem \u00een vedere \u00eent\u00e2lnirile pe muchie de cu\u0163it dintre Jaime Astarloa \u015fi Adela de Otero.<br \/>\nTangoul Vechii G\u0103rzi este o excelent\u0103 combina\u0163ie de roman de dragoste \u015fi carte de aventuri, plin\u0103 de episoade care \u0163in cititorul cu sufletul la gur\u0103, condimentat\u0103 cu r\u0103sturn\u0103ri spectaculoase de situa\u0163ie, cu elaborate \u015fi impresionante strategii de seduc\u0163ie \u00een care nu se mai poate stabili \u00eentotdeauna cu claritate cine este cel\/ cea care seduce \u015fi cine decide s\u0103 se lase sedus, miza esen\u0163ial\u0103 a lui P\u00e9rez-Reverte fiind eviden\u0163ierea unei pasiuni care trece cu u\u015furin\u0163\u0103 peste toate ravagiile posibile ale v\u00e2rstei \u015fi peste toate ne\u00eemplinirile ori e\u015fecurile inerente. Iar aceast\u0103 pasiune \u00eencepe \u00een 1928, \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie transatlantic\u0103, dar nu e uitat\u0103 nici de Max \u015fi nici de Mecha, c\u0103ci firele ei sunt re\u00eennodate \u00een 1937, la Nisa, pentru ca, dup\u0103 \u00eenc\u0103 trei decenii, cei doi s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, la un hotel de lux din Sorrento, \u00een timpul unei epocale partide de \u015fah jucate de t\u00e2n\u0103rul Jorge Keller, nimeni altul dec\u00e2t fiul fostei doamne Inzunza-Troeye.<br \/>\n<strong>Tango, se\u00f1ora?&#8230;<\/strong><br \/>\n\u201eSub aspect muzical, tangoul nu are cum s\u0103 fie important. Singura importan\u0163\u0103 e aceea pe care i-o d\u0103m noi\u201c, scria Jorge Luis Borges \u00een Istoria tangoului. \u015ei continua astfel scriitorul argentinian: \u201eTangoul poate fi subiect de discu\u0163ie \u015fi chiar \u00eel discut\u0103m, dar \u00eenchide \u00een el, ca orice lucru adev\u0103rat, o tain\u0103. (&#8230;) S-ar putea spune c\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eenser\u0103ri \u015fi nop\u0163i la Buenos Aires nu se poate face un tango \u015fi c\u0103 \u00een cer ne a\u015fteapt\u0103 pe noi, argentinienii, ideea platonic\u0103 a tangoului, forma lui universal\u0103.\u201c Arturo P\u00e9rez-Reverte cunoa\u015fte foarte bine aceste afirma\u0163ii \u2013 \u015fi e con\u015ftient c\u0103 \u015fi cititorii s\u0103i le cunosc. De aceea, p\u0103streaz\u0103 mereu, printre episoadele desprinse parc\u0103 din filmele de ac\u0163iune \u015fi printre paginile ce duc cu g\u00e2ndul la foiletoanele de spionaj, acea atmosfer\u0103 specific\u0103 a capitalei Argentinei \u015fi la substratul s\u0103u cultural, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Armando de Troeye e convins c\u0103, dac\u0103 nu va p\u0103\u015fi el \u00eensu\u015fi \u00een localurile \u2013 fie ele chiar r\u0103u famate \u2013 din Buenos Aires, nu va reu\u015fi niciodat\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 esen\u0163a tangoului \u015fi, deci, va fi incapabil s\u0103 compun\u0103 muzica pe care at\u00e2t de mult \u015fi-o dore\u015fte.<br \/>\n\u00cen plus, romancierul sugereaz\u0103 mereu, cu gra\u0163ie \u015fi dezinvoltur\u0103, c\u0103 povestea pe care o istorise\u015fte \u2013 \u00een primul r\u00e2nd povestea de dragoste dintre Max \u015fi Mecha \u2013 nu e deloc una obi\u015fnuit\u0103. Iar pentru ca mesajul \u015fi sensurile c\u0103r\u0163ii s\u0103 fie \u015fi mai pregnante, P\u00e9rez-Reverte subliniaz\u0103 mai cu seam\u0103 ultima lor \u00eent\u00e2lnire, afla\u0163i acum am\u00e2ndoi la o v\u00e2rst\u0103 la care se presupune c\u0103 majoritatea lucrurilor importante ale vie\u0163ii au fost deja spuse ori \u00eenv\u0103\u0163ate \u2013 iar dac\u0103 nu, m\u0103car tr\u0103ite. \u00cens\u0103 Max \u015fi Mecha au surpriza s\u0103 se descopere unul pe cel\u0103lalt (\u015fi fiecare pe sine!) mult mai vulnerabili dec\u00e2t crezuser\u0103 vreodat\u0103 c\u0103 ar putea fi, \u00eens\u0103 au deopotriv\u0103 \u015fansa s\u0103 se priveasc\u0103 \u00een ochi \u015fi s\u0103 contemple, fiecare \u00een regretele celuilalt, tot ceea ce ar fi putut fi \u00eempreun\u0103 \u015fi nu au avut curajul s\u0103 fie: adic\u0103, ni\u015fte oameni pur \u015fi simplu ferici\u0163i.