Nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i cititori, dup\u0103 ce \u00eentorc ultima fil\u0103 a romanului R\u0103zboi \u015fi pace, \u00eel iau de la cap\u0103t. Cu siguran\u0163\u0103 sunt \u015fi dintre ace\u015ftia, obiceiurile cititorilor surprind prin diversitate \u015fi inedit, oamenii sunt mereu inventivi. \u015ei, f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, unul dintre ei a fost economistul american Alexander Gerschenkron (1904 – 1978), cel care a \u015fi identificat cele trei \u00eensu\u015firi ale c\u0103r\u0163ilor bune: sunt interesante, memorabile \u015fi te constr\u00e2ng s\u0103 le recite\u015fti.
\n\u00cemi amintesc, exact \u00een dreptul acestui pasaj, printr-o surpriz\u0103 a min\u0163ii mele amnezice, c\u0103 termenul \u201ebun\/ bine\u201c a dat mult de furc\u0103 filosofilor care au c\u0103utat, \u00een etic\u0103 \u00eendeosebi, dar \u015fi \u00een \u015ftiin\u0163a esteticii, suprema rigoare lexical\u0103. N-au reu\u015fit mare lucru. Nimic nu-l poate urni, la epitetul \u201ebun\u201c m\u0103 refer, din ambiguitatea lui definitiv\u0103. Adjectivul \u00eenseamn\u0103 \u015fi frumos, \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit, \u015fi pre\u0163ios, \u015fi pl\u0103cut, \u015fi util, \u015fi corect, \u015fi armonios, bine propor\u0163ionat. Plus o mie de alte lucruri. Pentru a exprima toate aceste nuan\u0163e semantice, Septuaginta a folosit c\u00e2ndva cuv\u00e2ntul kal\u00f3n.
\nA\u015fadar, exist\u0103 indivizi care \u015fi-au f\u0103cut obiceiul de a reciti un volum imediat ce ajung la enun\u0163ul ultim, la index \u015fi cuprins. \u015etiu precis acest fapt destul de curios dintr-o surs\u0103 infailibil\u0103, \u00eentruc\u00e2t numitul economist a declarat el \u00eensu\u015fi, \u00eentr-un articol testamentar, publicat chiar \u00een anul 1978, sub titlul On Reading Books: A Barbarian\u2019s Cogitations, c\u0103 a procedat cel pu\u0163in de trei ori \u00een acest mod. A terminat de citit R\u0103zboi \u015fi pace \u015fi a \u00eenceput imediat s\u0103 citeasc\u0103 tocmai ceea ce terminase de citit cu at\u00e2ta trud\u0103 \u015fi, probabil, cu \u015fi mai mult\u0103 desf\u0103tare. Alexander Gerschenkron spune dup\u0103 cum urmeaz\u0103: nu exist\u0103 propozi\u0163ie din R\u0103zboi \u015fi pace care s\u0103 m\u0103 ia pe nepreg\u0103tite (am str\u0103b\u0103tut romanul de prea multe ori), mi le amintesc pe toate, dar g\u0103sesc mereu \u015fi mereu propozi\u0163ii (\u201eidei, intui\u0163ii, imagini\u201c) la care nu am reflectat\u00a0 \u00eendeajuns. Sau a\u015fa mi se pare. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd o citesc, cartea lui Tolstoi \u00eemi ofer\u0103 ceva nou, o surpriz\u0103, un imbold de a medita mai atent cutare pasaj, opinia prin\u0163ului Andrei Bolkonski (pe care o accept\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u015fi Pierre Bezuhov) despre fericirea negativ\u0103, singura care le-ar fi h\u0103r\u0103zit\u0103 muritorilor, fericirea de a nu fi\u00a0 fl\u0103m\u00e2nd, de a nu suferi prea tare \u015fi de a nu fi cu totul singur, c\u00e2nd te sim\u0163i foarte singur, de a putea sta de vorb\u0103 cu un semen…
\n\u00cen treac\u0103t fie spus, am sugerat \u00een alt\u0103 parte c\u0103 putem tr\u0103i uneori \u015fi o fericire pozitiv\u0103, dac\u0103 am reu\u015fit s\u0103 ne identific\u0103m voca\u0163ia, \u00eenzestrarea cu care am venit pe lume. Orice om are una (nu exist\u0103 excep\u0163ii, repet, nu exist\u0103 excep\u0163ii de la aceast\u0103 regul\u0103!), dar este greu s-o g\u0103sim imediat, voca\u0163ia nu-i niciodat\u0103 evident\u0103, avem datoria de a o c\u0103uta. Cel mai mare p\u0103cat este s-o ignori \u015fi s\u0103 nu-\u0163i pese de asta. Din nenorocire, lumea este plin\u0103 de ignoran\u0163i.