<br \/>\nRomanul \u00een ansamblul s\u0103u este axat pe dou\u0103 linii convergente: pe de o parte timpul, curgerea lui \u015fi efectele sale asupra fragilei fiin\u0163e umane, iar pe de alta descrierea unei epoci frumoase, str\u0103lucitoare, dar care \u015fi-a tr\u0103it deja ultimele clipe. Este epoca elegan\u0163ei \u015fi onoarei, a manierelor care ulterior au fost considerate \u201edemodate\u201c, epoca \u201etangoului Vechii G\u0103rzi\u201c (unul dintre tangourile celebre din Buenos Airesul adolescen\u0163ei lui Max Costa). Iar acel glamour specific sf\u00e2r\u015fitului anilor \u201920, ca \u015fi luxul zonei de coast\u0103 italian\u0103, cu hoteluri somptuoase cu vedere spre Golful Napoli de dup\u0103 patru decenii, sunt excelent creionate de Arturo P\u00e9rez-Reverte, cel care, \u00een plus, tocmai pentru c\u0103 titlul c\u0103r\u0163ii sale trimite la universul muzicii \u015fi al dansului, \u00ee\u015fi structureaz\u0103 discursul romanesc urm\u00e2nd, \u00een numeroase momente, ritmurile de tango, de milonga sau de habanera. Muzica interioar\u0103 a textului de fa\u0163\u0103 \u0163ine de o capacitate intuitiv\u0103 a autorului, \u00een mare m\u0103sur\u0103 axat\u0103 pe improviza\u0163ie, pe varia\u0163iunile pe aceea\u015fi tem\u0103, pe repeti\u0163ii \u015fi altern\u0103ri ale punctelor de fug\u0103. Cititorul \u00een\u0163elege astfel pe parcurs c\u0103 dincolo de interesul de\u015fteptat de proza lui P\u00e9rez-Reverte la nivelul ac\u0163iunii propriu-zise, elementul fundamental al Tangoului Vechii G\u0103rzi este legat \u00eendeaproape de jocul luminilor \u015fi umbrelor, de detaliile prezentate cu minu\u0163iozitate (fie c\u0103 e vorba despre o pereche de m\u0103nu\u015fi elegante de dam\u0103, fie de un \u015firag de perle), de atmosfera excelent redat\u0103. Pe urmele unor predecesori precum Graham Greene sau John Le Carr\u00e9, Arturo P\u00e9rez-Reverte e decis ca \u00een acest roman s\u0103 demonstreze c\u0103 arta unui veritabil romancier se reg\u0103se\u015fte tocmai \u00een am\u0103nuntele care, adesea, sunt sacrificate \u00een proza contemporan\u0103 fie \u00een favoarea analizei psihologice, fie \u00een aceea a experimentului narativ gratuit.<br \/>\n<strong>Jocuri \u015fi literatur\u0103<\/strong><br \/>\nF\u0103r\u0103 s\u0103 fie lipsit\u0103 de elementele ce creioneaz\u0103 profilul interior al protagoni\u015ftilor, Tangoul lui P\u00e9rez-Reverte exclude cu grij\u0103 orice experimente de prisos \u015fi pune \u00een eviden\u0163\u0103 jocul celor doi protagoni\u015fti \u2013 joc erotic, dar deloc lipsit de \u00eencercarea am\u00e2ndurora de a \u015fi-l subordona pe cel\u0103lalt, devenind, deci, veritabil joc de putere. Apoi, fiecare exprim\u0103 \u015fi se expune exact \u00een m\u0103sura \u00een care (se) ascunde, iar Mecha exceleaz\u0103 pe acest teritoriu, c\u0103ci elegan\u0163a ei \u00eenn\u0103scut\u0103 o p\u0103streaz\u0103 la distan\u0163\u0103 de privirile prea insistente ale celor din jur, chiar \u015fi ale celor pe care-i iube\u015fte \u2013 ori mai cu seam\u0103 de acestea.<br \/>\nInteresant este \u015fi c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 numeroasele puncte de intrig\u0103 \u015fi conflictele secundare pe care le construie\u015fte, P\u00e9rez-Reverte reu\u015fe\u015fte \u015fi s\u0103 stabileasc\u0103 o (poate) nea\u015fteptat\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eentre problemele sau interoga\u0163ii esen\u0163iale ale omului contemporan \u015fi situa\u0163iile \u00een care sunt puse personajele din Tangoul Vechii G\u0103rzi. Nelini\u015ftile lui Max \u015fi ezit\u0103rile de care d\u0103 dovad\u0103 uneori Mecha (dar \u015fi hot\u0103r\u00e2rile ei) sunt ale noastre, iar pa\u015fii lor, c\u00e2teodat\u0103 perfect adecva\u0163i ritmurilor de tango, alteori pur \u015fi simplu nesiguri din cauza v\u00e2rstei ori a insuficientei \u00eencrederi pe care o (mai) au \u00een ei \u00een\u015fi\u015fi, demonstreaz\u0103 c\u0103 autorul \u015ftie perfect cum s\u0103-\u015fi determine lectorul s\u0103 fie, \u00een fiecare moment, unul implicat \u2013 \u00een povestea pe care o cite\u015fte \u015fi, deopotriv\u0103, \u00een dezlegarea sensurilor existen\u0163ei personajelor.<br \/>\n\u00cens\u0103 acest lucru este valabil \u015fi func\u0163ioneaz\u0103 perfect nu doar \u00een cazul protagoni\u015ftilor, ci \u015fi \u00een cel apari\u0163iilor secundare sau chiar episodice, c\u0103ci autorul construie\u015fte o \u00eentreag\u0103 galerie de personaje de neuitat, de la Armando de Troeye, Jorge Keller, Irina Jasenovici sau Susana Ferriol. Toate sunt excelent creionate, bine construite, dar dau \u015fi senza\u0163ia c\u0103 prind realmente via\u0163\u0103 \u00een paginile c\u0103r\u0163ii, \u00eensufle\u0163ind-o. \u00cen acest fel, scriitorul realizeaz\u0103 \u015fi o impresionant\u0103 fresc\u0103 a societ\u0103\u0163ii \u015fi a perioadelor descrise, Tangoul Vechii G\u0103rzi devenind un adev\u0103rat univers pe care fic\u0163iunea \u00eel ia, \u00eencet-\u00eencet, \u00een st\u0103p\u00e2nire. \u015ei chiar dac\u0103 via\u0163a bate mereu literatura, Arturo P\u00e9rez-Reverte demonstreaz\u0103 prin acest roman c\u0103 atunci c\u00e2nd e bine scris\u0103 literatura poate concura cu succes existen\u0163a cotidian\u0103. \u015ei, cu siguran\u0163\u0103, c\u0103 e mai frumoas\u0103 dec\u00e2t aceasta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Arturo P\u00e9rez-Reverte, Tangoul Vechii G\u0103rzi, traducere \u015fi note de Dan Munteanu Col\u00e1n, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2014 &nbsp; \u201eTangoul reprezint\u0103 confluen\u0163a mai multor elemente: tangoul andaluz, habanera, milonga \u015fi dansurile sclavilor negri. Acei gauchos din pampas, pe m\u0103sur\u0103 ce se apropiau cu chitarele lor de c\u00e2rciumile, pr\u0103v\u0103liile \u015fi bordelurile de la periferia Buenos Aires-ului, au creat&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-pas-de-tango\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cen pas de tango<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14293,14294,14295],"class_list":["post-23430","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arturo-perez-reverte","tag-tangoul-vechii-garzi","tag-traducere-de-dan-munteanu"],"views":1068,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23430","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23430"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23430\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23431,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23430\/revisions\/23431"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23430"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23430"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23430"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}