\nRevin la re-citirile lui Gerschenkron. Nu-mi dau seama, acum \u015fi aici, c\u00e2\u0163i\u00a0 cititori sunt \u00een stare de o asemenea isprav\u0103, ne\u00eendoielnic nu foarte mul\u0163i, iat\u0103 un adev\u0103r irefutabil, a\u015fa cum 2 \u015fi cu 2 fac 4, a\u015fa cum romanul lui Tolstoi are o mie de pagini, a\u015fa cum Nata\u015fa Rostova este o femeie superb\u0103, iar Pierre Bezuhov un z\u0103p\u0103cit simpatic.
\nMai frecvent este cazul \u00een care un individ oarecare (un cititor oarecare, cu facult\u0103\u0163i oarecare, cu o profesie oarecare) \u00eencepe viguros un volum reputat ca interesant \u015fi, la un moment dat, se \u00eenmoaie ori se plictise\u015fte \u015fi \u00eencepe s\u0103 citeasc\u0103 unul recent (ultimul Houellebecq, Soumission, s\u0103 zicem, fiindc\u0103 tot este la mare mod\u0103, \u00eentr-o Europ\u0103 amenin\u0163at\u0103 de fanatici), dup\u0103 care revine energizat sau\/ \u015fi resemnat la cel vechi \u015fi mai cite\u015fte cinci pagini, \u00eenainte de a reveni \u015fi mai energizat sau\/ \u015fi resemnat la cel nou, din care cite\u015fte tot cinci. Iat\u0103 un ritual compulsiv, \u00een care ne putem recunoa\u015fte cu u\u015furin\u0163\u0103, ca \u00eentr-o oglind\u0103 necru\u0163\u0103toare, ca \u00een oglinda lui Seneca. To\u0163i p\u0103timim \u00een acest chip. Nimeni nu scap\u0103.
\nA\u015f face adaos c\u0103 Alexander Gerschenkron afirm\u0103 ritos (\u015fi nu avem nici un motiv s\u0103 nu-l credem pe cuv\u00e2nt) c\u0103 a citit R\u0103zboi \u015fi pace de cel pu\u0163in cincisprezece ori, ceea ce \u00eel a\u015faz\u0103 \u00een clasamentul re-cititorilor (pe care l-am comentat alt\u0103 dat\u0103) sus, foarte sus, aproape \u00een Empireu, peste Alexandru Paleologu, care str\u0103b\u0103tuse romanul lui Tolstoi numai de dou\u00e3sprezece ori, o cifr\u0103 impudic de mic\u0103, chiar ru\u015finoas\u0103, ca s\u0103 vorbim franc.
\nTot Gerschenkron, \u00een articolul cu pricina, ne informeaz\u0103 c\u0103 un om normal (dac\u0103 este normal \u015fi nu parcurge o carte pe zi ca vestitul lord Acton, sau cincisprezece ca Harold Bloom) cite\u015fte de regul\u0103 cam zece c\u0103r\u0163i pe lun\u0103 (\u015fi tot este mult!), deci cam o sut\u0103 \u015fi ceva pe an (romane, poezii, c\u0103r\u0163i sapien\u0163iale, tratate metafizice, aforisme, povestiri, basme), ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 acela\u015fi om normal (dac\u0103 \u015fi numai dac\u0103 este normal) ajunge s\u0103 str\u0103bat\u0103, \u00een toat\u0103 via\u0163a lui de om normal, aproximativ 5.000 de c\u0103r\u0163i, hai 6.000, dac\u0103 tr\u0103ie\u015fte matusalemic \u015fi nu face, la momentul potrivit, un mic Alzheimer izb\u0103vitor\u2026
\n\u015ei tot Gerschenkron mai spune c\u0103 este o ru\u015fine s\u0103 fi citit prea multe c\u0103r\u0163i proaste \u015fi cred c\u0103 nu e departe de adev\u0103r, de\u015fi c\u0103r\u0163ile proaste sunt o fatalitate pe care e bine s\u0103 o accep\u0163i, a\u015fa cum accep\u0163i tot ceea ce nu depinde de vrerea ta, ci numai \u015fi numai de hazard: culoarea ochilor, lungimea nasului, forma b\u0103rbiei, restul. Dar cum putem stabili c\u0103 o carte intr\u0103 \u00eentr-o categorie sau alta \u00eenainte de a pune m\u00e2na pe ea \u015fi de a-i r\u0103sfoi c\u00e2t de \u00eencet putem paginile? Criteriile propuse de el (o carte trebuie s\u0103 fie interesant\u0103, memorabil\u0103 \u015fi a\u015fa mai departe) nu sunt de mare folos, nici nu se pot aplica, de altfel, dac\u0103 se refer\u0103 la o prim\u0103 lectur\u0103. Criteriile sale se potrivesc numai re-citirilor, ne arat\u0103 ce este demn de a fi recitit \u015fi ce nu, de\u015fi nu ne constr\u00e2ng, c\u0103ci, la urma urmelor, putem citi orice ne trece prin cap, nu exist\u0103 un canon apodictic pentru un cititor liber, care nu se las\u0103 strivit de autorit\u0103\u0163i.
\nPutem citi, a\u015fadar, ca Phyllis Rose un raft de c\u0103r\u0163i \u00een ordinea alfabetic\u0103 a autorilor, de la LEQ la LES, f\u0103r\u0103 s\u0103 rat\u0103m nici un titlu, cu c\u00e2t e mai proast\u0103 cartea cu at\u00e2t devenim mai ferici\u0163i (cf. The Shelf: From LEQ to LES: Adventures in Extreme Reading, New York: Farrar, Straus and Giroux, 2014, 288p.). A\u015fa citea \u015fi Autodidactul lui Sartre. Lua rafturile la r\u00e2nd, se purta democratic, nu prefera nimic, nu dispre\u0163uia nici un scriitor, \u00eei studia pe to\u0163i cu o agal\u0103 m\u0103rinimie. Alfabetic, de la A la Z. Benedikt din Z\u00e2tul Tatianei Tolstaia citea aproape la fel.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i cititori, dup\u0103 ce \u00eentorc ultima fil\u0103 a romanului R\u0103zboi \u015fi pace, \u00eel iau de la cap\u0103t. Cu siguran\u0163\u0103 sunt \u015fi dintre ace\u015ftia, obiceiurile cititorilor surprind prin diversitate \u015fi inedit, oamenii sunt mereu inventivi. \u015ei, f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, unul dintre ei a fost economistul american Alexander Gerschenkron (1904 – 1978), cel care… Cite\u0219te mai mult »R\u0103zboi \u015fi pace de trei ori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14280],"class_list":["post-23418","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-romanul-razboi-si-pace"],"views":1185,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23418","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23418"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23418\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23419,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23418\/revisions\/23419"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23418"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23418"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23418"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}